MAURA PETRUZZI

Prim`vara

\n SardiniaTraducerea [i adaptarea \n limba român` de

GABRIELA AGR~PINEI

ALCRISM94

giannijollys

Capitolul 1

Kathryn \ncepu s` aranjeze piesele expuse \n vitrina magazinului. |nefortul ei de a face ultimele dou` cliente s` cumpere un cadou pentru ozi de na[tere, deranjase toate obiectele expuse.

Acum, \mpinse colierele [i cerceii de ceramic` mai \n fa]` unde nu maierau umbrite de cele dou` piese sculptate \n lemn, iar boul de sticl` deculoarea ametistului \l plas` \naintea co[ului din pai, \n a[a fel \ncât s`ias` mai bine \n eviden]`. |n timp ce \ndrepta dou` miniaturi \n ulei,cineva b`tu \n geamul magazinului. O secund` mai târziu fratele ei, Hugh,intr` \n magazin.

– M` bucur c` ai venit mai devreme, \i apuse ea. Pot s` plec \naintede \nchidere.

– Te \ntâlne[ti din nou \n seara asta cu frumosul Vittorio? \ntreb` el.Kathryn zâmbi.– De ce nu? |mi place de el. Mâine se re\ntoarce \n Italia, a[a c` destul

de repede voi \nceta s` mai ies, a[a cum ai spus.– Distrus` [i gata s` intri la m`n`stire?– Deloc. Vittorio este o companie pl`cut`, dar asta este tot.Hugh \l \ntâlnise pe fermec`torul italian, Vittorio Bertini, cu trei

s`pt`mâni \n urm`, la o mic` expozi]ie de art` [i i-l prezentase Kathrynei.De atunci, Vittorio \i ar`tase o aten]ie deosebit`, luând masa cu ea \n ora[[i mergând la dans, la oper` sau la cinema, când rulau filme italiene, bachiar [i la un cocteil la ambasad`, unde \n mod misterios reu[ise s` ob]in`invita]ii. |n seara asta era ultima dat` când ie[eau \n ora[, deoarece a douazi urma s` ia avionul spre cas`.

giannijollys

Dar distrac]ia nu fusese totul, pentru c` Vittorio era interesat [i demica galerie pe care o conduceau Hugh [i Kathryn Milward, situat` \ntr-ocas` \nalt` \n col]ul micii pie]e Kensington \n spatele g`l`giosuluiCromwell Road.

Aici, expuneau picturile lui Hugh [i pe cele ale prietenilor lui, iarKathryn avusese ideea s` adauge vase de lut, ornamente din sticl` [i miciobiecte din piese din pânz`.

Hugh [i so]ia lui, Brenda, locuiau \ntr-un apartament deasupragaleriei, iar Kathryn \nchiriase un mic apartament \n apropiere.

O dat`, când Vittorio fusese invitat la cin` de Hugh, le povestise omul]ime de lucruri despre Sardinia.

– Cunosc bine insula, \i asigur` el. |ncânt`toare pentru vacan]e [iapoi, pentru c` bunica mea locuie[te acolo, merg destul de des.

El \i sugerase lui Hugh s` se aprovizioneze cu obiecte produse deme[te[ugarii din insul`.

– Produc vase de lut foarte frumoase, de asemenea co[uri de paie [isuperbe sculpturi \n coral. Cus`turi, tapiserii [i [aluri. Poate este o ideebun` s` fii primul care \ncepe s` expun` produse provenite dinSardinia.

– Ar fi posibil, morm`i Hugh. Nu [tiu pe nimeni de aici specializat \nastfel de articole [i mai devreme sau mai târziu cineva va descoperi acesteproduse.

– Atunci de ce nu? vru s` [tie Vittorio. A]i putea veni to]i \n Sardinia,s` sta]i la bunica mea [i s` vede]i ce este mai bun de cump`rat. Casa eieste \n cea mai frumoas` parte a insulei.

Kathryn realiz` c` Hugh era destul de \ncântat de ideea de a se lansa\ntr-o nou` direc]ie. Dup` ce cânt`ri bine ideea, hot`r\ c` el [i Brenda vorpetrece dou` sau trei s`pt`mâni \n Sardinia, cump`rând orice li se vap`rea interesant pentru a fi vândut. Kathryn va r`mâne acas` pentru aavea grij` de galerie.

Vittorio nu-[i ascunse \ntristarea când auzi c` ea nu venea cu ei. |nseara aceea \[i luau r`mas bun [i complimentele lui atinseser` cote \nalte.Ca de obicei, \i trimisese flori, de data asta trandafiri ro[ii [i o orhidee cas-o prind` pe rochie. |[i alesese o rochie din m`tase verde [i-[i prinsesep`rul blond ro[cat, \ntr-un coc \n vârful capului.

6 MAURA PETRUZZI

– M` \ncân]i, \i spuse el peste mas`. E[ti atât de adorabil`. Cl`tin` tristdin cap. Nu cred c` o s` suport s` m` despart de tine, mâine.

Kathryn zâmbi dezarmant.– Trebuie s` iei avionul.– Dac` ai veni cu mine, m-a[ sim]i \n rai. Nu po]i s`-l convingi pe

fratele t`u c` e[ti mai important` decât el?– Mai târziu, poate la var`, s-ar putea s` vin \n Sardinia, dar nu acum.Dup` cin`, au dansat [i \n bra]ele lui Vittorio, Kathryn se gândi c` de[i

nu putea s` cread` un cuvânt din extravagantele declara]ii, era pl`cut s`fie admirat`, chiar de un tân`r [i frumos italian pe care probabil c` dup`aceea nu-l va mai vedea niciodat`.

La dou`zeci [i unu de ani, nu se gr`bea s` se m`rite [i pân` atuncimajoritatea tinerilor pe care-i \ntâlnise erau preocupa]i de cariera lor.Faptul c` mul]i dintre ei \ncercau s`-[i câ[tige existen]a tr`ind \nmediul artistic \i f`cea s` fie destul de pruden]i \n ceea ce priveac`s`toria.

|n acela[i timp, nu se l`sa prea impresionat` de Vittorio. |n taxi, \ndrum spre cas`, reu[i s` reziste zelului lui, când vru s-o \mbr`]i[eze cupasiune [i s-o s`rute.

Aparent, d`duse instruc]iuni [oferului s` tot \nconjoare parcul, darKathryn insist` pân` la urm` s` fie condus` acas`.

– Este trecut de dou`, protest` ea.– Ce conteaz`? Aceste momente sunt foarte pre]ioase pentru mine. Te

iubesc atât de mult. Nu suport s` te p`r`sesc. – Ai spus c` vrei s` vin cu tine, mâine, la aeroport, \i reaminti ea. Dac`

nu m` la[i s` m` duc acum la culcare, mâine diminea]` n-o s` pot s` m`scol la timp.

|n sfâr[it, era \n apartamentul ei, de[i Vittorio o implorase s` mai stea.De[i aten]ia pe care i-o d`dea era cople[itoare, Kathryn trebui s`

recunoasc` faptul c` o trezea la via]`. |n acel moment când ar fi trebuit s`se simt` obosit`, era treaz` de-a binelea. |n timp ce se dezbr`ca [i sepreg`tea de culcare, hot`r\ c` probabil era un avantaj c` italieni atr`g`torinu se \ntâlneau la tot pasul, ca s-o atrag` \n tot felul de distrac]ii. Demâine se va ocupa din nou de galerie [i f`r` \ndoial` c` atunci când Hugh[i Brenda, vor fi pleca]i \n Sardinia, va avea mult` treab`.

PRIM~VARA |N SARDINIA 7

A doua zi la aeroport, Vittorio declar` c` refuz` s` se \mbarce \n avion,dac` Hugh nu-i permite solemn c` mai târziu \n acel an, Kathryn va veni\n Sardinia.

– {antaj! exclam` Hugh. Foarte bine, va merge \n Sardinia. Dac`obiectele aduse de acolo au succes, s-ar putea s` vrem mai multe provizii[i ea va putea s` le fac`.

– E[ti un dur, Hugh, bomb`ni Vittorio. O faci pe Kathryn s` lucrezepentru tine, chiar [i \n vacan]`, când ar trebui s` se distreze.

Hugh râse.– N-am remarcat-o pe Kathryn lucrând din greu cât ai fost tu aici.|n holul aeroportului, unde desp`r]irile furtunoase erau \n mod tacit

ignorate, Vittorio o \mbr`]i[` cu putere pe Kathryn.– O s`-mi scrii des? o \ntreb` el.– Câteodat`, \i promise ea. Când voi avea ceva de povestit.– |n fiecare zi \]i voi spune c` te iubesc.Pân` la urm`, f`r` nici o tragere de inim` Vittorio a trebuit s` urmeze

grupul la punctul de control al pa[apoartelor [i Hugh [i Kathryn i-au f`cutsemn cu mâna când s-a urcat \n avion.

Doar cu trei zile \nainte de plecarea lui Hugh [i a Brendei \n Sardinia,Brenda s-a \mboln`vit brusc. Doctorul a crezut c` probabil nu era cevafoarte serios, dar a sf`tuit-o s` stea \n pat câteva zile [i \n mod clar oricec`l`torie era imposibil`.

Hugh era dezam`git, dar a acceptat situa]ia.– Ce-ar fi s` mergi tu \n locul nostru? \i spuse el brusc Kathrynei. {tiu

c` mai este \ngrozitor de pu]in timp.– Dar nu pot s` sosesc \n Sardinia a[a dintr-o dat`, obiect` ea.– Sigur c` nu, dar agen]ia ar putea transfera un bilet pe numele t`u [i

eu a[ primi banii \napoi pentru cel`lalt. |l voi preveni pe Vittorio c` vii tu.Apoi o va anun]a pe bunica lui, signora Bertini, de schimbare. |n oricecaz, va fi \ncântat de schimbare. Mai degrab` se \ntâlne[te cu tine, decâtcu un cuplu ca noi. Pân` atunci, ai putea s` stai la hotel \n Cagliari, onoapte sau dou`.

Un minut sau dou`, Kathryn cânt`ri \n minte situa]ia.– |n câteva zile, Brenda s-ar putea sim]i bine. Ai putea s` schimbi data.– Dac` Brenda este cu adev`rat bolnav`, trebuie s` renun]`m la tot [i

este prea târziu pentru liniile aeriene sardiniene. {i apoi, altcineva ne-arputea fura ideea. La urma urmei, este mai mult o c`l`torie de afaceri,decât o vacan]` oarecare.

8 MAURA PETRUZZI

– N-am nici o obiec]ie. De fapt, \mi place ideea foarte mult. Dar o s`m` pricep la fel de bine ca tine la cump`rarea diferitelor produse sau s`evaluez posibilitatea vinderii lor?

– La fel de bine, dac` nu mai bine, o asigur` el, \mbr`]i[ând-o cudragoste. Tu [tii ce se vinde. De fapt, [tii mai multe despre vasele de lut[i de sticl` [i alte asemenea, decât [tiu eu.

– |n afar` de asta, nu sunt sigur` c` o s` te descurci cu Brenda. Dac`se \mboln`ve[te de-a binelea? Nu te-ai putea descurca [i la galerie [i cuslujba.

Hugh avea o jum`tate de norm` ca profesor la un colegiu de art` dinapropiere.

– Am o vacan]` de trei s`pt`mâni, a[a c` pot s` stau acas`, \i spuse.Dac` Brenda are nevoie de \ngrijire, atunci cu siguran]` m` vor ajutamama [i sora ei. Nu va fi neglijat`.

Pentru câteva momente, Kathryn r`mase t`cut`.– Ai pa[aportul la \ndemân`? M` voi ocupa de suma de bani pe care

s-o iei cu tine, de cecurile de c`l`torie [i a[a mai departe.– Mul]umesc, Hugh. M` preg`tesc [i eu de plecare.|n weekend, \n timp ce-[i preg`tea hainele [i-[i alegea accesoriile, fu

uimit` de faptul c` era destul de reticent` fa]` de nea[teptata ocazie dea-[i petrece luna urm`toare \n Sardinia. Pân` atunci fusese u[orinvidioas` pe Hugh [i Brenda, dorindu-[i \n secret s` li se poat` al`tura,de[i acest lucru ar fi fost imposibil. Acum c` se ivise ocazia, nu mai doreacu atâta ardoare s` plece.

Luni diminea]`, \n avion, examin` din nou aceast` stare curioas`, careo cuprinsese. Se datora faptului c` nu dorea s`-l \ntâlneasc` din nou peVittorio? Sau cel pu]in nu atât de curând? |[i reaminti c` de fapt el nulocuia \n Sardinia, ci doar \[i vizita bunica, din când \n când. Deasemenea, ea va fi mult prea ocupat` s` viziteze diferite ateliere de ol`rit[i alte asemenea locuri.

{i totu[i, sim]ea c` \n Sardinia va p`[i \ntr-un loc necunoscut, c`evenimente nea[teptate o vor purta pe c`r`ri ne[tiute, dar dac` va fi binesau r`u nu avea de unde s` [tie.

A[a cum Vittorio \i sugerase lui Hugh, a schimbat avionul la Milano [idup` ce mânc` ceva la repezeal`, se sui \n avionul de Cagliari. Hugh ceruseagen]iei de voiaj s`-i rezerve o camer` pentru trei nop]i la hotelul Modema.

PRIM~VARA |N SARDINIA 9

– Dup` aceea te hot`r`[ti dac` r`mâi la hotel sau stai \n alt` parte, \isuger` el. Pân` atunci, mai mult ca sigur c` vei avea ve[ti de la Vittorio.

Camera cu baie era excelent` [i-[i desf`cu o valiz`. |n timp ce se\mbr`ca pentru cin`, se \ntreba ce fel de primire va avea din partea luiVittorio. Una era s` te \mprietene[ti [i s`-i faci avansuri amoroase uneifete la Londra [i alta era situa]ia când ap`rea pe nea[teptate \n Sardinia,a[teptându-se s` fie cazat` \n casa signorei Bertini. Spera c` nu se va gândic` aranjase o astfel de vizit`.

