Nikos Kazantzakis

H ristosristignit din nou

Traducere din limba neogreaci qi note de

ION DIACONESCU

U U/il,r AN I TA S

fi ctiouu

Redactor: ElenaLazirCoperta: Angela RotaruTehnoredactor : Manuela MixineanuCorectori : Marilena Blligel, Cristina JelescuDTP: Florina Vasiliu, Carmen Petrescu

Tipirit la Tipo Lidana - Suceava

NIKOS KAZANTZAKISO H RISTOS XANASTAVRON ETAI@ Niki StavrouAll rights reserved.

O HUMANITAS FICTION, 2008,2016, pentru prezenta versiune romineasci

Ilustraqia copertei: Vladimir Zamfirescu, Fkgehrea,uleipe pinzi, 160 x 110 cm.

(imagine in oglindn).Foto: Radu Sandovici

Descrierea CIP a Bibliotecii Naqionale a RominieiKAZANTZAKIS, NIKOSHristos ristignit din nou / Nikos Kazantzakis; trad. din lb. neogreaci gi notede Ion Diaconescu. - Bucureqti: Humanitas Fiction, 2016

ISBN 978-606-779 -055 -9I. Diaconescu, Ion (trad.)821..1. 4' 06 -3 1. =1 3 5.1.

EDIruRA HUMANITAS FICTIONPiaqa Presei Libere 1,013701 Bucuregti, Rominiatel.02l/408 83 50, fax 021/408 83 51

www.humanitas.ro

Comenzi online : www.libhumanitas.roComenzi prin e-mail: vanzariplibhumanitas.roComenzi telefonice: 0372743 382,0723 684 194

Aga din Lykovrysi gade in balconul lui de deasupra pieleisadui, igi fumeazl luleaua qi bea rachiu. Ploui mirunt,liniqtit, molcom, gi in mustiqile lui groase risucite, proaspitcinite, aterflA scinteind cdteva picituri; iar aga, aprins de

rachiu, le linge si se rlcoreasci. La dreapta lui sti in picioareseizul, o matahah fioroasi din Orient, sagiu gi pocit, cu trom-peta in mini; in stinga lui gade cu Picioarele incrucigate,pe o pernl de catifea, un pui de turc, frumos gi dolofan, care

ii aprinde din cind in cind luleaua gi ii umple neincetat paha-

rul de rachiu.Aga igi mijeqte ochii mahmuri gi se bucuri de rinduiala

cea de sus. Pe toate le-a chibzuit bine Dumnezeu, se gan-

degte, izbutit lucru mai e lumea asta, nimic nu-i lipsegte:daci gi-e foame, ai pAine gi carne rumenit; gi pilaf cu scor-qigoari; daci gi-e sete, ai apa nemuritoare, rachiul; daci pico-tetti, a dat Dumnezeu somnul, cel mai bun leac Pentnrtoropeali; daci te infurii, a niscocit biciul gi spatele robului;daci te-apuci dorul, ai la indeminl maneaua. Iar daci vreisi uiqi necazurile qi chinurile lumii, l-a ficut pe Iusufaki.

- Mare megter este Allah, $opti mi$cat, mare me$ter, iimerge mintea: aga cum i-a venit acum ;i a flcut rachiul gi

pe Iusufaki !

Ochii agii licrimeazl de ciinqi religioasi gi prea multrachiu. Se apleaci din balcon si privegte cu mindrie pe robiilui cum se plimbi in sus qi-n jos prin piaqi, proaspat b;r-bieriqi, imbricaqi de slrbitoare, cu briie rogii late, cu galvari

scurqi spnlali de curind, cu tuzluci albagtri. Unii poarti fes,

alqii turban, algii ciciuli de blani de miel. Cei mai ferchegiau gi cAte un fir de busuioc sau o qigare la ureche.

