ELIZABETH HARRISON...– M-am sim]it ca idiotul satului, se \mbujor` Mark. – Te-ai descurcat. Bun,...

$: ELIZABETH HARRISON...– M-am sim]it ca idiotul satului, se \mbujor` Mark. – Te-ai descurcat. Bun, am [ters-o. Revin pe la [apte, cred. De ast` dat`, \n loc s-o zbugheasc` pe sc`ri$

ELIZABETH HARRISON

Spitalul central

ALCRIS

giannijollys

Capitolul 1

F`r` zgomot, u[ile comandate electronic se deschiser`. O siluet`micu]`, \mbr`cat` \n verde, intr` cu pas vioi [i se apropie de masa deopera]ii, cu mâinile \nm`nu[ate ridicate la nivelul pieptului, de parc`ar fi fost pe punctul de a-i binecuvânta – ceva de ne\nchipuit pentruechipa aflat` \n a[teptare. Fiindc` acesta era Marcus Northiam, celner`bd`tor [i concis, care, atunci când nu era ascuns \n spatelebonetei, m`[tii [i m`nu[ilor, ar`ta – [i se purta – mai degrab` ca ungeneral de armat`, decât ca [ef al sec]iei de chirurgie toracic`. Cu p`rulscurt [i musta]a tuns` \ngrijit, se limita s` emit` ordine pe un ton l`trat.Ar fi fost prea simplu s` spui c` nu admitea replic`.

– 'Nea]a, sor`. Ei bine, James, sper c` sunte]i gata. Ei? James Leyburn, primul asistent al lui Northiam, \i era diametral

opus. |nalt [i solid, p`stra \ntotdeauna aceea[i atitudine molcom`,precum [i vorbirea t`r`g`nat` specific` popula]iei rurale din vestul]`rii, de unde provenea. |n opinia tuturor, amabil [i constant, el duceagreul compartimentului. Northiam era liderul, inovatorul.

James Leyburn procedase deja la deschiderea cutiei toracice, iaracum, dup` sosirea lui Northiam, trecur` la faza urm`toare a opera]iei.Pacientul trebuia cuplat la inima [i pl`mânul artificiale, astfel \ncât

giannijollys

circula]ia s` nu aib` de suferit pe timpul cât lucrau la inim`. Pe mas`se afla un [ofer de taxi londonez, c`ruia i-ar fi r`mas numai câteva lunide via]`, f`r` opera]ie. Northiam [i Leyburn aveau de \nlocuit o valv`.

Cu toat` apropierea weekendului de var` târzie, galeria era plin`.Era imperativ necesar s`-l urm`re[ti pe Northiam executând o\nlocuire de valv` aortic`, nu doar pentru studen]ii [colii medicale dela Central, dar [i pentru oricare absolvent \n bran[` al altei institu]ii de\nv`]`mânt din Londra.

– By-passul pulmonar este realizat, veni informarea scurt` a luiNorthiam. Dup` cum a]i observat, domnul Leyburn a cuplat drenul laventriculul stâng. Acum, pentru a \nl`tura pericolul de brahicardie saufibrila]ie… Capetele celor din galerie se deplasar` \nainte, de parc`to]i ar fi \ncercat s` urm`reasc` atât spusele lui Northiam – chiar [i ceimai renumi]i medici \i respectau opinia, \n cazurile de problemevalvulare – cât [i procedura chirurgical` de \nalt` clas`.

|n cele din urm`, \ncepur` interven]ia propriu-zis`. Folosind ofoarfec`, Northiam \ndep`rt` micile fragmente de ]esut inutil, f`cândloc implantului.

– Bun, gata, declar` el \n final. Sp`l`tur`. Mai repede, Mark.Cuvintele [i tonul folosit sem`nau uimitor cu cele ale unui dentist,dup` ce a lucrat cu freza. Totu[i, de ast` dat`, \n teatrul operator de laCentral, o inim` trebuia cur`]at` de fragmentele l`sate-n urm` defoarfeca lui Northiam. Solu]ia salin` inund` toracele, iar dup` cer`m`[i]ele valvei defecte fur` eliminate, James Leyburn \ndeplini rutinam`sur`rii orificiului r`mas, pentru a alege corect dimensiunileimplantului.

– Ei, cum st`m James? Da, a[a cred. D`-mi voie s`… da, \ntr-adev`r. Unde o fi, sor`? Arunc` o privire spre tav`, iar mânaasistentei ezit`. Nu, sor`, nu, nu prea cred. Pu]in prea mic`. A[a da. S` vedem dac` asta se potrive[te, bine? Discutar`, se agitar`,

6 ELIZABETH HARRISON

murmurar`, f`r` grab`. De dimensiunile valvei – un inel cu o pastil`sferic` \n`untru – urma s` depind` via]a pacientului. {i de preciziafix`rii ei \n peretele inimii.

|n vreme ce Leyburn ]inea valva pe locul ei, Northiam \ncepu s`coas` inelul, realizând vreo cincizeci de suturi cvadruple – dou`\mpuns`turi \n mu[chiul inimii [i dou` \n materialul inelului. Nu erapermis` nicin un fel de scurgere. Orice pic`tur` de sânge ar fi \nsemnatc` opera]ia e[uase.

|n cele din urm`, apropiindu-se de sfâr[itul procedurii, JamesLeyburn scoase pe rând tuburile care legau pacientul de inimaartificial` [i \nl`tur` pensa ce obtura aorta.

– Acum ne preg`tim s` anul`m by-passul pulmonar, se adres`Northiam mul]imii de la galerie.

Din nou, capetele se mi[car` \nainte, la unison.– Vom men]ine perfuzarea prin inima artificial` pân` ce presiunea

venoas` central` atinge valoarea cincisprezece. Cât sânge estimezi c` os` mai primeasc` pacientul, Mark?

Mark Corrie, stagiarul lui James Leyburn, ezit`, \ncercând s` seridice la nivelul a[tept`rilor lui Northiam.

– Haide, hai o dat`, n-ai de ce s` meditezi atât. Spune-i, sor`.Asistenta nu se l`sa niciodat` intimidat` de domnul Northiam,

dup` cum declarase mereu; de fapt, erau angrena]i \ntr-un soi deconcurs, urm`rit cu entuziasm de toate subordonatele ei.

– V` referi]i la cantitatea suplimentar`, peste ceea ce a pierdut \nopera]ie? |n cazul `sta, ar trebui s` fie \ntre unu [i unu [i jum`tate litri.

– Informa]ie care ar fi trebuit s`-]i stea pe vârful limbii, Corrie,explod` Northiam.

|n sala de opera]ie, Northiam reu[ea cu u[urin]` s`-l aduc` \ntr-ostare de prostra]ie, vecin` cu idio]ia, pe durduliul [i de obicei sigurulpe sine tân`r. Calitatea lui principal` era c`, oricât s-ar fi bâlbâit,

SPITALUL CENTRAL 7

giannijollys

mâinile lui continuau s` se mi[te cu dexteritate. {i de ast` dat`, aparentimperturbabil, \[i v`zu de lucru f`r` s` tremure, de[i f`cu eforturi s` seconcentreze asupra indica]iilor bateriei de aparate ce monitorizaustarea pacientului, ale c`ror indica]ii erau citite cu voce tare \n sal`.

Se \ncheie [i ultimul test, iar Northian [i Leyburn r`maser` t`cu]i,\n a[teptare, cu mâinile \n aer. Privirea \ntreb`toare a ochilor aproapelipsi]i de gene ai lui Northian c`ut` ochii albastru-pal ai lui Leyburn, \nvreme ce ambii examinau sutura.

Asta era. Momentul final al orelor de munc`. Reu[ise oare opera]ia?Circula]ia pacientului se va restabili? Inima va face fa]` neajutat`? Noua valv` va func]iona?

A[a ar fi trebuit.Taximetristul rezistase.Mai trecu o jum`tate de ceas \nainte ca Northiam s`-i fac` semn lui

Leyburn, spunând:– Bine. Cu asta, basta, din punctul meu de vedere. |]i apar]ine.

Se \ntoarse pe c`lcâie, adresându-se aerului din fa]a ochilor: v`mul]umesc tuturor, sor`. O simpl` formul` de rutin`, nimic mai mult.Apoi se f`cu nev`zut, \n c`utarea unei ce[ti de ceai [i a unui du[, \nvreme ce Leyburn r`mase s` \nchid` pacientul.

Chiar [i pentru Northiam, concis pân` la limita impolite]ii, fusese odesp`r]ire neobi[nuit de scurt`. Dar \n ultimul timp, cel pu]in par]ial,ca urmare a ceea ce to]i numeau "aleea stimulatoarelor" – o \nfruntaremai dur` ca de obicei, pe care o avusese cu administra]ia – era multmai prost dispus [i ursuz. De fapt, cu fiecare nou an trecut, deveneatot mai greu de suportat – [i din ce \n ce mai str`lucit meseria[, dup`cum to]i erau de acord.

Era cel mai faimos, dar [i cel mai nepopular dintre chirurgiiSpitalului Central din Londra.


Cam la o or` [i jum`tate dup` plecarea lui Northiam, JamesLeyburn se \ntoarse spre anestezistul care urma s`-l monitorizeze pepacient la Terapie Intensiv`.

– O s` reziste. Am plecat. M` voi \ntoarce mai târziu s` v`d cum oduce.

Acoperit de transpira]ie, intr` \n vestiarul chirurgilor, se \ntinse,d`du pe gât o cea[c` de ceai proasp`t [i \ncepu s` studieze registrulpacien]ilor, \mpreun` cu Mark Corrie – intern`ri, posibile extern`ri,urgen]e, schimb`ri de tratament. St`tuse \n sala de opera]ii opt ceasuri[i, cu toate c` era puternic [i obi[nuit cu efortul, se sim]ea mort deoboseal`. Goli cea[ca [i-i zâmbi lui Mark.

– Te-ai descurcat foarte bine, s` [tii. Cred c` nu te-ai prea amuzat,dar te asigur c` atunci când el – \n departamentul de chirurgie cardio-toracic`, pronumele respectiv, ne\nso]it de vreo explica]ie, \lindica inevitabil pe Northiam – \ncepe s` solicite informa]ii dearitmetic` pe lâng` asisten]a chirurgical`, \nseamn` c` te-a acceptat.Adic` i-ai câ[tigat \ncrederea deplin`. Desigur, s-ar putea s` nu ]i-ospun` verde-n fa]`, de acord.

– M-am sim]it ca idiotul satului, se \mbujor` Mark.– Te-ai descurcat. Bun, am [ters-o. Revin pe la [apte, cred.De ast` dat`, \n loc s-o zbugheasc` pe sc`ri spre parter, a[tept` pe

palier sosirea liftului. |[i mi[ca picioarele cu greutate. Nu-[i dorea decâts` se poat` \ntinde pe o canapea, cu un pahar de r`coritoare \n mân`[i cu suficient timp la dispozi]ie \ncât s`-[i permit` o a]ipeal`. {i ojum`tate de or` ar fi fost bun`. Apoi, s-ar fi sim]it ca nou.

Nici o [ans`. Se \ndrept` spre parcare, porni motorul Jaguarului [iplec`.

Nimeri \n aglomera]ia orei de vârf. Uitase. Acum era obligat s`suporte aglomera]ia drumului pân` la gar`, pentru a o \ntâmpina pesora mai mic` a Melissei.

SPITALUL CENTRAL 9

Ca \ntotdeauna, Melissa profita de el. |naintând greu spre vest,dintr-un ambuteiaj \n altul, avu vreme s` cugete. Nici o noutate. O f`cea de ani de zile – \nc` de la total nea[teptatul anun] c` urma s`se m`rite cu Andrew Dunlop. Melissa \l cunoscuse \n apartamentul luiJames, cu ocazia vizitei lui Andrew, venit pentru un interviu. Cu ocaziaaceea, Andrew se c`p`tuise cu o slujb` bine pl`tit`, la o mare firm`petrolier`, dar [i cu Melissa.

La \nceput, lui James nu-i venise s` cread`. Dar fusese obligat s`-iaccepte hot`rârea, cu toate c` r`m`sese marcat pân` \n ziua de ast`zi.|n primii ei ani de c`snicie, James se gr`bise s`-i sar` \n ajutor cu oriceocazie, sperând s-o recâ[tige. Ca un c`]elu[ ner`bd`tor, \[i aminti el cudezgust, a[teptând s`-i reintre \n gra]ii, neavând ochi pentru nimicaltceva, bucurându-se exagerat s` constate c` nu fusese uitat,recunosc`tor pentru orice apel telefonic [i pentru orice preten]ie,oricât de deplasat`. Construise castele-n Spania [i aproape zilnic secompl`cea s` viseze la \ntoarcerea iubirii. S-ar fi putut s` regrete dejapripita c`s`torie cu Andrew? Oare descoperise c` nu era vorba decâtde o toan` trec`toare?

Efortul constant de a o recâ[tiga \l epuizase. Situa]ia sfâr[ise prin a-i provoca ru[ine. Nu f`cuse decât s` se distrug`, s`pt`mân` des`pt`mân`, \n aceast` lupt` interioar`. James Layburn crezuse\ntotdeauna \n valorile tradi]ionale. Cum spunea adesea, era maicatolic decât Papa [i credea cu t`rie c` leg`tura cu Melissa ar fi fostpentru toat` via]a. A lui, poate. Dar cum r`mânea cu Andrew, prietenullui din copil`rie? Propria fericire echivala cu distrugerea mariajului luiAndrew. Ajunse s` se urasc`.

Când o cunoscuse pe Melissa, era proasp`t chirurg stagiar, cu toat`cariera \nainte. Anii aceia de zbucium [i disperare \i devoraser`tinere]ea. Când sc`pase de obsesia ei, \n cele din urm`, se afla deja lamijlocul vie]ii, deposedat de acel viitor promi]`tor, f`r` alte speran]e.


Nu tu c`s`torie, familie, sau succes. Doar Northiam [i toanele lui. Zi dup` zi, nu f`cea decât s` netezeasc` afirmarea genialului chirurg.

Scutur` din cap, amintindu-[i de tân`rul James Leyburn [i deiubirea lui cople[itoare. Ce fraier fusese. Iluziile privind-o pe Melissa –acum \[i d`dea seama c` niciodat` nu fuseser` mai mult de atât – \idistruseser` via]a, \i deturnaser` aten]ia atunci când avea mai mult`nevoie de ea, \i afectaser` gestionarea carierei, tociser` t`i[uldezvolt`rii \ndemân`rii lui profesionale. Dezvoltarea abilit`]ilor luichirurgicale se \ncetinise. Spitalul Central era o unitate de \nv`]`mânt,iar Northiam, unul dintre cei mai cunoscu]i chirurgi cardiologi din]ar`. A[tept`rile erau foarte ridicate. Consecin]a devenise clar` pentruto]i angaja]ii departamentului, cu excep]ia lui James. Tom Rennison \isuflase \ndelung râvnitul post de prim asistent al lui Northiam.

Pe atunci, toate \i mergeu din plin lui Rennison. Inteligen]a nativ`,cuplat` cu o preg`tire profesional` remarcabil` – la vremea aceea, seprofe]ea c` va deveni cât de curând la fel de faimos ca [eful lui. Dar cedase nervos. La Central exista p`rerea c` ob]inuse totul preau[or. Nepot de lord, p`rea convins c` poate face orice, f`r` fric` deconsecin]e, c` poate \nc`lca legea, dac` a[a vrea, sc`pând de pedeaps`.|ntr-un weekend, navigând cu [alupa fratelui lui, se trezi implicat \ntr-un caz de contraband` [i, ca urmare, ajunse pe mâna justi]iei. Fu g`sit vinovat [i trimis la \nchisoare.

Consternarea pusese st`pânire pe spital. Mai multe s`pt`mâni, nus-a mai abordat nici un alt subiect. Orice s-ar spune, declaraser` [efii,chiar \n asemenea perioade anarhice, n-ar trebui s` se petreac` astfelde lucruri cu medicii de la Central.

Dup` ce-[i executase pedeapsa, Tom nu mai fusese primit \napoi.Acel dezastru \i furnizase lui James o a doua [ans`. Northiam dorea un\nlocuitor, iar James era la \ndemân`. De-a lungul anilor, recunoscusemereu c` succesul nu i se datora, ci fusese un efect secundar al

SPITALUL CENTRAL 11

tragediei prin care trecuse Rennison. Convingerea asta persista. |n proprii ochi, James r`m`sese o dublur`, o solu]ie de compromis.Bun doar s` ]in` locul cuiva.

Tot a[a \l tratase [i Melissa. {i iat`-l, ast`zi, gr`bindu-se s`-i\ntâmpine sora mai mic`, \n rol de comisionar, fiindc` Melissa g`siseceva mai bun de f`cut.

***

|n trenul care str`b`tea suburbiile londoneze, Emily – micu]` [izvelt`, purtând noul costum bej pe care-l alesese cu ajutorul mamei,cu p`rul negru unduind la fiecare mi[care – se uita \n dreapta [i-nstânga, cu ochi str`lucitori, la acoperi[urile monotone ale caseloretajate, cu terase. Probabil c` nu mai era mult. Sim]i un nod \n stomac,cu toate c` niciodat` \n via]` nu mai fusese atât de fericit`.

|n sfâr[it, la [aptesprezece ani, sc`pase de tutel`. Era pe cale sàjung` la Londra, unde urma s` stea la Melissa, \n Knightsbridge, [i sòb]in` prima slujb` din via]a ei, la Spitalul Central din Londra.

Sora ei vitreg`, cu zece ani mai mare, era o persoan` matur`,modern` [i locuia \ntr-un apartament mansardat, cu ferestre enorme[i cu vedere panoramic` asupra Londrei. Marile magazine universale [ibuticurile la mod`, pe care le explorase \ntr-o vacan]`, se aflau la oarunc`tur` de b`]. De ast` dat`, locuind acolo, se va putea integra \nacest peisaj de vis [i va trì \n preajma surorii pe care o admirasedintotdeauna. Melissa era blond` [i extraordinar de frumoas`, fragil`[i dr`g`la[`, purtând mereu m`t`suri exotice [i coliere lungi. Emily oiubise mereu.


Cu grab` ner`bd`toare, \ndat` ce trenul se opri, \[i scoase bagajelepe peron [i \ncepu s` scruteze mul]imea \n c`utarea p`rului auriu alsurorii.

James o descoperi imediat, recunoscând-o pe micu]a [i curajoasadomni[oar` de onoare, de care ajunsese s` aib` grij` la Wistaria Lodge,c`minul familiei Goring, din West Country, \n vreme ce se \ntreba cumva reu[i s` suporte ceremonia. Din construc]ia \n stil regen]`, joas` [ialb`, \n aerul aburind de var` [i-n zumzet de albine, Melissa urma s`-[ifac` apari]ia cât de curând, pentru a se m`rita cu Andrew.

De[i nu [tia cum ar putea suporta, de[i inima \i era frânt`, nu dorises`-[i arate mâhnirea, a[a c`, aparent vesel, \[i \ndreptase aten]ia asupramicu]ei Emily [i, spre surprinderea lui, o g`sise adorabil` [ireconfortant`.

Din clipa aceea, \i purtase o continu` afec]iune. De-a lungul anilor,crescuse constant, ajungându-i acum pân` la um`r, dar spre u[urarealui, nu se schimbase aproape deloc. Cu figura rotund` [i privireablând`, cu acela[i breton negru [i zâmbet larg, care reu[iser` s`-i ridicemoralul pe vremuri. {i acum avur` acela[i efect. Cum o descoperi, oridic` de la p`mânt [i o strânse \n bra]e, de parc` ar fi avut \nc` de-aface cu copila aceea uimitoare [i simpatic`.

R`spunsul ei fu similar ca entuziasm.– James, explod` ea. Super! |nc` o persoan` pe care o cunosc.

|l pl`cuse \ntotdeauna [i-[i dorise ca Melissa s`-l ia de b`rbat, s`-l aduc`\n familie. Dar Melissa \[i b`tuse joc de el. "B`trânul [i plicticosulJames", ricanase ea, sigur c` nici nu-i trecuse prin minte s`-l accepte, \lconsiderase numai extraordinar de util, atâta tot.

{i iat`-l aici, explicându-i c` Melissa nu avusese vreme s` vin`. |n mod clar, continua s`-i fie "extraordinar de util", de[i acum\n]elegea c` nu se potrivea cu Melissa. Cu aspectul lui m`t`h`los [i cufigura blând`, ar`ta mai degrab` ca un fermier local, decât ca un

SPITALUL CENTRAL 13

chirurg de la spitalul acela faimos. Totu[i, lucra la Central de-ove[nicie. Probabil c` devenise cineva.

– Cred c`, se aventur` ea, ai ajuns \n conducere?– Nici vorb`, r`spunse el, gândindu-se la Northiam. Sunt un simplu

chirurg mediocru, de vârst` mijlocie. Adev`rul gol-golu], din punctullui de vedere.

Emily era ner`bd`toare s`-i dezv`luie ultimele nout`]i.– {tiai, izbucni ea, c` am s` lucrez la Central, \n sec]ia de chirurgie

cardio-toracic`? De luni?– |mi parveniser` unele zvonuri, o asigur` el, cu o privire

\ncurajatoare ce p`rea s` izvorasc` din inim`, atât cinstit` cât [iamabil`, care-i transforma figura simpl`, \mprumutându-i un soi defrumuse]e ab`tut`. |[i amintea vorbele tatei, un medic de ]ar`, "Jamesare darul t`m`duirii. Foarte rar [i pre]ios, dar imposibil de dobândit.Ori \l ai de la \nceput, ori nu. Cel mai adesea, doctorii sunt lipsi]i dea[a ceva."

– Crezi c` am s` fac fa]`? \ntreb` ea, \ncrez`toare.Ce i-ar fi putut r`spunde? O privi f`r` expresie. P`rea atât de

proasp`t` [i plin` de speran]e, atât de ne[tiutoare \n privin]a celor ceo a[teptau, atât la spital cât [i sub acoperi[ul Melissei. Incapabil s`-izdruncine \ncrederea, o b`tu pe um`r p`rinte[te, c`utându-[icuvintele.

– Desigur, s-ar putea s` \ntâmpini unele dificult`]i inerente, declar`el, dispre]uindu-se pentru platitudinile \ndrugate, dar ai s` ledep`[e[ti, sunt convins. I-o dorea din toat` inima. |ns` [tia – ca nimenialtul, cu exactitate – cât de scârbos se purta Northiam cu personaluldin subordine. El era obi[nuit [i capabil s`-i suporte ie[irile. Chiar zi dezi, dac` era cazul. Dar copila asta vulnerabil`, ferit` de realit`]ile vie]ii?

Ea deborda de entuziasm.


– Tocmai am terminat [coala de secretariat. N-am nici un fel deexperien]` practic`. James avu o strângere de inim`. Northiam avea s-o nimiceasc` \n prima jum`tate de ceas. Cu excep]ia celei c`p`tate \ncabinetul tatei, continu` ea. |n timpul vacan]elor, am lucrat cu el de lavârsta de paisprezece ani. Tata mi-a dictat o mul]ime de scrisori. P`rea cuprins` de \ndoieli. Oare avea s-o ajute experien]a c`p`tat` \ntr-un cabinet rural la Spitalul Central din Londra? Tat`l cedase \n celedin urm`, dup` o campanie intensiv` din partea ei, [i-i g`sise acestpost, la spitalul unde absolvise chiar el, cândva. "De[i, nu \n]eleg de cenu po]i r`mâne acas`, dându-mi o mân` de ajutor la cabinet",morm`ise el.

– M`car e[ti obi[nuit` cu termenii medicali, spuse James. Nici nu-]i dai seama ce avantaj ai asupra altora.

– De când m-am hot`rât s` vin aici, tata mi-a tot dictat pe teme decardiologie, \l asigur` ea. Iar el are de mult propriul aparat de EKG, a[ac` [tiam tot despre unde T [i despre linia de baz`. M-a \nv`]at cum s`tai diagramele [i cum s` le ata[ez la fi[e. {i … Se opri, ro[ie pân`-nvârful urechilor. |mi pare grozav de r`u, \[i ceru scuze, \ntorcând spreJames vechea figur` de copil` de opt ani. Sunt prea insistent`.

– Insistent`? |i amintea de Melissa. Cât de des, pe vremuri,exasperat`, \l instruise s` "nu mai p`l`vr`geasc` mereu despre aceloribil spital". De curând, pentru prima oar`, se gândise la uimitoareaposibilitate ca ceea ce considerase o nenorocire s` fi fost de fapt unnoroc. Mi se pare c` e[ti pe cale s` devii o comoar` pentru sec]ie. Ai s`te obi[nuie[ti repede, iar noi ne vom felicita c` te-am angajat. Adic` to]i, cu excep]ia lui Northiam, dac` era s` ]in` cont deexperien]`.

– De fapt, abia a[tept, recunoscu ea, cu o sclipire de umor \nprivire. |[i scutur` p`rul. Am s` fiu fericit` dup` ce o s` treac` primas`pt`mân`.

SPITALUL CENTRAL 15

Oricum, \n fiecare zi m` voi \ntoarce la apartamentul de lux alMelissei [i al lui Andrew, \[i aminti ea, luminându-i-se figura.

– |ntr-adev`r, aprob` James, f`r` s` comenteze.Ea se mânie pe propriile vorbe. Ce lips` de tact dovedise.

Probabil c` o iubea pe Melissa ca \ntotdeauna.Ajunser` la Jaguar, iar el \nghesui valizele \n portbagaj, \n vreme ce

ea f`cu un efort con[tient de a-l \nveseli.– Ce ma[in` fantastic`. Era absolut superioar` b`trânului Rover al

tatei, de fapt, aproape la fel de spectaculoas` ca Mercedesul luiAndrew. Probabil c` [i postul lui ajunsese la fel de important cu al luiAndrew, de[i pe vremuri, dup` Melissa, nu fusese.

– {tii ceva, \ncerc` ea s` se lumineze, cred c` ai ajuns mare [i tarela Central, orice ai spune.

|n vreme ce ochii ei c`prui \l studiau speculativ, James se surprinsedorindu-[i s` descopere \n ei m`car o f`râm` din str`lucirea ce \nso]isegândul la apartamentul Melissei [i al lui Andrew. Dar se mul]umi s`spun`:

– Northiam este cel important, dup` cum ai s`-]i dai seama foartecurând. Mai bine, ai avea grij` cum te por]i cu el. Nu te preocupa demine.

Drumul de \ntoarcere se caracteriz` prin aceea[i aglomera]ie de or`de vârf.

– Uite ce-i, \ncepu James. |n privin]a Melissei; n-am apucat s`-]iexplic. Deocamdat`, nu-i acas`, `sta-i motivul pentru care am luat-o\ntr-o direc]ie aparent gre[it`.

Complet str`in` de Londra, Emily n-avusese nici o b`nuial` privinddirec]ia.

– |n]eleg, aprob` ea politicos.– Te duc \n Pia]a St. Anne, continu` el. Vom merge la mine acas`,

iar Melissa o s` ne g`seasc` acolo.


Cel pu]in, asta promisese. Spera c` nu va uita.|n clipa aceea, Emily avu o prim` vag` \ndoial`. James p`rea s` se

\ncrunte cu gândurile aiurea, iar Melissa disp`ruse f`r` urm` – oare el\[i pierduse r`bdarea, nedorind decât s` scape de surioara [col`ri]` câtmai repede, ca s` se \ntoarc` la spital? Nu cumva devenise o piedic` \ntoat` puterea cuvântului pentru cineva care, orice ar fi zis, era \n modclar [ef [i, probabil, chirurg de prim` mân`?

Dup` expresia ei, din care disp`ruse entuziasmul, f`când loctensiunii [i stânjenelii, el \[i d`du seama c` era derutat`. Din p`cate,ambii erau \n aceea[i situa]ie. Habar n-avea cum s`-i explice c` cea pecare o idolatrizase \ntotdeauna uitase probabil de existen]a lor. Ezita s`-i strice prima jum`tate de ceas petrecut` \n Londra cupreviziuni de r`u augur, privind iminenta destr`mare a c`s`torieisurorii.

Propria reac]ie la aflarea [tirii fusese una de surpriz`, urmat` de\ngrijorare pentru Andrew. Prietenia lor rezistase, de[i lucrul ar fi pututp`rea incredibil câ]iva ani mai \nainte. Când [i cum se stinsesesentimentul lui pentru Melissa? Nu observase nici o manifestare adeclinului. Nu [tia decât c` disp`ruse, devenind, dup` ani de suferin]`,genul de afec]iune iritat` pe care ar fi putut-o purta unei rude tinere [iincredibil de proaste.

Ce ar fi putut face cu Emily? Pân` la apari]ia ei, nu-i trecuse prinminte ideea de responsabilitate, nu se a[teptase s` fie atât de interesatde viitorul ei. Totu[i, era deja oripilat de ce-o a[tepta \n urm`toareles`pt`mâni [i dorea s-o fereasc` de nepl`ceri.

Ajunser` \n Pia]a St. Anne, umbrit` de copaci planta]i cu mai binede dou` sute de ani \n urm`. Aspersoarele trimiteau \n lumina soareluide septembrie o ploaie de diamante fine, iar izul de p`mânt ars desoare se amesteca subtil cu mirosul gazelor de e[apament.