A doua zi a pornit devreme, deoarece voia s` profite de tot timpulpentru a vizita magazinele, notând ceea ce era de vânzare [i s`-[i fac` ideede obiectele potrivite pentru galerie.

Din Via Roma p`trunse pe o strad` lung`, Largo Carlo Felice, unde sep`rea c` era zi de pia]`, pentru c` erau instalate multe tarabe unde sevindeau tot felul de bunuri, mâncare, haine [i piese de mobil`.

Multe femei purtau pe cap co[uri imense, pline cu ceea cecump`raser`. Unii b`rba]i purtau dou` desagi legate cu o band` lat` [itrecute peste um`r. |[i puneau cump`r`turile \n desagi care le atârnau peum`r, unul \n fa]`, altul \n spate.

Kathryn s-a \ntrebat dac` pu[tii pu[i pe [otii sau ho]ii n-ar putea furadin desaga din spate. Tenta]ia era puternic`. |n timp ce st`tea [i priveacump`r`torii [i vânz`torii, un astfel de incident avu loc chiar \n fa]aochilor ei. |n timp ce un b`rbat alegea ni[te legume, un altul \i scotocea\n desaga din spate, apoi scoase un colac de frânghie [i o cutie.

Kathryn zâmbi, dar era u[or nec`jit`. Ca martor` la acest furt ziua \namiaza mare, era bine s` stea f`r` s` fac` nimic? Atunci, un al treileab`rbat veni \n spatele celui de-al doilea [i \ncepu s` scotoceasc` \n desagalui. Asta este de neconceput, \[i zise ea \n gând, dar \n acela[i timp niciunul din cei doi nu fugea cu prada.

F`cu câ]iva pa[i spre ei, nesigur` dac` va avea curajul s` atrag` aten]iavictimei. Dac` scoteau cu]itele?

Apoi cei trei se \ntoarser` unul spre altul, cei doi ho]i ar`tându-i prada,proprietarul smulgându-le din mâinile lor [i amenin]ându-i \n glum`.Sigur, cei trei erau prieteni sau cel pu]in cuno[tin]e puse pe glume.

Pe tarabe erau expuse multe vase de lut, dar pe Kathryn n-auimpresionat-o. Era mult mai interesat` de covoare [i de tapiserii [i dac`astea erau specifice me[te[ugarilor de aici, va vedea ce era de f`cut.

10 MAURA PETRUZZI

La \ntoarcerea la hotel, g`si un mesaj de la Vittorio. |i telefonase cas-o anun]e c` va sosi a doua zi diminea]` \n Cagliari [i c` se vor \ntâlni lahotel.

Asta \nsemna c` urma s` c`l`toreasc` noaptea cu vaporul de laCivitavecchia. Pierduse ceva timp pân` s` vin` pe insul`, pentru c`primise telegrama lui Hugh cu dou` sau trei zile \n urm`.

|[i petrecu restul zilei vizitând ora[ul, pentru c` nu [tia dac` va maiputea avea posibilitatea, o dat` ce se va instala \n casa bunicii lui Vittorio.

A doua zi, Vittorio o \ntâmpin` mai mult decât entuziasmat.– Este cea mai mare surpriz`, \i spuse el. Sigur, \mi pare r`u pentru

cumnata ta, dar a[a ai venit tu aici, [i sunt foarte mul]umit.– E[ti sigur c` pot s` stau la bunica ta? I-ai spus?– Oh, da. Am f`cut toate aranjamentele necesare, o asigur` el.Kathryn [i-ar fi dorit s` cunoasc` aceste aranjamente.– Cât de departe este situat` casa? Vreau s` spun de Cagliari?

\ntreb` ea.– Cam la o sut` de kilometri.– Cam [aizeci de mile [i ceva, socoti ea repede.Pe drum, Vittorio \i descrise toate locurile [i excursiile pe care avea de

gând s` le fac` \mpreun` cu ea.– Sunt atâtea evenimente, festivaluri folclorice [i trebuie s` mergem

la munte [i de asemenea s` vezi nordul insulei.Ea râse.– Ai uitat c` stau aici doar trei sau patru s`pt`mâni cel mult [i c`

trebuie s` lucrez?– S` munce[ti? Asta nu este important. Tot ce ai de f`cut este s`-i

g`se[ti pe cei ce vând vase de lut, [aluri sau altele. |n rest, trebuie s` tedistrezi.

Spre coast`, drumul urca [i Kathryn a putut s` vad` \n zare dou`insule \nv`luite \ntr-o cea]` mov \nchis, diferit` de gri-alb`striul m`rii.

– Cea mic` este San Pietro, o inform` Vittorio. O po]i vedea din casanoastr`. Cealalt` este San Antioco.

Str`b`tu or`[elul Iglesias, apoi \ntoarse ma[ina p`trunzând pe undrum mai \ngust, care [erpuia coborând spre ]`rm. Dou` por]i \nalte defier str`juiau intrarea \ntr-o curte. Kathryn nu avu timp s` studieze casa.Vittorio o prinse de bra] [i o conduse \n cas`.

PRIM~VARA |N SARDINIA 11

– Signorina Katryna de la Londra, anun]` el \n timp ce o prezentabunicii lui, signora Bertini, o femeie mic` de statur`, gras`, cu p`rulnegru u[or \nspicat cu fire albe.

– Bienvenido, o salut` ea.Italiana Kathrynei se limita la câteva cuvinte folosite de turi[ti, iar

engleza signorei Bertini era la fel de s`rac`, dar Vittorio a jucat rolul deinterpret \n timp ce beau ceai [i mâncau pr`jiturele delicioase.

La momentul potrivit, o servitoare o conduse pe Kathryn \ntr-ocamer` luminoas` [i spa]ioas`, cu vedere spre gr`din`.

– Le chiavi? ceru fata, \ntinzând mâna pentru cheile de la valize. |n timp ce ea despacheta, Kathryn f`cu un du[, apoi \[i puse o rochie

alb` nou` [i o e[arf` turcoaz de m`tase. Trebuia s` se prezinte cât maibine având \n vedere c` era o \nlocuitoare a Brendei [i a lui Hugh.

La cin` venir` doar signora Bertini [i Vittorio.– Veri[oara mea Mirella a ie[it \n seara asta, explic` Vittorio. Dar o vei

\ntâlni mâine.Dup` cin`, signora Bertini, cu nepotul ei ca interpret, puse multe

\ntreb`ri \n leg`tur` cu via]a Kathrynei la Londra. Câteodat`, Vittorioexplica mai pe larg, ad`ugând [i \n englez` pentru ca [i ea s`\n]eleag`.

– Mâine o s` mergem \n port, i-a promis el. Este un port mic, nupentru vase mari, dar este interesant. Apoi, dup`-amiaz` te voi duce peinsula San Pietro.

Kathryn zâmbi cu blânde]e. Se p`rea c` a doua zi va avea o zi plin`.– Dar tu, Vittorio, când munce[ti? Nu po]i s` trând`ve[ti la nesfâr[it.El rânji.– Trebuie s` traduc ceea ce ai spus pentru la nonna, signora. O s` se

\ncrunte la mine.Un [uvoi de cuvinte salut` comentariul Kathrynei, tradus de Vittorio.Vittorio zâmbi.– La nonna spune c` n-am nici o scuz` pentru trând`veal`, iar atunci

când este o fat` dr`gu]` prin jur, nu-mi st` capul la treab`. Mai spune c`Guvernul este extrem de prost pentru c` m-a angajat [i c` ar trebui s` m`dea afar`.

– Lucrezi pentru guvern? \l \ntreb` Kathryn, amintindu-[i c` la Londranu-i spusese cu ce se ocupa sau unde lucra.

12 MAURA PETRUZZI

– Da. Inspectez cl`dirile care apar]in guvernului, s` v`d dac` sunt \nordine sau au nevoie de repara]ii, redecor`ri [i altele. De aceea, pot s`-miiau câteva zile libere, din când \n când. Apoi m` \ntorc la Roma [imuncesc din greu.

Kathryn \[i zise \n sinea ei c` p`rea foarte tân`r pentru un post de oasemenea importan]`, dar probabil c` avea un [ef.

A doua zi, dup` micul dejun, tocmai voiau s` se \ndrepte spre port,când Mirella ap`ru \n gr`din`.

– Ea este veri[oara mea Mirella Covallini, o prezen]` Vittorio. Apoi le privipe rând. Amândou` sunte]i atât de dr`gu]e, remarc` el. {i atât de diferite.

Cele dou` fete schimbar` un zâmbet, pentru c` \n vocea lui se sim]easatisfac]ia.

– Ai noroc c` nu e[ti \nconjurat de fete care seam`n` \ntre ele, \ldojeni Mirella.

– Este adev`rat. |n Italia sunt atât de multe brunete, ad`ug` el cu[iretenie, privind-o pe Kathryn.

Mirella nu era doar dr`gu]`, ci frumoas`, \[i zise \n gând Kathryn.Pielea ei avea culoarea cald` a filde[ului, ochii c`prui str`lucitori [i p`rulnegru-alb`strui \i c`dea pe umeri. Kathryn, cu pielea ei alb` [i p`rul blond[i ochii de un cenu[iu-verzui deschis p`rea insipid` lâng` tân`rastr`lucitoare din fa]a ei.

– |mi pare r`u c` n-am fost asear` acas`, se scuz` Mirella. Am fost \nora[ cu ni[te prieteni.

Vittorio râse.– Prieteni? Sau un prieten? Minerul englez!Mirella ro[i u[or.– El [i al]ii. Vine \n seara asta la cin`. Se \ntoarse spre Kathryn. Vezi,

\i a[teaptam pe fratele t`u [i so]ia lui, a[a c` m-am gândit c` ar fi bine,dac` s-ar \ntâlni cu un englez aici.

– Kathryn nu este interesat` de el, declar` Vittorio. |n Anglia, se\ntâlne[te numai cu englezi.

– Dar, Vito, nu este politicos, protest` Mirella. Nu trebuie s` hot`r`[tipentru Kathryn.

– S-ar putea s` fim acas` sau nu, \i spuse Vittorio cu nep`sare. Acumtrebuie s`-i ar`t Kathrynei portul [i celelalte locuri.

|n drum spre port, Kathryn nu-[i putu \nfrâna curiozitatea.

PRIM~VARA |N SARDINIA 13giannijollys

– Este miner de-adev`ratelea?Vittorio râse.– Se presupune c` a venit aici s` caute zinc [i plumb. Plictisitor. Dac`

va descoperi smaralde sau diamante, m` al`tur lui.– {i probabil c` mul]i al]ii. A g`sit metalele?– Poate. Cui \i pas`?Conduse \ncet pe o strad` \n pant` [i opri ma[ina pe chei.– |mi plac toate porturile, m`rturisi Kathryn, \n timp ce cobora din

ma[in`.Dou` sau trei b`rci pesc`re[ti erau legate la chei, un mic vas era

\nc`rcat cu provizii, iar la o sut` de metri de ]`rm era ancorat un iaht, carese leg`na privind dispre]uitor portul mic.

– Poate vrei s` vizit`m insula acum? o \ntreb` Vittorio.– Da, dac` avem timp, r`spunse ea. Este o leg`tur` permanent`?– Vara, mai ales, dar acum, prim`vara... ah, iat-o, se \ntrerupse el,

nec`jit. Tocmai am pierdut-o.Kathryn v`zu [alupa mic` \ndreptându-se spre larg, la cel`lalt cap`t al

portului.– Nu-i nimic, \l consol` ea. Vom mai avea ocazia.Vittorio ridic` din umeri.– Vom vizita ora[ul, de[i nu este foarte mare. Apoi vom lua masa la

hotel [i vom merge pe insul`, dup`-amiaz`.– Cum vrei, fu de acord Kathryn.O privi cu adora]ie, o lu` de mân` [i se \ndrept` spre o strad` \ngust`

ce urca printre dou` case albe cu acoperi[uri multicolore. Treptelep`reau din granit roz [i str`luceau \n soare.

Brusc, Vittorio oft`.– Ah! Dac` am fi reu[it s` lu`m [alupa spre insul`. Atunci n-ar fi...Un b`rbat \nalt cobora sc`rile spre ei.– Buon giorno, Vito! strig` el.Avu impresia c` Vittorio dorea s` ocoleasc` aceast` cuno[tin]`, care

aproape c` le bloca drumul, dar apoi se r`zgândi [i-l prezent`Kathrynei.

– Englezul, signor Ryan Carlyle. Signora Katrina de la Londra st` cunoi la Roscano, ad`ug` el aproape posesiv.

Cel`lalt salut` din cap.

14 MAURA PETRUZZI

– M` bucur, \i spuse el Kathrynei. Sper s` te distrezi.– Nu sunt aici doar pentru distrac]ie, \i explic` ea. Am destul` treab`

de f`cut.– Te rog s` ne ier]i, interveni Vittorio \nainte ca ea s` mai poat` spune

ceva. O \nso]esc pe Katrina prin ora[ [i apoi lu`m masa. Din nefericire,am pierdut [alupa spre San Pietro.

– Ah, tocmai merg spre San Pietro, i-o \ntoarse Ryan. Am barca aici, lachei. V` pot lua pe amândoi.

Ezitarea lui Vittorio fu evident`.– Gânde[te-te, ad`ug` Ryan f`r` s` insiste [i f`cu un pas spre chei.– Ce zici, Katrina?Vittorio transfer` hot`rârea pe umerii ei, a[a c` singurul lucru pe

care-l putea face era s` r`mân` cu gazda ei.– Poate ar fi bine s` urm`m planul ini]ial [i s` mergem pe insul` dup`-

amiaz`.Ryan se \ncrunt`, apoi zâmbi.– Cum vre]i. Ne vedem disear`. Sunt invitat la mas`, la Roscano. Ciao! Porni spre port cu pas sprinten [i Kathryn privi dup` el, un b`rbat

\nalt, suplu, \mbr`cat \n pantaloni bej, c`ma[` crem [i cu o jachet` neagr`aruncat` neglijent pe um`r.