E atreiazia Pagtelui, acum s-a sfir;it slujba. Plncuta, duioasizi, soare, ploui mirunt, florile de lamai gi-au rispnndit miro-sul imbietor, copacii inmuguresc, ierburile rdnviazi, dinfiecare bulgirag de plmint se inalgi Hristos. Crestinii se

plimbn in sus gi-n jos prin piaqi, se intilnesc prietenii, se

siruti unul cu altul, igi spun ,,Hristos a inviat !" gi apoi se

agazd,incafeneaua lui Kostandis, sau sub platanul mare dinmijlocul pieqei, comandi narghilele gi cafele si incepe, ca oploaie mirunti, dulcele taifas.

- Aga va fi gi Raiul, ziceHaralambos, paracliserul. Soareblind, ploicici molcomi, l;mii infloriqi gi taifas subqire invecii vecilor.

in celalalt capit al pieqei, in dosul platanului, se inalqiproaspit viruiti, cu clopotniqa ei incintitoare, biserica saru-lui, cu hramul ,,Rlstignirea lui Hristos". tfga ei este astiziimpodobiti cu crengi de salcie gi de dafin. De jur imprejur,priviliile qi atelierele satului : $eliria necioplirului Panaiotaros,ciruia i se zice gi Ghipsofagul, pentru cd odard au adus insat statueta de ghips a lui Napoleon cel Mare, gi a mAncat-o;gi apoi au adus o alta, a lui Kemal Paga, 9i a mincat-o gi peaceasta; iar mai tfuziuau adus-o pe-a lui Venizelos, care a avutaceeagi soartl. Alituri, frizeria,,Erotocritos" a lui Andonis,gi deasupra ugii e atirnati o tibliqi, cu litere mari rogii ca sin-gele ,,Se scot gi.dinti" ! Mai incolo miceliria lui kir Dimitros,gchiopul: ,,Cipigini proaspete, Irodiada" ! in fiecare sim-blU injunghie un viqel 9i, inainte de-al injunghia, ii auregrecoarnele, ii boiegte fruntea, ii petrece niste cordeluqe rogii pedupi git gi-l plimbiprin sat, qonticiind pe l6ngi el gi aga iicriinicegte calitiqile. In sfirgit, vestita cafeneaa lui Kostandis,lungi, ingusti, ricoroasi, unde miroase plicut a cafeagi tutunde narghilea gi a ceai de salvie, iarna. Pe peretele ei din dreaptasunt atarnate, mindria satului, trei mari litografii lucitoare:intr-o parte Genoveva, pe jumdtate goald,,intr-o pidure tro-picali, in cealalti, regina Victoria, grasi, cu ochi albagtri,

6

cu un enorm piept de doici; iar in mijloc, crunt, cu ochi cenu-

gii miniaqi, cu o ciciuld inalti de astrahan, Kemal Paga.

Toqi sitenii sunt oameni blajini, harnici, buni gospodari;

satul este bogat, iar aga, om bun gi el, pitimag: czr€ iubegte

mult rachiul, aromele tari, moscul gi parfumul gi pe puiulde turc, bucilat, care gade la stinga lui, pe o perni de catifea.

Aga privqte acum Pe cregtini, cum igi privegte pistorul oile

gi mieii lui bine hriniqi gi se bucuri.,,Buni oameni, se gindegte, mi-au umplut gi anul acesta

cdmaracu pegcheguri de Pagti - brinzeturi, covrigi cu susan,

cozonaci, oui roEii... Unul, si fie sinitos, mi-a adus gi-o

ulcici desacdzde Chios pentru Iusufaki al meu, si mestece

gi sn-i miroasi frumos guriqa..."AruncI o privire duioasi spre puiul de agd", care mesteca

sacdz, grisun gi molegit.

$i astfel, pe cind se gindea la cdmaralui plinn de bunitiqi,gi ploua mirunt, linigtit, 9i pietrele luceau, 9i cocogii incepurlsi cinte, gi lingn el, ghemuit la picioarele lui, Iusufaki mes-

teca sacdz gi plesciia fericit din limbi, aga simti deodati cIinima i se revarsi din piept, intinse gitul, didu siinceapdma-neaua, dar ii fu greu. Se intoarce spre seizul siu, ii face semn

si sune din trompetd, sd tacl mulqimea, gi apoi se intoarcela stinga lui:

- Cinti-mi, Iusufaki, si ai binecuvintareamea, c0nti-mi

,,Dunia tabir, ruia tabir, aman, amarl!", cintl-mi-I, c-osi crip !