SPITALUL CENTRAL 17

Parcul fusese \nconjurat pe vremuri de case elegante, \n stilgeorgian, cu cercevele \nalte [i cu balcoane de fier forjat. Ast`zi, nu maierau \n picioare decât dou` asemenea rânduri de case de secoloptsprezece, iar majoritatea apartamentelor ad`posteau angaja]i aispitalului. Spre cap`tul pie]ii, pe cea de-a treia latur`, un [ir similar deconstruc]ii c`zuse \n paragin`. Câteva lipseau, fiind demolate, iar celer`mase erau sprijinite cu contrafor]i de lemn [i aveau ferestrele blocatecu tabl` ondulat`. De aprope zece ani – de fapt, cam de când James \[iterminase stagiatura – exista o controvers` aprins` privind viitorul lor.Ordinele de demolare emise de prim`rie erau urmate de proteste aleAsocia]iei Arhitec]ilor [i ale locatarilor, având ca rezultat alte ordine, deconservare, de expropriere, pân` ce majoritatea locatarilor obosiser` [ise mutaser`. |n cele din urm`, unele fuseser` invadate de locatariilegali, altele fuser` condamnate de c`tre consiliul local, iar unaajunsese \n patrimoniul serviciilor sociale, utilizat` ca ad`post pentruvagabonzi [i pentru copiii str`zii. Zona aceea, cândva prosper`,degenerase, iar ceea ce r`m`sese devenise anex` a Spitalului Central.Spre nord, acolo unde \n 1940 o bomb` demolase vreo zece cl`diri,fuseser` construite re[edin]e pentru personal – apartamente [idormitoare – cu ferestre largi [i pere]i viu colora]i, asem`n`toarestilului continental, ridicate de administra]ie pe la jum`tateadeceniului cinci.

Totu[i, James opri \n fa]a uneia dintre casele vechi [i o conduse peEmily la etaj, \n sufrageria apartamentului pe care-l ocupa. Ea descoperi o sofa cam de[elat`, o m`su]` joas` acoperit` de revistede specialitate – The Lancet, Thorax, British Heart Journal – ni[tefotolii imense, confortabile, cu huse de creton decolorat [i un pereteacoperit integral de rafturi, pline de reviste [i c`r]i. Pe o m`su]`, tronaun aparat portabil de electrocardiografie, similar celui folosit de tat`lei, un ecran pentru studiul radiografiilor [i alte câteva aparate pe care


nu le recunoscu. O \nc`pere de lucru, dezordonat`, tipic b`rb`teasc`,\ns` prietenoas`, decise ea. Nepreten]ioas`, dar primitoare.

– Trebuie s` sun la spital, spuse James, apropiindu-se de telefon.Pe urm`, o s` bem un ceai [i o s-o a[tept`m pe Melissa. |nc` nu sc`pasede sete.

– S` m` ocup de ceai?– Ar fi grozav. S`-]i ar`t. Traversând holul, o conduse \ntr-o

buc`t`rie ordonat`, dând spre spatele casei, [i se \ntoarse la telefon.Sim]indu-se mai sigur` pe sine, \ndat` ce c`p`tase permisiunea de

a se face util`, Emily vâr\ \n priz` ceainicul electric, scoase ce[ti,farfurioare [i lapte, r`mânând apoi cu ochii pe cl`dirile spitalului, cedominau priveli[tea. Nici un semn de la Melissa, ciudat, dar m`carajunsese cu bine la Londra, iar de luni urma s` se integreze \n mareafamilie a personalului spitalului, pe un post oricât de umil, dar f`cândparte dintre cei care contribuiau la func]ionarea unit`]ii de \nv`]`mântmedical.

Apa \ncepu s` fiarb` [i Emily prepar` ceaiul. James se \ntoarse.– |n curând, voi fi obligat s` trec pe la Terapie Intensiv`, o inform`

el. A[a c` am face bine s` ne gr`bim [i s-o g`sim pe sor`-ta. |[i bùceaiul cu \nghi]ituri mari, \n vitez`, sprijinindu-se de usc`torul de vase,adùgând o por]ie generoas` de lapte, pentru a-l r`ci. Nedorind s`-lstânjeneasc`, Emily proced` identic.

– Bine, spuse el, ridicându-se. Ar fi timpul s` plec`m.O conduse afar`, d`du ocol pie]ii, trecând prin fa]a rândului de

case d`r`p`nate. Ultimele dou`, destul de ne\ngrijite, cu vopseauadescojit`, cu balcoane ruginite, p`reau s` fi fost ocupate de un locatarilegal talentat la pictur` – u[ile de la intrare erau ornate cu imagineameticulos executat` a unor cozi de pùn, destul de nepotrivite cumizeria \nconjur`toare. Dar cei doi pùni nu constituir` decât osurpriz` m`runt`, pentru Emily. Ceea ce urm` avu darul s`-i distrug`

SPITALUL CENTRAL 19

complet precara lini[te. James se opri, l`s` jos valizele [i strig` dup`Melissa.

Mai mult, spre stupefac]ia ei, din str`fundurile casei, auzi r`spunsulsurorii. Apoi, \ntr-o \nvârtejire de fuste lungi [i-n tremurul platformeisc`rii, Melissa \[i f`cu apari]ia \n fug`.

– Em, drag`, ai venit. |n sfâr[it. Minunat. |mbr`]i[area insufle]it` [iparfumul de mosc, atât de diferit de lavanda mamei, erau familiare [iavur` darul de a o \mb`rb`ta. Dar ce se \ntâmplase cu p`rul auriu alMelissei, atât de lung [i de greu?

Spre stupefac]ia sor`-si, capul ei era acoperit de o cascad` decârlion]i scur]i, ro[ca]i. Emily r`mase n`ucit`, clipind des.

Trebuia s` fi fost o peruc`. Sigur c` da. Probabil c` se organizase unconcurs de frumuse]e la spital – acas`, \n Herefordshire, era metodacea mai utilizat` pentru strângerea de fonduri. {i probabil c` oprinseser` pe Melissa la mijloc.

– Este peruc`? Te costumezi? De ce?Din spatele Melissei se auzi o tuse de avertizare. Era James.Ce spusese? Ah, Doamne, ce groaznic. Ro[i, se \ncrunt` [i \ncepu

din nou:– Scuz`-m`, credeam …– Ah, Em, e[ti groaznic`. Sigur c` nu-i peruc`. E p`rul meu, pentru

Dumnezeu. Nu-]i place? Hai, spune-mi c` da! |[i trecu degetele lungiprin bucle, aruncându-i sor`-si o privire \ntreb`toare, de spiridu[. Sub ciuful ro[cat, ochii ei verzi erau misterio[i, iar tr`s`turile cunoscutep`reau s` fi suferit modific`ri ciudate.

Dup` James, avea un aspect depravat. {i dezechilibrat.Melissa \i observ` imediat reac]ia.– Lui James nu-i place, \mi dau seama. |i zâmbi fermec`tor,

a[teptându-i t`gada pripit`.


Aceasta nu veni. Cândva, zâmbetul ar fi avut efectul scontat, dar azinu reu[i decât s`-i declan[eze ner`bdarea.

– E[ti gata? o \ntreb`, privind la ceas. Dac` vrei s` te duc \napoi, \nKnightsbridge, va trebui s` vii acum. Sunt obligat s` m` \ntorc la spital\n cel mult jum`tate de ceas.

– Mereu spitalul `la nenorocit, oft` Melissa. Ai putea s` te mairelaxezi [i tu din când \n când.

– Acum, spuse James, b`tând cu piciorul \n pavaj.– Dragule, pur [i simplu n-am cum s` plec a[a, din senin. S`-]i spun

cum o s` facem. Nu te mai preocupa. Em [i cu mine putem chema untaxi.

– Emily vine de departe, zise el, cu o scurt` ezitare, [i probabil c`-i moart` de oboseal`, dup` mine. Pe deasupra, s-a f`cut destul detârziu. Nu crezi c`…

– N-am nimic, protest` Emily, agasat`. {i nu-i chiar atât de târziu.Ce-[i \nchipuiau, el [i Melissa, c` au de-a face cu un bebelu[, sau ce?Furioas`, \l fulger` cu ochi scânteietori.

– Sigur c` nu-i. |n spatele lui, Melissa se strâmb` conspirativ, cumf`cea adesea când p`rin]ii lor se dovedeau inflexibili.

– Du-te, James, continu` ea cu hot`râre. La spital cu tine, imediat.Em [i cu mine ne vom descurca de minune [i f`r` ajutorul t`u.

– Fie, r`spunse el scurt [i plec` f`r` alt comentariu.Emily fu stânjenit`. Se ar`tase atât de amabil, \ntâmpinând-o la gar`

[i oferindu-i o cea[c` de ceai. Iar Melissa g`sise cu cale doar s` sestrâmbe nepoliticos \n spatele lui.

– Cât de scor]os a devenit, coment` ea. Nu-i da aten]ie, totu[i. Nu e[ti obosit`, nu-i a[a?

– Sigur c` nu. |nc` indignat`, Emily alung` sugestia imediat, darcontinu` s`-l urm`reasc` pe James, cum parcurgea rapid distan]a pân`la propria cas`, disp`rând apoi \n`untru. N-avea nici o justificare

SPITALUL CENTRAL 21

senza]ia c` Londra devenise dintr-o dat` pustie, c` r`m`sese singur`.Vorbea cu Melissa [i urmau s` ia un taxi pân` la apartamentul de luxdin Knightsbridge, pe care-[i dorise atât de mult s`-l revad`.

– Drag` Em, o \mbr`]i[` Melissa din nou. Sunt atât de fericit` c` aivenit.

Dintr-o dat`, Emily se sim]i mult mai bine.– Chiar dac` ast` sear` lucrurile sunt ni]elu[ mai complicate.Emily se lupt` cu nodul din stomac. Oare \i st`tea \n cale?

O stânjenea pe Melissa? S` fi devenit doar un motiv de nepl`cere?– Haide \nùntru. Abia a[tept s`-]i povestesc.Asta suna mai \ncurajator. Dar ce cùtau \n magherni]a asta?– Totu[i, nu prea avem vreme. Suflecându-[i fusta de m`tase

imprimat` cu un model prerafaelit, Melisa o lu` \n jos pe scar`. Trebuie s` \nceap` petrecerea. Ceilal]i au plecat dup` provizii demâncare [i bùtur`.

Casa sc`rii pu]ea a igrasie [i a tomberoane de gunoi. Foarte volubil`, Melissa intr` voioas` \ntr-o buc`t`rie de la subsol [i sea[ez` la o mas` acoperit` cu resturi. Vino, o \ncuraj` ea, cu ospitalitatede st`pân`. Am o groaz` de lucruri s`-]i povestesc.

Emily l`s` jos valizele [i privi \mprejur.– Ce cau]i aici? \ntreb` ea, cu \ndr`zneal`. O fereastr` murdar`, cu

grilaj d`dea spre casa sc`rii. Sub ea, chiuveta era plin` de vasemurdare.

Ignorând mizeria dimprejur, lucru obi[nuit la ea, Melissa \[i sprijinicoatele pe mas`, \[i trecu degetele prin p`rul ro[cat [i \ncepu de lamijloc:

– E hogeagul lui Greg, veni explica]ia care nu clarifica nimic. O s`-]i plac` Greg. E cel mai tare.

– Greg?– Da. Este – ah, ai s` vezi cu ochii tì.


– Vrei s spui c locuie[te aici? Exprimând [ocul, ochii ei trecur -n revistpere]ii co[covi]i, tavanul plin de pânze de p ianjen, fereastra murdar .

Melissa adopt` iar atitudinea ei conspirativ`.– Bine\n]eles c`-i ni]el cam s`r`c`cioas`, dar pe Greg nu-l

deranjeaz`. S-a specializat \n copii-problem`, \n]elegi, [i spune c` stândaici \i \n]elege mai bine. Cu a[a ceva au de-a face toat` via]a, zice el –este foarte dedicat. Dup` el, Knightsbridge este "incalificabil". Zâmbi ca o mam`, \n acela[i timp mândr` [i amuzat-tolerant`. |nc`lzire central`, ma[ini de sp`lat, mixere, aspiratoare, ma[ini delustruit parchetul – Greg le dispre]uie[te pe toate. Dup` el, nu-s decâto \ncercare patetic`, mic-burghez`, de a fugi de realitate. Nu fac decâts` ne distrug` sufletele.

Cu siguran]`, Greg \[i luase toate m`surile de prevedere s` nu-[ipericliteze propriul suflet. Din \nc`pere lipsea pân` [i cuptorul. Nu exista decât o ma[in` de g`tit victorian`, plasat` la mijloc, ruginit`,plin` de cenu[` [i câteva aragazuri de campanie, cu buteliile\mpr`[tiate la \ntâmplare – probabil c` aceste ustensile nu se aflau pelista neagr` a lui Greg.

Afar`, pe scar`, se auzi o zarv` tumultuoas`. Un trosnet [i trop`it depicioare, glasuri pe tonuri ridicate, un hohot de râs, un ultim hitfredonat, iar buc`t`ria fu invadat` – \mpresurând-o Emily r`mas` f`r`grai, pe post de mobil` – de o hoard` de b`rba]i, \mbr`ca]i \n hainealbastre de doc, certându-se [i vociferând.

Aduseser` cu ei o arom` \n]ep`toare de pui la gr`tar. Câteva pachete unsuroase aterizar` pe mas`, urmate de un tranzistorfixat pe Capital Radio, o pung` mare cu cartofi pr`ji]i [i doi litri de vin.

Melisa s`ri \n picioare [i disp`ru printre hainele de doc, iar Emilynu-i mai v`zu decât vârfurile degetelor, cramponate cu pasiune deni[te umeri sl`b`nogi, apar]inând unui individ blond, cu fizic delampadar [i cu blugi soio[i.

SPITALUL CENTRAL 23

Emily, care se str`duia s` nu se zgâiasc` [i s` nu se agite, avusenza]ia c` \mbr`]i[area durase o eternitate. |n preajm`, toat` lumeadiscuta aprins, aparent f`r` s-o observe.

|[i dorea s` nu fi fost acolo. James se oferise s-o duc` \nKnightsbridge. Ce bine ar fi fost s`-i fi acceptat propunerea.

|n sfâr[it, Melissa se desprinse [i f`cu prezent`rile.– Greg dragule, aceasta este Em. A sosit.Oare chiar v`zuse, sau \[i imaginase gestul scurt de plictiseal`

mascat` f`cut de Melissa \n direc]ia lui Greg? |nainte de a-l fi putut\nregistra, ochii alba[tri care p`reau s-o devoreze pe sora ei se\ntoarser` spre Emily. Gura mare pronun]` cuvintele:

– Salut. Ni te-ai al`turat. Grozav. Hei, ga[c`, asta-i Emily. Privirea mioap` a ochilor alba[tri se \ntoarse la Melissa.

Nimic n-o preg`tise pentru \ntâlnire. Fiindc` de[i "hogeagul" ar`taca o magherni]`, el era cel mai frumos b`rbat pe care-l v`zuse vreodat`.Sub]ire [i bronzat, cu membre prelungi, cu tr`s`turi clasice [i o coam`de p`r blond, lucios, avea ni[te ochi alba[tri ca marea.

|n vreme ce Emily era \mpietrit`, vinul fu turnat \n pahare [ipetrecerea \ncepu.


Capitolul 2

A doua zi, Emily se trezi când Carmel, o tân`r` de dou`zeci de ani,provenind din Indiile de Vest, a c`rei camer` o ocupase, anun]` binedispus` c` se \ntorsese din schimbul de noapte [i c` dorea s` se culce.Imediat. |n unicul pat din camer`. Emily se ridic` \n prip`, cerându-[iscuze, strânse sacul de dormit ponosit pe care i-l d`duse Greg, \nvreme ce Carmel \[i preg`tea propriul sac. Spre norocul ei, fata nup`rea deranjat` de faptul c` o g`sise pe Emily acolo, doar \[i anun]aseinten]ia de a se culca de \ndat`, a[a c` dac` Emily dorea s`-[i ialucrurile \mpr`[tiate prin camer`, trebuia s-o fac` fie imediat, fie dup`ora cinci. |nghesuindu-[i posesiunile \n valize, Emily \i spuse c` vapleca \n Knightsbridge, cu sor`-sa, cât de curând.

– Sora ta? Adic`, Melissa \]i este sor`? Carmel nu f`cu nici o tentativ`de a-[i masca uimirea. Ca s` vezi!

|mbr`cându-se \n grab`, Emily \i mul]umi pentru g`zduire, \[iarunc` jacheta bej pe umeri [i se \ndrept` spre u[`.

– Nici o problem`, replic` cealalt`, \[i trase fermoarul sacului [ip`ru s` treac` instantaneu \n lumea viselor.

Casa era t`cut`, iar Emily \[i \nchipui c` dormise prea mult. Unde or fi fost to]i? Travers` holul [i cobor\ la subsol, \ndreptându-se

spre buc`t`rie, c`utând-o pe Melissa, dar sperând s` g`seasc` [i un micdejun. T`cerea atotcuprinz`toare \ncepuse s-o descurajeze, a[a c` setrezi p`[ind \n vârfurile picioarelor.

Deschise cu precau]ie u[a [i privi \n`untru.Nimeni treaz. Dar acolo, pe canapeaua rahitic`, cascada de bucle

ro[cate a Melissei se amestecase cu o coam` blond`, printre perne.Greg.Cu foarte mare grij`, \nchise u[a. |n teorie, lipsit` de prejudec`]i,

a[a cum se considera, putea admite c`, dup` zece ani de c`s`torie,sor`-sa avea o aventur`. Dar teoria [i practica erau dou` lucruri foartediferite. De[i treceau printr-o perioad` excesiv de permisiv`, fuzdruncinat` de imaginea sor`-si \n pat, \ncol`cit` lâng` altcineva, nulâng` Andrew.

Nehot`rât`, se retrase de-a lungul sc`rii, revenind \n hol.De fapt, n-avea de-a face cu ea, nu-i a[a? V`zuse cu proprii ochii cât

de \ndr`gosti]i p`reau Greg [i Melissa. Avuseser` un comportamentnatural, normal, acceptabil. Nepl`cerea ei izvora probabil din vreoinhibi]ie copil`reasc`, despre care pân` acum n-avusese habar. Fiindc` era sup`rat`, n-avea nici un rost s` nege. Ce-i putuse provocaalarma \n imaginea celor dou` persoane nec`s`torite – m`car nu unacu cealalt` – aflate \n pat? Probabil c` ea era cea anormal`. Era exagerat de formalist` [i de naiv`. Oamenii f`ceau a[a ceva mereu.Inspir` adânc, s`-[i calmeze nervii. Fusese luat` prin surprindere, atâtatot. Londra n-avea cum s` semene cu Herefordshire. Iar Melissa fusesemereu \n avangard`. De[i probabil c` situa]ia de fa]` nu putea fidescris` ca o stabilire de noi tendin]e.

Dar ce-i r`mânea de f`cut? Revenindu-[i din ceea ce considerase afi un prim [oc de puritanism, descoperi o senza]ie mult mai familiar`:foamea. Trecuse de mult vremea micului dejun – dar cum s` rezolveproblema?


F`r` \ndoial`, nu se a[teptau ca ea s` vin` la buc`t`rie [i s` se apucede f`cut mâncare. Sau da? Se \mbujor`. Nu se sim]ea \n stare.

Va fi nevoit` s`-[i piard` vremea pân` ce aveau s` se trezeasc`. Dar cum?

Casa p`r`ginit` continua s` fie t`cut`.Nu se putea \ntoarce \n dormitorul de la mansard`. Carmel dormea

acolo. Privi de-a lungul holului ponosit [i murdar, \n cùtarea uneiinspira]ii. "Revino-]i, Emily Goring", \[i spuse ea cu asprime. |[i asigurase p`rin]ii, s`pt`mân` de s`pt`mân`, obositor, c` eramatur`, preg`tit` pentru independen]`. Venise la Londra din proprieini]iativ`, s`-[i trìasc` via]a. A[a c` ce rost avea s` bântuie astfel pecoridor, panicat` de ideea c` sor`-sa era \n pat cu Greg? Ce se\ntâmplase cu \ncrederea ei, cu dorin]a de aventur`? Era la Londra!Diminea]a aceea \i apar]inea, putea face orice dorea. Era absolut liber`,p`rin]ii n-o a[teptau acas`.

– Minunat, se \mb`rb`t` ea, \nc` nesigur`.Nenorocirea era c` nimic nu p`rea minunat. Se sim]ea asaltat` de

accese demoralizante de dor de cas`, \i lipsea Wistaria Lodge [ibuc`t`ria primitoare de acolo. Aragaz, frigider, cafetier`, pr`jitor depâine.

Nu putea continua s` m`soare holul, speriat` de strada de afar`.Trebuia s`-[i revin` [i s` ias`.

Deschise u[a de la intrare, f`cu cu ochiul cozii de pùn [i cobor\treptele murdare. La ora asta, pia]a era umbrit` [i r`coroas`. D`du col]ul [i se pomeni \n fa]a spitalului.

Recep]ia original`, despre care auzise de la tat`l ei, era ascuns`privirii, \ntr-o curte interioar` pavat` cu piatr`, \n spatele construc]ieide secol optsprezece ce-i ap`ruse-n fa]`, cu cele dou` aripi \n stil gotic-victorian, din c`r`mid` ro[ie. |nghesuite \mprejur, dup` cumdictaser` necesit`]ile [i fondurile disponibile, se vedeau complet`rile

SPITALUL CENTRAL 27

secolului dou`zeci, care aveau prea pu]in de-a face cu sim]ulpropor]iei sau cu estetica acestor vremuri – din nou, conform p`reriip`rintelui.

|[i putea da seama ce voise el s` spun`. |ns` turnul modern alblocului operator – unde urma s` lucreze – [i gr`mada de [oproanesau excrescen]e \n form` de garaj \i vorbeau parc` despre propriulviitor, insuflându-i speran]` [i entuziasm, \n vreme ce se plimba printrecl`diri. Peste tot, oameni se gr`beau, \mpingând c`rucioare cucontainere metalice, sau co[uri cu lenjerie de pat, aducând mesaje saub`uturi r`coritoare. Al]ii discutau \n contradictoriu pe marginea unorliste; angaja]ii laboratorului, cu halate albe p`tate, duceau seturi deeprubete; asistentele, purtând culori pastelate [i bonete ca destewardes`, se f`ceau nev`zute dup` col]uri. V`zu tineri \nal]i, \n blugi,fete preocupate, cu bluze de pânz` topit`, [i omniprezentele halate dedoc albastru.

Era o adev`rat` lovitur`. Costumul bej se dovedea o gre[eal`.Docul era la mod`. S-ar fi sim]it mai bine \n blugii vechi, \[i zise ea curegret.

Ajunse \n parcare [i descoperi ma[ina lui James, p`rând campr`fuit` sub lumina puternic` a soarelui. Dintr-un motiv obscur,imaginea avu darul s`-i ridice moralul, a[a c` porni vesel` \n c`utareaunui mic dejun. Ajunse pe o str`du]` comercial`. N-avea sens s` rabdede foame pân` ce Greg [i Melissa s-ar fi trezit. Era un prim pas spreemancipare [i-l f`cu \ntr-un mic cafe-bar, aproape de spital.

Dup` cafea, pâine pr`jit` [i gem, se \ntoarse la spital, cu ideea de ase familiariza cu locurile [i cu pozi]ia diverselor compartimente. Era cuochii-n patru s`-l descopere [i pe James. Ce bine ar fi fost s` dea pesteel – cu siguran]`, ar fi sacrificat câteva minute s-o \ndrume. Totu[i, nuavu norocul `sta.


Când se \ntoarse la casa d`r`p`nat` din Pia]a St. Anne, se f`cusedeja ora unsprezece. Oprindu-se \n capul sc`rilor ce duceau la subsol,fu u[urat` s` aud` voci.

Evident abia trezi]i, Greg [i Melissa beau nes [i mâncau fulgi deporumb cu miere. O invitar` s` li se al`ture.

– Am mâncat deja. Am colindat pe afar` vreo câteva ore.Melissa nu putu s` priceap`.– Ce naiba aveai de v`zut atât de devreme? Ai fi putut s` a[tep]i s`

lu`m \mpreun` micul dejun.– Voiam s` explorez, s`ri entuziast` Emily, care uitase deja accesele

de dor de cas`.– Ah, Em, probabil c` ai \nnebunit. S` explorezi mizeria asta?

Nu-i nimic, mai bea o cea[c` de nes [i pe urm` prânzim \nKnightsbridge. Greg zice c` trebuie s` plece. Ce plictiseal`!

***

|n sfâr[it, traversau Londra – cu autobuzul, la insisten]ele lui Emily.Ne]inând seam` de protestele \ndurerate ale Melissei, ]inuse s` urce laetaj, iar acum, de pe platform`, privind \n jos la magazinele de pePiccadilly, la copacii [i b`ncile din Green Park, lucind sub soarele deseptembrie, \[i asigur` sora, probabil a dou`zecea oar`, c`-[i va ]inegura.

Melissa, cu buclele de culoarea trifoiului ro[u, proasp`t` [i\ncânt`toare \n fusta lung` de m`tase \nflorat`, pe care o purtase [i \nseara precedent`, cu o bluz` de dantel` strâns` pe corp, ce l`sa lavedere destul de mult` piele bronzat`, continua s` insiste.

– |n]elegi, nu-i a[a, Em, c` nu trebuie s` sufli nici o vorb`? relu` ea.

SPITALUL CENTRAL 29

– }i-am mai spus c` nu ai de ce s` te temi.– E grozav de important, totu[i. Promite-mi c` n-ai s`-l men]ionezi

pe Greg niciodat`.Autobuzul ajunse la Hyde Park [i se opri s` permit` unui e[alon de

cavalerie s` intre \n parc. Ochii lui Emily r`maser` fixa]i asuprapana[elor ro[ii de pe coifuri, asupra harna[amentelor z`ng`nitoare [iasupra cailor plesnind de s`n`tate. |[i asigur` sora, cu mintea \n alt`parte, c` nu va sc`pa nici un cuvin]el.

– Concentreaz`-te, Em. Vocea Melissei era t`ioas`. Nu te mai zgâica o turist`. Po]i oricând s` vezi cavaleri[tii din Gard`. Ascult`-m`, estefoarte important.

Aparent de acord cu ea, autobuzul se urni, dând col]ul peKnightsbridge. Caii [i c`l`re]ii disp`rur` din raza vizual`.

– Acum, ai grij` s` nu ui]i, vrei? o rug` Melissa. S` nu le spui nicicelor de acas`, de la Wistaria Lodge. Nu vreau s` mai afle nimenidespre mine [i Greg. Pricepi?

Autobuzul intr` pe strada Sloane, iar ea \[i lu` co[ul de rafie, \nh`]`valijoara cu schimburi de noapte a lui Emily [i \[i potrivi fusta.

– Este sta]ia noastr`. Vino.Intrarea \n blocul Oriel cu greu ar fi putut s` fie mai diferit` de

fa]ada d`r`p`nat` a casei din St. Anne Square. Aici se puteau vedeaplacaje de gresie neagr`, ferestre \n relief, cu cercevele de o]elinoxidabil. |n`untru, c`lcar` pe o mochet` maro-ro[cat, groas` ca uncovor de frunze de toamn`, printre pere]ii lambrisa]i cu lemn de plut`.Spoturile luminoase se concentrau asupra unor vaze n`p`dite defrunzi[, atârnând gra]ios: ceva ce sem`na cu un curmal pitic, unfilodendron [i variate soiuri de ieder`. P`trunser` \ntr-un lift cupanouri de culoarea alunei, care le duse silen]ios la etajul [ase, \n totatâtea secunde. |n spa]iosul apartament mansardat, fur` \ntâmpinatede ordine [i cur`]enie, de o buc`t`rie complet utilat` – pe care Greg


ar fi dispre]uit-o profund – [i de o menajer` italian`, cu ochi negri,ursuzi.

– Nu mi-a]i spus, signora. N-am [tiut ce s-a \ntâmplat cu dumneata[i cu signorina. Am fost \ngrijorat`.

Nu p`rea atât \ngrijorat`, cât mânioas`, \[i d`du seama imediatEmily.

– }i-am spus c` mergem la o petrecere [i s` nu ne a[tep]i, Anna.Tonul Melissei era surprinz`tor de \mp`ciuitor. Sora mea a insistat s`r`mân` pân` la sfâr[it.

Ohii lui Emily se deschiser` larg. Ea fusese cea care insistase?– Am crezut c` o s` telefona]i, dac` nu mai veni]i. Ce s`-i spun

domnului, dac` m` \ntreba?– A dat telefon?– Nu. Dar dac` ar fi f`cut-o?– Ei bine, \mi pare r`u. Se f`cuse târziu [i mi-am zis c` ai s` ghice[ti

ce s-a \ntâmplat. Acum, ce avem de mâncare?– Dar mi-a]i spus c` lua]i prânzul la Harrods.– P`i, m-am r`zgândit. E prea târziu. Ce putem c`p`ta?– Este un escalop, dar numai pentru ast`-sear`. Dac` mânca]i acu',

ce mai servim la cin`? Domnu' o s` vrea…– Da, [tiu. Nu-i nimic. O s` mânc`m escalopul acum. Pentru cin`,

po]i prepara altceva. |n fond, ai toat` dup`-amiaza la dispozi]ie. Vom prânzi pe teras`, fiindc` e o zi atât de frumoas`. Vino, Em. Pân`-i gata masa, o s` bem ceva.

|mpinse u[ile batante ce d`deau spre salonul vast, p`[i pe covorulcrem mi]os [i, glisând u[a-fereastr`, ie[i \n patioul situat atât de departede zgomotul str`zii de dedesubt.