Vittorio râse, plin de \ncredere.– Ah, ai fost foarte [mecher` Katrina, ai sc`pat de el atât de politicos.

Sigur, n-ar fi trebuit s` spun c` am pierdut [alupa. Atunci nu s-ar fi oferits` ne ia cu el.

– El este minerul englez?– Da [i a[ dori s` stea numai \n min`.– Ce soart`! S` nu vad` niciodat` lumina zilei? glumi ea.– Am noroc c` nu ne \ntâlnim prea des. Mirella este \ndr`gostit` de el

pân` peste urechi, sau a[a crede, dar el nu iube[te pe nimeni decâtpropria lui persoan`.

Biata Mirella, se gândi ea. |[i aminti obrajii \mbujora]i ai italiencei,când Vittorio o tachinase cu o sear` \nainte; Mirella nu negase c` Ryanfusese cu ei la petrecere.

Când ajunser` \n capul sc`rilor, se \ntoarser` s` priveasc` panoramaportului. O [alup` mic` tocmai ie[ea din port. F`r` s` vrea Kathryn se\ntreb` dac` era Ryan.

PRIM~VARA |N SARDINIA 15

Vittorio era o gazd` atent`, \i ar`t` ]`rmul ora[ului Portomarco, custr`zile lui pitore[ti [i pia]eta micu]` cu magazine [i cafenele. |ntr-unuldin col]urile pie]ei \i ar`t` o cas` mare bogat ornamentat`.

– Odat`, a fost palatul Roscano [i a apar]inut familiei mele, dar maitârziu, \n urm` cu [aizeci sau [aptezeci de ani, au construit o cas` nou`,cea \n care locuim acum.

– De asemenea se nume[te Roscano, presupun. Nu este oarecumciudat c` sunt dou` case cu acela[i nume atât de aproape una de alta?

– Nu, r`spunse el. To]i [tiu c` noi nu mai locuim aici \n ora[. {i apoi,a fost folosit` \n alte scopuri de când n-am mai locuit aici: depozit devinuri, magazin, [coal` [i acum, dup` cum vezi, restaurant.

Kathryn observ` firma \mpopo]onat` Trattoria Roscano. – B`nuiesc c` are o istorie, coment` ea.– Oh, da. Bunica mea [tie toate legendele. Ar trebui s-o rogi s` ]i le

povesteasc`, atunci când este bine dispus`.Vittorio insist` s` ia prânzul mai devreme, dac` doreau s` ia [alupa de

dup`-amiaz` pentru San Pietro.– Doar nu vrem s-o pierdem din nou.O duse la un hotel modern, recent construit vizavi de port, cu o mic`

plaj` de nisip alb \n fa]`. |n timpul prânzului, compus din pe[te fript cusos condimentat [i brânz` picant` de la produc`torii locali, Kathrynregreta c` n-a luat masa la Trattoria Roscano.

– Este bun` mâncarea acolo? \ntreb` ea. La Trattoria?El d`du hot`rât din cap.– Nu pentru doamne. Ah, mâncarea este bun`, dar atmosfera este

nepotrivit`, m` \n]elegi?Kahryn \[i zise \n sinea ei c`, \nso]it` de Vittorio, pu]in` atmosfer`

nepotrivit` ar fi fost mai interesant`, decât acest hotel cosmopolitan,unde chelnerii se mi[cau cu pa[i de pisic` pentru a nu deranja clien]ii.

Drumul pân` la insul` a durat mai pu]in de o or`, iar Kathryn a fost\ncântat` de culoarea stâncilor care se ridicau perpendicular din apa deculoarea opalului \nchis. Mov [i roz, gri [i purpuriu se mestecau \nformele accidentate.

– A[ dori s` pot lua o bucat` acas`, spuse ea.– Dar acas` nu le-ai putea vedea \n aceea[i lumin`, remarc` el. La

Londra ar fi lipsite de str`lucire.Ea oft`.

16 MAURA PETRUZZI

– Ai dreptate. Lumina mediteranean` are propria ei str`lucire.– La fel spun pictorii [i arti[tii.Str`zile din Carloforte, ora[ul port de pe insul`, au fost o surs` de

\ncântare pentru Kathryn. Se p`rea c` aici erau mai multe produse deartizanat specifice Sardiniei decât v`zuse pân` atunci. Co[urile erauf`cute dintr-o ]es`tur` asem`n`toare rogojinei, iar micile sculpturi \ncoral [i-ar g`si imediat cump`r`tori, la Londra.

|n timp ce se plimbau \ncet prin or`[el, realiz` c` Vittorio tr`gea detimp pentru a nu ajunge la cin`, la Roscano.

– {tiu un local foarte bun unde putem cina, \i spuse el.– Dar mai este vreo [alup` mai târziu?El d`du din cap.– Este u[or. Hotelul are propriile lui [alupe, pentru \ntoarcerea celor

\ntârzia]i. Altfel n-ar mai veni nimeni s` ia masa aici.– Bunica ta nu se va sup`ra c` nu lu`m masa cu ei? \ntreb` ea pân` la urm`.– Deloc, r`spunse el nep`s`tor. {tie c` suntem independen]i.Kathryn p`r`si subiectul. Vittorio nu pomenise de Ryan, a[a c` [i ea

f`cu acela[i lucru. |n schimb, \i ceru lui Vittorio o list` cu locurile unde arputea g`si produse de artizanat [i alte obiecte asem`n`toare.

– {tiu, nu trebuie s` pierd prea mult timp aici, \i spuse ea. Hugh m`va a[tepta s` m` \ntorc la data stabilit` [i a[ vrea s` vizitez cât mai multelocuri posibile.

Vittorio \i m`rturisi c` nu [tia unde erau situate cele mai buneateliere.

– I-am sugerat asta fratelui t`u, deoarece am crezut c` poate s` vând`oricare din produsele noastre.

– A[ putea s` \ntreb autorit`]ile locale din ora[e, suger` ea.Oricum, nu era deloc \ncântat` s`-[i piard` timpul cu aceste cercet`ri,

mai ales c` nu [tia italiana. Dar, la urma urmei, nu se putea a[tepta caVittorio s` fac` treaba ei. Poate c` pentru moment era mai bine s` sebucure de compania lui [i apoi, când el se va \ntoarce la Roma sauNeapole, s`-[i \nceap` cercet`rile.

A[a cum \i spusese, la miezul nop]ii o mic` [alup` p`r`si pontonulhotelului \ndreptându-se spre insula principal`. De pe ]`rm se auzicântecul unei mandoline, care se \ndep`rta pe m`sur` ce ap`reauluminile or`[elului Portomarco.

PRIM~VARA |N SARDINIA 17

De pe chei, unde Vittorio \[i l`sase ma[ina, pân` la Roscano, drumula fost scurt. Dup` ce opri \n fa]a casei, o lu` pe Kathryn \n bra]e [i o s`rut`cu atâta pasiune, \ncât abia reu[i s`-[i recapete respira]ia.

– Vito, te rog! spuse ea [i el \i d`du drumul pentru un moment, doarca s`-i zâmbeasc` [i \ncepu s-o s`rute din nou.

– Destul, reu[i ea s` spun`. M` sufoci.– Dar sunt atât de \ndr`gostit de tine, \ncât a[ putea...Brusc, un fascicol de lumin` \ntrerupse protestele lui Vittorio [i o f`cu

pe Kathryn s` se smulg` din \mbr`]i[are.U[a de la intrarea principal` se deschisese [i lumina c`dea direct pe

ma[in`, iar farurile altei ma[ini erau [i ele \ndreptate spre ma[ina luiVittorio.

Kathryn cobor\. Din cealalt` ma[in` se auzi un râs \nfundat.– Tu e[ti, Vito?|n timp ce Kathryn \l a[tepta pe Vittorio, ap`ru [i Mirella. Aproape

imediat fu urmat` de Ryan. – Scuze, Vito, spuse el nep`s`tor. Nu mi-am dat seama c` ai oprit

chiar aici.Kathryn sim]i c` nu era sincer, mai ales c` ma[ina lui Vittorio era

deschis` la culoare [i vizibil` chiar \n \ntuneric, dar mai ales \n lumina lunii.– Ne pare r`u c` n-a]i putut lua masa cu noi, spuse [i Mirella [i din

nou Kathryn sim]i c` nu era sincer`.– Am avut alte planuri, i-o t`ie Vittorio, care acum era lâng` Kathryn.

Am fost la San Pietro [i am luat masa acolo.– Ah, atunci a]i prins [alupa de dup`-amiaz`? \ntreb` Ryan. A[ fi putut

s` v` aduc mai devreme, dac` mi-ai fi spus.– Deci, v-a]i \ntâlnit deja? \l \ntreb` Mirella.– Da, azi diminea]` \n Portomarco, r`spunse scurt Ryan, ca s` previn`

alt` prezentare din partea Mirellei. Trebuie s` plec. Noapte bun`.Mirella \l conduse pân` la ma[in`, iar Kathryn intr` \n cas`.La piciorul sc`rii largi, Vittorio o prinse de mân`.– E[ti sup`rat` pe mine? o \ntreb` el nelini[tit.Kathryn ezit`, apoi zâmbi.– Nu, nu prea. Mul]umesc pentru ziua asta minunat`.– Vom mai petrece multe altele asem`n`toare. |i s`rut` mâna. Dar s`

sper`m c` nu ne vom mai \ntâlni cu englezul când vom veni acas`.

18 MAURA PETRUZZI

– Las-o balt`, Vito.Nu era sigur` dac` Ryan era vinovat de aprinderea farurilor sau dac`

nu cumva fusese o glum` de-a Mirellei. Rezultatul fusese acela[i. Kathrynse sim]ea ru[inat` c` fusese v`zut` \n bra]ele lui Vittorio.

– Vito! Vito! Mirella travers` \n fug` holul spre sc`ri. Am un mesajpentru tine. Telefonul. Au spus c` trebuie s` te \ntorci mâine la Neapole.

– Dar am trei zile libere, protest` el.– Au spus... b`rbatul de la telefon... c` este urgent. Ai treab` la Neapole.Vittorio oft`.– Ah, este un dezastru. Se \ntoarse spre Kathryn care urcase câteva

trepte. |n]elegi? Acum nu mai pot s` te duc s` vizitezi [i alte locuri.– Da, dar [i eu am treab` [i trebuie s` \ncep imediat.– F`r` \ndoial` c` o s` te po]i \ntoarce \n weekend, Vito? \ntreb`

Mirella.Vittorio cl`tin` din cap, neconsolat.– Dar cel pu]in pot s` te duc mâine la Cagliari, de unde m` vei

conduce la vapor, Katrina.– Vorbim mâine. Noapte bun`.|n camera ei, Kathryn rev`zu \n minte evenimentele zilei. Compania

lui Vittorio era destul de pl`cut`, dar va fi nevoit` s`-i spun` limpede c`nu era \ndr`gostit` de el, oricât` afec]iune i-ar dovedi. {i apoi, nu-[i puteapermite s`-[i petreac` timpul cu el, ca [i cum ar fi \n vacan]`.

Se gândi c` ar fi o idee bun` s`-[i petreac` vreo dou` ore \n Cagliarivizitând birourile locale de informa]ii ca s` afle unde erau situateatelierele de ol`rit [i unde se f`ceau covoare [i carpete.

Dezam`girea lui Vittorio a fost de-a dreptul comic`, atunci când i-adezv`luit planurile ei.

– Ah, am crezut c` vrei s` vii pentru c` nu supor]i s` te despar]i demine atât de curând, \i repro[` el.

– P`i, te conduc pân` la vapor, \]i fac cu mâna, dar nu pot s` profit deaceast` excursie. M` bucur c` e[ti translatorul meu. {tii c` nu vorbescitaliana, abia dac` [tiu vreo dou` cuvinte.

Se supuse, dar pân` au ajuns la Cagliari [i au luat un prânz u[or,timpul a trecut. F`r` tragere de inim`, a \nso]it-o la o cl`dire ce se p`reac` era ceva asem`n`tor prim`riei, dar angja]ii de acolo i-au dat doar oadres` unde ar putea s` ob]in` mai multe informa]ii.

PRIM~VARA |N SARDINIA 19

Apoi a fost timpul ca Vittorio s` se gr`beasc` s` prind` vaporul [iKathryn a trebuit s`-l \nso]easc`, de[i era con[tient` c` a pierdut onou` zi.

|nainte de a se \ntoarce, Vittorio returnase ma[ina \nchiriat` la garaj.– N-are rost s`-mi aduc ma[ina de fiecare dat` când vin aici.Kathryn [tia c` urma s` ia autobuzul pân` la Iglesias, unde aranjase s`

primeasc` o ma[in`.|nainte de a se urca pe vapor, a s`rutat-o [i a \mbr`]i[at-o de

nenum`rate ori. De parc` urma s` emigreze \n America [i-[i l`sa \n ]ar`logodnica. |n timp ce vasul se puse \n mi[care [i Vittorio strig` un ultimArrivederci, Kathryn sim]i cum o cuprinde un sentiment de u[uare.Pentru cel pu]in zece zile se va putea ocupa doar de treburile pentru carevenise \n Sardinia.

Pe când se \ndep`rta de chei, aproape c` se ciocni cu un b`rbat\nalt, dar chiar când \ncepu s`-[i cear` scuze \l recunoscu pe RyanCarlyle.

– P`cat c` Vittorio a trebuit s` plece atât de repede, spuse el.– Nu sunt chiar atât de nec`jit`, dac` asta vrei s` insinuezi, replic` ea.

N-am venit aici \n vacan]`.El ridic` o sprâncean`, mirat.– Ah, eu a[a am crezut.– Am treab`, iar timpul este scurt. Vittorio mi-a fost de ajutor când a

sugerat s` stau la bunica lui, \n Roscano.– Sunt sigur.Privirea lui spunea c` Vittorio obi[nuia s` fac` astfel de aranjamente.Kathryn \[i privi ceasul.– Mi-e team` c` trebuie s` m` gr`besc. Autobuzul pleac` la [ase fix.– Autobuzul te va duce doar pân` la Iglesias. {i de acolo?– Am \nchiriat o ma[in`, \i r`spunse.El gr`bi pasul [i ea aproape c` fu nevoit` s` alerge. |n sta]ie,

autobuzul pentru Iglesias era aproape plin, ceea ce \nsemna c` toatelocurile erau ocupate, [i \nc` mai veneau c`l`tori.