Copilandrul grisun igi trage ferd. grabd sacizul din guri,il lipegte de genunchiul gol, igi proPtegte palma dreapti inobrazgi incepe maneaua iubiti aag{r:,,Lume 9i vis tot una-s,

aman, aman!"Pitimag, mingiietor, glasul urca, cobora, gingtrea ca o

porumbiqi. Iar aga inchise ochii gi cit fnu maneaua se pierdu_!tntr-atat ca utta sa Dea.

- Ag, are chef, murmuri Kostandis, servind cafelele. Si-ifie de bine rachiul !

- Se-i fie de bine Iusufaki, zise zdmbind amar Iannakos,negustorul ambulant si pogtasul satului, cu barba-i dalbi,scurti gi rotundi, cu ochii de pasire ripitoare.

- Si-i fie de bine soarta cea oarbd., cirel-aficut pe el agigi pe noi robi, murmurd"fratelepopii, Hagi Nikolis, cel Iefdcea pe inviqitorul satului, sli6inog, cu ochelari mici, cumirul lui Adam gros gi ascu[ir, care urca gi cobora de citeori vorbea.

Lui foc, igi aminti de strimogi, oftd:

- Cdndva, conrinui el, tarinile astea le stipineau ai no;-tri, grecii; s-a inrors roata gi au venit bizantinii, greci gi ei,9i cregtini; s-a intors din nou roata gi au venit pigafui... Dara inviat Flrisros, b;iegi, va invia gi patria ! Kostandis, hai, cins-tegte palicarii !

Insi maneaua se sfirgi, puiul de turc igi puse sacizul ingurn gi incepu iarigi si mestece, molegit. Trompeta risunidin nou. Semn ci robii pureau si ridi gi si strige in voie.

Cipitanul Furtunas, unul din cei cinci betrini de seamiai satului, apiru in uga cafenelei. inalt, zdravdn fost proprie-tar de corabie, care ani in gir cutreiera Marea Neagri *iandgriu_rusesc gi fdcind contrabandi. Pir nu aveapifagir: spingi palid-negricios, bitucit, cu addnci cute, iar oihii lri -i"i,negri ca ticiunele, scAnteiau. A imbltrnnit el, a imbitr6nitgi corabia lui, a fost zdrobiti,intr-o noapte in a{araTrape-zuntului, gi cipitanul Furtunas, cu cora6ia firime,scarLit,s-a intors in satul siu si dea pe git cdtpoate mai mult rachiugi, indati ce o sosi ceasul cel bun, si-gi intoarc dfagalaperetegi si moari. Multe vdzuserd, ochii lui, i se ficuse lehamite;nu i se ficuse lehamite, ci obosise, dar asta se rusina s-omirturiseasci.

_Astitzi purta cizmele lui inalte de cipitan, pelerina luigalbeni gi ciciula boiereasci de astrahan [.t-b.glt. tn miniqinea gi toiagul inalt, purtat de bltrinii de valFr. Doi-treisiteni se ridicari siJ pofteasci si ia un rachiu.

- N-am timp, biiegi, nici chiar pentru un rachiu, zise el.Hristos a inviat ! Mi duc la conacul popii, unde avem adunare

8

rr.i, fruntagii. Intr-un ceas si isprivigi si cei dintre voi, caresuntcqi chemaqi; faceqi-vi crucea gi venili, o $dqi bine, astlzi,lvcm treabi. Iar unul si meargl sl-l cheme pe-panaiotaros,gclarul, cu barba lui de drac; avem *are ,"rrii. de

"1.Ticu o clipi, ochii ii jucard cu mare giretenie:

- Daci nu e la casa lui, o fi la a viduvei, zise el, gi toqiiz,bucniri in ris.

. Dar mog Hristofis,_ciruqagul, care inviqase in tinereqilelui - gi cit de scump plitise asta ! - ".