Ca [i camera de zi, terasa avea form` de "L", continuând [i dup`col], dând atât spre vest cât [i spre sud, bucurându-se de luminasoarelui pe tot timpul zilei. Era foarte clar de unde provenea bronzul

SPITALUL CENTRAL 31

Melissei. Ast`zi, parasolarele erau ridicate, [ezlongurile erau\mpr`[tiate peste tot [i exista [i o canapea-balansoar. O umbrel`splendid` ap`ra de soare masa rotund`, alb`, iar atmosfera \nc`rcat` [i\n`bu[itoare de la nivelul str`zii, l`sase locul aerului r`coros, adus debriza domoal` ce r`sfira petuniile roz [i ro[ii, din alte vaze de beton,similare celor de la intrare.

Melissa se tol`ni pe un [ezlong [i trase umbrela astfel \ncât s`-iprotejeze fa]a.

– Afurisit` femeie, se plânse ea. Dumnezeu mi-e martor c` o pl`timdestul. {i ai v`zut-o, abia catadicse[te s`-mi arate un minim respect.Toat` tevatura aia, doar fiindc` am uitat s-o sun asear` [i s-o anun] \nprealabil c` vom prânzi aici. Cine se crede?

Leg`nându-se pe canapeaua \nflorat`, Emily \[i spuse c` pluraluldin "o pl`tim destul" se referea desigur la Melissa [i Andrew. |n timpulvizitei anterioare, nu reu[ise s` \ntrevad` cât de complicat` era via]asor`-si. Petreceri \n St. Anne Square, cu Greg, pe urm` \napoi acas`, laAndrew [i la menajera prost dispus`. Emily era impresionat`. Nu-i trecuse niciodat` prin minte c`, \n afara telenovelelor, oameniinormali – ca s` nu mai vorbim de familia ei – puteau s` tr`iasc` \n felul`sta.

Melissa \[i arunc` pantofii, \[i dezmor]i degetele [i se \ntinsesenzual.

– Fii un \nger, Em, [i adu c`ruciorul-bar. |mpinge-l \ncoace [i ams`-]i prepar un cocteil. Ne-ar prinde bine o b`utur`.

G`si c`ruciorul de o]el [i sticl` fumurie \n vasta camer` de zi, \l\mpinse cu grij` peste covorul mi]os [i i-l duse Melissei.

– Ah, e[ti o dulcea]`. Ceva mai diluat, a[ zice, nu-i a[a? Dr`gu],diluat [i rece. Privi cu team` \n compartimentul pentru ghea]`. Ah, bine c` m`car [i-a amintit de cuburi. Ce-ai spune de un Pimm?


– Super. Era convins` c` Pimm nu consta doar \n ceaiul de l`mâiela ghea]`, pe care-l beau p`rin]ii ei. Sigur c` trebuia s` con]in` [i ni[tegin, precum [i crudit`]i. Era tr`s`tura specific` apartamentului de luxal Melissei [i al lui Andrew.

– Du-te [i cere-i Annei ni[te ment` [i un castravete, vrei?Deocamdat`, n-am chef s` dau ochii cu ea.

B`utura fu urmat` de o mas` delicioas` – servit` de menajeravizibil nemul]umit`. Cu fiecare \nghi]itur`, Emily reu[i s` treac`progresiv peste iritarea italienei [i peste gândul c` mânca ceea ce ar fitrebuit s` fie cina lui Andrew.

– Unde-i Barnaby? se interes` ea, pe la jum`tatea mesei. Se a[teptase s` m`nânce \mpreun`, \[i \nchipuise c` tot apartamentul vafi la dispozi]ia lui. Doar cu o s`pt`mân` \n urm`, Melissa \i spusese latelefon: "a \nceput s` mearg` [i s` vorbeasc` [i nimic nu-l mai poate opri".

Totu[i, acum ridic` din umeri, impacientat`.– Mul]umesc cerului, a mâncat mai devreme, cu Joan, [i doarme.

Altfel, n-am mai avea nici o clip` de lini[te. Este adorabil, desigur, dar[i obositor.

Menajera se \ntoarse cu o excelent` cafea neagr`, iar Emily \i furecunosc`toare. Cu Pimmul [i mâncarea, dup` o noapte de petrecere,ar fi putut adormi pe scaun. Dar cafeaua o revigor`. O parte dininhibi]ii fiindu-i \nl`turate de b`utur`, se apuc` s-o chestioneze peMelissa cu privire la agitata ei via]` amoroas`.

– {i te-ai vârât \ntr-o aventur` \n toat` legea cu Greg? De când \lcuno[ti?

– Te-am rugat…– N-ai grij`, nu-i nimeni \n apropiere. Trebuie s`-mi poveste[ti.

Te rog, Melissa. Sunt moart` de curiozitate. Pe timpul c`l`toriei cuautobuzul, problema o preocupase aproape la fel de mult ca [ivitrinele magazinelor, sau trupa de gard`.

SPITALUL CENTRAL 33

Melisa arbor` unul din zâmbetele ei care cer[eau mil` [i-[i\ndep`rt` buclele din ochi.

– Ah, draga mea, protest` ea. E[ti groaznic`. Mereu vrei s` [tii tot.– Prea bine, dar spune-mi. Adic`, despre seara trecut`. A fost prima

oar`?– Nu. Sigur c` nu. Greg [i cu mine – ei bine, nu [tiu. Nu-]i pot

explica.Dar Emily era decis` s` ob]in` am`nunte. Cum s` lase-n urm`

Wistaria Lodge [i s` devin` o fat` modern`, de ora[, cum s` sematurizeze, dac` Melissa nu-i povestea? Iar sor`-si – care de luni de zilefusese obligat` s` ]in` pentru sine toat` afacerea, de frica personaluluide serviciu, loial lui Andrew – nu-i trebui prea mult. Emily, vibrând deemo]ie, ob]inu o relatare clip` cu clip` a primei \ntâlniri dintre Melissa[i Greg, a rela]iei care urmase, pân` \n prezent.

Emily era mi[cat`. Totu[i, bunul sim] – calitate pe care o poseda,spre deosebire de sor`-sa – o avertiz` c` viitorul le rezerva o mul]imede capcane.

– {i cum r`mâne cu Andrew?Iat` o \ntrebare la care Melissa nu era preg`tit` s` r`spund`.

Dup` toate cele, nu de asta \i povestise aventura cu fantastic defrumosul, inteligentul [i sentimentalul Greg.

– Ce-i cu el?– Totu[i, \]i este so], insist` Emily.– }in la el foarte mult, r`spunse Melissa. Fraza p`ru v`duvit` de

sens, de parc` ar fi \nv`]at-o pe dinafar`, cu luni \n urm`, [i deveniseun automatism. Cu ochi umezi de iubire, se \ntoarse la tema favorit`,privirea alunecându-i pe lâng` Emily [i pierzându-se \n dep`rtare. N-am cuvinte s`-]i explic ce minunat este, Em. S`-]i g`se[ti \n sfâr[itsufletul pereche. Unicul. Toate celelalte probleme se trivializeaz`,dispar \n neant.


Problemele disp`ruser`? Chiar [i la [aptesprezece ani, Emily aveadubii serioase.

– Dar Andrew…– Ah, Em, nu m` mai pisa. Nu trebuie s` afle. Asta e singura solu]ie.

A[a c` trebuie s` fii grozav de atent` s` nu scapi vreo vorb`. Niciodat`.Se ridic` \n capul oaselor [i-[i cùt` sandalele pe pipìte. Acum, am s`fac o baie. Dac` vrei, po]i face [i tu, pe urm`. La patru, trebuie s` ajungla coafor, a[a c` \n dup`-amiaza asta ai s` te distrezi singur`. Du-te laHarrods [i prospecteaz`. Arunc` o privire ceasului de mân`, un discextraplat din aur, pe care-l primise de la Andrew de ziua ei, cu câ]ivaani \n urm`. Trebuie s` m` gr`besc. Dup` ce termin, am s` te anun].Când Andrew este plecat, po]i folosi baia mea, dar când e acas`, vatrebui s` te mul]ume[ti cu cea din camera copilului.

Baia Melissei, \n care se intra din dormitor, fusese reamenajat` dela vizita lui Emily. Pe atunci, era \mbr`cat` \n lemn de pin, cu mobilieralb. Acum, predominau onixul [i auriul, cada era oval`, a[ezat` \ntr-uncol], \nchis` cu panouri de sticl` reflectorizant`. Emily se l`fìa, reglânddin când \n când robine]ii aurii, cu degetele de la picioare, gândindu-se la coama blond` a lui Greg, \n subsolul lui mizer, aflat lao arunc`tur` de b`] de Central.

Spitalul \i aduse \n minte pe altcineva, desigur nici blond, nicidumnezeiesc de frumos. James. |n vreme ce se [tergea cu prosopul bejl`sat de Melissa [i se parfuma cu apa de colonie a sor`-si, spresurprinderea ei, James puse st`pânire pe gândurile ei. |[i puse cea maibun` fust` [i se preg`ti s` se lase desf`tat` de Harrods.

|nainte de a p`r`si apartamentul, porni \n cùtarea lui Barnaby. Se d`dea \n vânt dup` nepo]el. Menajera italian`, \n continuare cufundu-n sus [i ocupat` s` preg`teasc` noua cin`, o inform` – cuvizibil` pl`cere – c` \ntârziase. Copilul – s`rmanul bambino, din cine[tie ce motiv – fusese scos de doic` \n parc, la joac`.

SPITALUL CENTRAL 35

Totu[i, când se \ntoarse de la dup`-amiaza de admirat vitrine,Barnaby [i Joan erau acolo, a[a c` luar` ceaiul \mpreun`. Melissa nud`duse nici un semn, \ns` Andrew, care fusese toat` s`pt`mâna plecat\n Sco]ia, ap`ru \n momentul \n care tocmai terminau de mâncat.

Barnaby ]ip` de bucurie, \ndat` ce figura p`rintelui ap`ru pe u[`.Tati, tati, tati, zbier` el cât \l ]ineau bojocii, \[i d`du drumul jos [itravers` camera de-a bu[ilea, ajungând \n bra]ele lui Andrew. Sem`nauizbitor. Forma capului, p`rul negru [i ochii inteligen]i – \nc` unAndrew, \n miniatur`. Curând, deveni foarte clar c` cei doi se admiraureciproc. O dat` cu apari]ia tat`lui, pentru Barnaby nu mai contanimeni altcineva. Dup` o por]ie bun` de hârjoan` [i ]ipete, p`r`si\nc`perea comod instalat pe umerii p`rinte[ti, tr`nc`nind fericit.Andrew o asigur` pe Joan c`-[i putea lua câteva ceasuri libere; chiar elavea s`-l \mb`ieze [i s`-l culce pe Barnaby.

Lui Emily, i-ar fi pl`cut teribil s` participe la \mb`iere, dar \[i d`duseama c` ar fi fost \n plus, a[a c` ie[i pe teras`, se a[ez` pe canapeaua\nflorat` [i se apuc` s` r`sfoiasc` paginile revistei Vogue. Totu[i, gândurile \i zburaser` \n alt` parte. Se sim]ea neloial` – f`r` s`[tie fa]` de cine. Melissa, Andrew, sau Barnaby? Sau fa]` de to]i trei.Evoluau pe o ghe]` sub]ire, iar ea, al`turi de ei. Oricând pojghi]a puteas` cedeze. {i ce ar fi urmat?

La cin`, ochii ei c`prui se oprir` admirativ asupra sor`-si, care,\mbr`cat` cu o bluz` diafan` [i ni[te [alvari verzi, purtând ni[te sandaleaurii, fine, flirta revolt`tor cu so]ul ei.

Dup` tura pe la vitrine de dup`-amiaz`, putea spune c` ]inuta ocostase enorm pe Melissa – sau mai degrab` pe Andrew. Buclele ro[cate aveau [i ele un pre], de[i plimbarea prin Knightsbridge\i demonstrase c` erau tot atât de comune, pe cât era docul albastru \nzona spitalului. Acum, aranjat [i [amponat, p`rul \i conferea Melissei ociudat` fascina]ie, iar Emily pricepu c` sor`-sa, care-i p`rea ast`-sear`


jum`tate vr`jitoare, jum`tate spiridu[, era de fapt exclusiv seduc`toare,capabil` s`-i joace pe degete [i pe Greg [i pe Andrew. F`r` \ndoial` c`[i pe James.

Ideea era dezam`gitoare, \n mod curios, iar propria pre]uire desine se cam ve[tejise. Hainele ei erau provinciale [i copil`re[ti. Fusta bun` de bumbac, aleas` cu grij` pentru ocaziile londoneze,p`rea demodat` chiar [i \n dup`-amiaza petrecut` la Harrods.

Nimic nu se potrivea cu ce-[i imaginase ea. Apartamentul de lux era\mpânzit cu diverse capcane, pericole ascunse [i nefericire. Ceea cecrezuse c` va fi ad`postul ei sigur, \mp`r]it cu o sor` fericit` [i cu uncumnat vr`jit de propriul bìe]el, se asem`na mai degrab` cu un ]inutde nisipuri mi[c`toare, plin de tensiuni [i resentimente.

Dup` cin`, bùr` o cafea tare. "Un singur lucru trebuie s` recunosc:Anna face o cafea excelent`. Ca to]i italienii", coment` Melissa, peteras`, \n semi\ntuneric, \n briza r`coroas`, \nconjura]i de luminileora[ului, care se aprindeau pe m`sur` ce se l`sa \ntunericul. Andrewturn` coniac \n pahare, iar Emily \n]elese dintr-o dat` c`-[i \ncepusedeja via]a londonez`, dar ca oriunde, aceasta era plin` de probleme.

Prima deveni deja subiect de discu]ie. Prânzul de duminic`. Melissavoia s` se \ntâlneasc` la Hilton, cu Andrew. |ntr-adev`r, era ziua liberà Joanei, dar Emily ar fi putut r`mâne acas` s` aib` grij` de Barnaby,nu-i a[a?

Andrew se opuse f`r` ezitare, sugerând un picnic la HampstedHeath. Argument` c` lui Barnaby i-ar fi pl`cut enorm. Melissa oft`, darAndrew \[i impuse planul. A doua zi, merser` cu Mercedesul laHampsted. Purtând iar o fust` lung`, Melissa st`tea moroc`noas` lângÀndrew, \n vreme ce Emily, \mbr`cat` cu mult dispre]uita fust` debumbac, \ncerca s` se descurce cu \ncântatul [i neastâmp`ratulBarnaby, pe bancheta din spate.

SPITALUL CENTRAL 37

Cu toate c` mul]imile asaltaser` câmpul, Emily \[i d`du seamaimediat c` Hampstead era o zon` rural` – mult mai relaxat` decâtpreten]iosul Knightsbridge.

– |n]eleg de ce ai vrut s`-l aduci aici pe Barnaby, declar` ea.– Am discutat cu Melissa posibilitatea de a renun]a la apartament,

pentru o cas` cu gr`din`, unde Barnaby s` se poat` juca \n voie, \nzona asta.

– Da, da. Un rai pentru Banby.– Barnaby.– Am zis Baa-Baa-Baa-Baanby, relu` ea, jucându-se cu cel mic.– Dar Melissa s-a opus.– P`i, Hampstead este frumos \ntr-o zi \nsorit` ca asta, recunosc.

Dar iarna e complet lipsit de via]`. Taximetri[tii greu pot fi convin[i s`vin` pân` aici. Nu-i deloc practic.

– C` tare te mai pricepi la lucruri practice, feti]o, o lu` \n râsAndrew, atingând una din buclele ro[cate. Dar vorbise cu afec]iune [io privise cu vizibil` dorin]`, la fel de intens ca Greg.

Melissa profit` imediat.– Un apartament pe malul m`rii nu m-ar deranja, arunc` ea.

Sau chiar \n str`in`tate. O a doua re[edin]`, \ntr-o zon` \nsorit`. Asta mi-ar fi pe plac.

– Când scap de deplasarea asta \n Trinidad, vom mai discuta,promise Andrew.

– A[a vom face, aprob` Melissa.Din clipa aceea, nu mai vorbi decât despre acel subiect, iar când

plec` s`-l conduc` pe Andrew la aeroport, broda pe tema avantajelorRivierei, fa]` de mun]i. "Desigur, mai sunt [i lacurile italiene", o auziEmily, din hol.


Capitolul 3

Ziua \n care Emily \[i \ncepu lucrul la Central, coincise cu vizita adoi foarte importan]i americani. Northiam sosi foarte devreme \nblocul operator, flancat de cei doi str`ini, veni]i din California pe lamiezul nop]ii. Chirurgul, profesorul Cohen, era micu], rotunjor [iplesnind de s`n`tate – \n spitalul unde lucra, era cunoscut drept omulde cauciuc, aluzie nu doar la mers, ci [i la energia lui. Era \nso]it deunul dintre speciali[tii din propria echip`, doctorul Flanagan. Acesta p`rea posac, cu tr`s`turi prelungi, suferinde [i, conformspuselor Sorei [efe, nu vorbise decât de trei ori \n cele [ase orepetrecute acolo. Evident pentru to]i a fost respectul cople[itor pe care-l dovedeau americanii, ei \n[i[i somit`]i \n domeniul chirurgieitoracice, cu sau f`r` vorbe, fa]` de Northiam.

– Bun` diminea]a, sor`. S`-]i prezint vizitatorii. Profesorul Cohen [idoctorul Flanagan, din compartimentul cardio-toracic de la OceanHospital. Probabil c` le-ai citit cartea. Au traversat Atlanticul ca s` fielâng` noi azi – a[a c` sper c` vom avea ceva interesant s` le ar`t`m. Ei? |mprejur r`sunar` murmure m`gulitoare, c`ci to]i cei din \nc`pere[tiau c` urma un adev`rat tur de for]` tip Northiam. C`utase printrefi[ele de intern`ri, s` g`seasc` un caz clasic, apt pentru o demonstra]ie.

Americanii \i scriseser`, declarând c`-i admirau munca [i c` erauimpresiona]i de anumite detalii, ap`rute recent \n revistele despecialitate. Era posibil s` vad` cu ochii lor, \ntrerupând deplasareaspre Germania, la simpozionul la care urmau s` participe?

Northiam \i prezent` pe James Leyburn [i pe Mark Corrie – carest`tea ca pe ghimpi, dup` o noapte nedormit`, cuplat` cu o indigestienervoas` – pe propriul specialist \n medicin` general`, doctorul AmyasMiller [i pe anestezist. Urm` o scurt` discu]ie, detaliind nu doaropera]ia [i felul cum urma Northiam s-o abordeze, ci [i posibilelediferen]e de tehnic` operatorie [i de dotare a s`lii.

Opera]ia era \n plin` desf`[urare, de[i la parter ziua de munc` abia\ncepea, când Emily, purtând proasp`t sp`latul ei costum bej [isandalele cu cea mai groas` talp` ortopedic`, menite s`-i ajusteze\n`l]imea, \[i f`cu apari]ia pe coridoarele spitalului.

Wendy Stourbridge, secretara personal` a lui Northiam, o auzi peEmily trop`ind pe culoar, ca o turm` de ponei.

Stânjenit`, nou-venita p`trunse \n \nc`pere, cu genunchiitremurând din cauza emo]iei, dar [i datorit` faptului c` sandalele eraualarmant de instabile pe pardoseala lucioas`.

Wendy o salut` \ncurajator, \n vreme ce mintea \i lucra cu\nfrigurare. Cu ce copil` se procopsise – iar pantofii `ia erau alt`problem`. Ar fi trebuit poate s-o lege de birou, astfel \ncât Northiam –care, slav` cerului, ar fi trebuit s` fie mai atent la vizitatorii americanidecât la noua angajat` – s` nu observe oroarea aia de sandaleortopedice? Cel pu]in, p`rea s` fi renun]at la obiec]iile privindpantalonii la femei. De când se c`s`torise cu Felicity Esher, cu maimul]i ani \n urm`, p`rerile sale privind \mbr`c`mintea de dam` se\nnoiser` miraculos. Ce bine ar fi fost dac` Felicity ar fi purtat [i astfelde sandale, \[i spuse Wendy. Problema complet`rii personalului s-ar fisimplificat enorm.


– |mi pare rù, dar biroul tù este mic, declar` ea. Pentru \nceput,ai s` stai cam \nghesuit`, dar asta-i tot ce putem face, deocamdat`. Sara pleac` peste câteva luni – so]ul ei a primit un post la Glasgow –[i ai s`-i iei locul.

|nalt` [i col]uroas` la figur`, cu p`r negru, \mbr`cat` cu inevitabilafust` de doc albastru [i bluz` de pânz` topit`, Sara rânji prietenos [ispuse insinuant:

– Bun`, fii binevenit` pe galer`.Wendy ignor` remarca [i o anun]` c` Sara o s`-i arate locul fiec`rui

dosar.– |ntre timp, am s` m` ocup de problemele urgente [i pe urm` am

s` \ncerc s`-]i formez o idee privind rutina zilnic` – de[i, de fapt, aici,nu prea avem program fix. Chirurgii vin când au vreme [i necoordon`m munca dup` ei. |n diminea]a asta, sunt to]i \n sala deopera]ii, a[a c` avem [ansa s` venim la zi.

– Foarte necesara [ans`, complet` Sara, aparent autodistribuit` \nrolul de cor antic, cu menirea de a semnala necazurile. |i ar`t` lui Emilyunde se p`strau rechizitele [i colec]ia aproape nelimitat` de registre.Pentru Northiam, sistematizarea era foarte important` [i toate celetrebuia \nregistrate \ntr-o puzderie de registre contabile [i carnete,"chiar dac` nu faci altceva decât s` mu]i un obiect dintr-o margine abiroului \n cealalt`", explic` ea sardonic. {i dac` ]ii la via]a ta, ai facebine s` nu ui]i, sau domnul Northiam o s`-]i ia gâtul. Dac` a[ fi\ntrebat`, ar trebui ]inut sub cheie [i eliberat numai \n sala de opera]iis`-[i fac` num`rul – dar [i acolo ar fi necesar s` se apeleze la blindaje.Ceea ce suport` James Leyburn ar da gata orice alt b`rbat.

– Exagerezi, Sara. Ca de obicei. Vocea lui Wendy era tìoas`. So]ie de doctor, trecut` de patruzeci de ani, cu copii studen]i, erasub]ire [i bine f`cut`, cu bucle grizonante [i cu o expresie glumea]`.Dar n-am cum s` neg c` domnul Northiam poate fi uneori greu de

SPITALUL CENTRAL 41

suportat. Ne ]ine permanent \n priz`. Desigur, este un chirurgeminent. F`r` t`gad`, este cel mai bun din Londra, \n domeniu, a[a c`are dreptul la unele ciud`]enii. N-o l`sa pe Sara s` te demoralizeze.

Departe de asta, Emily era tot mai convins` c` a lucra pentru unasemenea om constituia un privilegiu, iar perspectiva de a devenisingura persoan` capabil` s` se descurce cu monstrul genial o ispitea.

Oricum, nu prea avu vreme s` cugete la acel viitor glorios.Diminea]a disp`ru f`r` urm`, \n vreme ce b`tea coridoarele \n sus [i-njos. Mai \ntâi, Sara \i prezent` sec]ia, apoi drumul spre blocul operator,spre Laboratoare, spre Radiologie, spre Fizioterapie, spre rezerve [ispre Ambulatoriu – noroc cu vizita de sâmb`t`, fiindc` altfel ar fi fostcomplet ame]it`. Apoi se familiariz` cu toate obiectele din birou, pân`la ce fel de hârtie trebuia utilizat` pentru fiecare tip de scrisoare, undeerau formularele, cum se utiliza copiatorul, cum s` ata[eze diagrameleEKG la dosar, pe gustul domnului Northiam, [i cum s` completeze unformular dup` breviarul de opera]ie. Afl` despre turele personalului larezerve [i la ambulatoriu. Lui Wendy i se p`ru c` o ame]ise cu atâteainforma]ii, a[a c` o trimise la mas` mai devreme, \mpreun` cu Sara,care profit` de ocazie pentru a o descuraja din nou \n privin]a luiNorthiam.

– |]i va fi mult mai greu, o avertiz` ea. L-am r`bdat atât numaifiindc` [tiam c` Bill se va transfera [i n-am vrut s` mai schimb locul demunc` \nc` o dat`. Oricum, Wendy este o [ef` grozav` [i ai ce \nv`]ade la ea. Pe urm`, mai este James al nostru. Toate sunt \nnebunitedup` el. Northiam \l trateaz` ca pe ultimul gunoi – ah, nu doar pe el.Pe to]i. Nenorocirea este c` a[teapt` performan]e uluitoare de lafiecare membru al echipei, \n oricare secund` a fiec`rei zile. Ar puteas` mai treac` unele lucruri cu vederea, din când \n când, s` \ncerce s`-i sus]in` pe ceilal]i – s` fie mai uman, uneori. Nici o [ans`. N-a f`cut-o niciodat`. Ai s` vezi. Oprindu-se s`-[i trag` sufletul [i s`


\nghit` ni[te suc de mere, Sara p`ru s` se r`zgândeasc`. Vai, drag`,relu` ea cu vinov`]ie. Este prima ta zi, nici nu la-i cunoscut \nc` peb`trânul diavol. Sper c` nu ]i-am turtit fesul?

Jucându-se cu linguri]a \n iaurtul cu zmeur`, departe de a fidezam`git`, Emily era doar decis` s` reu[easc` acolo unde ceilal]ie[uaser`, s` devin` singura persoan` capabil` s` se descurce cu mareleom, oricare ar fi fost dispozi]ia acestuia. Nu-i mai r`mânea decât s`-lcunoasc`.

|n dup`-amiaza aceea nu-[i f`cu apari]ia. |ns` primir` un telefon dela James, care se afla la Terapie Intensiv`, aparent. Anun]a c` Northiam,acompaniat de cei doi americani, plecase la laboratoare, s` ia un prânz\ntârziat cu Felicity. "Pe urm`," \i spuse el lui Wendy, \n`bu[indu-[irâsul, "Northiam [i Felicity urmeaz` s` plece la Hampton Court,\mpreun` cu yankeii".

– Hampton Court?– A[a a zis.– Dar cum r`mâne cu… ? S-a adunat un mald`r de hârtii de semnat

[i a fost c`utat de foarte mult` lume. Tuturor le-am spus c` va fi aicidup`-amiaz` [i…

Chicotul lui James se auzi clar prin telefon.– N-ar fi prima oar`. Va trebui s` ceri scuze \n locul lui. Am s` vin

s` v`d ce pot s` fac, dup` ce rezolv treaba de aici.– Mul]umesc, zise Wendy. Atunci, te a[tept`m.James \[i f`cu apari]ia dup` o jum`tate de ceas, \nso]it de Mark

Corrie.– Am terminat mai iute decât m` a[teptam, explic` el. Salut, Emily.

Cum te descurci?Emily habar n-avea ce s` r`spund`, dar fu salvat` de Wendy.– Se descurc` de minune, spuse ea repede, \ncercând s` capteze

aten]ia lui James pentru problemele de serviciu. Acum, am sortat

SPITALUL CENTRAL 43

scrisorile pe care le po]i semna \n locul lui, a[a c` ar fi bine s` \ncepemcu ele, astfel \ncât Emily s` le poat` duce la po[t`.

– Bine. A[ezându-se la biroul lui Wendy, James \ncepu s` treac`prin mald`rul de scrisori [i acte.

Sara \i aduse un vraf suplimentar.– Astea trebuie semnate de tine. S` le las aici, \mpreun` cu

celelalte?– Sigur c` da.James era \mpresurat de un munte de hârtii. Emily \ncepu s` le

\mp`tureasc` [i s` le vâre \n plicuri, pe m`sur` ce el le semna,separând \n acela[i timp fi[ele, dosarele de caz [i radiografiile, \n altemald`re. Biroul ei din col] fusese ocupat de Mark Corrie, care se ocupade alt` serie de scrisori, de noti]e [i benzi, \mpreun` cu Sara, \n vremece Wendy, la telefon, purta un dialog cât mai calm, \ncercând s` amâneo \ntrevedere.

Trebuie s`-mi p`strez calmul, \[i spuse Emily. S` nu intru \n panic`.Cu orice pre], trebuie s` am grij` s` nu fac vreo \ncurc`tur`. Mai bine\ncet dar sigur. Lu` scrisoarea pe care James tocmai o semnase, pusecopia \n dosarul cazului [i originalul \n plic, \ntrebându-se cum va reu[is` se descurce cu cele trei vrafuri, f`r` s` aib` acces la propriul birou.Totu[i, cumva, se achit` de sarcin`, iar muntele de hârtii din fa]a luiJames \ncepu s` se mic[oreze, \n vreme ce gr`mezile din jurul lui Emily– una pe scaun [i dou` pe jos – cre[teau propor]ional.

|n final, el se l`s` pe spate, \ntinzându-se obosit, dar Emily era preapreocupat` cu num`rarea ca s`-i observe sfâr[eala. Num`ra scrisorile,comparându-le cu \nregistr`rile din catastif, iar apoi cu dosarele. Spre u[urarea ei, socoteala se potrivi.

– Bun, \i spuse el lui Wendy. Am eliberat biroul. Mai e ceva?– Sunt o groaz` de cereri care ar trebui rezolvate azi, r`spunse

Wendy, pe un ton de scuz`.


Cât` vreme Emily duce scrisorile la po[t`, le-am putea da gata.– Perfect.– Stai o clip`, Emily. A]i apucat s` mânca]i ceva?Ambii b`rba]i izbucnir` \n râs.– Probabil se refer` la micul dejun, \i spuse James lui Mark.– {i atunci, n-am apucat decât o cea[c` de cafea, nu-i a[a?

Nu-mi amintesc exact când. Dar nimeni nu s-a gândit s` ne invite [i penoi, sclavii, la gustarea din laborator.