– La revedere, domnule Carlyle, zise ea disperat` [i se al`tur` celor cese \nghesuiau s` se urce \n autobuz.

O mân` puternic` o scoase din \nghesuial`.

20 MAURA PETRUZZI

– Nu este nevoie s` faci pe martira, \i strig` la ureche. Ma[ina mea esteparcat` \n apropiere [i pot s` te duc la Roscano. Ea ezit` [i el ad`ug` : nufac drumul doar de dragul t`u. |n seara asta merg acas`, \n Iglesias.

– P`i... \]i mul]umesc pentru deranjul de a m` duce pân` la Roscano.– }i-am spus c` nu este nici o problem`, repet` el iritat. Acum dup` ce

am stabilit aceast` problem`, hai s` bem o cafea la o cafenea de pe Via Roma.Realizând c` nu mai avea nici un cuvânt de spus \n aceast` problem`,

\l urm` supus` la cafenea. Dup` ce chelnerul le aduse cafelele, Ryan \[isprijini cotul de mas` [i-[i prinse b`rbia \n palm`.

– Noroc c` am fost pe chei \n dup`-amiaza asta. Am fost s`-mi iau unpachet. Ea remarcase micul pachet din mâna lui. Acum spune-mi cetreab` ai pe aici.

Tonul lui o deranj` pu]in, totu[i \i spuse:– Pentru tine s-ar putea s` nu par` important, dar pentru mine [i

fratele meu este, \ncepu ea.|i relat` pe scurt motivul vizitei \n Sardinia [i de ce era necesar pentru

Galeria Comelian s` fie prima \n domeniu.– Comelian? repet` el. De ce a]i ales numele `sta? Vreun motiv

anume?– Ah, da, \i r`spunse repede Kathryn. Când am deschis, ne gândeam

s`-i spunem Milward Studio, dar p`rea atât de comun. Hugh a vândut opictur` \n prima zi [i a fost atât de \ncântat \ncât i-a cump`rat so]iei luicolierul de os pe care-l admirase \ntr-un magazin din apropiere. A[a c` amnumit galeria Comelian, ca s` ne poarte noroc. |ntotdeauna \ncerc`m s`avem un astfel de colier expus \n vitrin`.

– {i ce ai f`cut pân` acum... vreau s` zic, ca s` \ncepi acest proiectSardinia-Marea Britanie?

– Nu prea mult, recunoscu ea. |n aceast` dup`-amiaz`, am fost s` v`dni[te oficiali care s-ar putea s`-mi fie utili, dar n-am prea mult timp.

– Ai fost la Consulatul britanic? o \ntreb` el privind-o cu aten]ie.– Nu \nc`, reu[i ea s` spun`, de[i aceast` idee nu-i trecuse prin cap.

M` voi duce cât de curând. Am nevoie, de fapt, de ateliere care s` neaprovizioneze cu diverse bunuri care ne-ar interesa. Nu ne putempermite s` mergem la magazine [i s` cump`r`m. Trimiterea lor \n Angliaar ridica pre]ul [i mai mult.

El o aprob`.

PRIM~VARA |N SARDINIA 21

– Vittorio ar fi putut s`-]i fac` rost de astfel de adrese. De ce n-a f`cut-o?– Presupun c` nu s-a gândit. A crezut c` o va face Hugh. Apoi, când

Brenda s-a \mboln`vit... ei bine, am venit eu \n locul lui Hugh.Ryan [i-a terminat cafeaua [i a trântit cana f`r` s` arate nici un pic de

respect pentru vesela cafenelei.– F`r` \ndoial`, sosirea ta ca \nlocuitoare a fratelui t`u l-a satisf`cut pe

Vitto foarte mult.Kathryn se st`pâni.– Nu [tiu de ce spui a[a ceva. Vittorio Bertini este un prieten pe care

fratele meu l-a \ntâlnit la Londra. Am ie[it de câteva ori cu el la Londra,iar ieri mi-a ar`tat câteva locuri din vecin`tatea ora[ului [i apoi San Pietro.

El chicoti.– Nu este nevoie s`-mi spui nimic despre prieteniile lui Vittorio. Dac`

protestezi prea mult, s-ar putea s` \ncep s` trag concluzii gre[ite.Ea nu r`spunse la aceast` amenin]are sau promisiune, pentru c`

obrajii ei ro[ii ar fi putut s` fie un r`spuns. {i care era treaba lui s` trag`concluzii gre[ite?

– Dac` vrei, mai st`m aici ca s` prive[ti plimbarea de dup`-amiaz` pecorso, iar mai târziu mergem s` cin`m.

Tonul lui implica o \ntrebare a[a c` ea aprob` din cap.Deja soarele se l`sase spre apus dincolo de Golful Cagliari. Cerul \[i

schimbase culoarea din mov \n verde-pal [i luminile \ncepuser` s` seaprind` \n fiecare cl`dire. Aromele pinilor [i magnoliilor se amestecau cucele ale florilor din ronduri [i parfumul femeilor [i fetelor ce se plimbaupe strad`.

Kathryn era fascinat` de plimbarea f`r` sfâr[it a fetelor [i a b`ie]ilor.La plimbare luau parte [i familii \ntregi, tineri c`s`tori]i cu copii mici,b`trâni \mbr`ca]i sobru \n negru, muncitori. Se p`rea c` \ntreagapopula]ie din Cagliari ie[ise din birouri, fabrici [i case ca s` ia parte lapromenad`, s` vad` [i s` fie v`zu]i.

– Dac` e[ti gata, mergem s` lu`m cina, spuse Ryan dup` un timp.Kathryn a fost \ncântat̀ s ̀se al̀ ture [irului de trec t̀ori, deoarece asta \i d`dea

sentimentul c ̀face parte dintre ei [i nu r`mânea doar un simplu spectator.Ryan o conduse pe o strad` \ngust`, cu magazine elegante. |n vitrine

erau expuse sipete cu bijuterii str`lucitoare, pantofi de calitate sau hainedin bumbac sau m`tase, toate de firm`.

22 MAURA PETRUZZI

– |n fiecare ora[ exist` un Bond Street, remarc` Ryan \ncet, iar astaeste cea din Cagliari.

Dintr-o dat`, str`zile se golir`. Mul]imea de trec`tori disp`ruse \ncase, pentru masa de sear`, pentru a sta la taclale cu vecinii sau \n s`lilede biliard, foarte populare \n Sardinia.

Kathryn fu nevoit` s` urce mai multe sc`ri abrupte \nainte de a ajungela Scala di Ferro, un hotel destul de mare situat \n partea de sus aora[ului.

– Aici putem lua masa \n gr`din`, spuse Ryan.Mesele erau a[ezate sub bol]i de vi]`, luminate de l`mpi [i o mic`

fântân` arunca jeturi de ap` prin ciocul a dou` lebede de piatr`.– Aici mâncarea este simpl`, dar foarte bine preg`tit`, ad`ug` Ryan.Dup` ce au servit homari [i friptur` de vi]el cu sos picant, Kathryn a

considerat c` nu mai avea nevoie de scuze.Se uit` la ceas [i fu cuprins` de un sentiment de vinov`]ie.– Este aproape zece, spuse ea nelini[tit`. Cred c` ar fi trebuit s-o sun

pe signora Bertini s-o anun] c` \ntârzii.– Dac` ai fi fost cu Vito, signora Bertini nu s-ar fi a[teptat s` fie

anun]at`. Ryan o privi amuzat.– Problema este c` nu sunt \nso]it` de Vito [i signora Bertini [tie

acest lucru. Este normal s` se a[tepte s` sosesc acas` \nainte de miezulnop]ii.

– Nu vom sosi acas` cu mult dup` miezul nop]ii, o asigur` el. Totu[i,dac` asta te lini[te[te, \i voi telefona eu. Signora nu \n]elege engleza [isunt sigur c` nici italiana ta nu este grozav`, a[a c` nu v` ve]i \n]elege preabine.

Nu-i d`du timp s` r`spund`, ci murmur` o scuz` [i ridicându-se de lamas`, intr` \n restaurant.

De[i nu fusese prea politicos, se gândi ea, totu[i \i f`cea un serviciua[a c` trebuia s`-i fie recunosc`toare.

– Am vorbit cu Mirella [i i-am transmis mesajul t`u, a[a c` nu trebuies`-]i faci griji, \i spuse el degajat când se \ntoarse.

– Mul]umesc, murmur` ea.La fel de bine ar fi putut telefona [i ea, deoarece Mirella vorbea

engleza. Acum, pentru prima oar` de când \l \ntâlnise pe Ryan, Kathryn

PRIM~VARA |N SARDINIA 23

avu un sentiment de nelini[te. Mirella [tia acum c` \[i petrecuse seara \ncompania englezului. Kathryn nu dorea s` supere familia Bertini sau s`-ilase s`-[i fac` o fals` impresie despre ea. Cina la Cagliari \n compania luiRyan ar putea declan[a a[a ceva?

Pe drum, \l \ntreb` dac` \[i petrece mult timp \n min` [i ce minereuriextrage.

– Este cumva c`rbune?Ryan râse.– {tiu c` ei \mi spun minerul englez [i \n parte este adev`rat. Dar nu

extrag c`rbune, de[i am fost \n astfel de mine, \n diferite ]`ri. Eu suntangajat s` fac prospec]iuni pentru plumb [i zinc. |ntr-un timp, Sardiniaera faimoas` pentru rezervele ei \n aceste minerale. Apoi lucr`rile audevenit dificile, au ap`rut alte pie]e [i industria local` a dec`zut. Daracum este din nou profitabil`.

– {i tu cau]i noi rezerve?– Po]i s` spui [i a[a.– {i ai g`sit ceva? \l \ntreb`.– Pân` acum, cantit`]i rezonabile. Locuiesc \n Iglesias deoarece este

zona pe care o explorez. Tot acolo este [i un colegiu unde predau.– Atunci, nu faci prospec]iuni tot timpul?El cl`tin` din cap.– Trebuie s` a[tept testele de laborator, analizele [i mostre de

minereuri. Asta ia timp [i-mi pierd timpul a[teptând.Kathryn \ncerca s` \n]eleag` c` Ryan ar putea fi un b`rbat ner`bd`tor,

nesuportând amân`rile, aceast` descoperire f`când-o s`-l vad` \ntr-onou` lumin`. Nu p`rea potrivit s` fie profesor. Totu[i, trebuia s`recunoasc` faptul c`-l cuno[tea prea pu]in.

Când trecu prin por]ile de la Roscano, \[i aminti de incidentul dinnoaptea trecut`, când el sau Mirella aprinseser` farurile de la ma[in`,surprinzându-i când Vito o \mbr`]i[a.

|i mul]umi c` a adus-o acas` [i pentru seara pl`cut` petrecut` \nCagliari.

– Noapte bun` Katrina, zise el \ncet.– De fapt m` numesc Kathryn. Katrina este doar traducerea lui

Vittorio.

24 MAURA PETRUZZI

– Sigur. Nu te lega prea tare de el, o sf`tui Ryan.– Nu stau aici mai mult de o lun`, \i r`spunse ea, cu o u[oar` asprime

\n voce. }i-am spus c` trebuie s` muncesc din greu, a[a c` n-am de gânds` m` \ncurc cu nimeni.

– Grozav. M` a[tept s` ob]in rezultate excelente. Admir oameniihot`râ]i.

Ea deja coborâse din ma[in`, iar el porni ma[ina f`r` s` mai a[tepter`spunsul ei.

O slujnic`, Abelina, o a[tepta \n hol. Kathryn murmur` o scuz` pentruc` s-a \ntors târziu. Femeia \i zâmbi slab [i-i ur` buona notte.

Când ajunse \n camera ei, Kathryn o auzi pe Mirella vorbind cuAbelina, f`r` \ndoial` spunându-i femeii c` oaspetele se \ntorsese [i deciputea s` se duc` la culcare.

Kathryn hot`r\ c` era mai bine s` nu intervin` [i s` se scuze. Dejab`nuia c` o sup`rase pe Mirella.

PRIM~VARA |N SARDINIA 25

Capitolul 2

A doua zi, Kathryn s-a trezit devreme, pentru c` era con[tient` c`nu-[i putea permite s` piard` timpul [i c` trebuia s` ob]in` cât mai multeinforma]ii posibile despre me[te[ugari, centre unde putea g`si ceea ce ointeresa [i de unde se putea aproviziona.

|n timp ce lua micul dejun \n camera ei, se gândi la dezavangajulde a fi acceptat oferta lui Vittorio de a locui la rudele lui la Roscano.|ntr-adev`r, casa era minunat`, putea fi considerat` un mic palat, nu lafel de impozant ca cel din pia]a din Portomarco. Din balconul ei puteavedea gr`dinile cu aleile str`juite de oleandri [i mu[cate \n culoristr`lucitoare, magnolii [i din loc \n loc palmieri. Printre doi chiparo[i\nal]i, se vedea marea de culoare turcoaz [i cerul albastru.

Pentru o vacan]` f`r` griji, ar fi fost un loc \ntânt`tor, dar pentrudrumurile pe care trebuia s` le fac`, ar fi fost mai bine s` stea \ntr-un michotel \n Cagliari.

Ar fi putut s` \nchirieze o ma[in`, dar deplasarea \n afara ora[ului, pedrumuri de ]ar`, i se p`rea riscant`.

Oricum, trebuia s` se supun`, pentru c` nu putea s` refuze acumospitalitatea familiei Bertini.

Când o v`zu pe Mirella \n gr`din`, Kathryn hot`r\ s` nu se refere laie[irea cu Ryan din seara trecut`, decât dac` ea atingea acest subiect.