.rr, ,j zicd, necaztriledragostei, siri ca ars:

- Ce rideqi, mi, neghiobilor ? strigi el. Bine face; foc incuptor, md Panaiotaros, gi nu-i ascula ! Viaga e scurti, moar_tea lungi, sus ancora !

Grisanul Dimitrios, micelarul igi cl;tine capul proas_pit tuns:

- Dumnezeu s-o qini bine pe viduva noastri, Katerina,zise el. Dracu' stie de ce coarne ne scapi ea !

Cipitanul Furrunas rise.

- Mi, baieqi, spuse, nu vi cerraqi. E nevoie de-o tirfi infiecare sat, ca sd nu-gi glseascd beleaua cele cinstite. Este cafdntiya la drum, stii; trec si beau cei insetati. Altfel ar batein g_ir la porqile noastre. Iar femeile, cind le ceri apd"...

Se intoarse, ilvizupe invigltor:

- Hagi Nikolis, ii spuse el, tor aici esti ? $i dumneataegti fruntag) avem adunare. Ai ficut q"orii gi din cafenea,pune capit gi hai!

- _Sl yi" gi eu ? zise mog Hristofis gi le facu prietenilorcu ochiul. Fac eu pe Iuda.

Dar cipitanul Furtunas apucase urcusul, proptindu-riapisattoiagul in caldarAm. Astizi nu era in ,p.1" l,ri; il chi-nuiau iarigi durerile reumatice, nu inchis.r. rn ochi toatinoaptea. Dis-de-dimineaqi a biut doui-trei pahare mari derachiu, ca leac, dar degeaba: durerile nu incetau. Nici rachiulnu le venea de hac.

- Mii, daci nu m-ag rugina, murmuri el, 9i m-as apucasi ricnesc, poate s-ar usura durerile; dar uite ci nu mi lasi

afurisita de mihdrie. $i trebuie si umblu neincovoiat gi simi.fac ci rdd.Iar dacd toiagul imi cade la pim6nt, si nu las

vreun afurisit si m-ajute, ci si mi aplec singur siJ apuc. Mug-ci-qi buzele, mii cipitan Furtunas, pdnzele sus, pe creastavalului, pdzea sI nu te faci de ru;ine ! O furtunl-i gi viaqa,

gtii, o si treacd!Gdfdia gi blestema incet, urcind cletinindu-se. Stitu o

clipi, privi in jur, nu-l vedea nimeni; ofti qi se uguri pu(in.Privi in sus, vizu in virful satului cum strilucegte intre copaci

casa albi a preotului cu canatele albistrii ale feresffelor.

- S-a dus gi-a zidit casi in virful satului diavolul de popi !

murmuri el. Sd-i port eu blestemul !

$i lui iarngi urcugul.La casa preotului ajunseseri deja doi dintre fruntagi ;i

gedeau pe divan cu picioarele incrucigate, tlcuqi; a$teptau tra-taqiile. Popa intrase in bucitirie si dea dispoziqii, gi singuralui fati, Mariori, pregdteatava cu cafea, apdrece gi dulceaqi.

Lingi fereastri se a$ezase comod primul fruntag dinLykovrysi, dintr-o familie de vazd, boier, bine hrinit, cugalvari de postav, cu pieptar brodat cu fir de aur, avind uninel gros de aur pe degetul ardtdtor - pecetea lui cu celedoui iniqiale majuscule, gravate strins una in alta: G.P.,Gheorghios Patriarheas. Miinile lui erau grase gi moi, ca

de arhiereu. Nu muniise niciodati in viaga lui, avea o turmide argagi gi dijmagi, care munceau gi-l hrineau. $i magul ise ingroga, ;oldurile i se liqeau, ajunseseri ca ale unei iepe, pin-tecele i atdrna gi guga ii cobora in doui-trei straturi gi se

odihneau unul peste altul, pe pieptul moale piros. Doi-treidinli din fagd ii lipseau, alt cusur nu avea, gi cind vorbeafonf;ia gi se incurca; dar gi cusurul acesta implinea boierialui, pentru ci te silea, ori de cite ori vorbea, si te pleci ca siinqelegi ce spune.