– Sunt sigur` c` pe Emily n-ar deranja-o s` treac` pe la cantin`, la\ntoarcere.

– Sigur c` nu.– Atunci, somon afumat [i [ampanie pentru toat` lumea! suger`

Mark zâmbind.– Sunt convins` c` Felicity \i trateaz` altfel, replic` Wendy.

Oricum, cine sunt americanii `[tia?– Profesorul Cohen [i domnul Flanagan. {i cu siguran]` vor fi

trata]i cum se cuvine. Chiar eu am transmis mesajul. "Sandvi[uri cusomon [i vin la ghea]`, dar n-ar fi mai bine s` trimit` dup` ni[te gin,pentru americani?"

Biroul fu str`b`tut de suspine.– {i ce a r`spuns marele b`rbat? vru s` afle Sara.– Mormìala obi[nuit`. Pe care m-am gr`bit s-o traduc imediat

pentru distinsa doamn`: "perfect, splendid [i poate c` n-ar fi rù s`-[iia m`suri de prevedere [i s` trimit` pe cineva dup` gin." Figura luibuc`lat` se destinse \ntr-un nou zâmbet, trecând cu privirea peste to]icei prezen]i. Deja corpolent – nu dep`[ise treizeci de ani – [iexuberant, Mark Corrie, având aspectul unui zarzavagiu dickensian,era dotat cu ni[te mâini sigure, promi]ând s` rivalizeze cu ale lui James,\n cel mult cinci ani. Ceai fierbinte [i sandvi[uri cu brânz`, sau cevaasem`n`tor, adùg` el.

SPITALUL CENTRAL 45

– S` m` duc cu Emily, s-o ajut…– Ah nu, Sara, nu se poate, o \ntrerupse Mark. Va trebui s` se

descurce singur`. Trebuie s` termin`m aici \nainte s` m` chemecineva.

Emily spera c` va fi \n stare s`-[i g`seasc` drumul. Orice t`nt`lù arfi trebuit s` poat` duce o tav` cu ceaiuri [i sandvi[uri [i ni[te plicuripân` la po[t`.

– S` iei o caraf`, o instrui Sara. Dac` le ceri o caraf` o s`-]i fac`ceaiul pe loc [i vei fi sigur` c` e proasp`t.

– Cel mai important este s` te gr`be[ti, interveni Mark.– Uite, ia de aici, spuse James, \ntinzându-i un pumn de m`run]i[.Emily \i vâr\ \n buzunar. O dureau picioarele. Toat` ziua alergase \n

sus [i-n jos pe coridoare [i pe sc`ri, cùtând acte lips`, radiografiimisterios r`t`cite, dosare [i fi[e de laborator. Uneori, trebuia s` ducàstfel de documente unor persoane care aveau nevoie de ele – [i carenu ezitau s`-i atrag` aten]ia. Acum, \ndat` ce ie[i pe u[`, fu cuprins` detemeri. |n primul rând, ar fi putut \ntârzia la po[t`, iar multe dintrescrisori con]ineau detalii privind consulta]ii sau intern`ri ce urmau sàibe loc a doua zi. |n al doilea, putea s` r`t`ceasc` drumul spre cantin`,s` dea peste vreo coad`, iar apoi, la \ntoarcere, s` nu-l mai prind` peJames. S`-l lase f`r` ceai [i sandvi[uri, nemâncat de la micul dejun.

Dar se aflau \n spital. |mprejur mi[unau r`ni]i [i suferinzi, oamenicare a[teptau s` fie salva]i de doctori ca James [i Mark. Pentru doctori[i pentru pacien]i, o mas` pierdut` nu \nsemna nimic. Probabil c`nimeni n-ar fi observat c` [i-a ratat misiunea. Trebuia s` \nve]e sàcorde lucrurilor importan]a cuvenit`.

|ntradev`r, era coad`. Format` de ni[te gr`sani care vizibil nu semul]umeau cu trei mese pe zi, ci le completau cu cel pu]indou`sprezece gust`ri. |i ura. |n sfâr[it, gâfâind, se \ntoarse [i, spreu[urarea ei, \i g`si pe James [i pe Mark. Se bucur` de parc` ar fi ajutat


la o na[tere \n ambulan]` sau ar fi f`cut o traheotomie de urgen]`, \nmijlocul Atlanticului, cu ajutorul unui pix.

O \ntâmpinar` cu urale [i se repezir` asupra mânc`rii. Cu guraplin`, Mark remarc`:

– Ce bine c` \n`l]imea sa se afl` \n drum spre Hampton Court. N-ar aprecia transformarea biroului \n sal` de mese.

– M` \ntreb uneori, cum \[i \nchipuie c` supravie]uie[tepersonalul, spuse Wendy, f`r` pasiune.

– Crede c` rezist`m cu aer. Simplu. Am observat adesea.– Desigur, de când lucrez pentru el, avem o disput` continu`

privind gust`rile luate \n birou. Nu-[i d` seama c` sunt esen]iale.James \[i turn` alt ceai.– Ei bine, zise el \mp`ciuitor, are [i el dreptate. Cu toate aceste

vizite simandicoase, s-ar putea ca biroul plin de farfurii murdare [iborcane de iaurt s` nu lase o impresie grozav`, cum se \ntâmpl` laOrtopedie.

– Dar gânde[te-te la ortopezii `ia bine hr`ni]i, la energia, ini]iativa[i puterea min]ii lor. Problema noastr` e c` marelui om \i place teribils` respecte regulamentul. |[i \nchipuie c`, dac` [i-ar da acceptul o dat`pentru un sandvi[ cu [unc`, locul `sta s-ar transforma \ndat` \ntr-unsoi de buc`t`rie de campanie pentru tot spitalul. N-are \ncredere \nnimeni. Problema noastr` const` \n a ne asigura un nivel adecvat denutri]ie. Mark clipi [iret [i \nghi]i un sandvi[ \ntreg.

– Asta-i ultima band`, Mark? \ntreb` Sara. Dac` este, te superi dac-o [terg acum? I-am promis lui Bill c` ne \ntâlnim la cinci [ijum`tate.

– Bine. |]i foarte mul]umesc.– Pleac` imediat, spuse Wendy. Emily [i cu mine o s` facem ordine

pe aici.

SPITALUL CENTRAL 47

– Mersi. Sara \[i scoase pantofii u[ori, f`r` toc, pe care-i purtase laserviciu, \nc`l]ând \n loc ni[te sandale cu talp` chiar mai groas` decâtale lui Emily.

A[a deci! Emily \[i spuse c` trebuia s` scrie acas`, cerându-le s`-itrimit` pantofii de sport [i câteva tricouri.

– Dac` te duci spre Terapie Intensiv`, Mark, o s` mergem\mpreun`, spuse James. S` vedem \n ce stadiu sunt pacien]ii de ast`zi.

– Bine, r`spunse cel`lalt, ridicându-se.– Mul]umesc pentru ceai [i pentru compasiune, ad`ug` James, cu

mâna pe clan]`. Privi spre Emily, care st`tea pe pardoseal`,\nregistrând radiografiile \ntr-un carnet. Vreo or` am s` stau la TerapieIntensiv`, iar apoi o s` m` duc prin rezerve, a[a c` am s` m`nânc \ntreopt [i nou`, cred. Vrei s` m` acompaniezi? Sau e prea târziu pentrutine?

F`r` s` observe surpriza pe care propunerea le-o pricinuisecelorlal]i, Emily ridic` ochii din carne]el, l`s` creionul, puse un degetpe num`rul curent [i \l asigur` pe un ton agreabil c` \i convenea deminune.

Se f`cuse opt [i un sfert, când el veni s-o ia de la Oriel House [i oduse la un local micu], dar vizibil scump, din Soho, comandând vin [imâncare delicioas`, de parc` ar fi s`rb`torit ceva.

– P`i, chiar asta facem, replic` el, ca r`spuns la observa]ie.S`rb`torim prima ta zi la Central.

James descoperi cu stupoare c` era purul adev`r. Spitalul \i eracas`, mai mult decât apartamentul \n care locuia, [i prezen]a lui Emilyla birouri, apar]inând "familiei" sale [i \nso]indu-l la cin`, se dovediseextrem de pl`cut` – mai ales dup` o asemenea zi, \n care Northiamplecase din senin la Hampton Court [i-l umilise public, neinvitându-lla mas`. Oricare altul ar fi invitat \ntreaga echip`. Nu [i Northiam. Dar \n mod normal, chiar [i el ar fi trebuit s`-[i invite m`car primul


asistent. Cina \n compania acestei copile lini[tite [i fermec`toare sedovedea o compensa]ie uimitor de binef`c`toare.

Emily se schimbase [i purta o fust` lung`, \nflorat` [i o bluz`mulat`, neagr`. Devenise o tân`r` extrem de atr`g`toare. Nici o\ndoial`, urma s` fie foarte curtat` la Central. Gândul nu-i produsepl`cerea scontat` [i ferindu-se s` analizeze motivele acelui acces de –de ce? Doar n-o fi fost gelozie, nu? Ridicol – aduse \n discu]ie unsubiect care s`-i acapareze garantat aten]ia, opera]ia din cursuldimine]ii [i comportamentul ciudat al lui Northiam.

Pentru Emily, era o pl`cere s`-l asculte recapitulând evenimentelezilei.

– Ah, da. Cum a mers opera]ia? Dar americanii, cum s-au purtat?Toat` lumea vorbea despre ei.

– Erau foarte buni. {i amabili. De fapt, opera]ia a decurs excelent.Northiam s-a \ntrecut pe sine. Americanii au fost vizibil impresiona]i.|ndr`znesc s` spun c` `sta este motivul ie[irii la Hampton Court – de[icred c` a existat [i dorin]a de a-i ]ine cât mai departe de mine. Sigur c``sta fusese motivul. Pân` ce nu-l formulase, nu \n]elesese pe deplincomportarea lui Northiam, dup` terminarea interven]iei chirurgicalepropriu-zise.

– S`-i ]in` departe? s`ri Emily. De ce?– Dac`-]i spun, trebuie s` r`mân` \ntre noi. nici un cuvin]el la

spital.– Jur. Sunt o persoan` de \ncredere, s` [tii. De când am \nceput

s`-l ajut pe tata la cabinet, m-am obi[nuit s` ]in secrete. Tata m-a puss`-mi iau angajamentul – un fel de jur`mânt hipocratic. Nici Melisseinu-i povestesc nimic. |[i zise c` poate c` nu era cel mai nimeritargument.

– Sper s` n-o faci. Ei bine, uite cum st` treaba. Sim]ea nevoia s`scape de presiune, ca s` nu explodeze. Northiam [i cu mine avem

SPITALUL CENTRAL 49

opinii diferite asupra deschiderii de care trebuie s` dea dovad`sistemul de s`n`tate public`. El spune c` trebuie s` fie deschis vizitatorilor din strìn`tate. Dup` el, [tiin]a medical` trebuie s` fieinterna]ional`, adic` trebuie s` \mp`rt`[im tuturor atât e[ecurile cât [ireu[itele. |nv`]ând unii de la al]ii, pe termen lung, toat` lumea are decâ[tigat.

– Dar tu e[ti de alt` p`rere?– Tind s` las ra]iunea deoparte, cum spune el. Nu-mi place.

Oricât` logic` ar avea – iar argumentele lui sunt solide – mie mi separe de neiertat. Ast`zi, de exemplu, le mormìa ceva americanilor –de fapt continu` pe tema asta de câteva s`pt`mâni – despre marelescandal al pacemakerelor.

– Sara a pomenit ceva despre asta, la prânz, dar…– {tii ce-i `la un stimulator cardiac? Spre deosebire de Melissa, care

[i-ar fi \nchipuit c` e vreo tendin]` nou` a modei, probabil c` Emily erala curent cu termenul. Avea dreptate.

– Un dispozitiv care se implanteaz` pentru a regulariza b`tìleinimii cuiva, r`spunse ea cu precizie. Atunci când partea inimiiresponsabil` cu ritmul b`tìlor, cu un nume ciudat, hm …

– Fasciculul lui His.– … când nu func]ioneaz` corect.– De ce n-ai f`cut medicin`?– Eu? Era uimit` de sugestie. De ce a[ fi \ncercat? Mama este

secretar`, iar eu \i sem`n, \mi place munca asta, oricât ]i s-ar p`rea deincredibil. A[a cum ]ie \]i place chirurgia. Prefer s` am [i cuno[tin]emedicale, dar n-a[ putea profesa \n domeniu, ca tine sau ca tata. Zi maideparte.

– Ei bine, implantarea de pacemakere este una din opera]iilefrecvente la noi. Amândoi realiz`m asemenea proceduri, iar \n zilelenoastre riscul este minim. Opera]ia este simpl` – de[i pe vremea


tat`lui tù nu se f`cea deloc. Pe atunci, nu se opera pe cord deschis.Lucrurile au evoluat.

– {i care-i clenciul?– Pre]ul.– Dar dac` salveaz` vie]i? Sunt atât de scumpe pacemakerele?– Aproape tot ce se folose[te \n chirurgia cordului este teribil de

scump. Problema este c` stimulatoarele curent folosite cost` camjum`tate din cele considerate bune de Northiam. |n asta const` de faptmarele scandal al pacemakerelor.

– Cel pe care-l dore[te el este chiar atât de bun?– Nu-l prefer` \ntotdeauna. Numai \n unele cazuri.– Dar \n acele cazuri, este mult mai bun?– Ca s` fiu sincer, pân` de curând, nimeni – inclusiv Northiam –

nu [tia cu siguran]`. Dar am f`cut un studiu statistic, iar r`spunsul estec`, \n anumite ocazii, este de dorit s` folosim varianta mai scump`.Uneori, poate elimina necesitatea unei interven]ii ulterioare – de[iexist` [i cazuri când aceasta nu poate fi evitat`.

– {i chiar cost` atât de mult?– Ah, pì, asta \l irit` pe Northiam. Nu-i scump decât \n ochii celor

de la aprovizionare. Se pare c` [eful lor nu-i \n stare s` vad` dincolo devârful nasului. Folosite \n cazurile despre care vorbeam, pacemakereleieftine ar costa de fapt mai mult, fiindc` \nlocuirea ar \nsemnaadùgarea costurilor legate de o nou` opera]ie. Ar costa mai mult chiardac` te rezumi la aspectul pur financiar. A[a c`, Northiam – care maide]ine [i func]ia de consultant \n Ministerul S`n`t`]ii – a \naintat unmemorandum, \n care explica toate astea, precum [i faptul c` \ntimpul pierdut cu noua inteven]ie, chirurgii ar putea rezolva altecazuri.

– Deci a demonstrat juste]ea cheltuielilor sporite?

SPITALUL CENTRAL 51

– |ntr-adev`r. Cu toate protestele. Dac` [i-ar ]ine gura, lucrurile s-ar rezolva de la sine. Nu-s de acord c` \n acest stadiu, se apuc` s`de[erte sacul \n fa]a americanilor `stora. Birocra]ia se mi[c` lent pestetot, s` recunoa[tem, iar eu [tiu bine c` sistemul de s`n`tate public` arecea mai mare iner]ie. Dar \n principiu, problema a fost rezolvat`, n-armai trebui decât s` a[tepte. Cu un minim de bun`voin]`, aceast`b`t`lie final` ar fi putut fi evitat`. Râse scurt. N-am asemenea noroc. De câteva luni, administrativul [i Northiam se dau peste cap s` se iritereciproc [i s` se contrazic`.

– Sigur, dar cei de la administra]ie \[i dau seama cu cine au de-aface? Adic`, Northiam are un renume interna]ional, este faimos, un felde celebritate \n domeniu. Nici un administrator n-ar trebui s`-[i vârenasul \n sala de opera]ii a lui Northiam, nu-i a[a?

– Asta, r`]u[co, este exact ceea ce s-a \ntâmplat.– Dar cum e posibil? Oricum, ai spus c` e consilier \n minister, a[a

c` n-are decât s` decid` care stimulator va fi utilizat.– |n teorie, a[a este. |n practic`, recomand`rile lui au fost

acceptate. Dar aceast` decizie trebuie s` treac` de un num`r decomisii, \nainte de a deveni oficial`. Uneori, dureaz` câteva luni pân`s` ajung` la nivel executiv. Dar chiar [i a[a, ministerul a emis o directiv`privind stimulatoarele cardiace [i majoritatea spitalelor o aplic` deja.Numai c`, norocul nostru, copia destinat` Spitalului Central s-a r`t`citpe undeva [i, \ntre timp, un novice de la aprovizionare [i-a g`sit s`-linformeze pe domnul Northiam c` utiliza un model gre[it [i c` trebuies` \nceteze imediat.

– I-au spus c` gre[e[te? Vocea lui Emily se ridic` a ne\ncredere.– Em, draga mea, e[ti o fat` croit` dup` gustul lui Northiam [i-]i

prezic un viitor str`lucit aici. Tonul t`u oripilat l-ar fi uns la inim`.Oricum, acum pricepi de ce este atât de pornit. I-a acuzat pe cei de laadministra]ie c` \ncearc` s`-i \ngr`deasc` responsabilitatea medical`.


A raportat incidentul peste tot – la Colegiul Regal al Chirurgilor, laAsocia]ia Medical` Britanic` [i, desigur, la Ministerul S`n`t`]ii. Admit c`sistemul de s`n`tate public` ar fi mult mai eficient dac` toat` lumea arreac]iona la fel de puternic la asemenea comportament neprofesionist.Oricum, a fost un tumult grozav, iar azi, Nmorthiam era ner`bd`tor s`relateze americanilor despre r`zboiul pe via]` [i pe moarte cu cei de laadministra]ie. A f`cut o mul]ime de aluzii la "independen]a judec`]iiclinice, pe care unii dintre colegii mei sunt gata s-o tr`deze" – asta erao \mpuns`tur` la adresa mea, pricepi – prevestind preluarea serviciilorde s`n`tate public` de ni[te birocra]i f`r` chip. {i cum nu m-a invitat lamasa organizat`, lucru pe care l-ar fi f`cut \n mod normal, iar apoi a[ters-o la Hampton Court \n modul `sta enervant, \]i pot garanta c`pân` acum le-a turnat \ntreaga poveste. Privi spre ceasul de mân`. La naiba, va trebui s` plec. |mi pare r`u, Emily, sunt la fel denepoliticos ca Northiam, obosindu-te pe tot timpul mesei cu ceea cese petrece \n spital.

– Dar mi-a pl`cut.– Am s`-]i chem un taxi. Mi-e team` c` nu mai am vreme s` te

conduc. Doar dac`… Se \ntrerupse, gânditor. Ai mai fost la TerapieIntensiv`? }i-au f`cut prezentarea locului, azi-diminea]`? |n mod foarteciudat, nu-i venea s` se despart` de ea.

– Mi-au ar`tat sec]ia, ca s` m` pot orienta, [i am v`zut u[ile de laTerapie Intensiv`. N-am intrat. Se sim]ea plin` de speran]`. Oare o s-oinvite s`-l \nso]easc`? Mi-ar pl`cea s` v`d, dac` se poate. Crezi c`…

– Po]i veni cu mine. Singura problem` este c` va trebui s`-]i g`se[tisingur` drumul, la \ntoarcere.

– Nu conteaz`, \l asigur` Emily, cu pasiune. Am s` g`sesc u[or untaxi.

– Prea bine, atunci. S` mergem.

SPITALUL CENTRAL 53

Capitolul 4

La Central, ar fi putut s` fie amiaz`, la fel de bine ca miezul nop]ii.Zor, saluturi, mul]ime – [i to]i se cuno[teau \ntre ei. Emily era singurastr`in`. Totu[i, situa]ia n-o deranja. Obi[nuit` de mic` s`-[i \nso]easc`tat`l la vizite, nu se dep`rt` la mai mult de dou`zeci de centimetri deum`rul lui James, de parc` ar fi fost ata[at` cu lipici, \l urm` \n lift [iprin u[ile de la Terapie Intensiv`.

Sau poate mai potrivit ar fi fost termenul "foaier", pentru acest loc,unde atmosfera amintea de hotelul favorit al Melissei, dar [i de ofarmacie elve]ian`. Calmul lini[tit, eficien]a preocupat` eraucaracteristice medicinii. Dar \nc`perea aducea mai degrab` cu asisten]amedical` privat`, dintr-un local luxos – destinat parc` [eicilor arabi.Adev`rul era c` adesea chiar ad`postea [eici, ca [i orice alt` persoan`care avea nevoie de \ngrijire cardiologic`, de rezerve, de s`li deopera]ie, de tratamente ambulatorii.

U[ile cu senzor se deschiser` la apropierea lor. Luminile erauaprinse; se auzea un zumzet constant; totul lucea de cur`]enie; iarfluxul continuu de halate albe [i uniforme era \nso]it de un murmurabia re]inut de voci. |n`untru te izbea abunden]a de aparatur`. Emily nu mai v`zuse asemenea \ngr`m`dire. Iar printre ma[in`rii, se

vedeau pacien]ii. Pl`pânzi, fragili, p`reau s` fie complet la mila aceloraparate. Ea [tia c` majoritatea nu f`cea decât s` le sus]in` efortul de ar`mâne \n via]`.

Aparatele [i personalul – desigur, nici unul n-ar fi reu[it f`r`contribu]ia celuilalt. Oameni ca James [i Northiam.

{i… spre consternarea ei, Northiam era acolo. Nu ar`ta deloc a[acum se a[teptase. {i-l imaginase ca pe un taur de om, cu for]`covâr[itoare, zgomotos. Dar iat`-l, o siluet` micu]`, tuns scurt, cumusta]` sub]ire [i ochi ca ni[te lasere. Un b`rbat micu] cu aparen]`surprinz`tor de puternic`. Impactul imensei autorit`]i ner`bd`toare of`cu s` se retrag` involuntar, dorindu-[i s` se poat` face nev`zut`imediat, s` se \ntoarc` [i s-o rup` la fug`.

Totu[i, reu[i s` se men]in` pe loc, supravie]uind scurtei prezent`rif`cute de James.

Urm` al doilea [oc. Felicity Northiam. Cum era posibil ca [atenasupl`, minunat`, s` fie nu doar un excelent patolog, dar [i so]ia acestuib`trânel furios?

Desigur, al]ii avuseser` aceea[i reac]ie, \naintea lui Emily. Cu dou`decenii mai tân`r` decât Northiam, Felicity \l luase de b`rbat cu cinciani \n urm`, spre surpriza tuturor contemporanilor din Central.

Din cauz` c` Felicity Esher, cum o chema pe atunci, fuseselogodnica recunoscut` a lui Tom Rennison, pe când acesta era primasistent al lui Northiam. Când Rennison plecase, toat` lumea crezusec` Felicity avea s` dispar` [i ea. Numai c` ea r`m`sese pe loc [i, latimpul potrivit, se m`ritase cu Marcus Northiam. Fusese noutateaanului.

Era fericit`? Sau \[i mai amintea de Tom? Nimeni n-ar fi pututspune. Felicity se dovedea impenetrabil`.

Nu lipsiser` previziunile dezastruoase. Singurele calit`]i comunecelor doi, se spunea cu rea– voin]`, erau arogan]a intelectual` [i

SPITALUL CENTRAL 55

ner`bdarea – cam [ubred fundament pentru o rela]ie fericit`. |n mic`m`sur`, totu[i, cum se constatase \n departamentul cardio-toracic, eareu[ise s`-l schimbe \n bine. De exemplu, Northiam \ncepuse s`priceap` câte ceva despre mod`. Existau cazuri – unul sau dou` pe an– când acceptase necesitatea ca una din subalterne s` plece maidevreme, pentru a fi punctual` la coafor.

Desigur, Emily nu [tia nimic din toate acestea, r`mânând doaruimit` de tinere]ea [i frumuse]ea lui Felicity. |nalt` [i supl`, cu p`rulauriu-ro[cat prins la ceaf`, cu fusta de [ifon de culoarea smaraldului –pe care o purtase la cina de la Waldorf, \n prezen]a americanilor –drapat` \n jurul gleznelor, Felicity atr`gea toate privirile.

Ceea ce nu b`nuise Emily, era efectul propriei persoane. Ochii b`trânului indispus [i ai frumoasei ro[cate se \ntâlnir`, purtândinterog`ri nerostite. De \ndat` ce r`maser` singuri, Northiam \ntreb`:

– Crezi c` James [i-a g`sit \n sfâr[it o prieten`?– Nu numai c` a g`sit-o, dar a [i implantat-o la birouri, dup` cât se

pare.– Asta e demn de observat.{i astfel, zvonul care se n`scuse o dat` cu invita]ia la cin` f`cut` de

James, se r`spândi ca un incendiu de p`dure.|n seara aceea, totu[i, Northiam se purt` de parc` ea ar fi fost

invizibil`, mul]umindu-se s` spun`, imediat dup` prezent`ri:– Am trecut pe aici s` v`d ce-i cu pacientul de azi-diminea]`, James.– Desigur.– Am s` v` las, zise Emily \n grab`, adresându-se spin`rilor celor

doi. Cobor\ cu liftul, ie[i \n curte [i apoi \n pia]a tihnit`.Era bini[or trecut de miezul nop]ii [i \n loc s` ia un taxi, cum

presupusese James, plec` pe jos, cu gândul la ziua care se \ncheiase,sim]indu-se deja parte a acestei mari institu]ii de \nv`]`mânt medical,lucrând pentru chirurgi, b`tând coridoarele – niciodat` din nou


coco]at` pe sandale oropedice – cu treab`. {i triumfal, \ncoronândexperien]ele zilei, tocmai p`r`sise Terapia Intensiv`, unde fuseseprezentat` [efului, renumitul Marcus Northiam. Asta \nsemna via]alondonez` [i-i venea ca o m`nu[`.

Spre cap`tul pie]ei, apropiindu-se, v`zu lumin` la subsolul casei cucoad` de p`un pe u[`. Vru s` treac` \nainte, dar se opri, ezitând lagândul c` Melissa era acolo, cu Greg.

Sor`-sa fusese vizibil deranjat`, aflând c` James o invitase la mas`.– Ah, doar n-o s`-]i petreci seara cu el, izbucnise ea. N-ai putea

s`-l refuzi? Ai s` te plictise[ti teribil [i, \n afar` de asta, voiam s` te iaucu mine, la Greg. I-am spus c` o s` venim \mpreun`.

– I-am promis lui James. Fusese ferm` [i repetase, atunci cândMelissa insistase. Dac` m-ai fi anun]at, puteam s`-i spun c` suntocupat`. Acum \ns`, nu mai pot da \napoi.

– |ncearc` s` scapi de el cât mai iute [i vino singur`, o instruiseMelissa.

La aproape unu diminea]a, nu se putea spune c` ar fi fost devreme,totu[i, Melissa probabil c` era \nc` acolo. Sunetul unei ghitare se ridicapân` la ea [i, \n ciuda oboselii, muzica [i vocile o atraser` [i cobor\sc`rile spre lumina pâlpâitoare de lumânare, atât de misterioas` [iincitant`.

***

Acea prim` zi urma s` fie etalon pentru toate celelalte, cinci ore desomn devenind o medie. La [apte, cobora din pat cu ochii cârpi]i desomn, se trezea abia sub du[, lua micul dejun \n camera copilului, cuBarnaby [i cu Joan – rareori, Melissa se trezea \nainte de zece – iar apoi

SPITALUL CENTRAL 57

era sorbit` de vârtejul mul]imii gr`bite din sta]ia de metrou. Din momentul acela, pân` seara, se integra personalului de la Central.La birou, reu[ea s`-[i fac` treburile, s` consemneze orice detaliu \nregistre. |[i rezolva sarcinile cu acurate]e [i metodic, iar la stenografiese pricepea foarte bine, astfel c` Wendy sfâr[i prin a o considera multmai de \ncredere decât pe pripita Sara. Singurul handicap era viteza dedactilografiere, mult inferioar` Sarei, cu toate c` se str`duia s-o\mbun`t`]easc`. Reu[ea din ce \n ce mai bine s`-i recunoasc` pe ceicare intrau \n \nc`pere – spre marea ei u[urare – medici, patologi–spre exemplu, so]ul lui Wendy–, radiologi, fiziologi –so]ul Sarei–,biochimi[ti, anestezi[ti. Lista aproape c` nu avea sfâr[it [i, la \nceput,era foarte stânjenit` dac` nu putea s`-i deosebeasc` la telefon, sau peviu. Mai târziu, se \nro[ea de fiecare dat` când \[i amintea gafelecomise. |l confundase pe doctorul Amyas Miller, eminentul specialist\n medicin`, apar]inând echipei lui Northiam, cu Fred, brancardierul.|ntrucât, de[i nu se prea vorbea despre asta, cei doi sem`nau atât fizic,cât [i ca glas –ca s-o spunem pe [leau, ambii foloseau dialectulcockney,– toat` lumea izbucnise \n râs, când p`]ania lui Emilydevenise cunoscut`.

