cel care face ca fiecare clip s merite
a fi trit.
Trevor, Todd,
Nicholas, Maxx,
s luptai într-un
unei noi generaii”
 John Fitzegrald Kennedy
Trecute din mân în mân,
dorine,
vise,
sperane
cu groaz,
cu durere,
cu suferin
 c trebuie s-i pierdem
 abia ieii din copilrie,
iar lupta
 prea lung,
 prea dur,
iar numele lor
a rmas gravat
s ne tearg lacrimile…
niciodat reci,
s nu uitm
atât de verde
s ne amintim mereu
inimile
- DANIELLE STEEL -
Capitolul 1
Era o zi rcoroas i mohorât în Savannah, iar dinspre ocean sufla lin o briz proaspt. În Forysth Park pmântul era acoperit de frunze, câteva perechi se plimbau mân în mân; nite femei stteau de vorb fumând o igar înainte de a se întoarce la slujb. Dar în liceul din Savannah coridoarele erau pustii. Clopoelul sunase la ora unu i toi elevii erau în slile de clas. Se auzeau râsete dintr-o clas dar în cele mai multe era linite. Doar scârâitul cretei pe tabl i privirile plictisite, disperate, ale elevilor din anul doi care nu s-au pregtit pentru testul surpriz. Claselor terminale li se vorbea despre colegiile pentru care vor trebui s opteze sptmâna viitoare, chiar înainte de Thanksgiving1. În timp ce ei ascultau, undeva departe, în Dallas, au rsunat împucturi. Un brbat aflat într-un convoi de automobile a fost aruncat în
 braele soiei sale, capul explodându-i în mod oribil. Înc nimeni nu tia ce s-a întâmplat, iar profesorii continuau s vorbeasc monoton despre viitoarele colegii. Paxton Andrews încerca din rsputeri s nu adoarm. i în cele din urm în încperea în care nimeni nu mica, Paxton simi c nu mai rezist nici o secund fr s închid ochii. Din fericire clopoelul a sunat la unu i cincizeci de minute,
toate uile s-au deschis i valuri de liceeni s-au revrsat pe coridoare, scpai în sfârit de teste, prelegeri, literatur francez i faraonii din Egipt. Fiecare se îndrepta spre noua sal de clas, oprindu-se s-i schimbe crile în dulpiorul de pe coridor, s glumeasc cu un coleg sau s râd de o poant bun. i apoi,
 brusc, s-a auzit un ipt. Un urlet lung, îndurerat care strbtu aerul ca o sgeat tras de la mare distan. Un tropot de pai, o curs rapid spre camera din col, folosit de obicei doar de profesori, imagini cu încetinitorul pe ecranul televizorului, sute de tineri îngrmdindu-se îngrijorai la ua camerei, vorbind, strigând i nimeni nu auzea ce se transmitea la televizor pentru c toi
1  Ziua Recunotinei (a patra joi din noiembrie).
5
- MESAJ DIN VIETNAM -
continuau s strige unii la alii s fac linite.  — Tcei din gur! Nu auzim nimic!  — Este rnit? Este… Nimeni nu îndrznea s rosteasc acel cuvânt i prin mulimea de tineri se auzeau aceleai întrebri:  — Ce se întâmpl? Ce s-a întâmplat?  — Preedintele Kennedy a fost împucat… Preedintele… Nu tiu… în Dallas… Preedintele… e… Nimeni nu vroia s cread la început. Toi îi doreau s fie doar
o glum stupid.  — Ai auzit c preedintele Kennedy a fost împucat?  — Hm, i pe urm? Care-i poanta? Dar nu era o glum. Doar discuii frenetice, nenumrate
întrebri i nici un rspuns. Pe ecran se reluau imagini confuze ale convoiului de maini care porneau în vitez. Walter Cronkite, palid ca un mort, transmitea de la faa locului.  — Preedintele Kennedy a fost grav rnit. Mulimea din Savannah fu strbtut de un fior i parc toi
elevii i profesorii din liceu erau adunai în camera aceea mic.  — Ce-a zis?… Ce-a spus? întreb o voce din spate.  — A spus c preedintele Kennedy a fost grav rnit, îi rspunse o voce din primul rând, iar trei fete din anul întâi începur s plâng. Paxton sttea posomorât, înghesuit într-un col i îi privea pe
ceilali. Dintr-odat în camer se ls o linite sinistr, de parc nimeni nu mai vroia s se mite, speriat fiecare c ar putea perturba un fragil echilibru din aer, orice zgomot cât de mic putând s schimbe cursul vieii lui… iar Paxton îi aminti de o alt zi, cu ase ani în urm când avea doar unsprezece ani…  — Tata a fost rnit, Pax… o anunase fratele ei George. Mama e la spital.  Tatlui ei îi plcea s-i piloteze singur avionul atunci când mergea la diferite întruniri i a trebuit s aterizeze forat din cauza unei furtuni, undeva lâng Atlanta.  — E… Nu e nimic grav, nu?  — Eu…
6
- DANIELLE STEEL -
 Vocea lui George suna ciudat, iar cumplitul adevr din ochii lui a fcut-o s-i doreasc s o ia la goan i s se ascund. Paxton avea atunci unsprezece ani, iar George douzeci i cinci. Îi despreau paisprezece ani i triau în lumi diferite. Paxton a fost un „accident”, obinuia mama ei s le spun prietenilor, un accident pentru care Carlton Andrews a fost mereu recunosctor dar care continua i acum s o surprind. Beatrice Andrews l-a nscut pe George la douzeci i apte de ani. I-au trebuit cinci ani ca s rmân însrcinat i pentru ea sarcina a fost un comar. S- a simit ru în fiecare zi timp de nou luni, iar naterea a fost atât de dificil încât i-o va aminti toat viaa. George s-a nscut cu cezarian dup patruzeci i dou de ore de chinuri i dei era un
 biat sntos de patru kilograme i jumtate, Beatrice Andrews i- a promis solemn c nu va mai avea alt copil. N-avea de gând s mai repete o astfel de experien i a avut mare grij s nu fie nevoit s o fac. Ca de obicei Carlton a avut rbdare cu ea, mai ales era nebun dup fiul lui. George era genul de biat pe care oricare tat i l-ar fi dorit. Era un biat fericit, cu care te puteai înelege uor, destul de atletic i cu o foarte serioas înclinaie spre studiu, lucru care o încânta pe mama lui. Duceau o via linitit i fericit. Carlton era un avocat cu muli clieni, iar Beatrice avea un rol important în „Societatea Istoric” i în „Fiicele Rzboiului Civil”. Viaa ei era împlinit. Juca bridge în fiecare mari. Tocmai la o partid de bridge a simit primul spasm i i s-a fcut grea dup muli ani de zile. A crezut c a mâncat ceva în dimineaa aceea i a plecat imediat acas s se întind în pat. Dar trei sptmâni mai târziu tia deja. La patruzeci i unu de ani cu un
 biat de paisprezece ani, care tocmai intra la liceu i un so care nu avea nici mcar bunul sim s-i ascund încântarea, Beatrice
 Andrews era din nou însrcinat. De data asta sarcina a fost mult mai uoar, dar ei parc nici nu-i psa. Era atât de indignat, se simea aa de penibil s fie din nou însrcinat când alte femei la
 vârsta ei se gândeau la nepoi! Nu-i dorea un alt copil, nu i-a dorit niciodat un alt copil i indiferent ce-i spunea soul ei nu reuea s o calmeze. Nici mcar micua blond cu chip de înger pe
7
- MESAJ DIN VIETNAM -
care i-au pus-o în brae când s-a trezit nu a reuit s o consoleze. Luni de zile n-a vorbit decât despre cât de stupid se simea i îi lsa copilul cu doica neagr, gras i linitit pe care o angajase când înc mai era însrcinat. Doica se numea Elizabeth McQueen dar toat lumea îi spunea Queenie. i nu era de fapt o doic. Nscuse unsprezece copii din care triau doar apte i reprezenta una din puinele amintiri plcute ale vechiului Sud, btrâna doic neagr care iubete copiii stpânei. Era plin de înelegere pentru toat lumea, dar iubea în mod special copiii i bebeluii, iar pe Paxton o iubea cu toat dragostea unei mame adevrate, poate chiar mai mult decât Beatrice Andrews. Ea nu se simea bine când copilul era prin preajma ei, din motive pe care nici ea nu i le putea explica i pstra totdeauna o anumit distan fa de propria-i fiic. Copilul avea întotdeauna mâini lipicioase, se juca cu sticluele de parfum ale lui Beatrice pe care inevitabil le rsturna i se prea c mama i fiica reuesc doar s se enerveze una pe alta. Queenie era cea care o mângâia atunci când plângea, în braele creia alerga când se lovea sau îi era fric, Queenie nu o lsa singur, nici mcar o clip. Queenie nu avea zile libere. N-ar fi avut unde s mearg chiar
dac ar fi fost liber, copiii ei îi aveau propria lor via i nu-i putea imagina ce s-ar întâmpla cu Paxton dac nu ar fi fost lâng ea s o ajute. Tatl fetiei era întotdeauna bun cu ea i îi iubea aa de mult copilul, dar mama ei… cu ea era alt poveste. Pe msur ce Paxton cretea, diferena dintre ele devenea tot mai mare, iar când ajunse la vârsta de zece ani Paxton ghicise deja c nu au nimic în comun. Era greu de imaginat c fceau parte din aceeai familie. Pentru mama ei, cluburile însemnau totul; tria pentru prietenele ei, pentru activitile din diferite societi, pentru zilele de bridge. Aproape c nu o mai interesa când vine soul ei acas, asculta politicos ce povestea el când se aezau la cin dar pân i Paxton observ c mama ei era plictisit de soul ei. Iar Carlton Andrews observ acelai lucru. Cu toate c n-ar fi recunoscut pentru nimic în lume aa ceva, simi i el aceeai rceal care emana din soia lui pe care o simea i Paxton de ani
8
- DANIELLE STEEL -
* * *
 Vocea lui Walter Cronkite continua monoton în timp ce Paxton i ceilali priveau ateni i nemicai ecranul televizorului. Cei care mai vorbeau o fceau în oapt. i tot la câteva minute Cronkite comuta transmisia spre reporterii care se aflau în holul spitalului
9
- MESAJ DIN VIETNAM -
Parkland Memorialdin Dallas unde fusese adus preedintele.  — Înc nu tim nimic exact, spunea crainicul de pe ecran, doar c starea preedintelui este critic, dar n-am aflat nimic nou în ultimele minute. Dup aceasta mâna unui profesor schimb canalul, dar i aici
se spunea acelai lucru. Liceenii se priveau unii pe alii cu groaza întiprit pe chip. i din nou Paxton îi aminti de George, care
 venise s o ia de la coal, s-i spun despre tatl ei. Accidentul, avionul care cobora… i faa lui George în timp ce îi povestea.
 Tocmai terminase medicina i atepta s înceap un curs de specializare în Atlanta. Reuise s rmân în Sud pe tot timpul studiilor sale cu toate c tatl lor studiase la Harvard i îl încurajase s plece în Nord. Dar Beatrice considera c este important sa rmân cât mai aproape de rdcinile lor i s sprijine sistemul educaional din Sud. Era ora dou, iar Paxton sttea în col abia respirând, încercând
s-i spun c totul va fi în ordine, luptându-se cu lacrimile, netiind nici ea dac plânge pentru preedinte sau pentru tatl ei.