– Este vreun autobuz de la Portomarco la Iglesias? o \ntreb` peMirella.

– Vrei s` mergi la Iglesias? Te pot duce eu acolo.Kathryn ezit`.

– Am crezut c` de la Iglesias s-ar putea s` fie un autobuz spre Cagliari.Mirella zâmbi.– Atunci, vrei s` mergi la Cagliari. Perfect.– Vreau s` v`d de unde pot cump`ra bunurile de care am nevoie s`

le trimit acas`, \i explic` ea.– Sigur. Dar Vito ar fi trebuit s` fac` asta pentru tine.Kathryn zâmbi.– Ieri a fost timpul scurt pân` la plecarea vaporului.Mirella se strâmb`, lucru ce indica \ncrederea pe care o avea \n

metodele lui Vito de utilizare a timpului.|n timp ce conducea spre Cagliari, Mirella o \ntreb` pe Kathryn

despre via]a ei la Londra. Când \i vorbi despre galeria pe care o conducea\mpreun` cu fratele ei, Mirella d`du din cap aprobator.

– Fratele t`u este c`s`torit [i are via]a lui. Tu e[ti mul]umit` doar cugaleria? Sau ai pe cineva cu care vrei s` te m`ri]i?

– Nu-]i pot r`spunde la ambele \ntreb`ri deodat`, protest` Kathrynrâzând. Nu, nu cred c` doresc s`-mi petrec restul vie]ii vânzând oale delut [i co[uri de r`chit`. Dar \n prezent n-am pe nimeni cu care s` vreau s`m` m`rit.

Mirella o privi u[or surprins`.– Este ciudat, pentru c` e[ti foarte dr`gu]`, foarte englezoaic`. Ai un

ten deschis [i pielea alb`, pe care noi italiencele o invidiem.Kathryn se gândea la Jeffrey, artistul care \nchiriase mansarda de la

galerie. El [i Hugh erau prieteni din [coala de arte. Acum, Hugh expuneatablourile lui Jeffrey [i le vindea.

Din punctul de vedere al Kathrynei, era o nefericire c` era \ndr`gostitde ea. El nu recuno[tea, dar era con[tient` de sentimentele lui [i nu maiputea fi vorba de sentimentul de prietenie care existase cândva \ntre ei.

Jeffrey suportase greu, ceea ce ea considerase un amestec, prieteniaei cu Vittorio, mai ales c` se bucurase de restaurantele scumpe undeluaser` masa \mpreun` [i de discotecile selecte unde dansaser`, ceea ceel nu-[i putea permite din câ[tigurile pu]ine pe care le ob]inea.

– Ah, te-ai \nro[it! exclam` Mirella, trezind-o din visare. Probabil c` tegânde[ti la un b`rbat din Anglia. Sunt bucuroas`.

Kathryn nu fusese con[tient` c` ro[ise, dar nu-[i contrazise\nso]itoarea. Timp de câ]iva kilometri nu mai discut` cu ea, se gândi mai

PRIM~VARA |N SARDINIA 27

mult la unele aspecte ale vizitei ei la Roscano. Având \n vedere c` Mirellaera atras` de Ryan, voia probabil s` se conving` c` ea avea pe altcineva.

Kathryn realiz` dintr-o dat`, c` brusca ei apari]ie \n Sardinia ca\nlocuitoare a fratelui ei [i a so]iei lui, schimbase complet situa]ia pentruMirella. O fat` singur` \nr`ut`]ea situa]ia, fiind o posibil` amenin]are.

Prima vizit` a Kathrynei a fost la Consulatul Britanic de pe Via SanLucifero [i acolo a avut o surpriz`. Cum [i-a ar`tat pa[aportul,func]ionarul de la birou s-a scuzat [i a disp`rut pentru câteva minute.Apoi s-a \ntors cu un teanc de hârtii [i bro[uri.

– Azi diminea]`, am primit instruc]iuni prin telefon s` v` preg`timastea, domni[oar` Milward, \i zise el. Dac` ave]i nevoie de ajutor, v`rug`m s` veni]i la noi [i o s` \ncerc`m s` v` ajut`m.

– Mul]umesc foarte mult, dar nu \n]eleg... \ncepu ea.– Sau, mai bine, dac`-i spune]i domnului Carlyle ce dori]i de la noi,

el ne va transmite dolean]ele.Kathryn lu` teancul de hârtii. Sigur! Ar fi trebuit s` ghiceasc`. Ryan

Carlyle se amestecase, doar pentru c` era englezoaic`.|i explic` pe scurt Mirellei c` cei de la Consulat preg`tiser` informa]ii

pentru ea, dar Mirella prinsese referirea la domnul Carlyle [i voia s` [tiece amestec avea Ryan.

– Trebuie c` a telefonat azi diminea]`. Kathryn a repetat ceea ceaflase.

– F`r` \ndoial`, dore[te s`-[i ajute o cona]ional`, fu comentariul scurtal Mirellei, dar vocea ei sugera c` era bine ca Ryan s` nu fie implicat preamult \n aceast` problem`.

Mirella suger` s` m`nânce ceva u[or \ntr-o cafenea. |n timpul mesei,Kathryn frunz`ri hârtiile primite [i g`si al`turi de adrese a numeroaseateliere, [i informa]ii despre depozite de unde se putea aproviziona. Totce avea de f`cut era s` dea un telefon [i s` fixeze o \ntâlnire. Sim]i unsentiment de recuno[tin]` pentru Ryan.

|n timpul amiezii, vizitar` [i alte birouri din ora[ [i fu bucuroas` c`fata o \nso]ea folosind-o ca traduc`tor, de[i mul]i func]ionari vorbeauengleza. {i aici primi repede informa]iile necesare [i-l b`nui tot pe Ryanc` se implicase.

– O s` fii foarte ocupat`, remarc` Mirella când erau la o cafea peVia Roma.

28 MAURA PETRUZZI

Kathryn era ocupat` s` fac` un plan al vizitelor. Cel mai important eras` aib` un mijloc de transport, dar nu voia s`-i spun` Mirellei, deoareceasta ar sugera ca ea s`-i fie [ofer.

– Da, trebuie s`-mi fac un plan, ca s` nu vizitez de dou` ori acela[i loc.Se uita pe hart`. Probabil mâine voi fi \n Iglesias, murmur` ea. Apoi unmic s`tuc situat pe drumul spre Oristano. M` \ndoiesc c` pot face maimult \ntr-o zi.

– Iglesias! repet` Mirella. A[ putea s` te duc acolo, diminea]a, dartrebuie s` fim la Cagliari mai târziu, s`-l \ntâmpin pe tat`l meu vitreg. Vapetrece o lun` sau dou` la Roscano.

– Tat`l t`u vitreg? Kathryn se gr`bi s` afle rela]iile dintre Mirella [ifamilia Bertini. Nu [tia decât c` era vara lui Vito [i s` signora Bertini sepresupunea c` era bunica ei.

– Da. Mama a fost c`s`torit` de dou` ori [i eu sunt fiica primului so],a[a c` numele meu este Cavallini. Apoi tat`l meu a murit [i câ]iva ani maitârziu s-a rec`s`torit cu Alessandro Bertini. Mama mea, Lucia, a muritacum doi ani, când locuiam \n Neapole.

– Ah, \mi pare r`u, murmur` Kathryn cu simpatie.– A fost o mare durere pentru mine, continu` Mirella, dar mai mult

pentru Alessandro. A fost atât de sup`rat \ncât dup` un timp a vândut vilanoastr` din Neapole, deoarece nu putea s` stea f`r` mama. A sugerat s`vin aici [i s` locuiesc cu mama lui, signora Bertini, s` fiu o companie maitân`r` pentru ea. Ea n-are nevoie de mine, desigur. Are o gr`mad` deservitori, dar este pl`cut [i ne \n]elegem foarte bine.

– {i tat`l t`u vitreg? El locuie[te \n alt` parte? \ntreb` Kathryn.– A vândut cea mai mare parte din mobil` [i a depozitat restul. Apoi

s-a dus \n port, la Neapole [i a luat primul vas spre America de Sud. Cândera tân`r, a lucrat \n marin` [i este obi[nuit cu voiajele.

– {i acum?– Acum se re\ntoarce la Neapole [i vine s` ne vad` pe mine [i pe

mama lui.– Deci nu e[ti vara dreapt` a lui Vito – ci prin c`s`torie? \ntreb`

Kathryn, \ncercând s` stabileasc` leg`turile de rudenie \n minte, pentruc` [tia cât de numeroase sunt familiile italiene.

PRIM~VARA |N SARDINIA 29

– El este fiul fratelui mai mare a lui Alessandro, Pietro, care a muritcu mul]i ani \n urm`. De asemenea, [i mama lui Vittorio a murit. A[a c`de aceea Vittorio consider` c` asta este casa lui. |n Roma [i Neapole st`la hotel, câteodat` la Milano [i Genova.

Kathryn asimil` informa]iile primite. |n felul acesta ar putea evita s`fac` gafe, dac` [tia situa]ia [i pozi]ia diferi]ilor membri ai familiei.

Pe drum, Mirella hot`r\ ca ea [i Kathryn s` opreasc` la Iglesias.– Am putea lua masa acolo sau dac` preferi o putem lua mai târziu la

Roscano.– Cum crezi c` este mai bine, fu de acord Kathryn. Tu cuno[ti ora[ele

[i distan]ele. Te las pe tine s` hot`r`[ti.Mirella aprob` din cap, dar Kathryn fu surprins` când nu opri \n

Iglesias, ci se \ndrept` spre drumul ce ducea spre Carbonia. Când ajunsela intersec]ia ce ducea spre Roscano [i Portomarco, zise scurt.

– {tii c` am trecut prin Iglesias?– Da, recunoscu Kathryn, deja familiarizat` cu ora[ul.– N-am vrut s` opresc, continu` ea. Trebuie s` mergem acas` [i s`-i

]inem companie bunicii.Kathryn nu se sup`r` câtu[i de pu]in, dar b`nui c` motivul pentru

care nu oprise \n ora[ era cu totul altul [i n-avea nici o leg`tur` cu signoraBertini.

Când sosi la Roscano, Kathryn g`si o scrisoare de la Hugh [i o citi,dorind s` afle ve[ti despre Brenda. Hugh \i scria c` Brenda urma s` seinterneze câteva zile \n spital pentru a fi ]inut` sub observa]ie, dar sep`rea c` nu era ceva grav.

– Ai primit ve[ti de acas`? \ntreb` Mirella.– Da, destul de bune, r`spunse Kathryn. Nimic \ngrijor`tor, a[a scrie

fratele meu.– El [i so]ia lui vin aici? Mirella o privea plin` de speran]`. Poate o

vacan]` le-ar prinde bine.– Mi-e team` c` \nc` nu pot veni. |n orice caz, nu putem fi pleca]i

amândoi \n acela[i timp, eu [i Hugh. Dac` vine el, eu trebuie s` plec.|n acel moment Kathryn nu se uita la Mirella, dar când se \ntoarse,

prinse pe chipul frumos al fetei ceva ce sugera c` i-ar fi spus bucuroas`adio lui Kathryn [i i-ar fi urat bun venit lui Hugh [i so]iei lui.

30 MAURA PETRUZZI

Kathryn era intrigat` de atitudinea Mirellei pentru c` n-avea de ces`-[i fac` griji din pricina ei \n leg`tur` cu Ryan.

}inându-se de promisiune, Mirella o conduse pe Kathryn la Iglesias,a doua zi diminea]`. Kathryn deja telefonase la o firm` ce f`cea co[uri denuiele. Mai târziu, va \ncerca s` ia leg`tura cu un atelier de ol`rie, ce seafla \n afara ora[ului.

– O zi bun`! \i ur` Mirella, când Kathryn cobor\ \n pia]`. Nu pot s`-]ipromit c` vin s` te iau \n seara asta, dar po]i s` iei un taxi pân` acas`.

– {i ]ie la fel! \i strig` Kathryn privind-o cum se \ndep`rteaz`.|narmat` cu hârtii, urc` sc`rile de pe str`du]a \ngust`, c`utând adresa.

Privi nehot`rât` intrarea \ntunecoas`, dintre dou` case \nalte, apoi intr`.Acum era singur`, f`r` ajutorul Mirellei, al lui Ryan sau Vito. Trebuia s`dovedeasc` faptul c` [tia ce voia, c` cei de la Comelian puteau vinde [i c`nu era un turist \n c`utare de suveniruri din Sardinia.

Brusc, se trezi \n semi\ntuneric, \nconjurat` de o duzin` de b`rba]i [ib`ie]i, ce vorbeau \ntr-un dialect ce nu-l \n]elegea. Aproape c` strig`numele b`rbatului pe care-l c`uta.

– Signor Tanotti! repet` de câteva ori.Un b`rbat mic de statur` [i energic se apropie [i ceilal]i b`rba]i

disp`rur` brusc \n alte direc]ii.– Signorina! o salut` el. Sunt bucuros s` v` v`d, spuse el \n englez` [i

o conduse prin curtea slab luminat` spre atelierul din spate. Aici, maimul]i b`rba]i [i b`ie]i st`teau pe jos sau pe sc`unele [i lucrau la \mpletitulco[urilor.

– Vezi, signorina, facem co[uri, dar acum o s`-]i ar`t minunatelenoastre... ``... articole.

O conduse \ntr-o camer` mai mic` unde erau produse finite puse pemese, pe scaune sau direct pe podea.

Niciodat` Kathryn nu v`zuse co[uri atât de minunate, \n culori atât devii [i cu modele atât de frumoase.

S` pui cump`r`turile \n astfel de co[uri era aproape un sacrilegiu;co[uri de toate formele [i m`rimile, flexibile sau rigide având \n vedere lace erau folosite; po[ete montate \ntr-un cadru de lemn sculptat [i chiar opereche de cercei atât de fini \ncât la prima vedere p`reau f`cu]i dinsârme aurite.