– Nu te nec`ji, drag`, spusese Sara vesel`. To]i am p`]it-o.Pe Northiam continua s`-l considere \nsp`imânt`tor. Totu[i, fu

asigurat` c`, aparent, [eful avea o sl`biciune pentru ea, ceea ce erasuficient pentru a-i asigura viitorul \n cadrul sec]iei.

|n mai pu]in de dou` s`pt`mâni, \ncepu s` fie \nconjurat` depretenden]i, ner`bd`tori s-o scoat` \n ora[. Mark Corrie, precum [i oserie de stagiari de medicin` sau de chirurgie, pe care-i cunoscuse \ntimpul turelor. Captase [i aten]ia unuia dintre administratori, precum[i pe cea a lui Matthew, costelivul australian, cu vorb` t`r`g`nat` [i p`rde culoarea nisipului, care, din motive de comoditate, locuia \ntr-orulot`, \n parcarea spitalului. Prietena \l a[tepta acas`, cel pu]in asta


spera el. |i ar`tase lui Emily fotografii ale casei p`rin]ilor, de lâng`Sydney [i ale lui Jackie, cea cu care urma s` se \nsoare, dup`terminarea lucr`rii de doctorat. O lu` cu el, s`-i arate peisaje, c`utândcu r`bdare \n ghid, minunându-se – a[a cum f`cuser` [i Northiam cuamericanii, cu excep]ia faptului c` ei se aflau \ntr-un Rolls – admirativla Hampton Court, la Windsor Castle, la catedrala din Canterbury,precum [i la Oxford sau Cambridge. Când ie[eau \mpreun`, Emilyparticipa la cheltuieli, pl`tea jum`tate din benzin`. Se mul]umeau cumese ieftine, preg`tite chiar \n rulot` – \ntr-un decor foarte diferit decel al apartamentului de lux al Melissei.

De fapt, via]a ei se desf`[ura \n trei ipostaze foarte diferite. La spital, \n casele cu u[i pictate, din pia]a St. Anne, [i-n apartamentuldin Knightsbridge. Cele trei nu se amestecau [i \nv`]` repede c` n-aveanici un rost s` le povesteasc`, Melissei [i lui Greg, despre spital – saului James, despre ceea ce el numea "amicii t`i de la cel`lalt cap`t alpie]ei".

Statura lui James era cu un cap deasupra celorlal]i membri aiechipei, iar pentru ea, esen]a vie]ii de spital consta \n scurtele luiapari]ii, \n trecere spre sala de opera]ii, spre Terapie Intensiv`, sprerezerve, sau spre Ambulatoriu. Trupe[, blând, vorbind direct [i pe-ndelete, radia siguran]` [i integritate.

Asumase rolul de protector [i gardian, urm`rind-o cu ochip`rintesc. Prima invita]ie la cin` fu urmat` de multe altele – cam o dat`pe s`pt`mân`, la sfâr[itul zilei de munc`.

|n birou, telefonul \ncepea s` sune, iar ea r`spundea. "Em, aiciJames." Nu c` ar fi \nsemnat cine [tie ce, desigur. De obicei, el continuacu "Ai transcris \nregistrarea? A[ vrea s`…" sau, alteori, cu "Sunt gatascrisorile alea?"

Cu pu]in noroc, \i r`spundea "tocmai sunt la ultima."

SPITALUL CENTRAL 59

– Grozav! |ndat` ce-s gata, po]i s` mi le aduci la Ambulatoriu? Dac` ajungi aici \n cel mult zece minute, le-a[ putea semna, \nainte dea urca la rezerve.

Dar uneori, spunea:– Em? Ce-ai zice de o cin` \n ora[? M` gândeam c` am putea…Desigur, adesea \l refuzase. Fie c`-i promisese deja lui Matthew

s`-l \nso]easc` la un muzeu, sau primise invita]ia lui Mark Corrie,c`ruia \i pl`cea s` exploreze micile localuri din Ghidul Restaurantelor.Oricum, n-ar fi putut s` a[tepte \n fiecare sear`, \n eventualitatea c`James ar suna.

|n orice caz, când se \ntâlneau, de obicei, se comporta de parc` arfi discutat regimul alimentar al vreunuia dintre fo[tii pacien]i. Emily râdea de interogatoriile despre mesele ei, nec`jindu-l pentruatitudinea lui, cu lejeritatea unei surori mai tinere, cum se [i sim]ea. Cu toate c` n-ar fi admis, \i pl`cea senza]ia de siguran]` pe care i-ofurniza acea grij`, dar mai ales \i pl`cea compania lui. Curând, \ncepus` a[tepte cu ner`bdare serile petrecute \mpreun`, s` se \mbrace cugrij` sporit`, ca s` nu-l fac` de râs. Dup` toate cele, era foarte sus pescara ierarhic` de la Central.

Când ie[eau \n grup, la vreo s`rb`toare, Emily era acceptat` dreptpartenera lui obi[nuit`. De câteva ori, petrecerile l-au inclus [i peNorthiam, cu Felicity. |n cele din urm`, \ntr-o sear`, fu invitat` s`-l\nso]easc` pe James la un dineu, organizat de Northiam, \n cinsteaunui distins chirurg din Cairo. Pentru acea ocazie, Emily \mprumutaseo minun`]ie de fust` de la Melissa. Sor`-sa, cu un cap mai \nalt`, \isugerase o fust` midi, care lui Emily \i ajungea pân` la glezne, deculoarea mandarinei, ce se \mbina perfect cu tenul ei brunet,punându-i \n valoare silueta, astfel \ncât chiar Northiam p`ru s-oobserve, renun]ând la privirile lui de obicei suspicioase.


– Ce rochie minunat`, Emily, remarc` imediat Felicity. Nu cumvaeste o Yuki?

– Ba da. De fapt, \i apar]ine sor`-mi – nu voiam s` v` fac de ru[ine.Privi \mprejur, u[or stânjenit`.

James o \mb`rb`t` imediat.– De parc` a[a ceva ar fi posibil, izbucni el, uitându-[i mâna pe

um`rul ei. Felicity [i Northiam schimbar` priviri cu \n]eles.Alteori, nu se g`teau deloc. James o plimba prin Londra, prin City,

adev`ratul centru financiar [i comercial al capitalei, ar`tându-icapodopera lui Wren, catedrala St. Paul, precum [i alte biserici recon-struite de acela[i arhitect, dup` marele incendiu din 1666. V`zur` [ibiserici mai vechi, al c`ror nume reflecta de obicei ocupa]ia predilect`a locuitorilor din zon`: St. Michael Cornhill, St. Mildred Bread Street,St. Catherine by the Tower, sau St. Andrew by the Wardrobe, precum[i favorita ei, St. Nicholas Shambles.

Tot \mpreun`, explorar` pi]ele, str`du]ele \nguste [i gr`dinileascunse ce \nfloreau pe nea[teptate \ntre acele cl`diri mohorâte. Lâng` St. Paul, g`sir` trandafiri târzii \nc` \nflori]i [i de asemenea \ngr`dina bisericii St. Sepulchre Without Newgate, distrus` debombardamentele din 1940. Sau \n Russell Square, \nconjurat` de unmelanj de stiluri arhitectonice – de la goticul extravagant al hoteluluiRussell, pân` la construc]ia de sticl` [i o]el a noii Facult`]i de Drept.Londra p`rea ora[ul florilor [i al copacilor seculari.

De ani de zile, \nc` de când venise ca student, lui James \i pl`cuses` colinde str`zile. Era o form` ieftin` de recreere [i \nc` de pe atuncise str`duia s`-[i elimine astfel din minte orice nepl`cere sau conflict.|ntr-o zi, când Emily \i povestea despre nepl`cutul incident cu doctorulAmyas, James r`spunse imediat:

– Ni s-a \ntâmplat tuturor.

SPITALUL CENTRAL 61

Ea a ridicat ochii spre el, \nalt [i m`t`h`los, \n costumul de calitate.Era un fel de mentor. I se p`ru imposibil s`-i accepte declara]ia [i \ispuse.

Tocmai treceau prin Russell Square, unul din terenurile deplimbare favorite ale lui James, cu paji[tile, copacii \nal]i [i cele treifântâni din centru. El \[i petrecu bra]ul \n jurul umerilor ei, \ntr-un gestfr`]esc, [i o \mbr`]i[` scurt.

– Te asigur, spusese el, al]ii au p`]it-o [i mai r`u. La \nceput, nutrecea un ceas f`r` s` m` agit. M` \nvârteam prin pia]a asta, meditândasupra erorilor catastrofale pe care le comisesem. O privi iute [i-isurprinse uimirea amestecat` cu pu]in scepticism. Ah, poate c` altorali se p`rea grozav c` intrasem \n echipa lui Northiam – când am primitvestea, am fost cu siguran]` \ncântat – dar via]a de zi cu zi, te asigur,Em, n-avea nimic de-a face cu un triumf. Ba din contr`. Am o firemolcom`, \n vreme ce Northiam este exact opusul [i foarte ner`bd`tor,pe deasupra. Ca s` fiu cinstit, m` perpelea la foc m`runt. {i a trebuits` suport – nu [tiam cum s` fac fa]`, l`sând la o parte demisia. {i la astanu voiam s` apelez, oricare ar fi fost consecin]ele. De multe ori fusesepe punctul de a exploda, de a-i spune nemernicului b`trân ce puteaface cu slujba lui, dar voise s`-[i p`streze postul [i s` \nve]e de la acelindivid insuportabil, care era \ntâmpl`tor [i cel mai str`lucit chirurgdin ]ar`. A[a c` strânsese din din]i. St`pânirea de sine d`duse roade,iar acum, colindând str`zile, era asaltat de emo]ii.

– Chiar dup` ce i-am devenit stagiar, jum`tate din timp eram lacu]ite. De exemplu, dac` vorbeam cu un pacient, o luam pe-ndelete,ca s`-i astâmp`r panica indus` de tot calabalâcul tehnic – lumini]epâlpâitoare, mi[care continu`, [i celelalte. {tii cum e. Apoi, \l auzeampe Northiam strigându-m`, cerându-mi s` trec la altceva, s` las balt`explica]iile. Totu[i, James avusese un soi de \nc`p`]ânare, care-l\mpiedicase s` dea curs acelor presiuni. De obicei, \[i termina


explica]iile \n propriul ritm. Pe urm`, vezi tu, Northiam mi-o scotea penas. Primeam tot felul de observa]ii t`ioase, \n fa]a vizitatorilor sau astuden]ilor.

Emily auzise o poveste similar` de la Mark Corrie. Oare [i Jamesfusese obligat s` trec` prin toate astea? Dintr-o dat`, \l v`zu \ntr-o nou`lumin`, fiindc` pân` atunci \l considerase de neatins la Central. Acum, \n acele seri magice, prin pia]etele londoneze, printre trandafiri,dalii [i crizanteme, \ncepea s` \ntrevad` alt James, nu doar maicomplex, dar [i mai vulnerabil decât ar fi crezut posibil.

P`[ind unul lâng` cel`lalt, James se trezi povestindu-i despretinere]ea, s`r`cia [i nesiguran]ele sale. Mai \ntâi ca student, apoi caproasp`t chirurg stagiar. {i \n vreme ce-i dep`na amintirile, acel tân`rpe care-l crezuse uitat de mult p`ru s` prind` iar consisten]` \n sufletullui. Dintr-o dat`, deveni mult mai animat [i incomparabil mai binedispus. |n cele din urm`, pe m`sur` ce toamna l`sa loc iernii, sim]i c`,la fel cum \i \mp`rt`[ise trecutul, incepea s` doreasc` s` \mpart` cu ea[i viitorul. |[i d`du seama c` dorea ca Emily s` r`mân` in via]a lui.Pentru totdeauna. {i de ce nu? Nu exista nici o piedic`. Doar nu eraMatusalem.

|ns` apoi, \n ziua urm`toare, venea la birouri plin de speran]` [i og`sea râzând cu Mark Corrie, sau trecea pe lâng` ea \n pia]` [i o vedeadiscutând lejer cu Matthew, urcând \n rulot` [i plecând \mpreun`.

Optimismul lui ren`scut intr` \n declin. Ace[tia erau de vâresta ei.Pentru propria protec]ie, se hot`r\ s-o vad` mai rar, dar cumva, nureu[i s`-[i pun` \n aplicare decizia. De fapt, aveau tendin]a de a petrecetot mai mult timp \mpreun`.

|n acea diminea]` de sâmb`t`, Emily d`duse peste el, dup` ce-[iterminase rondul prin rezerve. Hot`râr` s` mearg` la malul râului [iplecar` \ndat`, trecând pe lâng` Lincoln Inn [i pe lâng` sediulColegiului Regal de Chirurgie.

SPITALUL CENTRAL 63

– Am devenit [i eu membru, spuse el. Portalul era impresionant, \[izise ea. Cl`direa era lipit` de construc]ia din c`r`mid` ro[ie aLaboratoarelor Fondului de Cercetare \n domeniul Cancerului [i eraflancat` \n cealalt` parte de Nuffield College of Surgical Sciences. Un centru de chirurgie, \[i spuse ea, imaginându-se \n pielea lui James,intrând acolo ca tân`r chirurg, \n c`utarea unei calific`ri suplimentare.

Coborâr` pe Fleet Street [i \n cele din urm` ajunser` pe malulrâului, la digul Victoria. Era un soare fluid, vântul b`tea cu putere, iardincolo de stâlpii cu delfini albi, fluxul se ridica v`zând cu ochii. Pe malul opus, se vedeau ni[te construc]ii rectangulare: Teatrul Na]ional, sala Queen Elizabeth [i sala Royal Festival.

– {tii, \nc` n-am apucat s` le vizitez, coment` ea. Ru[inos, nu?James privea fix la catargele, profilate pe cer, ale lui Discovery, nava

care-l purtase pe Scott peste Atlantic. Al`turi, se putea vedea o mic`goelet`, leg`nându-se \n amaraje – nu mai lung` de zece metri, estim`el. Dac` ar fi avut o asemenea ambarca]iune, ar fi putut s` se plimbepe râu, \mpreun` cu Emily.

– Festival Hall? repet` el vag. Teatrul Na]ional? Ei bine, dac`dore[ti, putem s` mergem \ntr-o sear`. Vorbise ca un so] s`tul,resemnat \n fa]a inevitabilului.

– Vrei, James? zise ea, cu o figur` fericit`.– Nu m` prea omor dup` teatru, o inform` el, oftând, sim]indu-se

trecut de tinere]e, nerafinat. A[a cum spunea mereu Melissa, eraplicticos. Iat`-l, la sfâr[it de s`pt`mân`, eliberat de sarcinile de serviciupentru cel pu]in opt ore, cu o fat` minunat` al`turi! {i ce-i propunea?S` ias` cu o barc`? Ar fi fost rece, umed [i neconfortabil, totu[i, dac` arfi avut-o, s-ar fi a[teptat ca ea s`-l \nso]easc`, dup` cum \[i \nchipuisec` i-ar face pl`cere s` bat` str`zile Londrei cu piciorul, tocindu-[ipingelele [i ascultând pove[ti anoste, de pe vremea studen]iei lui. Al]ii – Matthew, sau Mark Corrie – o scoteau la Greenwich, sau la


Knole, sau o duceau la restaurante faimoase. {i f`r` \ndoial` càbordau subiecte de discu]ie mai interesante decât chirurgia, saugeografia Londrei.

– Nu-s bun pentru tine, o avertiz` el, din senin. Niciodat` nu m-ampriceput la lucrurile normale. Ai nevoie de un tân`r, nu de un mo[plicticos, interesat doar de cardiologie [i de str`du]ele l`turalnice alecapitalei. Ca cerere \n c`s`torie, declara]ia l`sa mult de dorit.

Desigur, Emily nu fu \n stare s`-i recunoasc` adev`rata semnifica]ie.Se \ntoarse spre el cu ochii m`ri]i de surpriz` [i spuse:

– Dar \mi place s` ies cu tine. Dac` n-ar fi a[a, n-a[ mai face-o.Chiar \n actuala dispozi]ie, James pricepu c` era adev`rat, dar asta

nu-i ridic` moralul. Amintirea Melissei \[i vâr\ coada. Ca [i ea, Emilyprobabil c`-l considera util. Da, asta trebuie s` fi fost. O alternativ`comod` la mul]imea de tineri care \ncerca s-o cucereasc` – ei bine,foarte normal. {i el ar fi procedat la fel dac` n-ar fi luat acea hot`râre.Nu, n-avea nici un rost. "Las-o balt`!" Oft` din nou. F`cea parte dintreoamenii muncitori, cei pe care se sprijinea \ntregul spital, \[i spuse eldin nou, cei pe care toat` lumea se baza c` vor duce lucrurile la bunsfâr[it. ~sta era singurul lui punct forte. N-avea carism`. {i nu-[icompensa deficien]ele dovedindu-se un companion deosebit depl`cut, ca Mark Corrie, de exemplu, acel neântrecut povestitor c`ruia\i pl`cea s` trìasc` bine. El nu era potrivit pentru discoteci, sau pentruconcerte asurzitoare de muzic` pop. De fapt, nici nu-[i putea permites`-[i piard` acuitatea auditiv`. El [i Northiam, la fel ca Amyas Miller,adev`ratul vr`jitor, trebuiau s` disting` b`tìle inimii \n stetoscop,sunete pe care pu]ini al]ii erau capabili s` le prind`. Nu, nu era f`cutpentru evenimente sociale. {i nici n-avea rost s` cread` c` se vaschimba. Drumul acela ducea spre dezastru. |ncercase cu Melissa [i sedovedise o gre[eal`. C`s`toria lor, dac` s-ar fi ajuns pân` acolo, ar fifost sortit` e[ecului. Nu se potriveau.

SPITALUL CENTRAL 65

Chiar [i Emily, pe care \ncepuse s-o iubeasc` nespus, trebuia s`-l iaa[a cum era, sau s` renun]e.

Ei bine, probabil c` va renun]a, era aproape sigur.Pentru moment, tânjea din toat` inima s` fie str`lucitor, sofisticat [i

frumos, la fel de ar`tos ca fl`c`ul `la prostu], Greg, astfel \ncât Emily s`se-ndr`gosteasc` nebune[te de el.

– Mi-ar pl`cea s` nu fiu o personalitate atât de comun`, de mâna adoua, sc`p` el, [i imediat \[i dori s`-[i fi \nghi]it cuvintele.

– De mâna a doua? F`r` personalitate? Tu? Pentru a doua oar` \nultimile câteva minute, ochii ei uimi]i se \ntoarser` spre el. Imposibils` crezi una ca asta. Toat` lumea din sec]ie depinde de tine, e[ti liantulunit`]ii. Nimeni altul. Cât` vreme crezi c` ar reu[i Northiam s`-[ip`streze personalul, dac` nu te-ar avea pe tine? Cele trei luni petrecutela Central \i deschiseser` ochii lui Emily. O fi el chirurg genial, darsuccesul ]i se datoreaz` cel pu]in \n aceea[i m`sur`. Toat` lumea estede acord. N-ar fi ob]inut acele rezultate magnifice, dac` nu erai tu, s`sudezi echipa. La cine apeleaz` to]i, când apare vreo problem`? La Northiam? Nu prea cred. La tine, de fiecare dat`.

F`r` urm` de inten]ie, James se trezi c`-i cuprinsese umerii cu unbra].

– Em, se hot`r\ el, te iubesc. Reu[e[ti s`-mi redai senza]ia deb`rb`]ie. |n ultima clip`, s`rutul ce p`rea s` se \ndrepte spre buzele eifu deviat spre obraz. Trupul tân`r era atât de mângâios, \ncât \[i doris` r`mân` acolo la nesfâr[it, ]inând-o \n bra]e… acolo, \n fa]a digului.

Dar \[i reveni repede.– Vino, se hot`r\ el brusc. O s` trecem podul [i vom cump`ra ni[te

bilete la teatru, dup` care o s` prânzim la restaurantul din Festival Hall.Pe pod, James privi \n jos, spre apa râului, prinse o reflectare a

razelor soarelui \n valul de spum` din fa]a unui convoi de barje [ipricepu c`-i iremediabil \ndr`gostit de tân`ra sub]iric` de al`turi, de


conturul fe]ei ei profilat pe albastrul cerului, de p`rul ei negrufluturând \n vânt.

G`sir` o mas` cu vedere spre râu [i cercetar` malul nordic, de undeveniser`. M`car Emily o f`cu.

James o privea. Pe sub vesta \nflorat`, la mod` \n toamna aceea,purta o bluz` pe gât, din m`tase de culoarea piersicii. Nuan]ele degalben, oranj [i ro[u i se potriveau perfect, sco]ând \n relief frumuse]eaei str`lucitoare. |n vreme ce-i vorbea, p`rul ei c`zu peste obraz, iargura, pe care fusese cât pe ce s-o s`rute, se arcui \ntr-un zâmbet drag.

Zâmbetul pe care-l iubea, fata pe care-o iubea. Nu mai avea nici o\ndoial`.

De când venise la Londra, Emily sl`bise, iar pielea ei c`p`tase otransparen]` care \mprumuta ochilor mari un plus de limpezime. Se \ntreb` dac` nu cumva, aceste schimb`ri nu erau decât o reflectarea propriilor lui sentimente. |i era foarte clar doar c` o g`sea infinit deatr`g`toare [i c`-[i dorea mai mult ca orice s` fie a lui, pentru tot restulvie]ii. Dar când \i c`ut` privirea pentru a g`si acolo r`spunsul lan`zuin]ele sale, nu descoperi decât ochii plini de candoare ai suroriiMelissei, one[ti, cutez`tori.

Prozaic, se mul]umi s-o \ntrebe \n ce sear` i-ar fi convenit s` mearg`la teatru.

– P`i, \[i consult` ea orarul, va trebui s-o introducem printre serilede la nr. 5.

– Sigur c` da, accept` el, demoralizat. {tia c` ea \[i petrecea câtevaseri pe s`pt`mân` ajutându-l pe Greg \n munca de ocrotire a copiilorstr`zii [i nu se putea ab]ine s` considere acea activitate ca pe orespingere a ceea ce-i putea el oferi, o raliere la un grup cu vârst` maiapropiat` de a ei. Desigur, repet` el, \ntristat. Se compl`cuse \n ni[tevise proste[ti. Trebuia s` le uite cât mai iute.

SPITALUL CENTRAL 67

Capitolul 5

Serile pe care le petrecea \n biroul de la nr. 5, avur` darul de a-ideschide ochii pe mai multe planuri, dezv`luindu-i alte aspecte – pecare nu le-ar fi b`nuit niciodat` – ale vie]ii ce se desf`[ura \n casele pejum`tate ruinate, din spatele u[ilor cu p`uni. De exemplu, exista ungrup de oameni muncitori, care lucra din greu la c`minul de lanum`rul 5 – având de obicei grij` de dou`zeci pân` la treizeci de copii,pentru perioade ce variau de la câteva zile, la [ase luni. William, tân`rulsupraveghetor b`rbos, \ndesat, era de fapt un activist social d`ruit [irealist. So]ia lui, Susan, o blond` supraponderal`, era capabil` s`\ngrijeasc` [i pe cei mai insuportabili copii – ca [i pe cei din personal.Cei doi constituiau coloana vertebral` a a[ez`mântului. Apoi maiexistau un psihiartu, venind de dou` ori pe s`pt`mân`, seara, un tân`rcleric, având acela[i program, precum [i dou` secretare, care soseaudirect de la slujbele lor pl`tite, la fel ca Emily, ca s` se ocupe demald`rul de acte [i hârtii ce se adunau \n micul birou. Carmel [i Rubypreg`teau ceai fierbinte \n fiecare sear`, \nainte de a se duce laschimbul de noapte, iar câteva gospodine veneau, pe perioadele câtproprii lor copii erau la [coal`, s` ajute la cur`]enie, la sp`lat, la g`tit [ila f`cut ordine. Apoi mai erau studen]ii. Unii dintre ei lucrau pân` erau

cât pe ce s` cad` din picioare, f`când de toate, cur`]enie, repara]ii,vopsitorie, \ndrumându-i pe copii, predându-le, sau participând laanchete sociale. |ns` mai erau [i al]ii, ajun[i acolo doar fiindc` le lipseao preocupare util`. Se \nvârteau de ici-ccolo, trând`vind, discutând,bând nes – singura lor preocupare era s` se asigure c` au un pat liber\n dormitorul de la etaj. Paturile acelea erau realizarea lui Greg – ca [iocuparea abuziv` a \ntregului imobil de la nr. 4, destinat la \nceputg`zduirii unora dintre voluntarii care lucrau pân` târziu. |n prezent,dormitorul fusese monopolizat de o [leaht` de studen]i care t`iaufrunz` la câini.

Un singur lucru r`mânea stabilit. Casele din spatele u[ilor cu cozide p`un trepidau de vitalitate. Oricât s-ar fi sim]it de obosit` la finalulzilei de munc`, când intra \n micul birou dezordonat, unde telefonulsuna la fel de des ca \n sec]ia cardio-toracic`, Emily \[i revenea ca prinminune.

Treaba ei consta, pe lâng` altele, mai ales din a transmite mesajeinterminabile, p`rin]ilor, profesorilor, sau activi[tilor sociali – sau,când se \ntâmplau lucruri mai grave, destul de des, poli]iei. Greg \[ipetrecea aproape toat` vremea escortând delincven]i minori, sauascunzându-i, intervievând p`rin]i, sau tutori, profesori, conduc`tori aiunor cluburi pentru tineret [i a[teptând trenuri care ar fi putut aduce,sau nu, alte oi]e r`t`cite. Dup` Emily, toate astea nu prea aveau de-aface cu pedagogia, de[i Greg poseda o diplom` de la Cambridge.

Se \mprieteni cu to]i cei care lucrau \n biroul de la nr. 5. Ca s` fiecinstit`, de[i motivul prezen]ei ei – ca [i al tuturor celorlal]i – eraucopiii, ace[tia o atr`geau cel mai pu]in. P`reau o s`rman` adun`tur`,fie sc`pa]i din mân`, fie ho]i. |[i spunea c` asta nu f`cea decât s`-idemonstreze lipsa de voca]ie. Avea compasiune pentru bolnavi.|ntotdeauna. Dar pentru micii infractori – ho]i, strica]i, cu gur`spurcat` – nu. Carmel era de aceea[i p`rere.

SPITALUL CENTRAL 69

– Cam to]i ar trebui b`tu]i, nu exist` alt` solu]ie. Greg este multprea moale. Zâmbi cu gura pân` la urechi, ar`tându-[i din]ii albi, [i-[iscutur` p`rul negru, pe care-l \ndreptase – la fel cum Melissa [i-londulase pe al ei. Dar este dulce, nu-i a[a? N-a[ r`bda niciodat`limbajul cu care-l trateaz`. Râd de el, pe la spate, a[a c` ce rost are? {tii cum l-au poreclit?

Se pare c` supranumele era Minunea Blond`. Apelativul con]ineao tent` de dispre] care o zdruncin` pe Emily. Pentru acei copii, Gregera gata s` renun]e la mese, s` bat` Londra cu piciorul ore \n [ir, chiars-o neglijeze pe Melissa – totu[i, nu ob]inea de la ei decât b`taie de joc,pe fa]` sau pe ascuns. |l luau \n derâdere.

Impresia ini]ial` pe care i-o l`sase Greg \ncepuse deja s` seestompeze. Era frumos, trebuia s` recunoasc`, dar pu]in cam plicticos[i chiar foarte slab. Amabil totu[i, mânat de inten]ii bune – [i mereusufletul voioaselor, dar \ntâmpl`toarelor petreceri din buc`t`ria de lasubsol, acolo unde el [i Melissa \[i consumau idila. |ntre opt [i nou`,Greg \i l`sa pe cei mici \n grija lui William [i a Susanei [i se retr`gea \nsubsolul de al`turi, \nso]it de Melissa, unde se adunau to]i studen]iisau voluntarii care voiau s` vin`.

Pe la zece, se \ncropea o cin`, din resturile adunate de la fiecare.Uneori f`ceau gr`tar, alt`dat` salat` cu ou` sco]iene, varz` tocat` [ibrânz` de cas`. Fasolea g`tit` era garnitura standard, iar peste tot seg`seau cutii de cola [i de nes. Când cineva avea bani, se desf`tau cu puirotisat [i un litru de vin. Unul din studen]i se apuca s` ciupeasc` ochitar` [i gata petrecerea; cântau pân` la orele mici, uneori fumând"iarb`". Emily [i Melissa fie se \ntorceau acas` cu taxiul, fie erauconduse de Matthew, \n vechea lui rulot`. Adesea, Melissa r`mânea \nsubsol, cu Greg, \n vreme ce Emily \mprumuta vechiul sac de dormital Carmelei [i adormea instantaneu din cauza oboselii acumulate.Carmel o trezea a doua zi, iar Emily se \mbr`ca \n prip` [i se gr`bea s`


traverseze pia]a, ca s` ajung` la birou \nainte de ora nou`, l`sând \nurm` o cas` plin` de somnoro[i. |n asemenea zile, s`rea peste miculdejun [i r`bda de foame pân` la pauza de cafea, când, cu pu]in noroc,reu[ea s` infulece un pateu cu brânz`, la cantin`.

Zilele se mic[orau, aerul dimine]ilor era mu[c`tor, iar de lafereastra camerei Carmelei, printre copacii gola[i din pia]`, Emily aveavedere spre salonul lui James.

|n Knightsbridge, focurile gr`m`joarelor de frunze moarte ridicaufuioare de fum alb`strui \n aerul nemi[cat de toamn`. Scaunele [i[ezlongurile de pe teras` fuseser` adunate, iar cei ce se ocupau deplante, peste iarn`, le luaser` de acolo.

La micul dejun, Barnaby o chestiona mereu pe Emily \n privin]aspitalului.

– Ce-i aia Central? De ce te duci \n fiecare zi? Ce faci? Emily inventase o versiune prescurtat` a descrierii unei zile de

lucru, greu de recunoscut pentru oricare dintre angaja]ii spitalului.– Ce-nseamn` s` "ba]i la ma[in`"? Arat`-mi [i mie! Eu, de ce nu pot

… – sau: de ce nu vii la ceai? Ne-am putea juca \n baie.Emily \i explicase despre ad`postul din pia]a St. Anne.– Dar [i eu am nevoie de tine, argumentase el, cu tonul [i privirea

unui cap de familie preten]ios, doritor s`-[i vad` supusele mi[unând \njurul lui, nu colindând prin Londra. {i de Mami, \[i \ncheiase elpângerea.