 Tatl ei murise a doua zi dup ce avionul se prbuise, rnile lui au fost prea grave, iar soia i fiul lui au stat lâng el în timp ce Paxton a ateptat acas împreun cu Queenie. S-au gândit c la unsprezece ani era înc prea mic pentru a fi la spital i oricum tatl ei a rmas incontient pân la sfârit. Nu l-a mai vzut niciodat. Plecase pentru totdeauna cu cldura, dragostea i înelepciunea lui, cu fascinaia pentru oameni i istorie care depea cu mult graniele Sudului. Era un gentleman din vechea gard a Sudului dar în multe privine nu se potrivea deloc cu tiparele în care fusese crescut i asta iubea Paxton cel mai mult la tatl ei. Asta i toate celelalte, felul în care o strângea la piept când alerga s-l întâmpine, felul în care îi povestea despre diferite lucruri când fceau lungi plimbri, lucruri care o interesau, cum ar fi fost rzboiul, Europa i ce a însemnat pentru el s studieze la Harvard.Îi plceau sunetul vocii lui, felul în care mirosea, izul loiunii de dup ras care rmânea într-o camer dup ce el trecuse pe acolo… felul în care i se încreea faa când zâmbea i când îi
10
- DANIELLE STEEL -
spunea cât de mândru este de ea… Paxton simise c moare în ziua când se cântase„Amazing Grace”la înmormântarea lui; Queenie era în spate i plângea aa de tare, încât Paxton o auzea din locul unde se afla lâng mama i fratele ei.  Viaa ei nu a mai fost aceeai de când tatl ei a murit. Parc ar fi luat o parte din ea cu el, acea parte care obinuia s miroas a flori de câmp i care îl vizita la birou în zilele de sâmbt când trebuia s lucreze, partea care putea s-i vorbeasc despre lumea din jurul ei ca i cum ar fi îneles-o i care îi punea tot felul de întrebri. Paxton avea o perspicacitate neobinuit în ceea ce privete oamenii i odat îi spusese tatlui ei c ea aa crede, c mama ei nu o iubete. De fapt nici mcar nu o mai deranja. Era doar o observaie. Îi avea pe tatl ei i pe Queenie.  — Cred… cred c are nevoie de cineva ca George. El nu o face s fie nervoas i vorbete despre lucruri care o intereseaz. El este ca i ea, nu-i aa tticule? Câteodat când spun c îmi place foarte mult ceva, parc se sperie. Paxton era mult mai perspicace decât îi ddea ea însi seama;
iar Carlton Andrews o tia, dar nu voia s recunoasc adevrul în faa propriei fiice.  — Mama ta nu îi exprim sentimentele ca tine sau ca mine, îi spuse el încercând s fie cât mai cinstit cu ea, stând pe un scaun ce se rotea i pe care Paxton îl tot învârtea pân aproape reuea s-l desfac. Dar dac nu i le exprim, asta nu înseamn c nu le are. Era de datoria lui s-i protejeze soia chiar în faa lui Paxton, dei i el tia c fetia are dreptate. Beatrice era rece ca un aisberg. Îi fcea datoria, era loial i o „soie model” în propriii ei ochi.
 Avea grij de cas, era politicoas i drgu cu el, nu l-ar fi înelat niciodat, n-ar fi fost vulgar sau nu l-ar fi trdat. Era o doamn în adevratul sens al cuvântului dar i el ca i Paxton se întreba dac vreodat iubise pe cineva sau ceva cu excepia lui George, dei pân i fa de el pstra o anumit distan i rceal. Doar c fiul ei îi semna atât de mult i nici nu atepta mai nimic din partea ei. Dar Carlton tia, la fel cum tia i Paxton, c de la Beatrice nu vor primi niciodat dragostea dup care
11
- MESAJ DIN VIETNAM -
tânjeau amândoi.  — Te iubete, Pax. Dar ea se întreba dac o minte sau nu. Nu-i ddea bine seama
de subtilele nuane ale iubirii unei femei, dar Carlton avea un tablou mult mai clar în faa ochilor.  — Te iubesc, tticule. Se arunc în braele lui fr ezitri i fr nici o rezerv. Nu-i ascundea nimic i el râse când ea aproape îl rsturn de pe scaun.  — Hei, tu… o s m faci s m întind pe covor. Lui Carlton îi plcea s viseze la anii care vor urma, la faptul c
într-o zi va merge la colegiul„Radcliffe”i va crete mare i frumoas i va fi mândria btrâneii lui. Era tot ce îi dorise
 vreodat, prietenoas, plin de dragoste, generoas i înelegtoare. Era tot ce era el însui, chiar dac el nu-i ddea seama. i apoi, el plec, iar Paxton rmase singur cu doi strini, o
avea doar pe Queenie. Înva foarte bine i citea tot timpul. Îi scria tatlui ei, ca i cum el ar fi fost plecat într-o excursie i ar fi putut s pun o adres pe plic, doar c de fapt nu putea. Câteodat pstra scrisorile, alteori le rupea în buci. Dar o ajuta faptul c-i scria. Era ca i cum înc mai vorbea cu el, pentru c nu putea s
 vorbeasc cuei.Mama ei era iritat de tot ce îi spunea, aveau preri diferite în toate privinele, iar Paxton câteodat simea c
 venise de fapt de pe o alt planet. Erau atât de deosebite. Iar George era ca i mama lui. O mutruluia pe Paxton s „fie cuminte” i s vad lucrurile ca mama lor, s fie „înelegtoare”, s-i aminteasc cine este, toate astea o zpceau pe Paxton i mai mult. Cine era ea? Fata lor sau a tatlui ei? Cine avea dreptate? Dar în adâncul sufletului ei nimic nu era confuz. tia c felul în care tatl ei iubise viaa i oamenii va fi i felul ei de via. Când George îi termin perfecionarea laGrady Memoriali ea împlini aisprezece ani, tia deja c va pleca din Sud i va urma colegiul „Radcliffe”.Mama ei ar fi vrut s continue s studieze la„Agnes Scott”sau la„Mary Baldwin”sau la„Sweet Briar”unde absolvise i ea colegiul i i se prea o idee ridicol ca Paxton s mearg la
12
„Radcliffe”.
 — Nu-i nevoie s te duci la o coal din Nord. Avem aici în Sud toate lucrurile de care ai nevoie. Uit-te la fratele tu. Ar fi avut posibilitatea s mearg la orice coal din ar dar a rmas aici în Georgia. Numai ideea de a rmâne mai departe aici o fcea pe Paxton s
se simt ca într-o închisoare. Vroia s scape de ideile lor înguste, de prietenele mamei ei, de ceea ce auzise a fi „ororile integrrii”. Drepturile civile era un subiect pe care îl discuta cu prietenele de la coal, cu Queenie în oapt în buctrie. Dar chiar i Queenie adera la ideile învechite c negrii trebuie s stea la locul lor i c nu au ce cuta în locurile fcute doar pentru albi. Gândul c n-ar mai exista o delimitare precis o speria i doar copiii i nepoii ei îi doreau aceleai schimbri ca i Paxton. Iar Paxton considera c lucrurile nu mai puteau rmâne la fel, erau greite i nu-i era fric s afirme ceea ce credea sau s scrie lucrri la coal despre aa ceva. tia c tatl ei ar fi fost de acord cu ea, ca întotdeauna, i asta o stimula i mai mult. Era un subiect pe care învase c nu trebuie s-l discute cu mama sau cu fratele ei. Dar în acea toamn solicit înscrierea la vreo ase coli din Nord i la dou din California. Îi trimise cererea la„Vassar”,„Wellesley”, „Radcliffe”, „Smith”iar în Vest la„Stanford”i„U.C. Berkeley”.N-ar fi vrut s mearg la un colegiu de fete i de fapt„Radcliffe”era singurul colegiu pe care îl dorea cu adevrat. Îi trimise cererea i la cele dou coli din vest pentru c aa o sftuise dirigintele ei i pân la urm se înscrisese i la„Sweet Briar”,ca s-i fac pe plac mamei ei. Iar prietenele mamei continuau s-i spun cât de fericit va fi acolo, de parc era de la sine îneles c va urma aceeai coal ca i mama ei. Dar acum nu se putea gândi la aa ceva i ochii ei urmreau
acele ceasornicului. Era doar dou i jumtate; o jumtate de or trecuse de când preedintele fusese împucat, zece minute de când se anunaser ultimele nouti despre starea lui i întreaga naiune se ruga, iar familia lui tria aceleai momente ca i Paxton acum ase ani când tatl ei murise… totul se terminase.
13
- MESAJ DIN VIETNAM -
La dou i un minut Walter Cronkite privise direct în aparatul de filmat i cu o privire învins anunase poporul american c preedintele lor era mort, iar în mica camer din Savannah s-a auzit un murmur de durere care deveni strigt i apoi doar hohote i plânsete. Peste tot oamenii plângeau, iar profesorii i elevii se îmbriau întrebându-se cum de s-a putut întâmpla aa ceva. La televizor Walter Cronkite, continua s vorbeasc, doi doctori au dat câte un interviu, iar Paxton simea c se mic sub ap. Toate parc se derulau cu încetinitorul i erau foarte departe de ea. Oriunde priveai oamenii plângeau i Paxton abia vedea din cauza lacrimilor care îi curgeau pe obraz i se simea fr aer aa cum se mai simise odat în via, de parc nu mai reuea s respire, de parc organismul ei nu mai reuea s trag aer în piept. Durere i suferin de nesuportat. i într-un mod ciudat parc îi pierdea din nou tatl. Tatl ei a avut cincizeci i apte de ani când a murit, iar Kennedy doar patruzeci i ase, amândoi secerai în floarea
 vârstei, când înc erau plini de via, de idei, de entuziasm, amândoi aveau familii, copii pe care îi iubeau foarte mult. Jack Kennedy va fi jelit de o lume întreag în timp ce Carlton Andrews doar de cei care îl cunoscuser. Dar pentru Paxton era aceeai durere i ea tia ce simeau copiii lui, durerea cumplit, pierderea, suferina, furia. Era ceva atât de groaznic, de nedrept, cum a putut cineva s fac aa ceva? Cu ochii în lacrimi strbtu coridoarele colii i fr s spun un cuvânt o lu la goan spre cas, cu prul în vânt, iar ua de la intrare se trânti cu zgomot când Paxton intr înuntru. Semna atât de mult cu tatl ei: pr
 blond strlucitor, ochi mari verzi care preau s caute mereu rspunsuri la întrebri nerostite. Dar acum era îngrozitor de palid. Îi arunc grbit crile i geanta i se îndrept spre
 buctrie s o gseasc pe Queenie. Queenie cânta încetior în timp ce se învârtea vesel prin
 buctria pe care o iubea. Oalele de cupru strluceau pe rafturile lor iar în aer se simea miros de prjituri. Se întoarse surprins i o vzu pe Paxton privind-o cu ochi speriai, cu chipul îngrozit i îndurerat.