PRIM~VARA |N SARDINIA 31

Signor Tanotti ar`t` cu mâinile gr`su]e spre mese sco]ând \n eviden]`diferite modele. |[i trecu degetele pe suprafa]a neted`. Nici o a[chie, nicio cus`tur` nu era vizibil`. Iar culorile erau fermec`toare: galbene [i maro\n diferite nuan]e, de la maro-ro[cat pân` la castaniu-deschis, dardecorate cu verdele profund al m`rii sau miteriosul albastru-purpuriu.

– Bellissima? \ntreb` signor Tanotti, cu ochii sclipitori.– Bellissima veramente, r`spunse ea \ncet.Co[urile erau atât de frumoase, \ncât se \ntreb` dac`-[i poate permite

mai mult decât unul sau dou` buc`]i.{i totu[i, pre]urile p`reau surprinz`tor de modeste, considerând c`

toate erau f`cute manual. Alese o duzin` de modele [i ceru s` fie\mpachetate pentru transport \n Anglia.

Signor Tanotti scrise comanda ei, apoi se \ndrept` spre un dulap deunde scoase o cutiu]` mic`.

– Uno dono, signorina. Cu un zâmbet larg \i prezent` darul, opereche superb` de cercei \n form` de mici lanterne.

– Grazie, signore, \i mul]umi ea.Când trecu prin atelier, b`rba]ii \[i ridicar` privirea [i murmurar`

zâmbind, Buon giorno sau Ciao, când trecea pe lâng` ei.– Femeile nu lucreaz` pentru dumneavoastr`? \l \ntreb` ea pe patron.Signor Tanotti cl`tin` din cap cu vehemen]`.– Si, si. Dar acas`, \n]elege]i? De asemenea, trebuie s` aib` grij` de

bambinis.Kathryn a \n]eles perfect [i-[i imagin` so]iile [i mamele stând acas` [i

lucrând co[uri [i po[ete, la fel de \ngrijit [i elaborat f`cute, precump`pu[ile din paie de grâu din Anglia.

Se \ndrept` spre pia]a central`, remarcând c` acest ora[ vechi eraridicat pe coasta unui deal. |nainte de a lua un taxi spre atelierul deol`rie, se gândi s` m`nânce ceva.

Aproape imediat ce se a[ez` la mas` la cafeneaua din pia]`, o siluet`\nalt` se trânti pe scaun la masa ei.

– Trebuie c` ai g`sit atelierul de co[uri interesant. Te a[tept de cevatimp.

Tonul lui Ryan era acuzator.– |mi pare r`u c` te-am ]inut din treab`, r`spunse ea cu r`ceal`.– Ai nevoie de un traduc`tor, unde te duci dup`-amiaz`.

32 MAURA PETRUZZI

– Cum de e[ti la curent cu planurile mele? S-ar putea s` las totul balt`[i s` colind magazinele.

– Sau s` prive[ti ma[inile deplasându-ne pe strada principal`? |izâmbi prietene[te, dorind s` ascund` ironia din voce. Nu, te cred un omcu bun-sim]. M-am gândit c` dac` vii \n Iglesias pentru co[uri, \n modsigur vei merge [i la atelierul de ol`rie, care nu este prea departe. Credc` ai adresa?

Ro[i, amintindu-[i c`, probabil cu o zi \nainte, el depusese ceva efortpentru a ob]ine informa]ii pentru ea.

– Mul]umesc pentru ajutorul dat ieri, zise ea \ncet. Dar am impresiac`-mi urm`re[ti cu aten]ie toate mi[c`rile.

– Deloc. Signor Tanotti mi-a telefonat s`-mi spun` c` azi mergi la el,a[a c` am venit s` te a[tept.

– Probabil c` ai o privire ager`, dac` ai v`zut la ce cafenea am venitsau când.

O privi amuzat.– Din u[a cafenelei de al`turi, puteam s` supraveghez celelalte

cafenele din pia]`.Kathryn mânc` ravioli, o mâncare specific` Sardiniei cu sos de ro[ii [i

brânz`.– Ai cump`rat ceva de la atelierul de \mpletituri? o \ntreb` el.– Da, câteva. |ntr-adev`r, mi-au pl`cut foarte mult.– {tii, ]i-ai pl`nuit gre[it vizita \n Sardinia, \i spuse el. Ar fi trebuit s`

vii mai devreme anul acesta. A[a ai fi putut vizita târgul interna]ional dinCagliari. Este \n martie.

– S-ar putea s` ai dreptate, dar mi s-a spus c` este o expozi]ie special`de produse manuale din Sardinia, \n mai, la Sassari. Poate a[ putea s`merg acolo?

– Dac` mai e[ti aici când se deschide. O s` vedem data.– Nu pot s` fiu aici pentru toate expozi]iile. Eu [i Hugh nu ne-am

gândit la produsele din Sardinia pân` când nu ne-a vorbit Vito despre ele.Ryan o privi gânditor.– Ah, desigur, Vito. M` rog, este o scuz` la fel de bun` ca altele ca s`

te aduc` aici.|i arunc` un zâmbet triumf`tor.

PRIM~VARA |N SARDINIA 33

– Vito n-are de-a face cu asta. Ai uitat c` fratele meu [i so]ia lui trebuias` vin` aici. Eu am venit doar pentru c` Brenda s-a \mboln`vit.

– Sigur, fu el de acord imediat. Dac` ai terminat de mâncat [i de b`utcafeaua, mergem?

Ma[ina lui era parcat` la col]ul pie]ei [i \n timp ce conducea \i povestidespre celelalte p`r]i ale insulei.

– Nu trebuie s` judeci Sardinia doar dup` partea pe care ai v`zut-o.Din nefericire, casa lui Vito – sau mai degrab` a bunicii lui – este a[a deapropiat` de zona minier`. Sus, \n nord, peisajul este magnific.

– Dar acum este zon` turistic`.– Ah, da, coasta de nord-est este plin` de hoteluri [i desigur Alghero

a devenit foarte cunoscut, dar \n interior sunt zone la fel de s`lbatice ca\n Evul Mediu. Doar oieri [i din când \n când mici colibe din lut.

– Mai sunt tâlhari, sus \n mun]i? \l \ntreb` ea cu indiferen]`.– Se poate. De ce? Dore[ti s` fii r`pit` de un bandit cu ochii de vultur?– Nu prea. Pur [i simplu m-am gândit c` este mai bine s` fii prevenit`,

râse ea.P`r`siser` drumul principal [i acum se hurducau pe un drum de ]ar`

plin de gropi [i bolovani.– Drumul `sta nu este prea bun pentru ma[ina ta, coment` ea. Ar fi

trebuit s` \nchiriem una.– Nu prea cred c` dac` i-ai fi spus [oferului unde vrei s` ajungi, [i-ar

fi riscat amortizoarele.Ea t`cu, \ntrebându-se dac` dorea cu adev`rat s-o ajute sau doar s`-i

arate unde gre[ea. |nainte de a se hot`r\, ma[ina f`cu o curb` [i se opri\n fa]a unor colibe din lut.

– Nu te a[tepta la standarde prea \nalte, [opti Ryan \n timp ce intrau\n prima colib` prin u[a larg deschis`.

La \nceput, era mai mult preocupat` s` nu calce \n b`ltoace [i noroi.Normal c` turul a \nceput cu procesul de fabricare, dar era interesat` maimult de produsele finite decât de procesul de produc]ie.

Ryan o lu` \nainte, ne]inând seama de noroi [i ea se gândi c` ar fitrebuit s` se \mbrace mai potrivit, nu cu pantofi albi.

|ntre timp au ajuns \n camera unde erau expuse produsele, daravusese posibilitatea s`-[i formeze o impresie. Cam toate erau produseobi[nuite. Ryan o prinse de bra].

34 MAURA PETRUZZI

– Giacomo spune c` trebuie s`-l urm`m \n alt` camer`.|ntr-o camer` mai mic`, pe mese [i pe b`nci, erau expuse produse de

calitate – animale din ceramic`, farfurii pictate pentru mas` sau pentruatârnat pe perete. |n special i-au pl`cut farfuriile pe care erau pictatep`s`ri \n zbor, ra]e, p`uni, pitpalaci [i potârnichi.

– Po]i s` afli pre]urile? \l \ntreb` pe Ryan.Când \i spuse pre]ul, a fost surprins` c` erau atât de ieftine.– Giacomo spune c` ]i le va da la pre] special, deoarece e[ti foarte

dr`gu]` [i ai ochi minuna]i.– Asta este afacere, declar` ea repede. Pre]urile speciale nu-[i au

rostul pe un lot de \ncercare, dac` mai târziu va trebui s` iau mai multdac` nu-mi va vedea fa]a sau ochii.

Ryan râse.– Eu doar \]i traduc ce mi-a spus omul. P`rerea mea n-are valoare.– Mai mult ca sigur, \l asigur` ea.– Ai grij` s` nu m` faci s`-]i dezv`lui exact care sunt acele p`reri,

replic` el. S-ar putea s` nu fii atât de flatat`.Se \ntoarse s` examineze ni[te ulcioare cu forme mai deosebite.– De ce nu ne-a ar`tat aceste lucruri \n prima camer`? \l \ntreb` pe

Ryan.– Giacomo mi-a spus c` ceea ce ai v`zut sunt produsele care se vând

\n fiecare zi la pia]`, lucruri pe care sardinezii le folosesc \n buc`t`riilelor. Aici se g`sesc produsele mai deosebite.

Kathryn a ales câteva produse [i l-a \ntrebat pe Ryan care era cea maibun` cale de a le trimite \n Anglia.

– Este clar c` nu le pot lua cu mine \n avion. {i nu [tiu cât de mult m-arcosta s` le trimit cu avionul.

Ryan se gândi câteva clipe.– Pentru moment s` le trimit` la Roscano, o sf`tui el. |n magazie este

destul loc pentru ele. O s`-i spun lui Giacomo s` le \mpacheteze pentrua fi expediate mai departe cu vaporul, iar mai târziu, dup` ce faci toatecump`r`turile, vom discuta despre transport.

– Mul]umesc. Poate putem s` lu`m cu noi aceste farfurii [i c`ni, laRoscano, dac` ai loc \n ma[in`. Brusc, realiz` c` cerea prea mult. Asta,desigur, presupunând c` m` duci \napoi la Roscano.

PRIM~VARA |N SARDINIA 35

– Nu pot s` te las la Iglesias. Autobuzul va fi plin cu minerii care iesdin schimb.

|n timp ce produsele erau \mpachetate, Kathryn [i Ryan au ie[it dincolib`. T`p[anul era o mic` deschidere \ntre dou` stânci \nalte de granit[i o pant` cu arbori pitici \ntrerupt` de o teras` cu vii. |n fa]` se ridicaumun]ii gri-alb`strui.

– Aici este centrul original al ol`ritului, \i spuse Ryan. |ntâi au f`cutvase primitive la un cuptor afar` pân` când acum câ]iva ani,\ntreprinz`torul Giacomo a construit aceste colibe [i a instalat un cuptormai bun.

– Dar mi se pare c` sunt a[ezate la mare distan]` de sate, remarc` ea.Cum ajung aici?

– Cei mai mul]i pe jos. Câ]iva au biciclete [i cel pu]in unul are m`gar.Ryan râse când \i v`zu chipul mirat. E[ti prea obi[nuit` cu autobuzele sautaxiurile. Aici nimeni nu este deranjat dac` merge pe jos trei-patrukilometri.

– Totu[i, Giacomo n-ar fi putut construi colibele [i cuptorul maiaproape de sat?

– Ar fi putut, fu de acord Ryan. Dar poate c` a avut un motiv s` steaaici, unde oamenii [tiau de el. {i apoi, este mai ferit aici.

Dup` ce cutiile cu vase au fost puse \n ma[ina lui Ryan, Kathryn [i-apus cu grij` facturile \n po[et`. Uitase s` le cear` \n trei exemplare, darGiacomo [i Ryan au avut grij` de asta. Kathryn \[i d`du seama c` era nou`\n domeniul comercial [i c` trebuia s` [tie toate am`nuntele pentruviitoarele tranzac]ii.

Când Ryan se preg`tea s` plece, Giacomo veni \n fug` spre ei.– Aspetta, strig` el. A[teptar` pân` veni pe partea Kathrynei. |i \ntinse

un pachet mic. Pentru dumneata, signorina, \i spuse el \n englez`.– Grazie, signore, \i mul]umi ea.– Un cadou, f`r` \ndoial`, observ` Ryan, pornind ma[ina. Kathryn

desf`cu hârtia.– Da. Oh, uit`-te ! Nu este extraordinar ? Ridic` micul ornament

pentru a i-l ar`ta lui Ryan – o pas`re multicolor` \ntr-o colivie cu baresub]iri din ceramic`, nu mai mare de zece centimetri. Apoi, am primitnumai cadouri. Patronul atelierului de co[uri mi-a dat o minunat`pereche de cercei.

36 MAURA PETRUZZI

– Sigur, sper` c` vei deveni un client pentru ei.Când au ajuns \n Iglesias, Ryan a oprit ma[ina pe o str`du]` aproape

de pia]`.– Mi s-a spus c` tat`l vitreg al Mirellei sose[te ast`zi [i c` \n seara asta

sunt invitat la mas` la Roscano, a[a c` nu te deranjeaz` dac` m` a[tep]is`-mi schimb hainele? Bântuind prin ol`rie, nu m-a f`cut preaprezentabil.

A oprit \n fa]a unei case cu obloane la ferestre, dar cu zid`ria c`zut`\n unele por]iuni de zid. Deci, aici locuia. Probabil, \[i zise \n gând,\nchiriase dou` sau trei camere [i lua masa la vreun birt din apropiere.

Se uit` jalnic la pantofii ei albi. Pe pantofi [i pe ciorapi avea pete denoroi, dar astea se puteau cur`]a. Din fericire, se va schimba când vaajunge la Roscano.

U[or amuzat`, se gândi c` Ryan nu-i dezv`luise inten]ia de a merge laRoscano. Se p`rea c`-[i f`cuse un obicei s-o conduc` pân` acas` [i \n felul`sta s` evite autobuzul aglomerat.