– |ntr-adev`r, d` [i ea o mân` de ajutor.– Vin [i eu, atunci, \n Snan Skair, declar` el, cu o privire r`zboinic`,

f`când bot.– St. Anne Square, repet` Emily automat, gândindu-se la

preocuparea p`rin]ilor privind pronun]ia corect` a lui Barnaby,hot`rât` s`-l \nve]e de la \nceput s` vorbeasc` bine.

– Da, a[a am spus, Snan Skair. Tu te duci. Eu de ce n-am voie?

SPITALUL CENTRAL 71

|ntr-adev`r, de ce nu, dac`-[i dorea atât de mult? Oare nu l-ar fiputut lua, \n ziua liber` a d`dacei?

– M` gândeam c` a[ putea s`-l iau cu mine pe Barnaby, duminic`dup`-amiaza, s` zicem. Tânje[te s` vin` [i el.

– Ce idee minunat`. Susan, care \l cùta pe Greg, s` se ocupe deunul dintre copiii-problem`, o sus]inu imediat.

|ns` Melissa o refuzase.– E prea mic s` fie plimbat prin toat` Londra. |n afar` de asta, una

din noi ar trebui s`-l duc` acas` la vremea ceaiului. Copiii mici aunevoie de un program strict.

– C` tare multe [tii despre programe, Melissa! coment` Matthew,chicotind.

Melisa \i arunc` o privire nimicitoare, \ns` se calm` [i zâmbiimediat.

– L-a[ duce [i \napoi, insist` Emily. |[i dore[te foarte mult. Am merge cu autobuzul – Doamne, cât ar fi de \ncântat!

– Cred c` ar fi bine s`-l aduci, zise Susan, gânditoare. Mai ales dac`tu [i Greg… ei bine, poate alt` dat`. S` mergem, Greg. William nea[teapt` [i este cu Jo.

Se f`cur` nev`zu]i [i curând plec` [i Matthew, spunând c` trebuies` scrie acas`. |ndat` ce u[a se \nchise \n urma lui, Melissa se \ntoarsespre Emily.

– |mi pare rù dac` am p`rut vexat`, Em. Dar pentru numele luiDumnezeu, gânde[te-te ce ar \nsemna s`-l aduc aici pe Barnaby.

– Credeam c`…– Pì, s` nu mai crezi. Nu pricepi, este de a[teptat s` vorbeasc`

acas` despre aventura asta, ca [i despre Greg. Nu-mi convine a[a ceva.A[a c`, s` nu mai aud nici o vorb`, bine?

Totu[i, subiectul r`mase \n preocup`rile celorlal]i, iar Melissa setrezi presat`.


Susan mai ales – seara, la birou – \ncerc` s-o conving` pe Emily s`-[i foloseasc` influen]a asupra sor`-si.

– Trebuie s` rezolv`m problema asta, declar` ea cu vehemen]`.Altfel, n-ar fi corect fa]` de Greg sau fa]` de copil. Melissa trebuie s` lepermit` s` se cunoasc`, iar dup` mine, cu cât o face mai iute, cu atâtmai bine.

William se ralie aceleia[i p`reri.– Susan are perfect` dreptate, o asigur` el serios pe Emily,

prinzând-o pe hol, \ntr-o sear`. Melissa ar trebui s`-l aduc` pe Barnabyaici cât mai des. Dup` toate cele, dac` Greg ob]ine postul dup` careumbl`, Melissa va trebui s` plece cu el – doar despre asta-i vorba de la\nceput – [i-i absurd s`-l care dup` ei pe Barnaby, f`r` s`-l fi preg`tit.Trebuie s` le dea timp s` se obi[nuiasc` unul cu cel`lalt.

Emily auzise despre slujba pe care o vâna Greg, la o [coal`particular`, \n provincie, unde el [i Melissa urmau s`-[i ia o c`su]`, s`tr`iasc` doar cu produsele din propria gr`din`. Dar nu crezuse o iot`.

Cele câteva luni petrecute \n apartamentul de lux, \mpreun` cusor`-sa, \i deschiseser` ochii. Melissa n-avea nici o inten]ie de a-l p`r`sipe Andrew. Acas`, \n Knightsbridge, adunase o gr`mad` uimitore debro[uri, a[teptându-i \ntoarcerea din Trinidad. Vorbea mereu despreapartamente \n Elve]ia sau \n sudul Fran]ei, vile \n Spania sau \nMajorca. Dar nu suflase nici un cuvânt despre o eventual` c`su]` \nSomerset, al`turi de Greg. |n cele din urm`, Emily renun]` s`-[i maifac` probleme \n privin]a lui Andrew sau a lui Barnaby. |n schimb,\ncepu s` fie \ngrijorat` de Greg. Ce urma s` se \ntâmple cu el? Era atâtde \ndr`gostit, \ncât pl`nuia s`-[i schimbe \ntreaga via]` de dragulMelissei, tr`ind cu iluzia c` ea sim]ea acela[i lucru. |n final, \ntr-o sear`când r`m`seser` singure \n salon, g`si curajul s-o abordeze pe sor`-sa.

– Toat` lumea vorbe[te despre slujba asta nou` a lui Greg. Sunt convin[i c` ai s` pleci cu el. O fix` cu o privire acuzatoare.

SPITALUL CENTRAL 73

N-ai de gând, nu-i a[a?– Ah, Em, {tiu ce-[i \nchipuie to]i. Dar n-are nimic de-a face cu

mine, chestia asta cu noua slujb`. L-am tot implorat s` nu p`r`seasc`Londra.

– Dar pare convins c` ai s`-l \nso]e[ti. {i c` ai s`-l iei [i pe Barnaby.Melissa \[i trecu mâinile prin buclele ro[cate – ceva mai palide, \n

ultimele zile, [i pu]in mai lungi. N-are rost s` dai vina pe mine, Em. N-a ascultat nimic din ce i-am zis. Nu doresc decât ca situa]ia s` r`mân`neschimbat` [i i-am spus-o. Sigur, nu ne putem vedea atât de des cumne-ar pl`cea, dar m`car, \n felul acesta, nimeni n-are de suferit.

"Nu prea mult", reflect` Emily mâhnit`. Sor`-sa era incorigibil`. |n ultima vreme, admira]ia cu care o privise de când se [tia l`sase localtei atitudini, o \n]elegere tolerant` [i afectuoas`, \ntrerupt` de tot maidese accese de exasperare.

|ntr-o zi, extenuat` [i \nfometat` dup` o lung` plimbare, discut`problema cu Matthew, la un castron de friptur` de vit`, \n rulot`.Matthew amestec` gânditor \n propria farfurie, studiind parc` aburii cese ridicau.

– De fapt, cred c` nu-i vina Melissei, o surprinse el. Ea este numaiocazia pentru o schimbare pe care el o dore[te de mult. Dup` toatecele, Greg nu-i tocmai dotat pentru a se ocupa de tinerii delincven]idin Londra, oricine vede asta. Este prea academic – ar fi mult maipotrivit s` se ocupe de ni[te elevi serio[i, la o [coal` particular`.

– Dar…– Ace[ti mici infractori \l dep`[esc. |l joac pe degete – se teme

s -i pun la punct, a[a c cedeaz mereu, f`cându-le pe plac. Iar ei [tiu asta.– A[a gânde[te [i Carmel. Dar…– Toat` lumea s-a prins. Cu excep]ia lui Greg, s`rmanul. |ns`, dac`

m` \ntrebi, a[ zice c` se folose[te de sora ta ca de o scuz`, s` scape dinsitua]ia asta, f`r` s`-[i piard` imaginea – \n fa]a lui sau a altora.


Argumentul avea veridicitate, \ntr-adev`r, mai ales pentru Emily,care constatase c`, sub aspectul sù impresionant, Greg era de fapt unins slab.

– Când am venit aici, continu` Matthew, Greg dormea la nr. 5 [i\mp`r]ea sarcinile de supraveghetor cu William [i Susan. |ns` dupàceea au \nceput petrecerile de la nr. 4 – spunea c` au scopul de a-ielibera pe studen]i [i pe voluntari de stresul acumulat. Dar nu era asta.Pe cuvântul meu! O nu, aveau doar menirea de a-l sc`pa chiar pe Gregde presiune. I-a am`git cumva pe cei din Consiliu s`-i dea pe mânìmobilul de al`turi – deschizându-[i larg ochii alba[tri \nrobitori,recunosc – iar acum o [terge pe la opt seara [i nu mai d` pe la nr. 5pân` a doua zi, la amiaz`. {i atunci abia apare [i \ncepe caruselulfamiliilor, profesorilor, lucr`torilor sociali – [i ce or mai fi. Greg \iintervieveaz` pe to]i, cu condi]ia s` nu fie copii. Oricum, William [iSusan sunt ferici]i s`-l vad` plecând. |n starea actual`, nu face decât s`-i \ncurce. Din cauza asta, abia a[teapt` s`-l vad` cuplat cu sor`-ta –s` plece la o nou` slujb`, astfel \ncât s`-i g`seasc` un \nlocuitor care s`le fie de folos.

Totu[i, prima care renun]` fu Carmel. |ntr-o sear`, trecu pe labirou, exuberant`. |n sfâr[it, \[i atinsese scopul. Ea [i Ruby primiserùn apartament pe latura opus` a pie]ei, \n blocul cel mare.

– Bìe]ii or s` vin` s`-mi \ncarce lucrurile sâmb`t` diminea]`, \ispuse ea lui Emily, ar`tându-[i din]ii \ntr-un zâmbet imposibil dereprimat. De ani de zile avea cerere pentru un apartament [i lucrase lanr. 5, numai ca s` poat` folosi camera mansardat` de la nr. 4. A douazi, urma s` \ntreprind` o expedi]ie de cump`r`turi.

– A[a c` le-am spus c` n-am s` pot preg`ti ceaiul. Totu[i, dup` cem` mut, voi continua s`-i ajut, pân` vor g`si un \nlocuitor.

|n seara aceea, la cin`, mutarea Carmelei fu discutat` cu dispre].

SPITALUL CENTRAL 75

– Desigur, \[i manifest` Greg regretul, a fost mereu mânat` deasemenea ambi]ii conven]ionale, dar speram c` pân` la urm` va reu[is` le dep`[easc`. Dar a fost exact pe dos. O slujb` sigur`, unapartament cu \nc`lzire central`, cu mochet` pe jos [i instala]iimoderne – numai asta o intereseaz`. |[i scutur` coama blond`, cusincer` consternare.

Acesta era adev`rul. Emily [tia la fel de bine [i care erau p`rerileCarmelei cu privire la Greg. El [i to]i ceilal]i ar fi avut o cu totul alt`atitudine dac` s-ar fi n`scut \n Brixton, \n locul suburbiilor.

– Dac` e[ti de acolo, [tii sigur c` trebuie s` scapi cumva. Trebuie s`mergi la [coal` [i s` evadezi, s`-]i g`se[ti o slujb` ca lumea. Aceste odrasle mic-burgheze m` scârbesc.

Se l`sase o t`cere plictisit`. Emily, optimist`, \ncerc` s-o umple, darfu redus` la t`cere.

Una dintre studente vorbi:– E[ti la fel de rea ca ea, Emily. Cu slujba ta confortabil` de la

birouri, b`tând la ma[in` toat` ziua, [i cu bluzele tale impecabile.– Dar voi, ce crede]i c` realiza]i fumând ]ig`ri cu drog, umblând

nesp`la]i, trezindu-v` la amiaz` [i purtând hainele alea de doc, peticite[i murdare? replic` Emily imediat. Nu mai era dispus` s` accepte s` fieredus` la t`cere. De când era la Londra, tr`ind alternativ \n cele treimedii, fusese obligat` s` deschid` ochii [i s`-[i formeze o opinieproprie. De ast` dat`, era sut` la sut` de partea Carmelei. Poate c` Gregar`ta fabulos, dar dincolo de p`rul lui auriu nu exista nimic. Melissa n-avea decât s` se spele pe cap cu el.

Imediat urm` [i contribu]ia sor`-si la discu]ie:– Dac` se elibereaz` o camer`, interveni ea, n-ar putea s-o

primeasc` Em?– Ba, cred c` da, dac` vrea, aprob` Greg, cu amabilitatea lui

aproximativ`, aruncându-[i ochii asupra lui Emily.


Ea nu reu[i decât s` r`mân` cu gura c`scat`.– Ei, ce zici? o chestion` el ner`bd`tor.R`spunsul veni din gura Melissei.– Sigur c` da. Cu aranjamentul de acum, pierde o groz` de vreme

\n metrou. Teribil de obositor. {i scump, pe deasupra.Emily privea cu ochii larg deschi[i.– A \nceput s` m` nelini[teasc`, relu` Melissa. Dac` ar primi camera

Carmelei, ar fi perfect pentru ea. Gânde[te-te la economia de timp [ide bani, Em – ai fi la dou` minute de spital, \n loc s` te trambalezijum`tate de Londr`, \n fiecare diminea]` [i sear`.

Emily \nchise gura. Mintea \i era cuprins` de haos. Probabil c`Melissa dorea s` scape de ea. Oare prezen]a ei \n apartament \ncepuses` deranjeze, iar aceasta era doar o ocazie de a o \ndep`rta, f`r` a o r`niprea tare?

Ajungând la concluzia asta, \[i d`du seama c` pierduse [irulconversa]iei. Era sigur` de un singur lucru – c` trebuie s`-[i ascund`dezam`girea cu orice pre]. Se sim]ea foarte bine \n Knightsbridge,pân` [i acra Anna o acceptase, dovedindu-se nici pe jum`tate atât derea cum p`rea. Dar \n primul rând, acolo st`tea Barnaby. Brusc, lasugestia nea[teptat` a Melissei, acel fel de trai devenise istorie. Gata cumicurile dejunuri luate \mpreun` cu Barnaby [i cu Joan, gata cuplimb`rile matinale, cu taxiul, \mpreun` cu Melissa, la revederesiestelor confortabile din marele salon, savurând minunatele cafele aleAnnei [i discutând lejer. Din acel moment, apartamentul de lux \ncetas`-i mai fie c`min. Hot`rât` s` nu-[i arate suferin]a, nu ridic` nici oobiec]iune la planurile pe care Greg [i Melissa le f`ceau \n numele ei.Trebuia s` recunoasc`, Melissa avea perfect` dreptate \n privin]adistan]ei. Ar fi fost o adev`rat` pl`cere s` poat` ajunge la slujb` pe jos.

Se putea muta sâmb`t`, \ndat` ce Carmel elibera camera. Astfel, arfi avut la dispozi]ie \ntregul weekend pentru a se aranja.

SPITALUL CENTRAL 77

– Cump`r`-]i un sac de dormit, suger` entuziast` Melissa. Desigur, po]i lua o pern`, ni[te cear[afuri [i prosoape. Am s` ]i le aducchiar eu [i am s`-]i dau o mân` de ajutor.

Aflând despre plan, la cantina spitalului, Carmel r`mase uluit`. – |mi pare r`u, Em, declar` ea, \ngrijorat`. Am s`-mi iau patul de

campanie [i dulapul. N-am cum s` ]i le las. Ai s` te descurci?– Nu-i nimic. Greg mi-a g`sit un pat liber de la nr. 5 – cam jerpelit,

dar va fi suficient de bun.– |n ce o s`-]i ]ii lucrurile? Totul trebuie s` fie sub cheie, altfel

blestema]ii aceia de copii o s` le subtilizeze cum te-ai \ntors cu spatele.Emily avea o experien]` amar` \n acest sens. Deja r`m`sese f`r` un

pulover, o pereche de blugi [i dou` de colan]i.– Ai o valiz` cu \ncuietoare bun`?– Cred c` a[ putea s`-mi aduc cuf`rul. Are lac`t.– A[a s` faci. Dac` era dup` mine, copiii `ia nici n-ar fi [tiut ce i-a

lovit. Dar balega aia de Greg… Ridic` din umeri. |]i spun eu, fato, suntfericit` c` am sc`pat din locul `la.

La nr. 4, ceilal]i p`reau la fel de mul]umi]i de plecarea ei. Pân` [iblânda Susan remarc` trist:

– Carmel se dovede[te a nu avea cine [tie ce compasiune.– |ntr-adev`r, aprob` William. Speram s` se fac` util` cu copiii din

Indiile de Vest. Dar n-a f`cut nici un efort s` le \n]eleag` problemele,se mul]ume[te s`-i amenin]e cu b`taia de câte ori gre[esc.

A[a c`, sâmb`t` dup`-amiaz`, p`[ind pu]in nesigur, cu un sac dedormit nou, \n pung` de polietilen`, vârât sub bra], [i cu valiza \ncealalt` mân`, Emily se \ntâlni cu James \n pia]a St. Anne.

El \i lu` valiza.– |ncotro? se interes`.– La nr. 4. Apoi \i spuse c` se muta.– Ce faci? Adic`, o s` stai acolo… ?


|i spuse toat` povestea pe scurt.– {i vrei s` te mu]i acolo permanent?– Da, r`spunse ea scurt. Trotuarul nu era un loc potrivit pentru o

explica]ie a faptului c` decizia \i apar]inea mai degrab` Melissei, l`sândla o parte c` oricum n-ar fi dorit s`-i \mp`rt`[easc` respectivainforma]ie.

– Dar, pentru Dumnezeu, este imposibil, Em. Privi la ceasul demân`. La dracu – nu pot s` mai stau acum. Iar mâine trebuie s` m` ducpân` \n Surrey, s` vizitez un pacient – uite cum facem, o s` st`m devorb` la micul dejun, ce p`rere ai?

– Minunat.Totu[i, pe James, situa]ia nu-l \ncânta deloc. I se scufundaser` toate

cor`biile. Nejustificat, \ndemnat doar de u[oara ei ezitare, tr`seseconcluzia c` ea se muta numai ca s` fie mai aproape de Matthew. De-a lungul timpului, \l mai \ncercaser` accese de gelozie la adresa luiMatthew, iar acum se sim]ea convins c` Emily era pe punctul s` se\ncurce cu el.

Dup` ce trecu pe la spital, se \ntoarse acas` [i petrecu o sear`mohorât`, zbuciumându-se singur. N-avea nici o dovad`. N-ar fi trebuits` se pripeasc`.

Oare Em lua anticoncep]ionale?Se ridic` \n picioare [i \ncepu s` umble de colo pân` colo.

Ce leg`tur` aveau toate astea cu el?O iubea. {i ce dac`? N-o putea obliga s`-[i tr`iasc` via]a altfel.Totu[i, era atât de tân`r`. Numai [aptesprezece ani.Ba nu, gre[ea. |mplinise optsprezece, chiar el o invitase la mas` cu

ocazia respectiv` [i avusese loc o petrecere la King's Head.Aflase despre onomastic` atunci când, intrând \n birou s` semneze

ni[te hârtii, \i v`zuse masa de lucru plin` de felicit`ri.

SPITALUL CENTRAL 79

Dup` cât se p`rea, toat` lumea \i scrisese, cu excep]ia lui [i a luiNorthiam. Printre felicit`ri, se z`reau [i câteva pache]ele vesel colorate.

– Nu le deschid \nainte de [ase, \i explicase ea, ridicând ochii de peteancul de scrisori, sortat pentru el.

– Ora [ase? \[i l`sase el aten]ia s` se abat` de la cazul de valvotomiemitral` al doamnei Macphearson. De ce [ase?

– Mark mi-a organizat o petrecere la King's Head. Vin Sara [i Bill,precum [i Wendy – vii [i tu, sper – [i poate…

– Sunt invitat?– Sigur c` da. Nu credeam c` vei fi liber. Te rog, vino.|n cele din urm`, ajunsese târziu – ca [i Mark, de altfel. So]ul lui

Wendy, patologul, \i oferise deja s`rb`toritei tradi]ionala b`utur`, iarcadourile fuseser` deschise, luându-[i locurile \n ]inuta lui Emily. Un [irag de perle, alese de Sara pentru a se potrivi cu bluza, ni[tebr`]`ri asortate, de la Wendy, farduri, s`ruri de baie, ap` de toalet`, oulcic` din ceramic` de la Mark. {i desigur, nimic de la James.

A[a c` se folosi de privilegiul rangului [i o invitase la cin`,observând cu bucurie dezam`girea lui Mark. Se duseser` pe jos laRules, pe Maiden Lane, luând-o pe str`du]ele l`turalnice ale King'sHead [i ajungând \nfometa]i [i \nviora]i, bucurându-se de friptur` [i devinul ro[u. |i m`rturisise c` n-avusese niciodat` atât de multeasemenea petreceri – parc` o vedea \nc`, purtând bluza albastr`,perlele azurii, br`]`rile asortate, num`rând pe degete s`rb`torile [iprivindu-l cu ochii aceia mari, c`prui [i râz`tori. Prima fusesepetrecerea de la King's Head. Apoi cina aceea. |n al treilea rând, masacomun` organizat`, cu o zi \n urm`, \n subsolul lui Greg – cu pui lagr`tar [i iahnie de fasole, aduse de Greg, [i risling Iugoslav, din partealui Matthew. |n al patrulea, Andrew [i Melissa urmau s-o duc` laHilton, iar \n al cincilea, sâmb`t` dup`-amiaz` va petrece cu Barnaby,la tortul preg`tit de Anna.


Dup` mas`, \[i ceruse scuze pentru c` nu-i trimisese nici felicitare,nici cadou.

– Dar James, m-ai regalat cu aceast` mas` minunat`. O spusese dintoat` inima, \n mod vizibil. Dar asta nu-i era suficient.

– Nu, a[ vrea s`-]i cump`r ceva.Ea protestase din nou, dar el se ]inuse tare, de[i habar n-avea ce.

Ce ar fi putut s`-i ia? Ce i-ar fi pl`cut? Dintr-o dat`, achizi]ia aceeadevenise extrem de important`. |[i dorea s`-i fac` un dar care s` poat`fi purtat zi de zi, pe care s`-l poat` vedea mereu. Precum perlele. Brusc, \i veni ideea. Po[eta ei era ponosit`. O s`-i cumpere o geant`nou`, din piele de calitate.

A doua zi, o c`utase pe Felicity la laborator [i-i ceruse sfatul. Ea nupregetase, notându-[i \n minte s`-i \mp`rt`[easc` tote detaliile luiNorthiam.

– La Heal's, r`spunsese ea. Putem merge pân` acolo \nainte deprânz. Ieri, am v`zut acolo ni[te gen]i grozave.

– Credeam c`-i magazin de mobil`.Ca \ntotdeauna, Felicity avusese dreptate – \nsu[ire pe care o

\mp`r]ea numai cu Northiam. Aleseser` o po[et` scandalos de scump`,de purtat pe um`r, din piele deschis` la culoare, iar apoi luaser` masaafar`, pe trotuar, la barul Cranks.

Din senin, Felicity remarcase:– N-o l`sa s`-]i scape, James. |mi promi]i?– ~`… adic` pe Em?– Da. Pune mâna pe ea [i n-o l`sa s` mai plece. Orice ar trebui s`

faci, nu l`sa s` intervin` nimic \ntre voi.Nu [tiuse ce ar fi putut r`spunde. {i-o amintea \mpreun` cu Tom

Rennison, pe vremuri, ca [i senza]ia unanim` c` se dovedise preamândr` s`-l urmeze, atunci când el fusese obligat s` plece de laCentral.

SPITALUL CENTRAL 81

Ce a[tepta Felicity de la el, acum? Emily n-avea decât optsprezeceani. Era propria ei st`pân`. Nimeni n-ar fi putut-o opri s` trìasc` \nrulot`, \mpreun` cu Matthew, dac` asta-[i dorea. Felicity trebuia s`priceap` c` el n-avea nici un cuvânt de spus, ca s-o \mpiedice.

Sc`pase un blestem [i se \ntorsese la spital, \ntr-o dispozi]iegroaznic de rea, spre uimirea \ntregului personal din tura de noapte.

Duminic` diminea]`, Emily ap`ru zâmbitoare [i relaxat`, iar el nug`si puterea s-o supun` interogatoriului p`rintesc, pe care-l pritocisetoat` noaptea.

Soarele lumina vesel mica buc`t`rie, \n vreme ce ei mâncau lam`su]a minuscul`. Putea cel pu]in s`-i ofere o mas` ca lumea, a[a c`-iumplu farfuria cu costi]e pr`jite, ou`, ciuperci [i ro[ii.

Emily devor` totul cu l`comie. Era mul]umit` de via]` [i se\mp`case cu ideea de a locui \n St. Anne Square. Va avea probleme, f`r`discu]ie. Dar m`car acum era complet independent`. P`r`sirea intempestiv` a apartamentului din Knightsbridge venise caun [oc, dar acum \i era clar c` n-ar fi trebuit s` spere c` va trì la infinitcu Melissa [i cu Andrew.

Gata. De ast`zi, va fi o femeie independent`, cu adres` proprie. O camer` destul de pr`p`dit`, iar via]a la nr. 4 prezenta caracteristicicare o cam \ngrijorau. De exemplu, baia. Totu[i, micu]a \nc`peremansardat`, oricât de primitiv dotat`, avea farmec, iar dup` ce va puneperdele [i va aduce ni[te cutii, pe post de rafturi, [i o noptier` – eibine, va fi loc[orul ei. I-ar fi priit [i o surs` de \nc`lzire, desigur, ca [iun aragaz. Dar nu avea de gând s` prind` r`d`cini acolo – Carmelplecase [i probabil c` [i ea o s` fac` la fel. Era un \nceput. Deocamdat`,era grozav s` poat` mânca micul dejun \n compania lui James. |[i unse\nc` o felie de pâine pr`jit` [i mai bù o du[c` din cafeaua excelent`.

– Ceruri, suspin` ea de satisfac]ie. La nr. 4, n-ai cum s` faci pâinepr`jit`. Nu exist` gaze [i nici electricitate.


Po]i bea numai lapte la cutie, fiindc` n-au nici frigider.– Atunci, de ce te-ai mutat? |ntrebarea veni pe nepreg`tite.Emily \[i alese totu[i cuvintele. N-ar fi vrut ca James s` r`mân` cu

impresia c` se certase cu Melissa.– Pì, vezi tu, Melissa a zis c` mi-ar fi mai u[or, dac` n-ar mai trebui

s` str`bat toat` Londra cu metroul, \n fiecare zi.– Ah. James era surprins. Atunci, n-a fost ideea ta?– Nu. Nici nu fusese, a[a c` nu vedea de ce s`-l mint`. Dar nu-mi

pare rù.Cuvintele \i dezv`luir` lui James adev`rul. |n]elese imediat c` se

\n[elase \n privin]a lui Matthew. Melissa, la fel de egoist` ca\ntotdeauna, era de vin`. Se sim]ea cuprins de furie.

S` faci aranjamente ca s-o trimi]i pe Emily s` trìasc` \n podul de lanr. 4, unde Greg ocupa subsolul, era o solu]ie demn` de Melissa. Va putea s` spun` oricui c` Emily se mutase ca s` fie mai aproape despital, iar ea, ca o sor` bun`, avea de ce s-o tot viziteze, poate chiar s`[i r`mân` peste noapte. Ca de obicei, opac` la toate dorin]ele celorlal]i, probabil c` nici n-o preocupase situa]ia \n care o pusese pesor`-sa.

Trebuia s` g`seasc` o solu]ie. |n vreo dou` s`pt`mâni, era convinsc` ar fi putut s`-i g`seasc` o camer` mai potrivit` [i, \ntre timp, va aveamai mult` grij` de ea, invitând-o cât mai des la mas`, asigurându-inecesarul de proteine de calitate [i de vitamine.

Cel pu]in, asta \[i m`rturisi, de[i \n subcon[tient \ncepuse s` seformeze un plan care nu prea avea de-a face cu proteinele [ivitaminele, de la A pân` la K. |n minte \i ap`reau fragmente de imagini,cu el [i Emily, \mbr`ca]i la patru ace, frecventând localurile cele maibune. Se priveau \n ochi, pe deasupra lumân`rilor romantice, ]inându-se de mâini, se plimbau noaptea pe malul râului, beau cafeaua\mbr`]i[a]i – s` fi fost posibil oare? – pe canapeaua din salonul lui.

SPITALUL CENTRAL 83

Visând acest viitor glorios, \i zâmbi, iar ea \i r`spunse la fel. Ambii erau pe deplin \ncrez`tori \n ceea ce le st`tea \n fa]`.


Capitolul 6

Trecerea de la \nc`perile \nc`lzite ale spitalului la umezealap`trunz`toare [i rece a mansardei, zi dup` zi, era greu de suportat.Emily scrise acas` s`-i trimit` pantalonii tricota]i, de lân`, pulov`rulgros, marin`resc, [i fusta matlasat`, pe care [i-o f`cuse \n urm` cu ni[teani, dar pe care nu visase c-o va purta la Londra.

|ntr-o sear` friguroas`, \l g`si pe Matthew, tr`gând dup` el un sacde c`rbuni.

– M-am s`turat de lampa aia nenorocit` cu petrol, \i m`rturisi el. |n seara asta o s` avem un foc adev`rat.

Un foc, s`ltând juc`u[ \n vatra vechii ma[ini de g`tit! Ochii eistr`lucir` de \ncântare. Matthew, care l`sase deja sacul pe gr`tarul dinfa]a ma[inii, o urm`ri cu privirea – un obicei nou – [i se sim]i cuprinsde un torent de dorin]`, stârnit de frumuse]ea [i de vioiciunea ei. |[i aminti – alt obicei recent – de Jackie, cea care-l a[tepta acas`, laSydney. Dar n-ar fi avut cum s` afle, dac` el c`lca strâmb, nu-i a[a? |n afar` de asta, "ochii v`d, inima cere!"