14
- DANIELLE STEEL -
 —  Ce s-a întâmplat, fetio? Queenie era i ea speriat în timp ce se apropia de copilul pe care l-a crescut i pe care îl iubea cum nu- l iubea nimeni altcineva.  — Eu… Paxton nu tia ce s spun. Nu-i gsea cuvintele. i nu tia cum s înceap. Nu te-ai uitat astzi la televizor? Queenie era mare amatoare de seriale dar acum doar ddu din cap i continu s o priveasc pe Paxton.  — Nu, mama ta a luat televizorul din buctrie ca s-l duc la reparat. S-a stricat. Iar eu nu privesc niciodat la televizorul din sufragerie. Arta indignat doar gândindu-se la aa ceva. De ce? Se întreba dac nu se întâmplase ceva cumplit în Savannah… poate George… poate doamna Andrews… sau poate chiar copiii ei… poate una din demonstraiile alea teribile cu drepturile civile… poate. Dar nu era deloc pregtit pentru ce-i spuse Paxton.  — Preedintele Kennedy a fost împucat.  — Doamne Dumnezeule… Queenie se scufund în cel mai apropiat scaun, ocat i înspimântat. Ochii ei s-au întors din nou la Paxton plini de întrebri nerostite.  — A murit. Paxton începu s plâng din nou i apoi îngenunche lâng Queenie i o înconjur cu braele. Parc îl pierdea din nou pe tatl ei. Tria din nou aceleai sentimente de singurtate, disperare, durere i trdare. Iar Queenie o strânse în brae i amândou au plâns pentru omul pe care nu l-au cunoscut niciodat i care murise atât de tânr i pentru ce? De ce? De ce s-a ajuns pân aici? Cât furie exista într-un om pentru a face aa ceva? i cu ce scop? i de ce el ca exemplu? De ce un om cu doi copii mici i o soie tânr? De ce trebuia s moar cineva? De ce el, care reprezenta sperana i încrederea pentru atât de muli? Paxie l-a plâns în braele lui Queenie, iar btrâna negres o legn aa cum obinuia când era doar un copila i plânse i ea pentru omul pe care nu-l cunoscuse dar despre care credea c a fost un om bun.  — Doamne, copile… Nu-mi vine s cred. De ce ar face cineva aa ceva? Se tie cine l-a împucat?  — Nu cred. Dar când s-au dus în sufragerie i au deschis
15
- MESAJ DIN VIETNAM -
televizorul, au aflat ultimele nouti; un brbat numit Lee Harvey Oswald a tras într-un poliist din Dallas când acesta l-a oprit ca s-i pun întrebri i se prea c fusese ascuns exact în locul de unde s-au tras gloanele fatale la ora unu treizeci. i se credea c el este ucigaul preedintelui. Oswald a fost arestat, preedintele i un poliist erau mori i înc un agent de la serviciul secret, iar guvernatorul statului Texas era i el grav rnit dar nu era într-o stare critic; corpul preedintelui era în drum spre Washington în avionul prezidenial însoit de soia lui. La bord se aflau de asemenea noul preedinte Johnson cu soia lui i în transmisiile anterioare se anunase c i el ar fi fost rnit dar nu erau decât nite zvonuri. Întreaga naiune era într-o stare de oc, iar Paxton i Queenie priveau în tcere televizorul nevenindu-le s cread ceea ce vedeau i auzeau. Înc erau acolo cu lacrimi iroind pe obraz când mama lui Paxton intr câteva minute mai târziu. În fiecare
 vineri dup-mas mergea la coafor i acum tocmai se întorcea de la întâlnirea ei sptmânal. Auzise tirile acolo i arta i ea înfiortor când se aez în linite lâng ele. Mai multe femei plecaser acas cu prul ud i majoritatea coafezelor nu mai aveau chef s termine ceea ce începuser. Toat lumea era în lacrimi i lui Beatrice Andrews tocmai i se spla capul când s-a anunat
 vestea la televizor. Dar ea rmsese s-i termine coafura i chiar o convinsese pe una din fete s-i termine manichiura. N-avea nici un chef s amâne totul pentru o alt zi. Avea multe de fcut în acel sfârit, de sptmân înainte de Thanksgiving, iar la clubul ei de
 bridge urma s aib loc un dineu. Nu-i trecuse prin cap c nimeni nu va mai avea poft s mearg la nici un dineu. Toate festivitile
 vor fi anulate pentru ca toat lumea rmsese lipit de televizor i întreaga naiune era în doliu. Dar nu se gândise la aa ceva i
 venise acas simindu-se copleit dar în nici un caz isteric. Era de prere c unele femei se cam ddeau în spectacol. Ea tia ce înseamn adevrata durere, la urma urmei îi pierduse i ea soul i nu era posibil s simi acelai lucru pentru o persoan public. i totui aa simeau oamenii, o durere personal, puternic, de parc l-ar fi cunoscut i l-ar fi iubit. El adusese noi sperane în
16
- DANIELLE STEEL -
 viaa multor oameni, promisiunea schimbrii, magia unei lumi pe care nu o vor cunoate niciodat i la care puteau doar s viseze. Iar frumoasa lui soie le amintea de o prines dintr-o poveste cu zâne. Beatrice Andrews rmase în picioare, solemn, în spatele fiicei
ei i al femeii care o crescuse, apoi se aez ca s-l priveasc pe Lyndon Johnson rostindu-i jurmântul în avionul prezidenial, dar nu o invit pe Queenie s ia loc. Aparatele de filmat îl artau pe judectorul Hughes luându-i jurmântul lui Johnson iar
 Jacqueline Kennedy era lâng el i toat lumea care privea îi ddu brusc seama c ea poart acelai costum roz pe care îl purtase când soul ei fusese împucat, costum care era înc plin de sângele lui. Iar pe faa ei se vedeau urmele durerii în timp ce Lyndon Johnson devenea preedinte. Paxton alunec uor în scaunul de lâng mama ei. Pe obraji îi curgeau lacrimi i privea cu ochi mari ecranul nevenindu-i s cread, incapabil s accepte ce s-a întâmplat.  — Cum a putut cineva s fac aa ceva? hohoti ea, iar Queenie ddu din cap i înc plângând se întoarse în buctrie.  — Nu tiu, Paxton. Se vorbete despre o conspiraie. Dar cred c înc nimeni nu tie ce s-a întâmplat de fapt. Îmi pare ru pentru doamna Kennedy i pentru copii. Ce întâmplare îngrozitoare. Paxton se gândi din nou la tatl ei. Cu toate c nu fusese
asasinat, murise i el pe neateptate i absena lui înc o fcea s sufere.  — Sunt vremuri foarte tulburi, continu mama ei, nemulumirile rasiale… schimbrile pe care a încercat s le fac… poate c acesta a fost preul pe care a trebuit s-l plteasc… Beatrice Andrews vorbea afectat în timp ce se ridic s închid televizorul iar Paxton se întreb dac vreodat va ajunge s o îneleag. Paxton nu mai spuse nimic. Se duse în camera ei, se aez pe
pat i plânse pân veni vremea cinei, când sosi i fratele ei, iar ea apru la mas palid i cu ochii umflai. Fratele ei venea la cin în fiecare mari i vineri dac nu avea un caz urgent sau o alt
17
- MESAJ DIN VIETNAM -
întâlnire mai important, ceea ce se întâmpla destul de rar. i ca i mama lui, avea opinii diferite fa de sora lui mult mai tânr. i doar zâmbea atunci când ea îi exprima prerile sau îi respingea scârbit argumentele spunându-i c va gândi diferit atunci când va fi mai în vârst. i de aceea Paxton rareori îi exprima propriile idei în faa lor i tria tcut pstrând o distan respectuoas. Nu avea nimic s le comunice, iar încercarea de a discuta probleme filozofice sau politice cu ei doar o enerva i mai mult. Îi pstra opiniile pentru prietenii de la coal sau pentru profesorii mai puin conservatori sau pentru eseurile pe care le scria; când credea c Queenie ar putea-o înelege discuta cu ea, pentru c
 btrâna avea o înelepciune care dezminea educaia ei foarte sumar. Dar Queenie era îneleapt, tia s îneleag oamenii i de multe ori Paxton putea s-i descarce inima povestindu-i despre necazurile ei. Paxton discutase cu ea despre colegiile la care îi trimisese cererile de acceptare i care era prerea ei despre ele. Era de neclintit când îi exprima motivele pentru care nu voia s rmân în Sud, iar Queenie o înelegea. Se întrista gândindu-se c Paxie va pleca dar tia c asta o va ajuta. Semna prea mult cu tatl ei.  — Cred c este o conspiraie cubanez, afirm George la cin. Se va descoperi c lucrurile sunt mult mai complicate decât par la prima vedere. Paxton îl privi atent i se întreb dac s-ar putea s aib
dreptate. Era un om inteligent chiar dac nu era un brbat interesant. Mai tot timpul era ocupat doar de medicin i nimic altceva nu-l prea interesa. Avea preri foarte conservatoare i devenea entuziast doar dac era vorba de noi descoperiri în domeniul diabetului, ceea ce pe Paxton nu o interesa deloc. Avea treizeci i unu de ani, aproape c se logodise anul trecut dar pân la urm totul czuse balt, iar Paxton avea sentimentul c mama lor este mulumit, pentru c afirmase de mai multe ori c George era înc prea tânr ca s se cstoreasc. Va trebui s-i fac un nume înainte de a se trezi pe cap cu o nevast i copii. Lui Paxton nu-i plceau fetele cu care se întâlnea el. Toate erau
18
- DANIELLE STEEL -
drgue dar prostue i superficiale. N-aveau pic de caracter i nu puteai s discui nimic serios cu ele. Ultima pe care o adusese acas la o petrecere pe care o dduse mama ei, avea douzeci i doi de ani i chicotise toat seara. Le explicase c nu urmase nici un colegiu pentru c notele ei din liceu au fost groaznice, dar îi plcea s lucreze pentru diferite societi filantropice i urma s apar într-un spectacol destinat prezentrii unor noi modele de îmbrcminte i murea de plictiseal. Spre sfâritul serii, Paxton ar fi fost în stare s o strâng de gât. Era aa de cretin i de enervant încât se întreba cum de o suport fratele ei, doar c prea sfioas i lipicioas când au plecat împreun în ora s bea ceva, dar continua s chicoteasc prostete. De mult timp Paxton se resemnase cu faptul c va detesta fata cu care se va cstori George. Bineîneles va fi dulce, simpl, fr pretenii, fr s gândeasc, neinteresant ca o adevrat sudist. i Paxton era o sudist dar în cazul ei era doar o problem de geografie nu o scuz sau o boal. Erau înc atât de multe tinere care se mulumeau cu rolul de „frumoasa sudist” i foloseau asta ca o scuz pentru ignorana i prostia lor. Paxton ura fetele de acest gen dar era clar c fratele ei gândea diferit. Paxton nu a reuit s doarm toat noaptea i devenise
obsedat de televizor. Continua s-l tot deschid pân când, la trei dimineaa, se hotrî s rmân în faa lui. Urmri cum este dus cociugul în Casa Alb, iar doamna Kennedy pea în urma lui. În urmtoarele trei zile aproape c nu mai plec din faa ecranului. Sâmbt urmri cum membri ai familiei i reprezentani ai guvernului veneau s-i ia rmas bun de la omul pe care l-au iubit. Iar duminic urmri cum cociugul era transportat la Capitoliu. Privi cum doamna Kennedy i fiica ei, Caroline, se aezar în genunchi în faa sicriului, iar micua îi puse mâna sub drapelul care îl învelea. Feele lor erau imagini vii ale suferinei.