La dreapta lui, in colq, lipsit de putere, soios, cu capulsleb;nog, cu ochii urdurogi, cu doul miini groase, pline denoduri, gedea strins gi umil cel de-al doilea fruntag, cel maitare proprietar al satului, mog Ladas. De patruzeci de ani

10

sc apleaci asupra pimintului, il sapi, il seamini, il seceri,il planreazd,cu mislini gi vi$-de-vie, il stoarce ;i ii bea sin-gele. Niciodatd,inviagalui, de mic copil, nu s-a dezlipit depimint. Nesitul, infometat, se repezea asupra lui, ii dldeao slminqi si ii cerea o mie, gi niciodati nu spunea: ,,Slavifie, Dumnezertle", ci totdeauna murmura, nemulgumit. Labitrinegile lui nu-i mai ajungea pim6ntul; cu cit se apro-pia de moarte Ei simqea ci de puqine p6ini va mai avea parte,se gribea sI prindi timp gi si mindnce lumea. irrcepu aqadarsi-i imprumute cu dobindi grea pe consitenii sii; nefericigiiigi puneau amanet ogoarele cu vigi-de-vie si casele, venea soro-cul pliqii, n-aveau de unde si pliteasci, scoteau bunurile lorla mezar gi le inghiqea mog Ladas.

Se tot pl6ngea, gi se tot jelea, gi nevasta ii umbla desculqi,gi pe singura lui fiici, pe care izbutise s-o faci, a lisat-o gi peea si moari, pentru ci nu a chemat, cind aceasta a cdnttlapat, un doctor s-o vadI.

,,Multe cheltuieli, a zis, orasele mari sunt departe, de undes-aduci un doctor ! $i apoi, ce gtiu gi ei ? Nu e nimic de capullor ! Avem aici pe preotul nostru, el stipinegte gtiin[a vechi-lor leacuri, o siJ plitesc pe el si faci si-un maslu, o si se lecu-iasci, gi-o si coste gi mai ieftin."

Dar leacurile preotului s-au dus pe apasimbetei, masluln-a avut efect gi copila a murit, la gaptesprezece ani, si ascipat de tatil ei, a scipat gi el de multele chelruieli ale nunqii.Intr-o zi,la citeva luni dupi moartea ei, se agezi gi le socoti:Zestrea, cel puqin atit, imbriciminte, mese, scaune, atdt; arfi fost silit sl-gi cheme neamurile la nunti, $i astea s-ar fi apu-cat si minAnce ca spar(ii, pune la socoteali cirnuri, piine-turi, vinuri, atat . . . A ficut adunarea, prea multe cheltuieli;fiica lui l-ar fi ruinat, restul nu conteazd, toqi o si murim...A scipat gi de chinurile lumii - birbaqi, copii, boli, spilatulrufelor. Norocoasi a fost, Dumnezeu s-o ierte !

Intri Mariori cu tava, ii salutd pe fruntagi, privind inpimnnt, gi se opri infagaboierului. Palidi, cu ochi mari, cusprincene precum giitanul, cu pirul castaniu impletit in doui

t1

cozi groase, infisurate ca o cununi in jurul capului. Bitrinulboier igi umplu ochi linguriqa cu dulceaqi de vigine, privicopila, ridici paharul.

- Si-gi jucim la nuntI" Mariod uri el. Fiul meu se gribegte.Copila preotului era logoditi cu singurul lui fiu, Mihelis,

si preotul se mindrea cd are si faci o asemenea incuscriregi sI dobindeasci repede nepoqi.

- Nu pot si-nqeleg pentru ce se gribegte atatanorocosulde el ; nu mai poate, zice . . . addugd, rdzdnd, boierul gi ficufetei cu ochiul.

$i ea se rosi pini-n virful urechilor, crdpa de rugine, nuputu si rosteasci un cuvint,

- Si jucim la nunti ! zise popa Grigoris, intrind cu osticli de vin timiios. Cu binecuvdntarealui Hristos gi a Prea-sfintei Fecioare !