– Em, \ncepu el – \i era cu adev`rat imposibil s` se st`pâneasc` –e[ti tot mai frumoas`, cu fiecare zi ce trece, [tiai?

Cu statur` supl`, \mbr`cat \n haina groas` din piei de oaie, seaplec` spre ea [i o cuprinse \n bra]e.

Acum, \[i spuse Emily, lucrurile aveau s` se \ntâmple. O aventur`sexual` cu Matthew.

Dar unde era \ncântarea? Lipsea cu des`vâr[ire. Spre dezam`gireaei, singura reac]ie cu care \ntâmpin` \mbr`]i[area, pe care o\ntrev`zuse de câtva timp, fu nepl`cerea provocat` de izul pieilor deoaie prost arg`site, amestecat cu mirosul de parafin` [i de transpira]ie\nvechit`. |ncerc` s`-l ignore, gândindu-se \n schimb la cât de mult \ipl`cea Matthew [i dorind s`-l \ntâmpine cu un dram de pasiune. De mai multe s`pt`mâni, Melissa o tot sf`tuia s` se cupleze cu el.

– De ce s` n-o faci? Tot va trebui s` \ncepi cândva, iar el este vizibilatras de tine.

Desigur, nimic nu [i-ar fi dorit mai mult decât s` scape o dat` devirginitate. "Nu-]i creezi nici o obliga]ie", insistase Melissa. "La anul, os` plece acas`, la iubita lui australian`, a[a c` n-ai s` te c`ptu[e[ti cu elpentru eternitate. {i este un tip grozav."

Acum, c` lucrurile p`reau s` se pun` \n mi[care, ar fi fost absurd s`dea \napoi din cauza mirosului de oaie. Oare nu avea suficient`ardoare sexual`? De ce nu era capabil` s`-i r`spund` [i de ce se sim]ea,ca s` fie absolut sincer`, plictisit`, când acest australian longilin ocuprinsese atât de promi]`tor?

Matthew g`si o explica]ie.– S`rmana [i micu]a mea Em, e[ti \nghe]at`. A[teapt` pu]in [i fac

focul; ai s` te \nc`lze[ti imediat. Se apuc` s` cure]e gr`tarul.Emily, din nou surprins`, fu nevoit` s`-[i \ncle[teze maxilarul, ca s`

\n`bu[e impulsul de a-l informa c`, fie [i moart` de frig, nu era"s`rmana Em" a nim`nui. Auzi: s`rman` [i micu]`! Scrâ[ni din din]i defurie [i, ca s` disipeze tensiunea acumulat`, precum [i ca s`-[i dea timps` hot`rasc` ce avea de f`cut cu Matthew, se apuc` s` aprind` ni[te


lumân`ri, r`spândite prin \nc`perea de la demisol, cu rolul de aamplifica lumina felinarului de afar`. Strânse resturile cinei de asear`[i puse ap` la \nc`lzit pe arz`torul cu gaz. Camera continua s` fiefriguroas`, a[a c` nu renun]` la hain`, spunându-[i c`, dac` nu fugeas` se schimbe curând, a doua zi hainele ei urmau s` miroas` cam la felcu ale lui Matthew. Northiam probabil c` ar fi dat-o afar`.

Pe de alt` parte, dac` se retr`gea acum, Matthew s-ar fi sim]it jignit,[i-ar fi imaginat c` voia s`-l umileasc`. O voce interioar` coment` acid,pe t`cute, c` asta ar fi fost o solu]ie splendid`, dar Emily n-o lu` \nseam`.

Matthew ajunsese la stadiul când nu mai era nevoie decât de unchibrit. Fl`c`rile izbucnir`, iar camera luminat` suplimentar \ncepu s`par` vesel` [i primitoare. |n loc s` se duc` s` se schimbe, Emily f`cu ocafea [i se ghemuir` pe jos, \n fa]a ma[inii de g`tit, ca s-o savureze.

Spre u[urarea ei, ap`ru unul dintre studen]i, urmat imediat deGreg [i Melissa. Curând, se desf`tau to]i cu câte un nes, \n fa]a focului,ce prinsese \n sfâr[it putere. Dup` cafea, urm` masa de sear`. Greg scoase dou` conserve de fasole [i o pâine, unul dintre studen]iveni cu o cutie de sup`, Emily contribui cu ni[te ou`, iar Matthewaduse cârn`ciori. Gr`simea din tigaie sfârâi, iar fumul alb`striu umplu\nc`perea. |[i aminti prea târziu c` purta \nc` hainele de serviciu.

De fapt, cu timpul pierdut evitându-l pe Matthew [i discutând cuMelissa, abia dup` miezul nop]ii ajunse s` urce sc`rile spre mansardacea \nghe]at`, cu lanterna \n mân`. Niciodat` nu fusese mai \ncântat`de singur`tate. O \ngrijora acest sentiment, fiind pe jum`tate ru[inat`de lipsa ei de pasiune. Prea bine, deci Matthew n-o stârnea. S` \nsemneasta c` nimeni n-ar fi fost \n stare?

Preocupat de aceast dilem interioar , nici nu observ imediatgoliciunea camerei. Apoi \[i reveni. Unde putea fi sacul de dormit? {i valiza? Desigur, n-ar fi avut cum s dispar ? |[i roti privirile \mprejur, uimit .

SPITALUL CENTRAL 87

|n camer` nu se vedea decât vechiul pat de campanie, cu salteauaplin` de pete. Nici urm` de sac de dormit. Pân` [i perna disp`ruse.

Seza]ia de uimire se lupta cu frigul care \ncepuse s-o p`trund`.N-avea cum s` r`mân` acolo, singur`, la ora unu noaptea,

deposedat` de tot avutul!S` fi fost furate? Carmel o avertizase c` a[a ceva s-ar fi putut

\ntâmpla. Acum ho]ii disp`ruser` cu valiza ei \ncuiat` – tot la sfatulCarmelei. F`r` \ndoial`, le-ar fi fost mai comod s` sparg` \ncuietoareaaltundeva, \n lini[te. Nu mai avea nici sacul de dormit. De fapt,r`m`sese doar cu hainele de pe ea, cu ce avea \n geant` [i cu ce l`sasela birou, \n dul`pior.

Situa]ia p`rea de-a dreptul ridicol`. {i de necrezut. Plimb` din noulumina lanternei prin \nc`pere. Doar pere]ii goi – vopsi]i \n culoareamerelor verzi, de c`tre Carmel. Un pat de campanie. Nimic altceva. Nu-i r`mânea decât un singur lucru de f`cut. S` se \ntoarc` \n subsolul\nc`lzit, s` le spun` ce s-a petrecut Melissei [i lui Greg. Greg avea s`-ifac` rost de o vechitur` de sac de dormit – unul pe care nu l-ar fi furatnimeni.

Cel pu]in pentru seara respectiv`. Mâine, va vedea ce-i de f`cut.Cobor\ sc`rile, dar se opri pe ultimul palier. Auzea [oapte erotice,

intime. Sim]i c` n-avea ce s` caute acolo.O prostie s` fie atât de stânjenit`. Cei doi n-aveau s` se supere,

dup` ce vor fi aflat ce p`]ise. Trebuia s`-i avertizeze cumva. Altfel, ar fifost nepl`cut pentru toat` lumea. Deschise gura s-o strige pe Melissa,dar o \nchise la loc. Vorbele auzite erau atât de explicite. Se auzi unstrig`t de desf`tare pur`, triumf`tor, urmat de alte scâncete aleMelissei.

Conversa]ia n-avea nici o leg`tur` cu Emily. N-ar fi trebuit s-o aud`.A[a c`, \nc` o dat`, cum mai f`cuse \n prima diminea]` petrecut`

acolo, cu luni \n urm`, Emily se retrase. Tremurând toat`, ajunse \n hol.


Ce-ar fi s` se repead` la subsol, trop`ind, ca o \ntreag` companie,astfel \ncât nimeni s` nu fie luat prin surprindere?

Nu. |i era imposibil. Auzise deja prea mult. Va trebui s` rabde defrig pân` la venirea zorilor.

Ei bine, ar fi supravie]uit. Nu era invalid` sau vârstnic`. Avea unacoperi[ deasupra capului [i doar câteva ceasuri de r`bdat.

Diminea]a, va afla ce se \ntâmplase [i va rezolva cumva problema.Dar ce s` fac` acum?|ntrez`ri o vag` speran]`. Poate c` lucrurile ei nu fuseser` furate.

Poate c` cineva i le mutase \n marele dormitor de la primul etaj [iuitase s-o anun]e. Asta trebuia s` fie. Intrase-n panic` prea iute.

Urc` la primul etaj [i p`trunse \n \nc`perea \n form` de "L" undedormeau studen]ii. Cândva servind drept salon, camera avea un[emineu cu gr`tar [i ferestre pân` jos, dând spre teras`, cu obloanele\nchise din cauza frigului.

Mai devreme, studen]ii luaser` o lopat` de t`ciuni, ca s`-[i aprind`propriul foc, \n [emineu. Poate c` vreunul era plecat, iar ceilal]ihot`râser` s-o mute la c`ldur`. Erau atât de aiuri]i, \ncât li s-ar fi potrivitde minune s` uite s-o anun]e.

Focul se stinsese. Emily ezit` s`-[i aprind` lanterna, ca s` nu-itrezeasc`. Totu[i, o gean` de lumin` p`trundea prin cr`p`turileobloanelor, iar ea reu[i s` disting`, \n obi[nuitul talme[-balme[\nconjur`tor, câte o form` ghemuit` \n fiecare pat. Mirosul erainsuportabil. Nu numai de mizerie [i de trupuri nesp`late, dar [i demarijuana. Dup` trei luni, nu putea s` nu recunoasc` izul. |n]elese imediat de ce p`r`siser` subsolul nea[teptat de devreme.

Lucrurile se l`muriser`. Dac` fumaser` "iarb`", nu-i mai interesasec` la mansard` ea ar fi putut \nghe]a. Totu[i, examin` am`nun]it\nc`perea, luminând cu lanterna fiecare col]i[or, sigur` c` n-aveau s`se trezeasc`.

SPITALUL CENTRAL 89

Nimic. |[i pierduse speran]a, dar continu` cercetarea \n toat` casa.Verific` metodic fiecare camer`. Nimeni nu-i mutase lucrurile, ca

parte a vreunui banc idiot, a[a cum sperase. Prima idee se dovedicorect`: fuseser` furate. A doua zi, Greg o s`-i spun` ce s` fac`. |ntre timp, nu reu[ea s` se opreasc` din tremurat. Ar fi fost inutil s`\ncerce s` adoarm` direct pe saltea, \nvelit` cu haina.

N-avea alt` solu]ie. Va trebui s`-[i ia inima \n din]i [i s`-i deranjezepe Greg [i pe Melissa.

Pe holul de la parter, se opri din nou, descurajat` \n fa]a ultimuluirând de trepte, neconvenindu-i s` apeleze la cei doi.

Apoi, \n minte-i ap`ru alt chip. Matthew.Afar`, \n rulot`.Pretindea, \n fa]a celor de la Academia de {tiin]e Economice [i de

la prim`rie, c` locuie[te la nr. 4. Dar nici prin cap nu-i trecea s`-[ipetreac` vreo noapte acolo. Rulota era nu numai mijloc de locomo]ie,ci [i depozit, birou, sufragerie [i dormitor.

Emily deschise u[a de la intrare [i privi spre rulota parcat` \n fa]`.Ce simplu ar fi fost s` intre \n ea, iar Matthew cu siguran]` n-ar fi fostderanjat. Ba dimpotriv`, ar fi primit-o cu bra]ele deschise. Nu \nc`peadiscu]ie.


Capitolul 7

Nenorocirea era c` nu-[i dorea, nici acum [i nici alt`dat`, caMatthew s-o primeasc` "cu bra]ele deschise".

Nu c`uta decât un loc unde s` poat` dormi, nu o aventur` cu unaustralian sexy [i cu atât mai pu]in o noapte de amor petrecut` \nrulot`. Poate c` era frigid`, lipsit` de libido, sau cum i-o mai zice. Dar la momentul acela, nu tânjea decât dup` un culcu[, undeva lac`ldur`, de preferat cu cear[afuri curate. Atât [i nimic mai mult. Cel mai bine s-ar fi potrivit tipul de \nc`pere dispre]uit, pare-se, detoat` lumea, \n afar` de Carmel, cu \nc`lzire central`, mochetat` [i obaie al`turat`, dotat` cu un du[ cu ap` fierbinte.

Picioarele ei descoperiser` r`spunsul primele. O purtar` singurepe treptele de la intrare, \n direc]ia opus` rulotei, spre casa undelocuia James. Picioarele acelea n-aveau decât s`-[i impun` viziuneaproprie asupra destina]iei [i s-o duc` pân` la u[a lui James, dar mâinile,mult mai disciplinate, refuzar` s` ating` soneria, \n ciuda dorin]elorprimordiale ale viet`]ii oropsite ce se ascundea \n ea.

Emily, adic` adulta Emily, obosit`, dar refuzând s` renun]e laprosp`t câ[tigata independen]`, \[i impuse opiniile \n fa]a acelorpicioare \nc`p`]ânate, convingându-le s` mearg` mai departe. {tia ce

avea de f`cut. Va opri un taxi, va traversa Londra [i-[i va petrece restulnop]ii \n apartamentul de lux din Knightsbridge. Simplu. De ce naibanu se gândise mai devreme la solu]ia asta?

Locul cel mai potrivit s` g`seasc` un taxi, la ora aceea, era spitalul. Portarul o s`-i dea num`rul de telefon al unei companii [i nici

m`car nu va considera ciudat` cererea – o s` cread` c` venea de la opetrecere.

Porni mai hot`rât` spre intrarea luminat`, care, chiar dac` nurivaliza cu Picadilly Circus la or` de vârf, era totu[i destul de animat`.

Sc`pat` de singur`tate, sim]indu-se din nou parte a acelui uria[angrenaj, ca atunci când era de serviciu, Emily \[i reg`si \ncrederea \nfor]ele proprii. Mintea \ncepu s`-i func]ioneze ra]ional. Din punctul eide vedere, solu]ia era perfect`, dar ce ar fi putut s` le spun` menajerei[i d`dacei? Cum s` le explice c`, dup` ce fusese deposedat` de tot ceavea – de con]inutul noului apartament –cum etichetase Melissac`m`ru]a de la mansard`–, procurat cu ajutorul sor`-si – [i f`r` s-o\ntrebe, venise singur`, cu un taxi, la trei diminea]a, l`sându-[i soraadormit` \n miticul "apartament"?

Emily [tia sigur ce [i-ar fi \nchipuit. {i ar fi avut perfect` dreptate.Ar fi dat-o de gol pe Melissa.Picioarele ei atot[tiutoare \i s`rir` iar \n ajutor, trecur` pe lâng`

cabina portarului [i o luar` pe coridorul ce ducea la departamentulcardio-toracic. Desigur, `sta era r`spunsul. Putea s` se strecoare \npropriul birou. Acolo era cald, s-ar fi dezghe]at rapid, ar fi putut chiars` a]ipeasc` \ntr-un scaun [i apoi ar fi mers la cantin`, pentru un micdejun foarte matinal, s-ar fi sp`lat [i s-ar fi aranjat, astfel \ncât s` seprezinte civilizat la o nou` zi de munc`.

Dac` ar fi venit cineva – s` zicem, o asistent`, sau vreunul dintrestagiari – s` lase un mesaj, sau s` aduc` o \nregistrare, va pretinde c`[i-a uitat stiloul, sau fardurile. De ce le c`uta la ora trei diminea]a, n-ar


fi fost treaba lor. Iar dac` erau \n tura de noapte, probabil c` nici n-arfi observat cât era ceasul.

Ap`s` clan]a [i intr`.A[ezat la biroul lui Wendy, vorbind la microfonul casetofonului, era

James. De fapt, fusese chemat la un pacient aflat \n Terapie Intensiv`[i, a[teptând ca tratamentul s`-[i fac` efect, trecuse pe la birou, s`-[imai rezolve o parte din impresionanta coresponden]`. Se opri lamijlocul frazei.

– Ce-i cu tine?– Am venit s`-mi caut stiloul, r`spunse ea neconving`tor. – Stiloul de la bunica, b`nuiesc, se ar`t` el sardonic, de[i se sim]ea

furios. Ce naiba \[i \nchipuia Em c` face, hoin`rind prin spital, \n plin`noapte, cu scuze aiurite? La asta trebuia s` se a[tepte cel care o l`sases` stea printre neispr`vi]i.

Glasul t`ios [i privirea lui posomorât` o d`dur` gata. Luptându-secu tremurul din voce, murmur` c`-i p`rea foarte r`u, dar c`-i ajungea.

– Sunt la cap`tul puterilor. |nghi]i \n sec [i, spre propria disperare,sim]i c` lacrimile \ncep s` i se rostogoleasc` pe obraji.

Se sim]i cuprins` de bra]ele lui James [i f`r` s` \n]eleag` cum, setrezi stând pe genunchii lui [i udându-i c`ma[a cu lacrimi. Aproape imediat, se sim]i mult mai bine, \[i \ndep`rt` p`rul din ochi [i\ncepu s` explice, rezonabil de coerent, tot ce se petrecuse.

L`s` la o parte evenimentele dintre coborârea spre subsol, dup`descoperirea ho]iei, [i momentul \n care ajunsese la Central. Jamesputea s`-[i \nchipuie [i singur, destul de bine, dar se mul]umi s` spun`:

– N-are rost s` mai discut`m aici. S` mergem la mine.Ie[ir` din incinta spitalului, ocolir` pia]a [i urcar` \n apartamentul

lui. O a[ez` pe sofa, porni la maximum caloriferul electric [i-i aduse unpahar mare de coniac.

SPITALUL CENTRAL 93

– Va trebui s`-]i petreci aici restul nop]ii, declar` el. Mâine, am s`-]i g`sesc unde s` stai. Dac` Wendy n-ar fi \n concediu [i n-a[ [ti c`Sara, l`sat` singur`, ar bramburi tot biroul, te-a[ \mpacheta [i te-a[trimite acas`, \n Herefordshire.

Era prea mult. Emily \[i adun` for]ele [i replic`:– Ba n-ai s-o faci, se o]`r\ ea, cu b`rbia ridicat` [i priviri \nd`r`tnice.Pe nea[teptate, el zâmbi afectuos.– N-ai s` renun]i niciodat`, nu-i a[a?Zâmbetul [i tandre]ea din glasul lui \i \nc`lzir` inima, a[a c`

r`spunse cu aceea[i moned`, iar James \[i pierdu respira]ia.– Nu m` duc acas`, relu` ea, vocea oscilându-i \ntre râs [i o nou`

criz` de suspine. {i n-am s` primesc asemenea ordin de la nici unb`rbat misogin. {i cu asta am \ncheiat. |nghi]i o por]ie s`n`toas` deconiac, se \nec` [i bâjbâi dup` o batist`, tu[ind [i sufocându-se.

James \i \ntinse obiectul c`utat [i-i zâmbi din nou. Ochii lui de unalbastru pal erau blânde]ea \ntruchipat`, iar fierbin]eala care i ser`spândise \n trup reu[i cumva s-o scape de tensiunea ce-i strânsesestomacul. Se relax`, se sprijini de sp`tarul canapelei, zâmbindu-i [i ea,cu \ncredere absolut`.

– Ascult`-m`, Em, relu` el cu blânde]e. |i luase mâna, iar ea se sim]itot mai lini[tit`. |[i sprijini capul de um`rul lui. James avea s` se ocupede toate [i nu trebuia decât s`-l lase. Pentru eternitate, chiar.S`pt`mâna viitoare, continu` el, Wendy se \ntoarce. Atunci, ea [i Sarase vor descurca la birou, iar tu ai putea pleca acas`, pân`-]i g`sesc olocuin]` rezonabil`.

|n clipa aceea, nu-[i dorea nimic mai mult decât s` accepte, doar cas`-i fac` pl`cere. Ar fi fost \n stare de orice ca s` poat` r`mâne acolo,protejat` [i r`sf`]at`. Dar \n loc de asta, inspir` adânc [i spuse:

– Nu. R`mân \n Londra. Ultima propozi]ie \i solicit` toat` rezervade energie.


– Mai vorbim mâine, propuse el. O sim]ea tremurând lipit` deum`rul lui, scuturat` de spasme nervoase. {ocul pierderii suferite [i alceasurilor de singur`tate nu-i trecuse \nc`, a[a c` o cuprinse \n bra]e,cum ar fi procedat cu un copila[, \ntr-o rezerv`, \i netezi p`rul [i o b`tuu[or pe spate, murmurând vorbe dr`g`stoase, ni[te nimicuri\ncurajatoare. }inând-o \n bra]e, continu` s` repete c` toate se vorrezolva, c` nu mai avea de ce s` se team`. Era o reac]ie automat` dinpartea lui – dup` toate cele, anii de practic` spitaliceasc` \i furnizaser`nenum`rate ocazii de a exersa respectiva atitudine. Dar exclusivpentru ea, James ad`ugase iubire [i, de[i nu-i spusese nimic, eapricepu, a[a c` se relax` \n sfâr[it. Lipit` de pieptul lui, ascultându-ib`t`ile constante ale inimii, se sim]i purtat` pe val spre o insul` desiguran]` [i pace.

Habar n-avea cât de precar` era acea lini[te.Poate c` James o tratase la \nceput ca pe o copil`, dar ea nu mai

era, iar trupul lui pricepuse asta. James se ridic` \n picioare.– M-ai bine te-ai culca.– Da, aprob` ea vag, \nc`lzit`, somnoroas`, mul]umit` [i real`, ca

un fruct numai bun de cules.– O baie te-ar sc`pa sigur de frig. |i ar`t` unde era baia, oprindu-se

lâng` un dulap suspendat, de unde scoase prosoape [i a[ternuturi.Ea \l urm` ascult`toare. James deschise u[a micu]ei camere de

oaspe]i.– Crezi c` ai s` te descurci singur`? Trebuie s` m` \ntorc la Terapie

Intensiv`.– Da, aprob` ea somnoroas`.O s`rut` [i se f`cu nev`zut. Emily intr` \n baie ca prin vis, [i d`du

drumul la ap`. Nori de abur se ridicar`, iar ea urm`ri fenomenulaprobator. Exact cum \[i imaginase. |[i aduse paharul de coniac pejum`tate plin. Din cauza extenu`rii [i a alcoolului, se sim]ea parc` ar fi

SPITALUL CENTRAL 95

plutit [i intr` \n cad`, zâmbind ca pentru sine. Fiecare nori[or p`reativit cu argint. Pierduse tot ce poseda, dar reu[ise cumva s` aterizeze\ntr-o baie fierbinte, \n apartamentul lui James, cu o por]ie generoas`de coniac. Pe deasupra, James o s`rutase, nu fusese atât de n`ucit` s`nu observe. Ceva se schimbase \ntre ei.

Rela]ia dintre ei se \mbog`]ise cu ceva nou [i important. Acum eraprea somnoroas` s` mai analizeze ce anume, dar mâine o s`-[i deaseama.

Totu[i, a doua zi, revenir` de unde plecaser`.– |n week-end, am s`-mi iau o zi liber` [i am s` te conduc acas`, o

anun]` James, la cafea, purtându-se ca un unchi mai \n vârst`. Ai s` leexplici p`rin]ilor ce s-a \ntâmplat [i ve]i stabili \mpreun` dac` are rosts` te \ntorci la Central, iar dac` da, unde vei locui. Nu po]i s` continuicum ai \nceput.

– Nu m` duc acas`, se \nc`p`]ân` Emily. Nodul din stomac ap`ruseiar. Putea s-o oblige? Nici gând. Nu vreau, dar nici n-a[ putea, [tii foartebine.

– O s` se descurce [i \n lipsa ta. Au mai f`cut-o.Dar n-au s` mai fie nevoite, dac` ]inea de ea.– Nu plec, repet` ea. Doar nu te a[tep]i s` renun], s` dau fuga la

poalele mamei, ca un copil r`zgâiat, pentru simplul motiv c` mi s-aufurat câteva obiecte.

– Din punctul `sta de vedere, recunoscu el, lucrurile nu mai paratât de simple. Atunci, va trebui s` te \ntorci \n Knightsbridge [i cu astabasta.

– Ah, imposibil… Melissa… nu cred, adic`… Era pe nisipurimi[c`toare, a[a c` se bucur` de soneria telefonului. Când termin`conversa]ia, Emily era deja gata de plecare, a[a c` nu mai avu ocazia s`cear` l`muriri. |n schimb, insist` ca ea s` se \ntoarc` la cin`.


La birou, \[i mirosi hainele cu team` [i, \ndat` ce Sara \[i f`cuapari]ia, o rug`:

– Ce p`rere ai? Nu-i a[a c`-i groaznic? Am un iz de pr`jeal`, nu-i a[a?Sara, imaculat`, cu o hain` verde-oliv peste bluza alb`, pe gât,

purtând pantofii de piele pentru care Emily o invidia, f`cu ce i se ceruse.– Parc` simt ceva, recunoscu ea.Emily \ncepu s`-i toarne povestea, dar fu \ntrerupt` de telefon [i,

când termin`, Sara b`tea deja la ma[in` una din \nregistr`rile lui James. – Nu m` pot opri, \[i ceru ea scuze. Vrea s-o semneze imediat ce

termin` rondul de diminea]`. O s`-mi poveste[ti mai târziu. N-ai puteas` te duci dup` coresponden]`?

|n pauza de prânz, Emily d`du o fug` pân` la nr. 5, cu ideea de a-lprinde pe Greg [i a-i spune ce se petrecuse cu o sear` \n urm`. Apoi fugi \napoi [i o g`si pe Sara c`ptu[it` cu o nou` tran[` de\nregistr`ri, aduse de Mark. Abia la ceai g`si momentul s`-i povesteasc`despre furt.

– Adic`, ]i-au luat tot?Emily aprob` din cap.– {i ce ai de gând s` faci? Cum stai cu banii?Emily se strâmb`.– Nu po]i \mprumuta de la sor`-ta?– Nu vreau.Ar fi vrut s` continue, dar telefonul \ncepu s` sune din nou. Ziua se

sfâr[i \nainte de a reu[i s` decid` ceva.– |mi pare teribil de r`u, Em, dar trebuie s-o [terg, spuse Sara.

M` \ntâlnesc cu Bill. S` [tii c` acum se simte mai tare – probabil c`mirosul a fost amplificat de c`ldur`. Mul]umesc cerului c` Northiamnu [i-a ar`tat mutra pe aici. Uite ce-i, am s`-]i \mprumut câte ceva,mâine. O fust` mini veche, sau altele asem`n`toare, care s` nu lase s`se vad` diferen]a dintre noi – sunt pr`jin`, iar tu e[ti mignon`.

SPITALUL CENTRAL 97

– E[ti un \nger. A[ putea s-o sun pe mama, s-o rog s`-mi trimit`câteva din vechiturile ei.

– Dac` lucrurile mele n-ar fi atât de lungi, ]i-a[ putea \mprumutacâte ceva. Doamne, trebuie s` fug, sau Bill o s`-[i ias` din pepeni.Apropo, sper c-ai reclamat la poli]ie?

– N-am f`cut-o. Sim]ea stânjeneal`. La prânz, când am vorbit cuGreg, zicea c`…

– Nu fi fraier`, Em. Sigur c` trebuie s` reclami. Am [ters-o. |ntreab`-l pe James. O s` te \ndrume.

|ntr-adev`r, Emily se a[teptase la o astfel de reac]ie. Când se\ntâlnir` pentru cin`, James se ar`t` [ocat c` nu anun]ase poli]ia \nc`[i se oferi s-o \nso]easc` imediat la sec]ie.

– |nainte de mas`, ad`ug` el hot`rât.– Ah, nu James, protest` Emily. Am vorbit cu Greg [i zicea c`…James sc`p` un blestem [i-i spuse care era p`rerea lui despre Greg.– Dar, James…– N-are nici o leg`tur` cu el. Lucrurile tale au disp`rut, nu ale lui.

Haide.– Nu pot. Cu adev`rat, nu pot. I-am promis lui Greg…– Ce i-ai promis?– Crede c` o s` afle de la copii cine mi-a [terpelit valiza – chiar [i

el e sigur c` a fost mâna unuia dintre ei. Zicea c` – \[i d`dea seama careva fi efectul asupra lui James, a[a c` formul` cu grij` – oricine ar fi, estemai tulburat decât credea [i c` va avea nevoie de foarte mult` aten]ie.

James nu blestem` din nou, a[a cum se a[teptase Emily. R`mase f`r` cuvinte, scuturat de râs [i, \ntr-un târziu, se mul]umi s`declare:

– E nebun de legat! atâta tot. Complet z`natic.– Are un motiv cât se poate de serios s` nu doreasc` amestecul

poli]iei, se sim]i ea obligat` s` adauge. Dup` el, Consiliul Municipal


abia a[teapt` s` g`seasc` o scuz` pentru a \nchide ad`postul. Lucruriles-ar \nr`ut`]i pentru William, fa]` de care Greg are deja mustr`ri decon[tiin]`, c`-l p`r`se[te cu toate pe…

– {i ca s`-[i u[ureze propria con[tiin]`, propune ca tu s` pierzi totce aveai f`r` s` protestezi? P`cat pentru el, Em. A venit vremea s`\nfrunte consecin]ele propriilor ac]iuni. Expresia i se schimb`. Foarte bine, drag`, n-ai de ce s` te am`r`[ti. O s`-l l`s`m s` scape, dac`a[a ai s` te sim]i mai bine. O s`rut` [i o strânse la piept o clip`, caretrecu \nainte ca ea s` apuce s` \n]eleag` ce se petrecea. Em, spuse eldin senin, pronun]ând cuvintele rar [i ap`sat, ceea ce ]i se \ntâmpl` arefoarte mult` importan]` pentru mine. S` nu ui]i, bine?