 Apoi Paxton vzu cum Lee Oswald moare împucat de Jack Ruby pe când îl transportau la o alta închisoare i privi mirat, crezând la început ca este o greeal sau o confuzie. Prea imposibil ca înc o persoan s fie ucis în aceste zile oribile.
19
- MESAJ DIN VIETNAM -
Luni privi înmormântarea i plânse fr s se poat controla în timp ce rsuna sunetul tobelor. Îi aminti de tatl ei. Suferina prea interminabil, durerea de neînchipuit i tristeea fr margini, iar luni sear pân i mama ei era zguduit; la cin în seara aceea aproape c n-au vorbit deloc. Queenie înc îi mai tergea ochii când Paxton s-a dus în buctrie s-i vorbeasc i se aez într-un scaun privind în tcere cum terge vasele i apoi o ajut s le aeze la loc. Mama urcase în camera ei i vorbea la telefon cu o prieten. Ca de obicei nu aveau nimic s-i spun, nimic s-i ofere, nici o încurajare, nici o consolare. Erau prea departe una de alta, aa cum au fost întotdeauna.  — Nu tiu de ce, dar m simt la fel ca atunci când a murit tata… ca i cum a atepta s se întâmple ceva deosebit. Ca i cum tata va veni acas i-mi va spune ca nu este adevrat, totul a fost doar o glum sau Walter Cronkite va aprea la televizor i va anuna c totul nu a fost decât un test, preedintele îi petrece
 week-end-ul la Palm Beach cu Jackie i copiii i le pare ru c ne- au necjit… dar nu se va întâmpla aa ceva. Continu… este adevrat… i-mi d un sentiment straniu. Queenie aprob dând din capul ei crunt, plin de înelepciune.
tia, ca întotdeauna, ce simea Paxton.  — Da, tiu, copile. Aa se întâmpl când moare cineva. Atepi ca cineva s vin s-i spun c nu s-a întâmplat nimic. Am simit asta când au murit copilaii mei. Cere timp ca s uii totul. Era dificil s te gândeti acum la Thanksgiving. Era greu s fii
recunosctor pentru o lume furioas care lua oameni, înainte ca ei s fie pregtii s o prseasc. Era greu s te gândeti la vacan i dac Paxton simea aa, cum trebuie s se fi simit cei din familia Kennedy? Cel mai cumplit comar posibil pentru
 Jacqueline Kennedy i copiii ei. Organizase la perfecie funeraliile, iar pe cartonaele pentru liturghie, tiprite pe hârtie cu antetul Casei Albe, scrisese cu mâna ei:„Doamne, ai grij de sufletul servitorului tu John Fitzgerald Kennedy”.Erau i extrase din cuvântarea lui de la inaugurare. Era sfâritul unei ere… sfâritul unui moment… care aproape se realizase… efemer… care
20
- DANIELLE STEEL -
dispruse, plecase. Tora fusese trecut unei noi generaii care o inea strâns dar înc nu era sigur ce s fac cu ea.  Apoi Queenie stinse luminile în buctrie, o srut pe Paxton i rmaser pentru o clip în întuneric, btrâna i tânra, femeia neagr i copila alb, tristeea tuturor învluindu-le; pe urm Queenie coborî în camera ei, iar Paxton urc i ea într-a ei ca s se gândeasc la ce pierduse i ce o atepta în viitor. Simea c le datoreaz ceva, c ea trebuie s realizeze ceva deosebit ca ei s nu fi murit degeaba… Preedintele i tatl ei… Trebuia s ajung cineva pentru ei… s fac ceva important în via… ceva care s însemne ceva. Dar ce anume? Asta era întrebarea. Sttea întins în pat i se gândea la amândoi, la ce au
reprezentat, la lucrurile în care au crezut, la omul pe care l-a iubit atât de mult i l-a cunoscut atât de bine i la cellalt pe care i-l putea doar imagina. i dintr-odat îi dori s-i poat începe
 viaa… s fie ea însi… s plece de aici. Îi dorea s ajung la Harvard aa cum au ajuns i ei. Întins în pat, închise ochii i le promise în oapt s fac ceva cu viaa ei, s fie cineva de care ei s fie mândri. Era darul ei, motenirea pe care o primise de la ei i o promisiune pe care tia c i-o va ine. Nu avea decât s atepte primvara… i s se roage s fie acceptat la„Radcliffe”.
Capitolul 2
Ultimele plicuri au sosit în a doua sptmân a lui aprilie. Colegiul„Sweet Briar”îi trimisese aprobarea înc din martie. Iar celelalte colegii„Vassar”, „Wellesley”i„Smith”au anunat-o c o accept ca student în primele zile ale lui aprilie. Dar nici unul nu o interesa pe Paxton. Aez scrisorile în ordine pe biroul ei i continu s o atepte pe cea care avea importan pentru ea. „Radcliffe”.Iar în mintea ei cele dou colegii din California erau doar o rezerv. Se ruga s reueasc de prima dat i de fapt nici nu se gândea foarte serios s nu fie acceptat. Tatl ei îi urmase
21
- MESAJ DIN VIETNAM -
cursurile laHarvardi ea avea note bune. Nu foarte mari, dar  bune. Singurul lucru care o îngrijora era faptul c nu era bun la nici un sport i nu prea se ocupase de activiti extracolare. Îi plcea s scrie poezii i scurte povestiri i îi plcuser orele de învare a tehnicii foto, încercase s fac balet pe când era înc un copil i participase i la clubul de dram pentru elevii din anul întâi de liceu, dar apoi renunase la toate pentru c îi luau din timpul pentru lecii. i auzise de mai multe ori c cei de la Harvard apreciau doar studenii care erau buni la toate i aveau activiti multiple în afara programului. Dar i aa era foarte sigur c va fi acceptat. Mama ei a fost încântat i mândr când sosi acceptarea de la
colegiul„Sweet Briar”,dar îi fcea plcere s se laude c Paxton a fost acceptat i la alte colegii, dar spre deosebire de ea, nu-i psa de aceste alte colegii. Iar pentru Beatrice Andrews colile din California puteau s fie i pe o alt planet. O sftuia pe Paxton s fac cea mai „inteligent” alegere i s se înscrie la„Sweet Briar” înainte de a mai afla rspunsul altor colegii.  — Nu pot face aa ceva, mam, spuse Paxton încet, ochii ei
 verzi, mari, privind cu atenie chipul care parc era al unei strine. Mi-am promis ceva cu mult timp în urm. Dar era mai mult decât o simpl promisiune, era ceva ce simea c îi datoreaz tatlui ei.  — N-ai s fii niciodat fericit în Boston, Paxton. Vremea e groaznic. i e o coal imens. Te vei simi mult mai bine aproape de cas, într-un mediu familiar. Vei putea apoi s-i continui studiile laHarvard.  — Mai bine ateptm s vedem dac m primesc i apoi mai discutm. Mi se pare mai logic aa. Dar ceea ce i se prea ei logic nu i se prea i mamei ei. O deranja enorm faptul c Paxton îi dorea cu atâta încpânare s urmeze o coal în Nord când ar fi putut s se înscrie la„Sweet Briar”i s rmân mult mai aproape de cas. Apru i George, într-o sâmbt dup-amiaz ca s-i reverse asupra ei opiniile lui i Paxton zâmbi în gând ascultându-l.
 A vorbi cu George era ca i cum ar fi vorbit cu mama ei. Amândoi credeau c viaa ei era destinat s se desfoare cât mai aproape
22
- DANIELLE STEEL -
de a lor, i c era o prostie din partea ei s-i întind aripile i s zboare spre alte orizonturi.  — Dar tata, George? A reuit s rmân acelai dei i-a riscat
 viata în Nord mergând la aceeai coala cu yancheii. Îl tachina, ceea ce o amuza pe ea dar nu i pe el. Printre multele sale virtui, George n-a fost binecuvântat cu simul umorului ca tatl su.  — Nu e acelai lucru, Pax. i tii foarte bine c nu am nici o fixaie în privina Sudului. Cred doar c pentru o femeie„Sweet Briar”este cea mal bun alegere. Mama are dreptate. i n-are nici un sens s faci tot drumul sta pân la Boston.  — Cu felul în care gândeti tu, George, America n-ar fi fost niciodat descoperit. Imagineaz-i ce s-ar fi întâmplat dac Regina Isabela i-ar fi spus lui Columb c n-are nici un rost s fac tot drumul pân în Lumea Nou. Râdea de el dar George nu gsea nimic amuzant.  — Mama are dreptate. Eti înc un copil i e ridicol s faci aa ceva doar ca s demonstrezi c ai dreptate. Nu eti brbat i nu exist nici un motiv pe lumea asta ca tu s mergi laHarvard. Nu
 vrei s urmezi medicina sau dreptul, de fapt n-are nici un sens s mergi niciunde. Ar trebui s rmâi cât mai aproape de noi. Ce se
 va întâmpla dac mama se va îmbolnvi? Nu mai e atât de tânr i are nevoie de noi aici. Încerca totul cu ea chiar i s o fac s se simt vinovat, dar
nu reui decât s o enerveze. Nu putea înelege de ce vroiau s-i taie aripile. Dar aa simeau ei, ea era proprietatea lor.  — Mama are cincizeci i opt de ani i nu nouzeci i trei, George! i eu n-am de gând s stau aici tot restul vieii mele s am grij de ea. i de unde dracu tii tu ce fel de carier îmi doresc eu? Din câte tii tu despre mine a putea s-mi doresc s ajung chirurg. Atunci a avea permisiunea voastr s plec în Nord sau trebuie s rmân aici i s fac prjituri doar pentru c sunt femeie?  — Nu la aa ceva ne-am gândit. Arta jignit de fracheea ei.  — tiu. Paxton încerc s rmân calm. Iar„Sweet Briar”este o coal minunat dar eu toat viaa mi-am dorit s merg la
23
„Radcliffe”.