Evident c` Mirella \i ceruse s` vin` special \n seara asta, ca s`-l\ntâlneasc` pe tat`l ei. Oare dorea s` primeasc` aprobarea lui \n leg`tur`cu Ryan? Sau Ryan dorea s` fie recunoscut ca viitor so] al Mirellei?

Când urc` \n ma[in`, Kathryn nu coment` nimic, dar era clar c` \nseara asta era o ocazie. Ryan purta un costum \nchis la culoare, c`ma[`crem [i cravat` neagr`, era proasp`t ras [i p`rul castaniu \ngrijit piet`nat.Nu prea sem`na cu minerul englez; ar`ta mai degrab` ca un profesor [inu ca unul care lucreaz` cu minereuri.

Când ajunser` la Roscano, Mirella era \n gr`din`. Arunc` o privire\ntreb`toare spre Kathryn.

– Ah, v`d c` l-ai a[teptat pe Ryan s` te aduc` acas`, zise ea. Dar deunde ai [tiut cum s`-l g`se[ti?

Ryan \ncepu s`-i explice c` \[i petrecuser` dup`-amiaza \mpreun`, iarKathryn \l l`sase s` r`spund` \ntreb`rilor dup` cum dorea. Ea se gr`bi \ncamera ei s` se schimbe pentru cin`.

|[i puse cea mai bun` rochie a ei, cea cro[etat` de culoare verde-pal,cu un lan] aurit \n talie. Nu mai avea timp s`-[i aranjeze p`rul, a[a c`-l l`s`liber pe umeri.

Tat`l vitreg al Mirellei, Alessandro, avea pu]in peste cincizeci de ani.Era un b`rbat de \n`l]ime medie, cu un chip nea[teptat de alb pentru o

PRIM~VARA |N SARDINIA 37

persoan` care a petrecut mult timp pe mare. P`rul negru \ncepuse s`\nc`run]easc` u[or la tâmple, iar musta]a mic` \ncerca s` fie ocompensare la tr`s`turile fe]ei.

Din fericire pentru Kathryn, vorbea destul de bine engleza. SignoraBertini, care pân` atunci p`rea o femeie \n vârst` mul]umit` s` duc` ovia]` lini[tit` [i pa[nic`, o dat` cu venirea fiului revenise la via]`.

La mas`, conversa]ia a fost vesel`, punctat` de hohote de râs,Alessandro [i Ryan traducând pe rând pentru Kathryn ce spunea signoraBertini.

Kathryn era con[tient` de slabele ei cuno[tin]e de italian`. Adusese cuea câteva dic]ionare frazeologice, dar \n compara]ie cu Ryan care vorbeafluent italiana, având \n vedere c` preda la [coal`, cu Mirella, care vorbea[i franceza [i cu Alessandro, care era obi[nuit cu limbajul asprumarin`resc, ea se sim]ea destul de insular`. Trebuia s` \nve]e m`caritaliana de baz` [i asta foarte repede.

Dup` mas`, au stat \n salonul spa]ios, ale c`rui ferestre dau spregr`din`.

Dup` un timp Mirella nu mai avu stare [i suger` ca ea [i Ryan s` fac`o plimbare \n gr`din`.

– Dar tu, Kathryn, vii? o invit` Ryan.Kathryn era la mijloc. Mirella nu dorea ca o a treia persoan` s` se

al`ture lor, când era clar c` dorea s` discute dosar cu Ryan, pe de alt`parte era mai mult decât evident c` Alessandro [i mama lui aveausubiecte importante de dezb`tut [i ar fi dorit s` fie singuri.

– Da, vin, hot`r\ ea.F`r` \ndoial` c` se va putea desp`r]i de ei dup` câteva minute, dar

Mirella nu crezu acest lucru.– Fii atent`, Kahryn. Afar` este destul de rece.Kathryn abia zâmbi [i nu r`spunse. Poate c` pentru prima oar` de

când \l \ntâlnise, s-ar fi bucurat de compania lui Vittorio. El ar fi \nso]it-o\n gr`din` f`r` prea multe fasoane.

Acum, situa]ia p`rea mai mult o fars`, cu Ryan la mijloc, \ncercând s`discute cu amândou`. P`rea mai degrab` un joc \n trei. Dac` asta eraideea lui Ryan de a se p`zi, deoarece nu dorea s` r`mân` singur cuMirella, atunci trebuia s`-[i revad` tehnica, \[i zise Kathryn.

38 MAURA PETRUZZI

– Cred c` mi-a intrat o pietricic` \n pantof, zise Kathryn când au ajunslâng` o banc` din piatr`. Se a[ez`, \[i scoase pantoful [i-l scutur` pentrua scoate pietricica imaginar`, sperând c` cei doi \[i vor continua drumulsinguri. Cu coada ochiului, o v`zu pe Mirella luându-l de bra] pe Ryan,\ncercând s`-l fac` s`-[i continue drumul, dar \n acela[i moment se auzivocea lui Alessandro.

– Mirella!Fata se \ncrunt`. Tat`l ei o strig` din nou [i f`r` prea mult` tragere de

inim` se \ntoarse \nspre el.– Un momento! Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` ea, \ndep`rtându-se gr`bit`

pe alee.Imediat, Ryan se a[ez` pe banc` lâng` ea.– O mi[care bine gândit`, zise el.– Ce mi[care? Kathryn tocmai \[i punea pantoful pe picior.– Truc vechi, dar eficient. Se uit` atent` la el, dar chipul lui era \n umbr`.– Vrei s` spui c` am inventat pietricica din pantof, pentru ca s` pot sta

cu tine, aici?– Nu-i a[a?Pentru moment, r`mase f`r` grai \n fa]a acestei enormit`]i. Apoi trase

cu putere aer \n piept.– Ar fi trebuit s` fiu ghicitoare, ca s` prev`d c` tocmai atunci ar

ap`rea [i signor Bertini.El râse u[or.– Niciodat` nu po]i fi sigur de intui]ia unei femei. Adesea, sunt foarte

surprins.– Atunci, poate vei fi surprins s` afli c` \ncercam s` m` despart de tine

[i de Mirella, cât mai politicos posibil.– Ah? Eu \mi imaginam c` vrei s` m` salvezi de ea.– E[ti a[a de u[or de prins? \l \ntreb` cu dispre]. Dac` a[ fi \n locul

Mirellei, m-a[ sim]i insultat`.– Ah, Mirella nu este a[a sensibil` ca tine, Kathryn.T`cu câteva clipe.– Cutiile mele cu vase... mai sunt \n ma[ina ta? \l \ntreb`.– Nu. Le-am desc`rcat \nainte de mas`. O s` le g`se[ti \ntr-unul din

chio[curile din gr`din`.

PRIM~VARA |N SARDINIA 39

– Mul]umesc.Vocea \i era rece [i distant`. Voia s`-i mul]umeasc` pentru ajutorul dat

\n ultimele dou` zile, dar acum nu putea s-o fac` \n fa]a unei persoanecare considera c` orice ac]iune a ei avea un scop ascuns.

Nu mai avea nici un rost s` r`mân` cu el. Se ridic` repede \n picioare.– A[a cum m-a prevenit Mirella, aerul nop]ii este destul de rece. A[a

c` voi intra \n cas`.– |n Sardinia [i \n general \n Italia vremea se poate schimba foarte

repede, de la \nsorit` la noroas` [i r`coroas`, o asigur` el cu ironie.O \nso]i spre cas`, dar când mai aveau câ]iva pa[i, Mirella ie[i gr`bit`

[i veni spre ei.– Vino, Ryan! exclam` ea. Trebuie s`-]i spun ceva. |l \n[f`c` de bra]

[i-l trase dup` ea \n gr`din`.– Ciao! le strig` peste um`r Kathryn.Ei bine, acum o putea \nso]i pe Mirella spre banca de piatr`. Râse \n

sinea ei de felul \n care italianca reu[ise s`-l salveze pe Ryan dinghearele ei.

Când intr` \n cas`, Alessandro se \ndrept` spre ea.– Vino, signorina, a[ vrea s`-]i vorbesc.Uimit`, \l urm` \n salon. Se p`rea c` mama lui se retr`sese \n

camera ei.Când se a[ezar` \n cas`, Alessandro se \ndrept` spre ea.– Tân`rul, englezul, \l cuno[ti de mult?Kathryn cl`tin` din cap.– Nu. L-am \ntâlnit recent. |n]elegi, sunt aici cu probleme de afaceri

[i-l cunosc doar de câteva zile pe Ryan.– Este bogat? |ntrebarea direct` a lui Alessandro o uimi.– Habar n-am. Este inginer topograf [i profesor la colegiul minier din

Iglesias. |n afar` de asta, nu [tiu nimic despre situa]ia lui financiar`.Gânditor, Alessandro \[i mângâia musta]a.– Poate c` nu este bun pentru Mirella, declar` el dup` câteva minute

de gândire. Este posibil s` [tie c` are mul]i bani?Lui Kathryn nu-i trecuse prin cap s` evalueze averea Mirellei. F`r`

\ndoial`, fata avea avere destul de mare, dar având \n vedere timpul scurt

40 MAURA PETRUZZI

de când se cuno[teau nu putea s` [tie dac` Ryan era atras sau nu deMirella. |n acela[i timp, Kathryn se sim]i nevoit` s`-[i apere cona]ionalulde p`rerea c` ar fi vân`tor de averi.

– Nu cred c` este important pentru Ryan dac` nevasta lui este s`rac`sau bogat`, zise ea \ncet, sperând c` este adev`rat, pentru bineleMirellei.

– Nu vorbesc de ce o s`-i las dup` moartea mea, continu` Alessandro.Este vorba despre banii l`sa]i de tat`l ei [i acum c` Lucia, mama ei a murit[i ea... Se opri [i Kathryn realiz` c` \nc` suferea dup` moartea Luciei.Averea ei este \n testament, la biroul de avocatur`... cum se spune?

– Un fond?– Da. Un fond, pân` când va \mplini dou`zeci [i cinci de ani. Dar

acum, eu am un control. O iubesc pe Mirella ca [i cum ar fi propriul meucopil. O iubesc pe Mirella pentru c` este fiica Luciei [i nu vreau ca inimaei s-o conduc` spre o via]` de mizerie [i durere.

Vorbise \ncet, dar cu sinceritate [i Kathryn nu se \ndoi de grija luipentru Mirella.

– Sunt sigur` c` Mirella va ]ine cont de p`rerea dumitale, murmur`ea, ne[tiind ce s` spun`.

Brusc, el \i zâmbi plin de \ncredere.– Nu, b`nuiesc c` nu va face vreo prostie. Dac`-l iube[te cu adev`rat

pe englez, atunci poate \ntr-un an-doi, s-ar putea s`-mi dauconsim]`mântul. Dar nu cred c` va fi fericit`. Asta ]i-o spun confiden]ial,pentru c` [tiu c` n-o s` vorbe[ti. Printre prietenii no[tri din Neapole, senum`r` [i familia Montefranco [i unul dintre fii, Enrico, ]ine foarte multla Mirella. Ar dori foarte mult s` se \nsoare cu Mirella.

Kathryn r`sufl` u[urat`. Era o situa]ie \ncurcat`. Mirella nu trebuia s`se \ncurce cu un englez oarecare, având \n vedere c` avea o partid` bun`la \ndemân`.

– Sigur c` nu voi aminti despre aceast` discu]ie, \l asigur` ea peAlessandro. Dar poate c` nu este serioas` \n privin]a englezului. Estetân`r` [i poate c` el este mai diferit decât tinerii italieni pe care-i\ntâlne[te.

– Ah, da, este diferit, fu de acord Alessandro [i Kathryn avu impresiac` diferit \nseamn` inferior \n ochii lui Bertini.

Alessandro se ridic` plin de vioiciune.

PRIM~VARA |N SARDINIA 41

– A[a c` am vorbit cu tine pentru c` e[ti englezoaic` [i \n]elegi ce-]ispun. Nu-]i cer s` creezi probleme \ntre Mirella [i englez, dar poatereu[e[ti s`-i atragi aten]ia, ar fi foarte bine pentru Mirella.

Kathryn se ab]inu s` nu izbucneasc` \n râs. S-o \ns`rcineze pe ea s`-idespart` pe Ryan [i Mirella i se p`rea un proiect ridicol. Realiza c` oriceapropiere a ei de Ryan ar fi crescut [i mai mult hot`rârea Mirellei.

– Dar eu voi sta \n Sardinia numai o lun`, obiect` ea. Trebuie s`-mirezolv problemele pentru care am venit aici. Apoi, m` \ntorc \n Anglia.

Alessandro nu \ncet` s` zâmbeasc`.– Dar cât stai aici, vei face tot ce po]i?Kathryn d`du din cap [i hot`r\ \n sinea ei c` nu va mi[ca un deget

pentru a interveni \ntre Mirella [i Ryan nici acum, nici \n viitor.|n camera ei, dup` desp`r]irea de Alessandro, Kathryn \[i zise c` era

surprinz`tor s` \ncredin]ezi astfel de probleme de familie unui str`in, f`r`s`-l cuno[ti foarte bine. Oare problema devenise atât de urgent`?

Bunica Mirellei \[i d`duse seama de prietenia fetei pentru Ryan, darprobabil c` sfatul ei fusese ignorat [i acum \l rugase pe Alessandro s`-[ifoloseasc` puterea.

Kathryn considera c` dac` Mirella avea nevoie s` fie ap`rat` devân`torii de zestre, Ryan trebuia s` se apere singur. Dac` pierdea \nleg`tur` cu italianca, era treaba lui. Kathryn nu avea nici o inten]ie s` seamestece. Considera c` o lovitur` sau dou` i-ar mai reduce din arogan]`.Singurul ei regret era c` nu va mai fi \n Sardinia s` vad` ce se va \ntâmpla.