Fioros, robust, cu o barbi albl ca neaua, despicati in doui,bine hrinit, miroasea atdmdie gi seu. O vdzu pe fata lui ciro$e$te gi, ca si schimbe vorba, intrebi:

- Ei, bine, cind o s-o miriqi si pe Lenio, liicatade suflet ?

Lenio era una dintre fiicele din flori, pe care boierul lezimislise cu slujnicele lui. O logodise cu blindul lui ciobancredincios, Manolios, si o inzestrase boieregte cu o turmlde oi, pe care le plgtea Manolios pe muntele dinfagit, zis alSfintei Fecioare.

-Dacd,vrea Dumnezeu, rispunse el zilele acestea. Lenio

se gribegte. Se.gribegte norocoasa de ea; i s-a ridicaq gtii, sinulgi vrea sd aldpteze un fiu. ,,Vine luna mai, imi zise alaltiieri,vine mai, stipine, gi trebuie si ne gribim."

Rise iarigi cu bunitate, crequrile gugii lui se cutremurari.

- in mai, zise el, se insoari migarii, are dreptate Lenio:trebuie si ne gribim. Oameni sunt gi ei, degi sunt doar slugi.

- Manolios e bun, ficu preotul. Or si triiasci bine.

- tl iubesc gi pe el ca pe copilul meu, zise boierul. Cindam trecut pe la minlstirea ,,Sfintul Pantelimon",l-amvdzutt,si fi fost de cincisprezece ani, aducea tavala stireqie si mIserveascl. Era un adevirat inger, numai aripile ii lipseau. M-a

t2

durut sufletul. Plcaq arrzis,un asemenea voinic si se ofileasciin ministire, ca un eunuc. M-am dus la chilia bitrnnului siu,pirintele Manasis. Zilcea de ani de zile paralizat.,,Plrinte,?i zic, amsi-qi cer un singur hatir gi, daci mi-l faci, o si diru-iesc ministirii o candeli de argint. - Numai pe Manoliossi nu mi-l ceri, spuse Manasis. - Tocmai, tocmai pe el ilvreau, pirinte, ca si-l iau in slujba mea." Pirintele ofti. ,,ilam ca pe copilul meu, spuse, nu am nici o supirare cu el.Sunt neputincios gi pirisit, nu am alti tovirigie. li vorbescin fiecare seari despre pustnici gi sfinqi; invaqi gi el, imi trecegi mie timpul. - Lasi-l, pirinte, si intre in lumg si faci odrasle,

si triiasci gi, daci s-o dezgusta de viagi, n-are decit si se

cilugireasci." Prin multe stiruinqe l-am induplecat gi l-amluat, iar acum i-o dau pe Lenio. Si fie intr-un ceas bun !

- O si-qi facl gi nepoli... zise mos Ladas, rinjind curdutate gi lui in virful lingurigei lui o vigini, o mesteci inde-lung, biu o inghiqituri de timiios. Apoi uri: Cfutiguri bunein afacerile noastre, Dumnezeu si ne dea o mnni de ajutorca si nu murim de foame. Vita-de-vie si seminiturile nu suntbune anul acesta, o si pierim

- Are Dumnezeu griji, rispunse preotul cu vocea lui duri"are Dumnezeu grijd,, dragi mos Ladas, curaj. Stringe-qicureaua, nu te mai licomi, prea multl mincare dduneazi,.

$i lasi gi dirniciile, nu mai risipi aga avutul tiu pe la siraci.Boierul izbucni in ris, casa se cutremuri.

- Fie-vi mila, cregtini, mog Ladas moare de foame ! plinseel incet intinzind ca un cer$etor mina lui grasi.

Se auzi o cilcituri grea, scara trosni.

- A sosit gi clpitanul Furtunas, bitrdnul lup, ficu preo-tul gi se ridici si-i deschidi uga. Stai, Mariori, nu pleca, si-lcinstim. Merg sl-i aduc un pahar mare gi rachiul; el nu cata-dicsegte si bea vin.

Cipitanul se opri brusc inaintea ugii, si-gi tragi sufletul;intrd" rdzdtor, dar sudoarea ii curgea de pe frunte. in urmalui apiru gifiind inviqdtorul, care alergase si-l ajungn; igi

t3