 — i dac nu reueti? O privi cu îneles.  — Voi reui. Trebuie. Îi promisese doar tatlui ei. Jurase c îl va face s fie mândru de ea i c va pi pe urmele lui.  — i dac nu reueti? insist fratele ei cu sânge rece. Atunci
 vei fi de acord s rmâi în Sud?  — Poate… nu tiu. Celelalte colegii nu-i prea plceau nici ei i nu se gândise serios la„Stanford” sau„Berkeley”.Nu-i imagina c
 va merge acolo mai ales c nu cunotea pe nimeni în California. M mai gândesc.  — Cred c ar trebui s te gândeti foarte serios. i mai ales gândete-te bine înainte s o necjeti pe mama. De ce trebuia s se poarte aa cu ea? Nu era drept. De ce
trebuia ea s-i sacrifice viaa pentru ei? Ce doreau de la ea? i de ce vroiau s o in aici în Savannah? Doar ca s mearg la dineuri i la întrunirile societii „Fiicele Rzboiului Civil” împreun cu mama ei i poate s fac i ea parte din clubul de bridge, astfel încât mama ei s nu fie „fcut de ruine” c Paxton nu rmâne în cercul lor. Dar ea nu vroia s fie ca ei. Ea îi dorea ceva mai mult. Ea îi dorea s mearg la coala de Jurnalistic de la „Radcliffe”. De multe ori îi povestise lui Queenie despre visurile ei, iar
Queenie era singura care o încuraja, care o iubea îndeajuns pentru a o lsa s plece. tia de ce are Paxton nevoie i îi dorea s o vad eliberat de cei doi oameni care îi cereau atât de multe dar nu-i ofereau nimic în schimb. Avea dreptul la mai mult decât atât în viaa ei, merita s încerce s fac ceva i nu va reui dac
 va rmâne în Savannah. i dac dup ce termina coala vroia s se întoarc înapoi, atunci Queenie o va atepta cu braele deschise. Dar nu avea de gând s o implore s rmân, s o cicleasc la fel ca i ceilali doi. Plicurile au sosit într-o mari dup-mas, i o ateptau în cutia
de scrisori, cel trimis de„Radcliffe”i cel de la„Stanford”.Iar lui Paxton i se tie respiraia în momentul când le vzu. Era o dup- amiaz plcut de primvar, iar Paxton venea încet spre cas, gândindu-se la biatul care o invitase la balul de primvar chiar
24
- DANIELLE STEEL -
în acea dup-amiaz. Era înalt, brunet i drgu, ea îl admirase înc de anul trecut dar el avea o alt prieten. i acum dintr-odat era liber, iar capul lui Paxton era plin de vise i dorine. Pân la urm îi va povesti totul lui Queenie dar acum sosise scrisoarea pe care o ateptase cu nerbdare. Întregul ei viitor pe o hârtie alb, împturit i sigilat într-un plic de laHarvard.Drag domnioar
 Andrews, suntem încântai s v informm cai fost acceptat… Drag domnioar Andrews, ne pare ru s v informm c… oare care din ele? Mâinile îi tremurar când lu cele dou plicuri, încercând s se
hotrasc pe care s-l deschid primul; se aez pe treptele din faa casei de crmid i se hotrî s-l deschid pe cel de la „Radcliffe”pentru c era singurul care conta i n-ar fi suportat suspansul pân l-ar fi citit pe cellalt. Îi arunc coama blond pe spate, închise ochii i se sprijini de gratiile din fier forjat, rugându- se s fie aa cum îi dorea ea… te rog Doamne… te rog f s fiu acceptat. Deschise ochii i cât mai repede rupse plicul. Dar prima propoziie nu era deloc ceea ce ateptase ea.Nu specifica nimic i luda doar instituia numitHarvard,i ce bun elev era ea i doar în al doilea paragraf era ceea ce cuta i simi c i se oprete inima când ajunse acolo. «Cu toatecavei toate atributele pentruadeveni student la
„Radcliffe”noi credem c… cu aceast ocazie… poate o alt instituie… suntem siguricvei face progrese la oricare alt coal superioar… v dorim mult noroc…»Ochii i s-au umplut de lacrimi, iar cuvintele dansau în faa ei estompate de durerea care îi frângea inima. Nu reuise. Au refuzat-o. Toate visele ei au disprut într-o singur clip.„Radcliffe”o refuza. i acum ce va face? Unde se va duce? Va trebui într-adevr s rmân în Sud, unde toi gândeau strâmt, unde se discutau doar aceleai lucruri, s rmân lâng fratele i mama ei? Asta era tot? A ajuns aici? Sau mai bine s mearg la unul din celelalte colegii? Dar parc toate erau plictisitoare. Ezitând, deschise i cellalt plic, puin nervoas. Poate c ar
25
- MESAJ DIN VIETNAM -
trebui s se gândeasc serios la„Stanford”.Dar nu pentru mult timp. Îi scriau acelai lucru, dar în primul paragraf i nu în al doilea, i rspunsul lor era aproape identic cu cel de la„Radcliffe”. Îi doreau mult succes, dar îi recomandau o alt coal. Deci rmânea… fr nimic. Celelalte colegii pe care nu le voia i poate o ans laBerkeley.Simi cum îi piere tot entuziasmul în timp ce se ridic, urc treptele i intr în cas. Se îngrozea la gândul c va trebui s-i spun mamei ei. Îi spuse mai întâi lui Queenie, iar btrâna negres a fost
copleit de necaz la început dar apoi încerc s o consoleze cât mai filozofic.  — Dac nu te-au acceptat înseamn c nu a fost s fie aa. Într- o zi te vei gândi la asta i vei înelege. Dar între timp ansele ei erau mici i Paxton era deprimat. Nu
dorea s rmân în Sud, nu dorea s mearg la un colegiu de fete i nici nu-i imagina c va merge laBerkeley.i atunci? Dar modul de gândire al lui Queenie era mult mai practic.  — i ce zici de California? E foarte departe dar s-ar putea s-i plac. Una dintre fiicele ei se mutase în Okland acum câiva ani i cu toate c niciodat nu a fost acolo auzise c San Francisco ar fi un ora frumos. Am auzit c e minunat. N-o s-i fie frig ca în Nord. Îi zâmbi fetiei pe care o iubea i o alina de când venise pe lume i o durea s vad cât era de dezamgit. Mama ta ar fi în stare s m ucid dac m-ar auzi, dar eu aa cred, c ar trebui s te gândeti serios la California. Paxton zâmbi. Mama. Ei ar fi în stare s le ucid pe amândou
dac ar auzi mcar jumtate din conversaiile care se desfurau în buctrie.  — Pare atât de departe… aa de… nu tiu… aa strin!  — California? Queenie râse. Nu fi prostu. E doar la câteva ore cu avionul, cel puin aa îmi povestea fiica mea Rosie. Aa c gândete-te bine. i roag-te Domnului la noapte. Poate coala aceea din Berkeley e soluia problemelor tale. Dar în seara aceea, la cin, mama ei i George continuau s
cread c soluia ar fi s rmân cât mai aproape de cas i, în
26
- DANIELLE STEEL -
ceea ce-i privea, refuzul de la„Radcliffe”rezolva toate problemele. Nici mcar nu le prea ru c ea este dezamgit, se simeau doar uurai. i ca i Queenie i-au spus c aa a fost s fie. Dar spre deosebire de btrâna negres care o iubea, erau aproape mulumii c visele ei au luat sfârit. Iar Paxton simea c într-un fel îl dezamgise pe tatl ei, ca i cum l-ar fi trdat pentru c fusese refuzat de coala pe care el o urmase. Ar fi dorit s
 vorbeasc cu cineva despre asta, s recunoasc c se simea teribil de ru, dar credea c nici mcar Queenie n-ar fi putut-o înelege, pentru c era clar c mama ei i George nu înelegeau nimic. Iar prietenele ei erau ocupate cu propriile lor nenorociri i bucurii.
 Toat lumea era de-a dreptul obsedat de colegiile la care urma s se înscrie, de refuzul sau aprobarea lor. Biatul care o invitase la balul primverii îi fcu o vizit în seara
aceea, iar Paxton încerc s-i explice câteva dintre sentimentele ei dar el nu era în stare s vorbeasc decât despre faptul c fusese acceptat de„Chapel Hill”i parc nici nu o auzea. Nu putea decât s sufere sau s se bucure singur. i în noaptea aceea când se duse la culcare se gândi la ce-i spusese Queenie în acea dup- amiaz i se întreb dac ideea era chiar trznit sau merita s se gândeasc la ea. Dar mai important era faptul c nici nu tia dac
 va fi acceptat. Spre sfâritul sptmânii mama i fratele ei au reuit s o cicleasc atât de mult încât accept s se înscrie la „Sweet Briar”sptmâna viitoare, promiându-i în gând s încerce din nou la„Radcliffe”în anul urmtor i s tot încerce pân va reui, indiferent cât va trebui s munceasc pentru a fi acceptat. Se simi mai bine dup ce îi fcu acest plan în minte i tiu c va putea suporta s stea acas dac nu va fi pentru totdeauna. i apoi, luni sosi rspunsul de laBerkeley.Erau încântai s o
accepte ca student. i chiar dac nu tia bine de ce inima ei btu mai puternic, dintr-odat se simi mult mai bine. Alerg în
 buctrie s-i arate lui Queenie scrisoarea. Btrâna o privi fericit ca i cum asta ar fi rezolvat totul i parc ea ar fi tiut de la început c aa va fi.
27
- MESAJ DIN VIETNAM -
 — Vezi, ce i-am spus. sta e rspunsul!  — Ce te face s fii aa de sigur? De unde ar fi putut Queenie s tie? Oricum celelalte colegii nu o încântau deloc.  — Cum te simi acum?  — Bine. Pe cuvânt. Emoionat… puin speriat… dar fericit.  — i celelalte coli despre care mi-ai vorbit? Cum te-au fcut s te simi?  — Deprimat… plictisit… de fapt groaznic.  — Atunci ele nu par a fi o soluie fericit. Cred c sta e rspunsul. Dar mai gândete-te, scumpa mea. i roag-te.
 Ascult-l pe Dumnezeu i ascult de stomacul tu. Totdeauna s fii atent la burticica ta, s fii atent la ce simi înuntru. tii. Toi tim. tim cu asta. Queenie art spre burta ei imens luând un aer foarte serios. Dac te simi bine, înseamn c totul este în regul, dar dac te simi ru ca i cum ai fi bolnav, atunci înseamn c ai fcut o mare greeal, i, dac nu ai fcut-o înc, o
 vei face. Paxton începu s râd de aceast înelepciune simplist dar tia
c Queenie are dreptate, ca întotdeauna. Btrâna negres tia multe. Era mult mai istea decât mama ei sau George sau chiar decât Paxton.  — Queenie, e o nebunie dar cred c ai dreptate. Se aez pe un scaun în buctrie, muc dintr-un morcov i
rmase pe gânduri. Era tânr i frumoas i era ceva foarte calm în jurul ei. Era o persoan care se simea bine cu ea însi i se simea de mult timp aa. Era linitit i puternic i într-un fel întreag, ceea ce era destul de rar la o fat de vârsta ei, dar de la moartea tatlui se gândise foarte mult.  — Ce le voi spune?  — Adevrul, atunci când o s-l tii. i s nu faci ceva pentru c i-am spus eu s faci. Eti prea deteapt pentru aa ceva. S faci ce vrei tu s faci, ceea ce crezi tu c trebuie. Mai întâi gândete-te
 bine. O s-i dai seama ce anume trebuie s faci. Îi art din nou cu degetul burta ei mare, iar Paxton izbucni în râs i se ridic în picioare. Era înalt i subire, ca tatl ei, dar plin de graie. Era
28
- DANIELLE STEEL -
mult mai înalt decât majoritatea colegelor ei, dar asta nu o deranjase niciodat. i spre marea mirare a lui Queenie nu era prea interesat de cum arat. Era frumoas, dar se purta de parc nu o interesa sau nu-i psa. Era preocupat de alte lucruri, de problemele inimii i sufletului. Semna prea mult cu tatl ei ca s- i pese de cum arat, iar indiferena ei o exaspera frecvent pe mama ei. Ar fi vrut ca Paxton s fie un manechin pentru spectacolele de mod i pentru diferitele competiii organizate de „Fiicele Rzboiului Civil”. Dar Paxton nici nu voia s aud de aa ceva. Era calm, timid i amuzat de tot trboiul care se fcea în jurul acelor competiii. Îi plcea s vorbeasc despre lucruri serioase cu profesorii ei, despre recentele evenimente din Vietnam, implicaiile morii lui Kennedy, despre poziia lui Johnson în privina drepturilor omului, despre marurile i protestele lui Martin Luther King. Era pasionat de evenimentele care se desfurau în lumea întreag, legturile i verigile dintre ele i efectul lor asupra
 vieii oamenilor. Despre aa ceva îi plcea s scrie, la aa ceva îi plcea s se gândeasc i abia atepta s ia parte la toate aceste evenimente. Spre sfâritul sptmânii îl cut pe unul dintre profesorii ei
preferai i îl întreb ce gândea el despre„UC Berkeley”.  — Cred c este una dintre cele mai bune coli din ar. De ce? O privi direct în ochi, iar Paxton ezit doar pentru un moment.  — Încerc s m hotrsc dac s merg acolo sau nu.  — Cei de la„Radcliffe”nu i-au dat rspunsul ateptat? El tia cât de mult îi dorise ea s mearg acolo, cât de mult se bazase pe acest colegiu, i de ce, i era dezamgit pentru c nu reuise.  — M-au refuzat. i„Stanford”de asemenea. Toate celelalte m- au acceptat. Îi povesti despre celelalte posibiliti i fr nici o ezitare el o sftui s aleag „Berkeley”   — În locul tu n-a ezita nici o clip, Pax. Bucur-te de aceast ans i nu te mai gândi la„Radcliffe”.Poi merge acolo la o specializare. S le ia dracu, du-te în Vest. Îi zâmbi. O s-i plac. În timp ce îl asculta deveni entuziast i încântat. Poate c Queenie a avut dreptate. Poate aa se vor rezolva problemele ei.