42 MAURA PETRUZZI

Capitolul 3

|n ultima s`pt`mân` din aprilie, Kathryn a vizitat mai multeateliere. Un mic atelier lucra minunate [aluri brodate [i fe]e de mas`,mersese [i la un atelier de sticl`rie destul de departe de Cagliari [i laun olar care lucra pe cont propriu [i care nu se gândea la vânz`ri \nstil mare. |n ambele cazuri, cump`rase produse [i le trimisese laRoscano.

|i scrisese lui Hugh c` g`sise foarte multe produse interesante \n maimulte localit`]i din Sardinia [i c`-i trebuia mai mul]i bani.

– |nc` n-am ajuns \n nordul insulei, i-a scris, unde am aflat c` se vadeschide o expozi]ie. |n regiunea montan` se lucreaz` covoare superbe[i tapiserii, dar dac` voi putea ajunge \n acea regiune este o alt`problem`.

Aproape \n ultima zi din aprilie, a descoperit c` \n Cagliari va avea locun festival, care urma s` dureze \ntre \ntâi [i patru mai.

– Patru zile? repet` ea când Mirella \i spusese. Ce naiba fac oamenii,timp de patru zile?

Mirella râse.– Procesiuni, danseaz`, jocuri de artificii [i se distreaz`.– {i atelierele vor fi \nchise?– Sigur. Lumea este \n vacan]`.– Pâine [i circ, morm`i Kathryn, regretând c` nu aflase pân` atunci.– Mâine vine Vito, continu` Mirella.– Vito? Ah, da, zise Kathryn cu indiferen]`.

– Dar ar trebui s` fii mul]umit` [i emo]ionat` pentru c` vine, protest`Mirella. Este foarte \ndr`gostit de tine [i pentru el este foarte greu s`plece la Neapole sau Roma, unde lucreaz`, [i s` te lase aici.

Kathryn o privi uimit`.– M` \ndoiesc c` este foarte \ndr`gostit de mine, zise ea calm`. M`

consider` atr`g`toare, dar asta pân` când va g`si o alt` fat` care s`-i plac`mai mult.

Mirella \i arunc` o privire fulger`toare.– Ah, este a[a cum i s-a povestit. Englezoaicele sunt reci [i nu pot

\n]elege ce \nseamn` dragostea pentru italieni.– Ooo, \n]eleg prea bine, Vito nu crede nici jum`tate din ceea ce

spune. A[ fi o proast` s` cred minunile pe care le spune.Mirella \[i ]uguie buzele.– Asta pentru c` ai un iubit la Londra, replic` ea.Kathryn râse.– Nu chiar. Vreau s` spun c` n-am pe nimeni special acas`, ad`ug` ea

repede.– Dar mi-ai spus... \ncepu Mirella. Apoi se lumin` la fa]`. Ah, \ntr-

adev`r, \n]eleg. Nu vrei ca toat` lumea s` [tie. Este un secret.Kathryn oft`, dar l`s` lucrurile a[a. Ce importan]` avea când peste

dou` s`pt`mâni va pleca [i nu va mai da ochii cu Mirella? {i, desigur,Ryan. Plecarea nu-i cauza nici durere, nici regrete, de[i \ncercase s`-i fiefolositor. Orice englez apropiat de familia Bertini, unde ea era oaspete, arfi f`cut la fel.

Brusc, realiz` c` Mirella se tot fâ]âia de colo-colo, nelini[tit`. Fata se\ntoarse spre ea.

– Trebuie s` m` aju]i, Katrina, zise ea, cu o asemenea intona]ie \nvoce, \ncât se nelini[ti.

– Cum pot s` te ajut?– {i eu am secretul meu, declar` Mirella. {i este unul pl`cut, dar \mi

creeaz` dificult`]i. Vezi, nu sunt sigur` c` Ryan... se opri, apoi continu`.Sunt sigur` c`-l iubesc, dar câteodat` m` \ntreb... oh, dar cred c` ne vomc`s`tori. Totul ar fi diferit, dac` n-ar fi Enrico.

– Cine este Enrico? \ntreb` Kathryn, amintindu-[i c` Alessandro orugase s` fie discret`.

44 MAURA PETRUZZI

– Este un prieten de familie. Ne cunoa[tem de foarte mul]i ani [i este\ntr-adev`r foarte frumos. Poate când eram mai mic` am considerat c` m`voi c`s`tori cu el, dar acum... de când l-am \ntâlnit pe Ryan, nu m` potgândi la Enrico, m` rog, ca la un so].

– Dar Mirella, e[ti a[a de tân`r`! N-ai nici dou`zeci [i unu de ani.N-ai de ce s` te gr`be[ti s` te m`ri]i.

– Nu, dar când ai \ntâlnit b`rbatul pe care-l dore[ti, nu te mai gânde[tila vârst`, la bani sau la orice altceva.

Kathryn realiz` c` aceast` opinie se putea aplica atât unei pasiunitinere[ti cât [i dragostei profunde [i de durat`.

– A[a c` trebuie s` m` aju]i, Katrina, vorbindu-l de bine pe Ryan \nfa]a bunicii [i a lui Alessandro. Cum e[ti englezoaic`, po]i s` [tii cumeste un englez. Când \i spun nonnei, nu m` crede, iar acumAlessandro râde de mine [i crede c` sunt prea mic`. Dar este [i unpericol. Lui \i place Enrico [i crede c` ar fi bine ca familiile noastre s`se uneasc`.

– Sunt sigur` c` tat`l t`u ar b`nui imediat c` \ncerc s`-l laud pe Ryan[i asta ar face mai mult r`u, decât bine.

– Dar o s` \ncerci? insist` Mirella.– Dac` o s` am posibilitatea... a fost tot comentariul Kathrynei.Mirella zâmbi.– Sunt bucuroas`, declar` ea. Se sprijini de o coloan` ce sus]inea o

statuie \n col]ul terasei. {tii, Katrina, la \nceput am fost geloas` pe tine.– De ce? o \ntreb` Kathryn calm`.– Din cauza lui Ryan. Amândoi sunte]i englezi [i am crezut c` se va

\ndr`gosti de tine.– Este atât de nestatornic?– Nestatornic? Nu \n]eleg cuvântul.– Schimb`tor... ca vremea, poate. O fat` azi, alta mâine?Mirella d`du din cap.– Nestatornic... Trebuie s`-mi amintesc acest cuvânt. O s`-l folosesc

când Ryan m` va tachina.– De ce nu faci ceva, Mirella? o \ntreb` Kathryn dup` un timp.{tia c` fata s-ar putea sup`ra, dar adev`rul era c` italianca se plictisea

[i era normal c` englezul era o schimbare \n via]a ei.

PRIM~VARA |N SARDINIA 45

– Adic` s` muncesc? se \ncrunt` Mirella.– Nu munc` grea sau ceva ce necesit` studii, dar ceva ce te-ar putea

interesa...Cu greu ar fi putut Kathryn s` se exprime mai clar.– {i ce a[ putea g`si s` fac aici, la Roscano? Nonna are servitori [i

gr`dinari [i pe Luigi care are grij` de ma[ina mea [i de repara]iile din cas`.Nu le-ar pl`cea s` m` amestec \n treburile lor. Nonna supravegheaz`buc`tarul [i-i spune ce dore[te s` m`nânce. A[a c` n-am ce s` fac.

– Nu, presupun c` nu, fu de acord Kathryn.– {i ce s` fac \n Portomarco sau chiar \n Iglesias? continu` Mirella. Nu

pot s` fiu vânz`toare sau s` lucrez \n min`.– Ah, nu te mai gândi, zise repede Kathryn. A fost doar o sugestie.

Las-o balt`.|[i aminti c` Mirella fusese crescut` nu doar \ntr-o familie bogat`, ci [i

\n ideea unei c`s`torii cu un b`rbat bogat.Dup` prânz, Kathryn se duse \n port la Portomarco. Cheiul era

aproape gol, toropit de soarele amiezii. B`rcile pescarilor se leg`naulene[e la chei [i Kathryn remarc` faptul c` toate erau vopsite \n galben [ic` aveau desenat câte un ochi mare [i negru de fiecare parte a provei. Unb`rbat aduna [i \mp`turea ni[te n`voade.

La orizont, insula San Pietro p`rea \nv`luit` \ntr-o cea]` mov [i se\ntreb` dac` nu cumva ar putea s-o viziteze f`r` s` fie \nso]it` deVito.

Se \ntoarse [i tocmai se \ndrepta spre una din str`du]ele \n trepte careduceau spre pia]`, când vocile unor b`rba]i care se salutau o f`cu s` se\ntoarc` [i s` priveasc` peste um`r. Ryan tocmai coborâse din ma[in` [ivorbea cu câ]iva b`rba]i.

Realiz` c` o v`zuse, pentru c` ridic` mâna \n chip de salut. Având \nvedere c` era singura femeie prezent` \n portul mic, \i era greu s` cread`c` n-o va observa, mai ales c` era \mbr`cat` \ntr-o rochie bleu.

– Ciao! strig` ea, nesigur` dac` s` continue drumul sau s` stea pe loc.Era hot`rât` s` nu se gr`beasc` spre el.

Se \ntoarse \ncet cu spatele, dar \n câteva clipe el traversase cheiul [iera \n spatele ei.

– Ocupat` sau la plimbare? o \ntreb`.– Nici una, nici alta. Tocmai m` \ndreptam spre pia]`.

46 MAURA PETRUZZI

– Atunci, la plimbare. Tocmai voiam s` m` duc la San Pietro. Vrei s` vii?|n alte \mprejur`ri ar fi acceptat imediat, dar recenta discu]ie cu

Mirella [i amintirea nop]ii \n care el o acuzase c` g`sise un motiv s`r`mân` cu el \n gr`din`, o f`cur` s` hot`rasc` altceva.

– M` \ndoiesc c` am timp, \i zise. Am venit aici doar pentru o scurt`plimbare.

– |mbufnat`? o \ntreb`, cu o privire amuzat` \n ochii cenu[ii.– Nu cred. De ce a[ fi \mbufnat`?– Ah, cred c` sunt o mul]ime de motive pentru care o fat` ar putea fi

\mbufnat`. Iart`-m` c` te-am tachinat seara trecut` \n leg`tur` cupietricica din pantof.

{tia c` ro[ise \n obraji, dar spera ca el s` nu observe, pentru c`-ir`spunse cu un ton sfid`tor.

– Ah! Pur [i simplu uitasem.– Bine. Dac` a[ fi ]inut minte, a[ fi b`nuit c` era un gr`unte de adev`r

\n acuza mea.Ea nu-i r`spunse.– M` duc pe insul` s` caut jasp ro[u, deoarece am auzit c` se g`se[te

acolo, continu` el.Ea râse.– Jasp ro[u! Parc` este numele unui personaj de melodram`. Sau al

unui revolu]ionar?El cl`tin` trist din cap.– Cât` ignoran]`, având \n vedere c` [tii c` sunt miner. Jaspul ro[u

este un cuar], tehnic vorbind un cuar] compact, necristalizat [i s-au g`sitrezerve destul de mari \n San Pietro. Vreau s` cercetez o alt` zon` \napropierea coastei.

– |n acest caz, nu vreau s` te \ncurc. Ai nevoie de timp pentrucercet`ri, iar eu am promis s` m` \ntorc la timp la Roscano, pentru cin`.Era cel mai simplu mod de a sc`pa, \[i zise \n sinea ei.

– Foarte bine, zise cu r`ceal`. {tiu când sunt refuzat. Voi \ncerca s` nute mai plictisesc cu cereri idioate.

Se \ndrept ̀spre chei, iar ea r`mase s -̀l priveasc .̀ Cum ar fi putut s -̀i expliceadev`ratul motiv pentru care refuzase o \ncânt`toare excursie pe insul`?

|n timp ce-l privea pe Ryan dezlegând barca [i preg`tindu-se s` seurce, \l v`zu pe Vittorio venind pe chei. Primul gând a fost s` fug` sau s`se ascund`, dar ar fi fost stupid, pentru c` deja o v`zuse.

PRIM~VARA |N SARDINIA 47

– Ah, aici e[ti! strig` el când era la câ]iva metri dep`rtare.|l v`zu pe Ryan ridicând brusc capul [i zâmbind sardonic la vocea lui

Vito.Vito f`cu \n fug` cei câ]iva pa[i care \i desp`r]eau [i o \mbr`]i[` cu

pasiune pe Kathryn.– Sigur! se auzi vocea lui Ryan de pe chei. O \ntâlnire mai important`!

Ar fi trebuit s` ghicesc! Porni motorul [i \ntoarse spatele spre portulPortomarco [i c`tre cei care erau acolo.

Vito nu l-a v`zut pe Ryan \ndep`rtându-se cu [alupa.– Nu [tiai c` vin ast`zi? \ntreb` el cu triste]e.– Ba da, dar nu [tiam ora. Trebuia s` te a[tept la poart` cu flori?El zâmbi.– Ar fi fost frumos. Ah, abia a[teptam s` te strâng \n bra]e.– Te rog Vito, nu aici [i nu acum.Era \ngrozit` c` o va s`ruta acolo, de[i b`nuia c` mai mult ca sigur

pescarii abia ar fi zâmbit [i ar fi aplaudat.– {tii c` am venit aici pentru festivalul din mai? Ah, ce ne vom

distra. Brusc, entuziasmul lui se risipi când z`ri barca lui Ryan ie[inddin port.

– Ce f`cea aici englezul? \ntreb` el.– Nimic, doar pleca \n barca lui.– Ah, sunt \ncântat c` n-ai plecat cu el. |n vocea lui Vito se sim]ea

u[urarea.– M-a invitat, dar nu m-am dus, zise ea imprudent`.A fost o gre[eal`, realiz` Kathryn. N-ar fi trebuit s` admit` c` refuzase

invita]ia lui Ryan, deoarece Vito era deosebit de \ncântat. Aproape c`]op`i de fericire.

– Ah, carissima, ce dr`gu] din partea ta. Acum [tiu c` m` iube[ti pu]in,nu-i a[a?

– Vito, \]i \nchipui prea multe, zise ea. Cum ar fi s`-]i fac [i eu atâteacomplimente?

– Ar fi nemaipomenit, r`spunse