29
- MESAJ DIN VIETNAM -
Nu-i spuse nimic mamei ei, iar la sfâritul sptmânii îi trimise actele de acceptare i vineri seara la cin le spuse adevrul.  — Mi-am trimis astzi actele, spuse ea încet, ateptând furtuna care era sigur c va urma.  — Foarte bine, o lud repede fratele ei. În sfârit a fcut ceea ce o sftuiser. Pân la urm nu era de fapt aa de încpânat cum susinea mama lor. Eti mândra de tine, nu-i aa, Pax? Ar trebui s fii. Paxton zâmbi auzind laudele exagerate, tiind ce va urma.
 — Da, sunt. M-am gândit foarte mult i cred c am luat cea mai  bun hotrâre din viaa mea. De fapt sunt sigur de asta.
Mama ei o privi cu pruden netiind ce s spun.  — M bucur c lucrurile s-au rezolvat în acest fel, Paxton, spuse ea scurt.  — i eu m bucur, îi rspunse Paxton.  — Foarte multe fete drgue studiaz la„Sweet Briar”. Este o coal minunat, spuse fericit fratele ei, iar Paxton îi privi calm pe amândoi.  — Da, este, dar eu nu m duc acolo. Pentru o clip totul încremeni. Nu se ateptaser la aa ceva. M duc la Universitatea din California, laBerkeley.  Amândoi o priveau în tcere, nucii, apoi fratele ei se ridic de la mas i îi arunc erveelul lâng farfurie.  — Ce te-a apucat s faci aa o prostie? Queenie prsi încperea cu zâmbetul pe buze i se duse în buctrie s mai aduc un platou de friptur.  — Am discutat cu dirigintele meu i cu mai muli profesori. Ei sunt de prere c este o coal excelent i c am fcut o foarte
 bun alegere din moment ce nu am fost acceptat la„Radcliffe”.  — Dar în California? spuse mama ei disperat. Pentru Dumnezeu, de ce atât de departe? De ce anume vrei s mergi la coala aceea? Dar toi tiau de ce, chiar dac nu vroiau s o recunoasc.
Paxton vroia s plece de lâng ei. De când tatl ei murise, Paxton a fost nefericit acas i ei au fcut foarte puin ca s o ajute. Mama
30
- DANIELLE STEEL -
ei i George i-au continuat vieile i doar din când în când îi aminteau de ea încercând s o implice în activitile lor, fie c ei îi plcea sau nu. Se ateptau ca ea s se „potriveasc” cu felul lor de a tri chiar dac ea nu-i dorea aa ceva. Pentru ei nu era important ce îi dorea ea. i acum Paxton îi dorea propria ei
 via, vroia s-i urmeze destinul. Iar pentru început drumul ei ducea în California.  — Este ceva ce simt c trebuie s fac, spuse ea încet, cu ochii
 verzi ptrunztori privind-o atent pe mama ei. Nu-i explic nimic, dar era foarte hotrât s nu cedeze. Tatl avusese grij s-i ofere luxul de a hotrî singur. Lsase pe numele ei o mic sum de
 bani, ca s-i poat plti studiile, ceea ce însemna c mama ei nu o putea amenina c nu o va întreine în timpul studiilor dac nu
 va merge acolo unde va vrea ea. Avea libertatea de a alege i tocmai asta fcea înscriindu-se laBerkeley.  — Tatl tu ar fi fost foarte dezamgit, spuse mama ei cu rceal, iar Paxton simi cuitul lovind-o în spate.  — Am încercat s intru laHarvard,mam, spuse cât mai calm. N-am reuit. Cred c el ar fi îneles. Îi aminti despre povetile lui, despre cum încercase s intre la„Princeton”sau„Yale”dar pentru c fusese refuzat se „mulumise” cu„Harvard”. Aa se întâmplase i cu ea, se „mulumea” cuUC Berkeley.  — Vreau s spun c ar fi fost dezamgit c pleci de acas aa de repede i atât de departe.  — Am s vin înapoi, spuse ea blând dar imediat se întreb dac într-adevr avea de gând s vin înapoi. Va dori oare s se întoarc? Va duce dorul Sudului sau se va îndrgosti de California i va dori s rmân acolo toat viaa? Într-un fel era nerbdtoare s plece i în acelai timp îi prea ru. Era necjit c va trebui s-i prseasc prietenii, dar era i uurat c-i va prsi cminul. Întotdeauna simise c nu le aparine lor. Niciodat nu fcuse ceea ce i-ar fi plcut mamei ei. Dar nu putea face ceea ce se atepta de la ea. Îi cereau prea mult. Nu putea s rmân în Sud, nu dorea s rmân cu ei, nu putea s se prefac în continuare c era ca ei. Nu dorea s fie ca ei. i brusc îi dori s poat s
31
- MESAJ DIN VIETNAM -
recunoasc c era altfel i s-i înceap propria via în Berkeley.  — i cât de des vei veni acas? o întreb acuzator mama ei, iar Queenie o urmri atent.  — Voi veni de Crciun, i probabil în vacana de var. Era tot ce le putea oferi i nu-i dorea decât s o lase s fie liber. Voi veni cât de des voi putea. Le zâmbi uor, dorindu-i ca ei s fie fericii pentru ea, dar ei nu erau. i vei putea s venii s m vizitai.  — Am fost odat cu tatl tu pân în Los Angeles, spuse mama ei cu o privire sumbr. E un loc groaznic. Niciodat nu voi mai merge acolo.  — Berkeley e foarte aproape de San Francisco. Dar ar fi putut spune la fel, de bine c e foarte aproape de iad, dup cum o privea mama ei i restul cinei se desfur în linite, nimeni nu mai scoase un cuvânt.
Capitolul 3
În ziua în care urma s plece, Paxton intr în buctria confortabil privind în jurul ei ca i cum ar fi fost obligat s plece de acas, ochii îi erau plini de lacrimi i îi ls capul pe umrul lui Queenie.  — Cum o s pot tri fr s te vd în fiecare zi, opti ea simindu-se din nou ca un copil. Dintr-odat se simi din nou pierdut i trist ca atunci când îl pierduse pe tatl ei. tia c nu o s o mai vad pe Queenie pentru mult timp, ea va rmâne aici i nu o va mai putea ajuta ca pân acum.  — O s te simi bine, spuse Queenie luptându-se cu propriile lacrimi. Era hotrât s nu o necjeasc i mai mult pe Paxton. i s fii cuminte în California. S nu uii s mnânci multe legume, s dormi cât mai mult i o dat pe sptmân s-i speli capul cu zeam de lmâie. Aa o obinuise înc de când era un bebelu i era încântat c prul lui Paxton era la fel de blond ca atunci când se nscuse. S pori o plrie, ai grij s nu te ard soarele… Ar fi dorit s-i spun o mie de lucruri, dar de fapt cel mai mult ar fi
32
- DANIELLE STEEL -
 vrut s-i spun cât de mult o iubea. O strânse la piept, iar Paxton o îmbri cu aceeai ardoare.  — Îmi eti aa de drag Queenie… ai grij de tine… promite-mi c o s ai grij de tine. i dac mai rceti i în iarna asta — cum fcea de fiecare dat — de data asta te duci la doctor.  — Nu-i face probleme pentru mine, copilo. Nu voi pi nimic. S te pori cum trebuie în… California. Abia îndrznea s spun cuvântul i totui ea o îndemnase s plece acolo, ea o încurajase s-i caute libertatea. S-au dezlipit una de alta, ochii lui Queenie erau umezi i pe faa lui Paxton se vedeau urmele lacrimilor, iar ochii erau mai verzi ca niciodat.  — O s-mi fie atât de dor de tine!  — i mie. Queenie îi terse ochii cu orul apoi o btu uor pe umr. O iubise de parc ar fi fost a ei, iar acum o iubea i mai mult. Erau legate una de cealalt pentru totdeauna i nici o distan în spaiu sau timp n-ar fi putut s le despart, iar ele tiau asta. Paxton îi strânse braul pentru ultima oar, o srut pe obraz i prsi încperea pentru a se întoarce la ceilali.  — V voi telefona, opti ea în timp ce pleca, iar Queenie îi fcu cu ochiul. Queenie o urmri, apoi se duse jos în camer i plânse. I se rupea inima s o vad pe Paxton plecând dar tia mai bine ca oricine c Paxton trebuie s plece. Viaa ei nu a mai fost aceeai de când i-a murit tatl i mai tia c familia nu voia s o necjeasc dar erau foarte diferii de ea. Paxton era plin de via i de entuziasm pentru tot ce se întâmpla în jurul ei. i exista o cldur i o nevoie de a drui dragostea care zcea în ea. Dar dragostea pe care o avea de druit o speria pe mama ei, iar George nu tia ce s fac cu ea. George i mama lor se asemnau prea mult, iar Paxton era ca tatl ei. Queenie se gândea c avusese grij de o rar floare tropical timp de optsprezece ani, inând-o la cldur i în siguran, pstrând-o în via, hrnind-o cu sufletul ei, iar acum îi ddea drumul s mearg într-un climat mai prielnic. Paxton nu mai aparinea acelui loc, nu aparinuse niciodat i chiar dac era prea tânr ca s-i prseasc aa casa, era mult mai bine decât s rmân cu ei. O atepta o lume nou, i într-un fel Queenie
33
- MESAJ DIN VIETNAM -
abia atepta ca Paxton s o descopere. Dar în adâncul sufletului, simea durere c o pierde, nu va mai putea fi lâng ea, nu va mai putea privi ochii ei frumoi, verzi i nu va putea s-i srute prul mtsos în fiecare diminea când venea la micul dejun. Era un sacrificiu pe care era gata s-l fac pentru c o iubea. i alerg la fereastr tocmai la timp ca s-i fac cu mâna lui Paxton care îi scosese capul pe geam i îi fcea i ea cu mâna. Mama ei arta foarte solemn în drum spre aeroport, iar George
nu scotea nici un cuvânt.  — Înc nu e prea târziu s te rzgândeti, spuse mama ei încet, ceea ce însemna în limbajul ei c îi va fi dor de Paxton.  — Nu cred c pot, spuse Paxton la fel de încet, cu gândul la Queenie, la cldura braelor ei, la sigurana pe care o reprezenta ea, ori de câte ori o strângea în brae.  — Sunt sigur c decanul de la„Sweet Briar” ar fi încântat s aranjeze transferul, spuse mama ei rece. Pentru ea era un afront personal faptul c Paxton prsea Sudul. i era o mare insult c- i dorise s prseasc oraul Savannah.  — Poate dac lucrurile nu merg bine în California, spuse Paxton politicoas i îi întinse mâna ca s o ating pe mama ei dar se rzgândi. N-ar fi îneles-o. Mama ei nu fcu nici un efort s se apropie de fiica ei i nu au mai discutat nimic altceva pân au ajuns la aeroport. Paxton tia c se ateapt de la ea s se simt
 vinovat i îi prea ru c pleac, dar abia atepta s ajung în California. În ultimul timp auzise foarte multe lucruri despre Berkeley i era foarte curioas.  — Presupun c vremea va fi plcut, spuse mama cu voce pierdut i Paxton aprob. O privi pe mama ei i ochii i se umplur de lacrimi. Fusese o diminea plin de emoii. Chiar i faptul c îi prsise camera o fcuse s plâng i petrecuse câteva minute în biroul tatlui, pe la ora ase dimineaa. Rmase în faa biroului la care el lucrase i înc îl mai vedea acolo i îi spuse ce s-a întâmplat în oapt.  — N-am reuit la„Harvard”,tticule. Era o confesiune pe care el trebuia deja s o cunoasc. Dar m duc la„Berkeley”.i spera
34
- DANIELLE STEEL -
ca el s fie mulumit. Totui îi prea ru s prseasc acum casa în care crescuse i toate locurile pe care le cunotea. Dar spre deosebire de ceilali ea tia c îl poart pe tatl ei cu ea indiferent unde va merge. Era o parte din ea, aa cum el era o parte din cerul dimineii, din apusurile de soare pe care le urmriser cu plcere când, împrumutau o main i mergeau spre ocean, era o parte din tot ce fcea ea. Nu-l va pierde niciodat.  — Mama, spuse Paxton în oapt în timp ce ateptau avionul. Îmi pare ru… pentru„Sweet Briar”,adic îmi pare ru dac te- am fcut s suferi. Sinceritatea din cuvinte o uimi pe mama ei i era evident c nu tia ce s-i rspund. Aproape c fcu un pas în spate ca s nu fie atât de aproape de fiica ei, dar se retrgea de fapt din cauza emoiei cu care aceste cuvinte au fost rostite, o anumit intimitate care parc o amenina i care era o parte a lui Paxton.  — Îmi pare ru… dar am vrut s-i spun asta înainte s plec. Învase ceva foarte devreme în via i anume c lucrurile
trebuie rezolvate într-un fel mai ales cu oamenii pe care îi iubeti pentru c nu tii niciodat dac mai ai prilejul s le spui ce gândeti. O lecie pe care o învase prea devreme i o costase scump.  — Eu… ah… mama ei îi murmur cuvintele. Este în regul. Poate c toate se vor termina cu bine. i dac nu, te poi transfera anul viitor. Din partea ei era o mare concesie iar Paxton era recunosctoare
i pentru atât. N-ar fi vrut s-i prseasc suprai i chiar George nu mai arta atât de nervos o srut la plecare i îi atrase atenia s se comporte ca o doamn în California, dar tia c nu vor fi probleme cu Paxton. Era o fat bun chiar dac era foarte încpânat. i dac te gândeai ce fceau ali copii de vârsta ei în timpurile astea, Paxton nu-i crease prea multe probleme mamei lor.  Amândoi i-au fcut cu mâna când ea s-a urcat în avion, iar ea îi prsi simindu-se uurat i liber. Îi lipsea doar Queenie când avionul a decolat i a înconjurat oraul Savannah. Un ora cruia
35
- MESAJ DIN VIETNAM -
nu-i va duce dorul. Muli dintre prietenii ei plecau în alte pri, la universiti situate în Sud, doar doi mergeau în Nord i ea era singura care mergea În California. Închise ochii, se ls pe spate, iar avionul o lu spre Vest, spre California. Din cauza fusului orar, când a aterizat în California era doar la
amiaz i era o zi însorita. Paxton coborî din avion i privi în jurul ei. Aeroportul era mic i cei mai muli oameni erau îmbrcai în tricouri i jeani, sau în cmi înflorate i foarte multe femei purtau fuste scurte sau rochii subiri de voal.  Toi aveau prul lung i se simi imediat acas când îi lu valiza i iei afar din aeroport s ia un taxi; era în sfârit liber. oferul îi spuse totul despre ceea ce credea el c ea ar trebui s
tie, despre restaurantele din apropierea colii, despre localurile preferate ale tinerilor, despre ce se întâmpla pe Telegraph Avenue i îi fcu comentarii de mai multe ori asupra accentului ei pe care îi spunea c-l place. Când au ajuns la campusul universitar, îi art o mulime de mese la coltul dintre strzile Telegraph i Bancroft i un mare carton care anuna „Femeile din campus sunt pentru pace”. Iar Paxton se simi emoionat. Doar faptul c respira aerul o fcea s se simt mai fericit i o asigura c fcuse ceea ce trebuia. Abia atepta s ias din campus i s se plimbe prin ora, s cunoasc noi colegi i s-i înceap studiile. tia deja numele cminului în care va locui, iar oferul o duse
acolo, îi strânse mâna i îi dori mult noroc. Toi preau atât de prietenoi. Nimnui nu-i psa dac eti alb sau negru, bogat sau srac, elev sârguincios sau un puturos, din Sud sau din Nord, toate etichetele i deosebirile de care se sturase în Savannah ascultându-le pe prietenele mamei ei pentru care era atât de important dac bunicul sau strbunicul a luptat în Rzboiul Civil i dac ai avut sau nu o plantaie cu sclavi. Era ca i cum tot timpul ar fi plonjat în trecut, un trecut pe care îl detesta i de care nu voia s-i aduc aminte. Camera în care a fost repartizat era la etajul al doilea, chiar la
sfâritul coridorului. Era o camer dubl, adic dou dormitoare legate între ele de o mic sufragerie. În fiecare dormitor erau
36
- DANIELLE STEEL -
repartizate dou fete. În mijlocul sufrageriei era o canapea maronie cu o cuvertur fcut din mai multe buci cusute. Peste tot postere, câteva scaune vechi, un covor portocaliu i un fotoliu de culoare verde. Paxton se opri în timp ce examina camera: departe de a fi drgu i foarte departe de elegana casei din Savannah. Dar pe de alt parte era un pre mic pentru libertatea ei. Dormitorul în care fusese repartizat era mai mic i mai auster.
Era o camer mic cu dou paturi de metal, o mas, dou dulapuri cu rafturi, un pat i o debara atât de minuscul încât nu încpea în ea decât o mtur. Vor trebui s fie bune prietene ca s poat locui într-o camer aa de mic dar spera s cunoasc trei fete care îi vor deveni prietene. Vzuse trei valize pe patul din cellalt dormitor i câteva clipe mai târziu când intr în mica sufragerie întrebându-se ce ar putea face ca s nu mai arate aa de groaznic, vzu c una dintre colege era deja acolo. Era o fat frumoas cu picioare lungi i un ten de ciocolat care o inform rapid pe Paxton c era din Alabama i c numele ei era Yvonne Gilbert.  — Bun. Paxton îi zâmbi cu cldur. Era o fat extraordinar de frumoas, cu ochii vii, strlucitori, foarte negri i îi purta prul cre ca o coam în jurul capului. M numesc Paxton Andrews. Dar când s-i spun de unde era, ezit. Dar fata îi recunoscuse accentul.  — Carolina de Nord?  — Georgia. Savannah. Paxton îi zâmbi dar brusc Yvonne deveni prudent.  — Grozav. Tocmai ce-mi trebuia. O srntoac aib. i acum ce
 vor s facem? S luptm din nou în Rzboiul Civil. Cineva de la repartizri are un sim al umorului al dracului de cretin. Arta foarte necjit dar Paxton continua s se poarte normal.  — Nu-i f probleme. Sunt de partea ta.  — Aha. Ce s zic! Abia atept s vd de unde sunt celelalte. Ce zici de Mississippi sau Tennessee? Poate vei scrie un nou capitol pentru Fiicele Rzboiului Civil, ar fi amuzant, nu? O s-mi plac grozav s te vd în fiecare zi. Îi exager vorbirea trgnat i cu
37
- MESAJ DIN VIETNAM -
o privire plin de ur trânti ua de la camer în timp ce Paxton se aez pe canapea disperat.  Va fi foarte interesant. i mai ales foarte diferit de ce vzuse acas.  Apoi apru o tânr palid, foarte slab, cu faa alb ca laptele, pr negru lung pân în talie, ochii albatri, îmbrcat într-o cma de noapte transparent.  — M numesc Dawn. i era din Des Moines. De fapt se numea Gertrude. Primise numele de Dawn în ultimul an de liceu dup o noapte de LSD i se hotrâse s-l pstreze. Dawn Steinberg. Era
 bursier, cântase în orchestra din oraul ei i i se oferise o burs la Berkeley. Era repartizat în cellalt dormitor i deschise ua pe care Yvonne o trântise cu câteva clipe în urm, o închise încet i apoi nu mai iei nimeni. Nu s-au auzit ipete. Nu s-a auzit nici un zgomot, iar Paxton înelese c domnioara Gilbert era mulumit de colega ei de camer. Se prea c pentru Yvonne oraul Des Moines nu avea aceeai reputaie de ora rasist ca i Savannah. i în timp ce se gândea la cele dou tinere pe care tocmai le
cunoscuse, Paxton se hotrî s-i despacheteze bagajele. Cele dou sacoe i geamantanul mare erau deja în dormitor i ea se hotrî s aranjeze ambele paturi. Camera va arta mai prietenoas când
 va veni colega ei i se rug s nu fie neagr, suprat i s deteste femeile din Savannah… te rog… Doamne Dumnezeule… opti ea încet. tiu c poate nu merit aa ceva i ai alte lucruri, mai bune de fcut astzi dar te rog f-o s m plac. La ora patru colega ei înc nu ajunsese i Paxton se gândi c ar
fi bine s umple micul lor frigider. Înainte s plece spre cel mai apropiat magazin se opri, btu la ua celuilalt dormitor i trecu destul timp pân ua se deschise.  — Da? opti Dawn ca i cum i-ar fi fost fric c cineva o poate auzi. Dei auzea bine Paxton aproape c nu înelegea ce vorbea Dawn. Dar când auzeai c cineva vorbete în oapt erai tentat s
 vorbeti la fel. Chiar i un ton normal de conversaie prea un sunet prea puternic când te adresai acestei viziuni diafane.  — Vrei ceva de la magazin? opti Paxton. Vreau s ies s
38
- DANIELLE STEEL -
cumpr ceva de mâncare. Sunt lihnit de foame. i brusc îi aduse aminte de buctria bine înzestrat a lui Queenie. Iar pentru stomacul lui Paxton era apte seara i îi lipsea cina.  — A vrea nite ceai de ierburi, nite lmâi… i nite pâine. Nu suna prea apetisant dar Paxton era dispus s-i aduc orice
doar ca s rmân prietene i îi not rapid dorinele lui Dawn.  — i Yvonne? Paxton arunc o privire în camer i vzu c îi despachetaser lucrurile. Dawn agase nite postere, iar hainele lui Yvonne erau peste tot, ca i o mulime de pturi colorate i cearceafuri de satin roz care mai degrab preau din Alabama i nu din Des Moines.  — Vrei ceva de la magazin? Paxton o întreb direct pe Yvonne care se apropia de u cu o privire ostil.  — Da. Pe Martin Luther King. O s-l gseti, scumpeteo?!  — Nu-mi vorbi aa. Paxton era suprat. Tragi nite concluzii stupide inând seama de faptul c m-ai vzut pentru prima dat acum dou ore i de fapt nu m cunoti deloc. Lui Paxton nu-i era fric de ea i prejudecile ei o enervau.  — i la ce concluzii ar trebui s ajung? Yvonne se apropie de faa lui Paxton dar aceasta nu se retrase.. tia c va trebui s se impun acum sau s lase totul balt. Pentru c trise lâng o mam rece i distant învase s fie puternic i nu-i era fric de tânra furioas din Alabama. Eti din Georgia, nu? continu
 Yvonne. Ce-ar trebui s cred?  — Ar trebui s-mi dai o ans. Aa cum i eu ar trebui s-i dau o ans. Nu despre asta e vorba în drepturile civile? Ne judecm dup ceea ce suntem, dup cum gândim, dup lucrurile în care credem i pentru care luptm, dup ceea ce facem i nu dup culoarea pielii… sau pentru c tu eti neagr i numrul de înmatriculare al mainii mele este din Georgia. Poate nici mcar nu e maina mea. Poate c ai greit în privina mea. Poate c exist un motiv pentru care nu am rmas în Sud mirosind magnolii i bând sirop de ment. Te-ai gândit la asta? Pariez c nici nu i-a trecut prin cap. Nu toat lumea din Sud îl admir pe George Wallace. Pentru Dumnezeu, d-mi o ans. S-ar putea s
39
- MESAJ DIN VIETNAM -
merite.  — Da. Grozav. Adu-mi ase cutii de Coca-Cola i un pachet de
 biscuii. Nici un mulumesc, nici un te rog. Îi întoarse spatele i intr
ano în dormitor. Iar Paxton trecu ce-i ceruse pe lista ei i fr un cuvânt prsi camera i se îndrept spre cel mai apropiat magazin din afara campusului universitar. Va fi interesant s aib de-a face cu Yvonne, îi zise Paxton. Era o fat suprat, plin de ur i Paxton se întreba dac vor reui vreodat s se îneleag. În liceu încercase s se împrieteneasc cu câteva fete de culoare fie la diferite programe voluntare fie în timpul excursiilor organizate de
 biseric, spre disperarea mamei ei i a lui Queenie. Dar ea simea altfel decât ele. Odat, când invitase la prânz o coleg de culoare pe care nu o cunotea prea bine, n-au fost servite niciunde, iar Paxton s-a simit groaznic. Au încercat la trei restaurante dar pân la urm s-au mulumit cu o pung de cartofi prjii pe care i-au mâncat pe o banca în parc. Dar negresa tia de ce se întâmpl aa. Se obinuise i fusese micat de faptul c Paxton încercase s o ajute. De mult timp îi dorea s participe i la un mar, dar pân
acum nu îndrznise pentru c tia c dac va fi arestat mama ei o va încuia în cas un an de zile. i mai mult de atât, o va face pe mama ei s se simt penibil fa de prietenele ei, iar Paxton n-avea inima s o supun la o astfel de umilin. Dar într-o zi va încerca. Într-o zi va trebui s o fac. i iat-o acum, locuind împreun cu o fat de culoare care o detesta doar pentru c era din Georgia. i
 brusc izbucni în râs. Râse atât de tare încât oamenii au întors capul s o priveasc, râse pentru c se gândi la ce ar fi spus mama ei dac ar fi aflat c una dintre colegele ei de camer este o negres. Iar Queenie! Paxton era fericit. i va ajunge s se îneleag cu Yvonne indiferent cât ar costa-o. Cumpr tot ce era pe list i bomboane pentru toate, câteva
cutii de Coca-Cola pentru ea i câteva lucruri din care s poat face sandviciuri, plus câteva gogoi. Urca scrile spre camera ei când vzu o fat rocat, drgu i puin cam grsu care
40
- DANIELLE STEEL -
încerca s urce pe scri cu trei valize odat, în timp ce un tânr foarte atrgtor, înalt i blond se lupta cu un cufr imens care prea s fie foarte greu.  — Ce dracu ai pus în el, Gab? Pietre? Haltere?  — Doar câteva cri… nimic altceva… pe cuvânt.  — La naiba. S i-l cari singur. S fiu al dracului dac o s fac hernie crându-i bagajele în coal. Arta teribil de exasperat când Paxton încerc s treac cât mai discret pe lâng ei, dar apoi se hotrî s le ofere o mân de ajutor, cu toate c cufrul arta înfiortor de mare.  — Poate reuim dac încercm toi trei? spuse ea ezitând puin, privind când la unul când la altul. Îi aranj punga pe un old, rugându-se s nu roeasc pentru c simea privirea tânrului asupra ei.  — S nu-i faci nici un favor, mârâi el, nu merit. i art atât de suprat încât pentru o secund Paxton se întreb dac nu erau cstorii. Dar asemnarea dintre profilurile lor o fcea s cread c sunt mai degrab rude.  — V pot ajuta, dac vrei, se oferi din nou Paxton aruncându-i prul pe spate i privind zâmbitoare la tânra rocat.  — Drgu din partea ta. Fratele meu face atât caz pentru un amrât de cufr!  — Un amrât de cufr! ip el i cuvintele lui se auzir pân în holul cminului. Cântrete pe puin o sut de kilograme. i nu sunt sigur c-l vom putea cra toi trei.  — Putem încerca, îl liniti Paxton, iar el o privi din nou admirativ i curios.  — Hai s-o lsm s se descurce singur i s mergem s bem o
 bere la„Kips”. Ar fi mult mai interesant. Paxton râse, iar sora lui îl amenin cu o privire care nu era
deloc amuzat.  — Pete Wilson, dac pleci undeva, te strâng de gât. Nu uita c cearceafurile tale sunt în cealalt geant a mea i dac nu m ajui s-mi car cufrul o s dormi fr cearceafuri tot restul anului.
41
- MESAJ DIN VIETNAM -
 — Mi se rupe inima. Privi peste capul ei la Paxton, zâmbind. Hai s mergem s bem o bere i scpm de ea. Paxton râdea i încerc s ridice împreun cu rocata cealalt
parte a cufrului.  — Haide odat, afurisitule, ridic de cellalt capt, îl instrui fata i în cele din urm suspinând adânc, fcu cum i se spuse i au ajuns cu chiu cu vai pe palier.  Avea dreptate, îi zise Paxton. Cufrul cântrea o ton i nu-i imagina ce anume putea fi atât de greu în el.  — Unde e camera ta? Peter era din nou suprat i privi la ceasul de la mân. Avea alte lucruri de fcut duminic dup-mas decât s fie hamalul surorii lui.  — Înc nu tiu.  — Iisuse! Mcar suntem în cldirea exact? Arta de parc avea de gând s o strâng de gât dar ea ddu din cap.  — Da! Cotrobi prin poet i scoase o bucat de hârtie. Purta
 jeani i o cma înflorat, iar în picioare avea nite mocasini destul de scumpi. Nu puteai s-i ghiceti condiia social dar toate
 valizele erau din piele i poate în cufr erau bare de aur. O.K, am gsit! Citi numrul, iar Paxton o privi surprins apoi zâmbi. Pân la urm totul se rezolvase bine. Deja îi plcea noua ei coleg.  — Eti în camer cu mine, o anun Paxton, iar tânrul înalt oft i se aez pe cufr privind-o cu simpatie pe Paxton.  — Srmana de tine. Nu tii în ce te-ai bgat. Apoi îi întinse mâna i o strânse pe a lui Paxton. Apropo, m numesc Peter
 Wilson.  — Eu sunt Paxton Andrews.  — Iar eu sunt Gabrielle. Gabby Wilson, explic ea i îi zâmbi cu cldur. De unde eti? Îmi place accentul tu.  — Nici nu tiam c am unul pân n-am venit aici, râse Paxxie. i m bucur c îi place cuiva. Dup cum o s vezi peste câteva minute, una dintre colegele mele nu-i prea încântat de el.  — Spune-i s mearg la dracu, spuse Gabby vesel.  — Iar Peter se ridic i începu s se lupte din nou cu cufrul.  — Asta-i surioara mea. O adevrat domnioar. Hai, tu gur-
42
- DANIELLE STEEL -
spart, dac ai putut s umpli cufrul sta s faci bine s-l i cari atunci. Ajut-m s i-l duc în camer. Am o întâlnire la cinci
 jumate.  — Mi se rupe inima, spuse ea fr s-i pese i apuc de un capt al cufrului, iar Paxton o ajut.  — Tu o s reueti s-mi distrugi inima, ceea ce e mult mai ru, se plânse el din nou dar peste câteva clipe au ajuns în mica sufragerie, au aezat cufrul pe covorul portocaliu i s-au întors i dup celelalte valize.  — Unde o s pui toate astea? întreb el, tiind bine c nu era loc pentru ele.  — Înc nu m-am gândit la asta. Apoi o privi pe Paxton. Cine o fi decorat camera asta? Dracula?! Doamne de unde au adus
 vechiturile astea, Armata Salvrii?  — Probabil de la gunoi, spuse Peter vesel. De acolo vine i cufrul tu. Gabby îl privi i îi cltin capul disperat, iar Paxton îi zâmbi
în timp ce cra una din valizele enorme ale lui Gabby. i totui unde vor pune toate astea, se întreba Paxton. Era o întrebare interesant inând seama cât de minuscul era debaraua.  — Eti în ultimul an? îl întreb Paxton.  — Am fost anul trecut. Am terminat în iunie. Acum urmez cursul postuniversitar de drept. Dar în ultimii doi ani n-am mai locuit în campus. Salv Domnului c putoaica asta n-a vrut s locuiasc cu mine, atunci precis a fi înnebunit. Erau la intrarea în sufragerie i el