De parc` ar fi putut. Conta pentru James. Se delect` cu declara]iaaceea. {tia c`-i va p`stra vorbele \n memorie pentru totdeauna, a[a c`nu-i r`spunse. Oricum, nu-i trecuse prin minte c` el ar fi a[teptat a[aceva.

– A[a c`, relu` el, dup` o scurt` pauz`, nu te vâr\ \n chestii riscante,bine?

– Ce fel de riscuri, pentru numele lui Dumnezeu? se ar`t` eauimit`.

– Cum ar fi locuitul \n d`r`p`n`tura aia, explic` el moroc`nos.Totu[i, trebuie s` admit c` reclama]ia nu ]i-ar da mari [anse s`-]iprime[ti lucrurile \napoi. A[a c` hai s` punem punct [i s` mergem lamas`, ce zici?

– Ah, James, ar fi minunat. S` uit`m tot` t`r`[enia [i…– Cu o singur` condi]ie. Vreau s`-mi promi]i c`, orice s-ar \ntâmpla,

n-ai s` mai petreci nici o noapte \n casa aia.Emily \ncepu s` protesteze, dar el o ignor`.– Ast`-sear`, te vei \ntoarce \n Knightsbridge, ne-am \n]eles?

Pe urm`, am s`-]i g`sesc ceva pe aici.

SPITALUL CENTRAL 99

– Tu?… Aici?… Mie? se precipit` ea incoerent, repezindu-se s`-l\mbr`]i[eze. Când?

– Peste câteva zile. Am s` g`sesc o solu]ie. Ar fi trebuit s` m`gândesc mai de mult.

– O, nu. Era normal s` m` descurc singur`.– Atunci, a[a r`mâne, ai s` te \ntorci la Knightsbridge [i ai s` r`mâi

acolo pân`-]i g`sesc altceva.– Nu [tiu ce va zice Melissa.– Am s` vorbesc cu ea, \nchise el subiectul. Acum, hai s` mânc`m.|l urm` la parter [i ie[ir` \n pia]`. De ast` dat`, mâinile ei fur` cele

ce p`reau s` aib` voin]` proprie, ag`]ându-se de bra]ul lui James, ca deun colac de salvare. Cum r`mânea cu dorin]a ei de independen]`?

Ajunser` la Giovanni, vizavi de spital, locul unde hot`râse el c`urmau s` cineze. Omisese s`-i cear` asentimentul, dar ea se a[ez`supus` [i a[tept` ca el s` comande de mâncare, f`r` s` scoat` vreunmurmur. Farfurii pline cu paste [i câte un bol de brânz` fur` a[ezate \nfa]a lor, urmate de friptur` de vi]el \n sos de ciuperci [i ardei, cugarnitur` de cartofi noi [i dovlecei. B`ur` un Chianti alb, frapat, dup`care James ceru o por]ie de camembert, \n vreme ce Emily, s`tul` [i\ncepând s` simt` o ame]eal` pl`cut` – cu o noapte \n urm` nuavusese parte decât de patru ore de somn – ciuguli o \nghe]at` cuarom` de l`mâie.

James refuz` \n numele amândurora cafeaua [i o invit` la ma[in`.Conduse pân` la podul Knightsbridge [i opri \n fa]a cl`dirii Oriel. Am s` vin pân` sus, spuse el. Vreau s` schimb câteva cuvinte cu sor`-ta.

Mân` in mân`, urm`ri]i de privirea insistent` a paznicului denoapte – care a doua zi urma s`-i povesteasc` \ntâmplarea Annei, la ocea[c` de ceai – traversar` holul mochetat [i plin de planteornamentale [i intrar` \n liftul silen]ios. Emily \l conduse \n


apartament, unde fur` \ntâmpina]i de miros de mâncare italian` [i deparfumul de mosc al Melissei.

– S` te culci devreme, zise James, pe un ton enervat. Dormi dinpicioare, dr`gu]o. O a[ez` pe direc]ia dormitorului [i o lovi u[or pestefund. Destina]ia pat!

Emily, care sperase o eventual` nou` s`rutare, pe care, de ast` dat`,ar fi fost preg`tit` s-o \ntâmpine cum se cuvine, se trezi retrogradat` iarla statutul de sor` mai mic` a Melissei, spre totala ei nepl`cere.

– Noapte bun`, \i ur` ea moroc`noas`, târ[âindu-[i picioarele de-alungul holului.

James o privi pân` disp`ru \n dormitor, scutur` din cap [i porni \nc`utarea Melissei.

O g`si lungit` pe canapea, purtând obi[nui]ii [alvari [i o tunic`transparent`, r`sfoind paginile revistei Vogue, \n sunetul unei muzicilini[titoare, ce izvora din boxe. |ncântat` s`-l vad`, arbor` cel maifascinant zâmbet, se \ntinse sinuos [i lovi cu palma pernele canapelei,invitându-l s` ia loc. James alese un scaun.

– Vreau s` discut`m foarte serios, \ncepu el hot`rât.Melissa se sim]ea \ncântat`. Oare, dup` atâ]ia ani, o iubea \nc`?

Oare tânjea dup` ea cu acea intensitate insuportabil`, \ncât s` accepteideea de a-l \n[ela pe Andrew?

– Spune-mi \ndat`, scumpule, ce s-a \ntâmplat? se interes` ea.– Despre Em.– Em? |[i abandon` instantaneu poza [i s`ri \n picioare. Ce-a f`cut

Em? \ntreb` iritat`.– |ntrebare este: "ce ai f`cut tu?" rectific` el sever.– Eu? N-am f`cut nimic. Melissa era sincer uimit`.– Ah, pentru numele Domnului, Melissa, m`car o dat`, \ncearc` s`

deschizi ochii ia mari [i s` observi [i ceea ce se petrece \mprejurul t`u.Te-ai folosit de Em, iar chestia asta trebuie s` \nceteze.

SPITALUL CENTRAL 101

Din acest moment.Andrew \i adusese aceea[i acuza]ie [i nu o singur` dat`, de[i se

referea la obiceiul ei de a o pune pe Em s` stea cu copilul seara, sau \nzilele libere ale Joanei. Dar ce leg`tur` avea asta cu James?

El remarc` expresia ei nel`murit`.– I-ai sugerat s` se mute \n blestemata aia de cas` mizerabil` din

pia]a St Anne.– Dar James, nu f`cea altceva decât s`-[i piard` vremea cu

drumurile spre spital [i \napoi. O situa]ie foarte nepl`cut` [i am crezutc`…

– Gogo[i. Ai obligat-o s` se mute acolo fiindc` \]i convenea. |]i furniza un alibi pentru \ntâlnirile cu imbecilul `la de Greg – a[a c`nu mai \ncerca s`-mi jigne[ti capacitatea de \n]elege.

– E[ti gelos, constat` Melissa, mul]umit`, revenindu-i \ncrederea \nsine.

– Nu-s gelos. Sunt mânios. Cum po]i fi atât de iresponsabil`? Nu pricep. Nu \n]elegi c` d`r`p`n`tura aia nu este doar \nghe]at`, ci [iabsolut neigienic`, cap sec? {i umed`, pe deasupra, iar tu n-ai nici unmerit \n faptul c` Em n-a contractat \nc` o bron[it`. |n afar` de asta, nueste locul potrivit pentru o fat` ca ea. O s`-]i povesteasc` singur` ce s-a petrecut asear`…

– Asear`? Dar eram acolo [i…– {i nici prin cap nu ]i-a dat c` s-ar fi \ntâmplat ceva. |ntr-adev`r.

Asta [i voiam s` spun. Fii atent`, Melissa. Emily nu mai are ce c`utaacolo. Ai auzit? Va dormi aici, pân` reu[esc s`-i g`sesc ceva convenabil,pe lâng` Central. Ce faci cu Greg este treaba voastr`, dar dac` aflu c`Em a ajuns iar la nr. 4, am s` [tiu c` nu m` pot bizui pe tine [i am s`discut problema cu Andrew. Desigur, nu-mi doresc s` se ajung` acolo,dar am s-o fac dac` n-am \ncotro. Te-ai prins?

Melisa pricepuse.


– A[a c`, ai grij` ca Em s` nu mai treac` pragul acelei magherni]e,bine?

– Dragule, e[ti \ngrozitor de incorect, protest` Melissa. Dar dac`zici c` nu-i face bine, desigur, am s` fac tot ce pot s` nu mai ajung` lanr. 4. Dac` te preocup` a[a mult soarta ei, nu-n]eleg de ce n-ai spusnimic pân` acum.

De[i n-o spuser` explicit, ambii [tiau foarte bine c` James \[iimpusese punctul de vedere.

Totu[i, dup` cum decurser` lucrurile, Emily r`mase \nKnightsbridge mai pu]in de o s`pt`mân`. Dup` numai dou` zile,ajungând la slujb`, g`si pe mas` un bilet de la James. Se informase [iaflase c` asistenta Barbie Henderson, de la sala de opera]ii, putea s`-icedeze o camer`, \n apartamentul ei de la nr. 38. Emily trebuia s-o suneca s` afle când ar fi putut s` vad` \nc`perea.

Telefon` imediat, iar Barbie Henderson o invit` s` vizitezeapartamentul \n pauza de prânz.

Barbie era o brunet` de treizeci [i ceva de ani, al c`rei chip exprimabun`tate [i o dispozi]ie vesel`. Apartamentul de la mansard`, cutavanul lui \nclinat [i cu ferestre dând spre pia]`, era \ncânt`tor. Avea perdelu]e de pânz` v`rgat`, alb [i castaniu, rogojini pe jos, scauneconfortabile [i mobil` pu]in`, din lemn natur. O locuin]` de ]ar`,plasat` \n mijlocul ora[ului. Camera pe care i-o oferise lui Emily eramobilat` [i aranjat` la fel. Patul era acoperit cu o cuvertur` \nflorat`, iarpere]ii aveau nuan]a scor]i[oarei. Emily fu cucerit` imediat, iar seara,când se \ntâlni cu James, putu s`-i \mp`rt`[easc` noutatea c` urma s`se mute duminic` dup`-amiaz`.


Capitolul 8

Imposibil s` p`strezi secrete la Central. Chiar \nainte de a se mutacu Barbie, la nr. 38, \n pia]a St. Anne, zvonul s-a r`spândit prin spital.James aranjase ca tân`ra Em s` locuiasc` \mpreun` cu asistenta s`lii deopera]ii. Ce putea s` \nsemne asta? S` fi fost primul pas pe drumul spreo ceremonie matrimonial`?

|n sec]ia cardio-toracic`, cu toate c` [ef era Northiam – bârfit,glumindu-se pe tema lui, dar temut mai mult decât urgia luiDumnezeu – James era cel care conducea de fapt, toat` lumea sepusese de acord. {i \ntrucât erau fascina]i de vie]ile private alecelorlal]i, James [i Emily alimentar` bârfa local`, la fel cum o f`cuser`\nainte Northiam [i Felicity

C`s`toria lui Northiam, desigur, fusese subiect de interes unanimcu mult \nainte de \nf`ptuire, iar acum, unele nout`]i o aduseser` iarsub lup`. S` fi fost deja condamnat`? Se aflase c` Northiam consultaseun agent imobiliar. Vizionase, se spunea, o serie de apartamente dinHarley Street. Fusese auzit la telefon, vorbind despre \nc`lzireacentral`, despre geamuri duble termoizolatoare, interesându-se deexisten]a unui restaurant \n apropiere [i programând vizite \n alteblocuri. Câ]iva dintre cei ce lucrau \n sala de opera]ii povesteau c` le

spusese c` se duce s` vad` un apartament, pe strada Harley [i c`, peurm`, o s`-i re\ntâlneasc` la rezerve.

Nu to]i acceptau ideea c` vân`toarea dup` un apartament deserviciu ar fi semnalat neap`rat o iminent` ruptur` a mariajului. O alt`"[coal` de gândire" sus]inea c` Northiam caut` de fapt un apartament\n care s` pun` pe picioare un cabinet particular – consecin]`,sus]ineau ace[tia, a conflictului cu administra]ia, pe temapacemakerelor.

James venise cu alt` teorie, pe care toat` lumea o considera multprea "benign`", luând \n considerare faprele. Nu conta c` Jamesc`p`tase respectiva explica]ie chiar de la Northiam. Destui credeau cèra doar o nou` stratagem`, specific` b`trânului Northiam, menit` sàrunce praf \n ochii personalului care-[i imagina c`-i poate citiinten]iile. Northiam pretindea c` avusese senza]ia c` Felicity era preaintens solicitat`. Cariera [i gospod`ria deveniser` prea \mpov`r`toarepentru ea. A[a c` hot`râser` s` renun]e la cas` [i s` se mute \ntr-unapartament, \ndat` ce vor reu[i s` g`seasc` unul potrivit.

Inutil de men]ionat, aceast` explica]ie simpl`, lipsit` de str`lucire,nu convinsese pe nimeni, cu excep]ia lui James.

Oricum, dac` mariajul lor s-ar fi aflat pe marginea pr`pastiei, acestlucru nu fusese vizibil de Cr`ciun. Northiam [i Felicity organizaseròbi[nuita lor petrecere monstru, \n casa din St. John's Wood, pentrujum`tate din personalul spitalului. La sfatul Sarei, Emily \[i cump`raseo rochie nou`, pe bej, drapat` \n cute ample.

– Tot Yuki? se interes` Felicity, ea \ns`[i r`pitoare \ntr-o rochiegalben` vaporoas`.

– "Marks & Spencer", zise Emily. {i de data asta, nu-i de \mprumut.– Splendid`. Trebuie s` trec [i eu pe acolo, \ntr-o pauz` de mas`.Totu[i, la petrecerea dat` de Andrew [i Melissa, Emily \[i ]inu gura

cu privire la provenien]a noii ei achizi]ii. |[i d`duse seama c` nici unul


dintre ei nu s-ar fi bucurat excesiv dac` s-ar fi apucat s` se laude culocurile de unde-[i f`cea cump`r`turile, \n fa]a musafirilor simandico[i.

{i Barbie organiz` o petrecere \n mansarda lor, unde se adunar` omul]ime de chirurgi, anestezi[ti [i asistente de la chirurgie general`.Peste alte dou` zile, James invit` acas` pe to]i angaja]ii sec]iei. Venir` la rând petrecerile dansante ale surorilor de caritate [i alestuden]ilor, precum [i o sindrofie inopinat` \nceput` la King Head [iterminat`, dup` ora \nchiderii, \n apartamentul lui James.

La toate aceste \ntâlniri, dou` subiecte monopolizaser` discu]iile.Despre primul Emily [tia, \ns` cel de-al doilea \i r`m`sese completstr`in. Unul se referea la iminenta dezmembrare a mariajului luiNorthiam, iar cel`lalt sugera la fel de iminenta pierdere a virginit`]ii luiEmily, \n favoarea lui James.

Ignorând previziunile, care ar fi \nveselit-o grozav, Emily plec` \nvacan]a de Cr`ciun, dup` ce-i smulse lui James promisiunea c` o s`vin` la Wistaria Lodge pe 26 decembrie, de ziua cadourilor. Ea lu`trenul, cu Barnaby, ducându-l la bunici cu dou` zile \nainteaCr`ciunului, \n vreme ce Melissa [i Andrew urmau s` vin` cu ma[ina,\n Ajun, dup` ce el se \ntorcea de la Zürich.

Valerie Goring era \ncântat` s`-i primeasc` mai devreme. Fu maipu]in fericit` de aspectul lui Emily.

– {tii ce, i se adres` ea so]ului, p`c`toasa de Melissa nu s-a ocupatdeloc de ea. N-ar fi fost cine [tie ce – are o groaz` de lucruri \napartamentul `la uria[. Nu trebuia decât s` se uite din când \n cânddup` sor`-sa, s` aib` grij` s` m`nânce ca lumea, s` doarm` suficient.{i \n mod clar, n-a f`cut nimic. A sl`bit prea mult…

– A sc`pat doar de surplus. {i-i st` bine, replic` b`rbatul.– … [i are cearc`ne adânci.– O \mbun`t`]ire major` a aspectului ei. Devine o adev`rat`

frumuse]e, concluzion` Charles Goring. Dac` o s-o asalteze to]i, la


Central, nu m-a[ mira deloc. Prea mult` vreme pierdut` cu tinerii, astaeste cauza cearc`nelor. Fluier` admirativ.

– Nu-]i pas` c` s`rmana copil` a suferit de foame, c`-i extenuat` [inedormit`, constat` Valerie cu dezgust. Toate astea n-au nici o\nsemn`tate pentru tine, atâta timp cât devine mai atr`g`toare.

– O s`-i cam joace pe b`rba]i, relu` tat`l ideea. "Ar trebui s` [tii cum merg lucrurile", \[i spuse Valerie, resemnat`.

Cu dou`zeci de ani \n urm`, fusese secretara lui Charles Goring pevremea când mama Melissei, Chloe, \l jucase pe degete, pentru ca pân`la urm` s`-l p`r`seasc`. Valerie, care \l iubea de mult` vreme [iurm`rise destr`marea mariajului cu un amestec de suferin]` [isperan]`, n-o iertase niciodat` pe Chloe pentru necazurile provocatetân`rului medic.

Cu ocazia Cr`ciunului, Melissa \[i vopsise buclele \n argintiu [iadoptase o ]inut` specific` anilor '20, din lurex argintiu cro[etat, cuaspect fluid, care-i scotea \n eviden]` \n`l]imea [i suple]ea, garnisit` cuun lan], tot de argint, de care spânzura un ametist aproape brut –cadou de la Andrew. To]i cei prezen]i erau complet eclipsa]i, p`rândnesemnificativi. Privind-o, tat`l [i-o aminti pe Chloe [i \[i goli paharulde [ampanie – adus` de \nst`ritul ginere – cu senza]ii amestecate.

Melissa frem`ta toat`. |i inform` c` Andrew pl`tise arvuna pentru ocaban` din Elve]ia [i pl`nuiser` s` serbeze acolo Anul Nou.

– S-ar putea s` locuim acolo cam jum`tate de an, dest`inui eafamiliei c`zute-n admira]ie. I-ar fi mai u[or lui Andrew s` ajung` laZürich, decât de la Londra.

– Fabulos, se extazie Emily.– {i ne-am decis c` a venit vremea s` complet`m familia, ad`ug`

Melissa degajat.– |ntr-adev`r, \nt`ri Andrew. Barnaby a \nceput s` cam \ntreac`

m`sura. Ciufuli afectuos p`rul brunet al fiului. Are nevoie de fra]i [i surori.


giannijollys

– Vrem s` mai avem doi copii, declar` Melissa pe un ton vis`tor,\nv`luindu-l pe Barnaby cu o privire plin` de iubire p`rinteasc`.

– Dar cum r`mâne cu…? Emily era uimit`, dar se opri la vreme.Dintre cei afla]i la mas`, nimeni nu [tia m`car de existen]a lui Greg.

Discu]ia continu` \mprejurul ei, pe subiecte lini[tite, cum ar ficlimatul Elve]iei, mijloacele de comunicare, schiatul iarna, paji[tilealpine pe timp de var`, aerul curat [i mâncarea s`n`toas`, cur`]enia [iconfortul.

Doar Charles Goring pricepu c` cineva trebuise mituit [i se \ntreb`dac` el ar fi fost capabil s` se descurce la fel, cu Chloe. Numai c`, \nacest caz ar fi pierdut-o pe Valerie, o a doua c`s`torie mult mais`n`toas`, [i pe Em. Scumpa Em, preferata lui, \n secret. |[i golipaharul, constatând c` prefera via]a a[a cum decursese \n realitate.

Pe 26 decembrie, diminea]a, Emily admira stratul de nea care\nvelise colinele [i acoperise gr`dina. Cerul era curat – \[i zise c` nuera probabil s` mai ning` – soarele se strecura printre crengilecopacilor, reflectându-se \n cristalele de z`pad` [i dând senza]ia unorumbre alb`strii pe paji[tea alb`. Alt`dat`, ochii lui Emily ar fi fost\ncânta]i s` urm`reasc` frumuse]ea aceea aproape magic`. Acum \ns`,gândul \i zburase la James. Oare z`pada \l va \mpiedica s` apar`? Oare nu va auzi sunetul telefonului, iar la cel`lalt cap`t, James n-o vaanun]a c` n-are cum s` ri[te s` vin` [i s` fie prins de alt` nionsoare,când era de serviciu la Central dup` miezul nop]ii?

Cu privirea pierdut` printre ]ur]urii ca din poveste, printre copacii\nc`rca]i de nea [i colinele albite, acas`, \n mijlocul familiei, Emily sesim]ea nea[teptat de singur`. |n lipsa lui James, lumea p`rea pustie.Pricepuse asta \nc` din noaptea aceea, când lucrurile \i fuseser` furate[i d`duse peste el la birou. Dar sentimentul era din ce \n ce mai intens.Figura lui obosit` [i lipsit` de preten]ii \i popula \n secret visele [id`dea un scop zilelor. Nu-[i dorea decât s` simt` al`turi masivitatea lui


lini[titoare, s`-i fie preocupare [i mângâiere permanent`. Când el seafla aproape, Emily era fericit` [i mul]umit`. Dar [i tulburat`. Mai mult,uitase cu totul temerile c` ar fi putut fi frigid`.

|n acea clip`, i]indu-[i \nceti[or caroseria pe drumul \nz`pezit de]ar`, ap`ru o ma[in`.

James! Jaguarul se \nscrise pe aleea ce ducea la cas` [i parc` lâng`b`trânul Rover al tatei.

Uitând de orice [i de oricine altcineva, sim]ind numai o tulburare\ncânt`toare, datorat` prezen]ei lui, Emily cobor\ \n fug`, travers`holul [i ie[i \n aerul \nghe]at al dimine]ii, aruncândui-se-n bra]e.

James era la fel de emo]ionat.Tot drumul, se luptase cu o voie bun` tinereasc`, iar când intrase

pe aleea ce ducea la Wistaria Lodge, inima \ncepuse s`-i bat`nebune[te, ca a unui adolescent. O prinse \n bra]e, fu s`rutat pe ambiiobraji [i, \nainte de a se putea re]ine, o s`rut` [i el – nu doar pe obraji.O strânse la piept, a[a cum tânjea de atâta vreme. Amândoi eraucuprin[i de \ncântare [i \ncepur` s` priceap` c` ceea ce se \ntâmpla cuei nu putea fi decât iubire \mp`rt`[it`.

Dintr-o dat`, deveni cel mai grozav Cr`ciun din via]a ei – chiardac`, din nefericire, se termin` aproape \nainte de a fi \nceput. Fiindc` nu numai c` James o anun]` c` nu putea r`mâne la cin`, darajunsese chiar \nainte de cocteilul organizat de asocia]ia medicilorlocali, iar Emily descoperi c` medicina i-l putea r`pi la Wistaria Lodge,la fel de bine ca [i la Central.

Practicienii locali [i chirurgul de la Roial Infirmary \l n`p`dir` ca\ntr-o gr`mad` organizat` de rugbi, pentru a-i cere p`reri \n oricedomeniu – de la nivelul colesterolului, pân` la disputa \ntre adep]iiimplanturilor artificiale [i cei ai grefelor cu ]esut propriu. |n cele dinurm`, el [i cardiologul Edward Langford-Thomas ]inur` ceea ce ar fiputut fi considerat un simpozion asupra bolilor de inim`, \ntr-un cap`t


al salonului, \n vreme ce so]ia cardiologului, "Brenda ceadominatoare" – cum era cunoscut` \n toate cabinetele pe o raz` decâteva mile – \ncerca s`-[i impun` opiniile asupra grupului de so]iigreu \ncercate, la cel`lalt. La mijloc, Melissa \ntre]inea un grup dedoctori care se rupseser` temporar din simpozionul de cardiologie, cas` se r`coreasc` ni]el, \nainte de a se arunca revigora]i \n meléulmedical, unde James, cu umerii lipi]i de un raft de c`r]i, p`rea un soide pontif.

– Cam impune legea, \i spuse Emily tatei.– Pì, doar este marele \nv`]at de la Central, \i aminti acesta.

Chiar dac` acum poart` o c`ma[` de pânz` topit`. N-am nici o \ndoial`c` este cadou de la tine.

Emily ro[i, spre necazul ei. Tat`l se ar`t` \ncântat c` nimerise atâtde exact cu s`geata aruncat` la \ntâmplare.

– Mare noroc s`-l prindem la petrecerea noastr`. O s`-mi creasc`renumele. Mul]umit` ]ie, bine\n]eles, adùg` el, aruncându-i o privirep`trunz`toare. Azi-diminea]`, o v`zuse de la fereastra biroului, cumie[ise \n \ntâmpinarea lui James. Dar ceea ce-l scosese oarecum dinletargia acelei zile s`rb`tore[ti fusese atitudinea lui James. |ndat`,plecase s-o caute pe Valerie – care, terminând cu ultimele retu[uripentru petrecere, primise nout`]ile cu gândul \n alt` parte.

– Em [i James Layburn? \ntrebase ea neatent`. Nu zù?– }i-am spus c` s-a f`cut r`pitoare. Totu[i, nu credeam c` o s` pun`

mâna pe James al nostru. Am senza]ia c` s-ar putea s` ne intre \nfamilie un chirurg de prim` mân` de la Central.

– Nu cumva te gr`be[ti s` tragi concluzii? \ntreb` Valerie, de[i [tiabine c` pripa nu-i fusese niciodat` caracteristic` so]ului.

– Diagnostic instantaneu, `sta-s eu! glumi b`rbatul, alegând ni[tealune dintr-un castronel [i \nfulecându-le rapid.


Trebuie s` adaug c`, dup` mine, o s`-i fie mult mai bine cu Emdecât cu Melissa, gâsculi]a aia proast`. N-ar fi fost bun` de so]ie dedoctor nici \ntr-o mie de ani.

|n vreme ce luau o scurt` pauz` de la servitul mânc`rii [i b`uturilor,\i repet` acea opinie fiicei mezine.

Emily chicoti vesel.– Chiar a[a, aprob` ea.– Cu tine, lucrurile stau altfel.– Cu mine? Emily deschise ochii mari [i-l privi inocent. Totu[i, \n

adâncul lor, marele diagnostician observ` exact ceea ce sperase s`g`seasc`.

– D`-i zor, Em, [i pune mâna pe el, o sf`tui tat`l. Are nevoie decineva ca tine.

– {tiu [i eu…– Ia-l de b`rbat. Mi-ar pl`cea s` mai am un ginere.– Dar, tat`… Nu [tia dac` s` se pretind` \ncântat` de idee, sau

speriat`.Dup` ceai, se \ntoarse la Londra cu James, ducându-[i lucrurile

\ntr-o valiz` nou` [i incredibil de scump`, cadou de la Melissa [i de laAndrew, adus` special de la Zürich. |n alte circumstan]e, darul ar ficople[it-o, \ns` acum nu fusese considerat decât ca recipient utilpentru posesiunile ei.

Cadoul primit de la James fusese un l`n]i[or de argint cu unpandantiv de acvamarin \n ape, cu aspect fragil, montat \ntr-un inel deargint, iar acum, \n vreme ce goneau pe autostrad`, degetele ei \lpip`iau cu tandre]e.

– E fantastic, James, exclam` ea. |mi place la nebunie.– Speram s`-]i plac`. |n magazin, i se p`ruse c` l`n]i[orul delicat [i

piatra str`lucitoare, transparent`, se potriveau perfect cu mignonaEmily.


Dar privirea rapid`, dispre]uitoare a Melissei avusese darul s`-ldescurajeze. Totu[i, nu m` prea pricep la asemenea articole.

Emily \ntoarse capul spre el [i pricepu imediat c` era deranjat decompara]ia cu nebunesc de masivul lan] ce atârna la gâtul sor`-si,considerând c`-i f`cuse un cadou nesemnificativ [i demodat. Era pentru prima oar` c`-l vedea atât de vulnerabil, având urgent`nevoie de \ncuraj`rile ei.

– Mor dup` el, spuse ea cu blânde]e, atingându-i u[or bra]ul. Este splendid. {i nu pretind doar. Pân` acum, ar fi trebuit s` m`cuno[ti mai bine.

|ntr-adev`r, o cuno[tea. Corect`. Spunând lucrurile pe [leau.Totu[i, [tiind c` nu dorea s` r`neasc` pe nimeni, nu era tocmai sigurc` fusese sut` la sut` cinstit` cu el.

– Pe cuvântul meu c` sunt \ncântat`. |i urm`rea figura, \n vreme ceel se concentrase asupra drumului, [i-i observ` u[oara nesiguran]`.Niciodat` n-a[ putea purta un lan] ca al Melissei. M` vezi umblândastfel pe coridoarele spitalului? A[ fi motiv de glum`. De fapt, tata credec` [i pentru Melissa este exagerat. I se pare groaznic.

James zâmbi, un surâs spontan care-i ilumin` \ntreaga figur`, oexpresie care tr`ia deja undeva \n amintirile ei. Se sim]eau bine unullâng` cel`lalt. Discutar` destin[i despre Wistaria Lodge, despre p`rin]iiei, despre Barnaby.

– M` \ntreb ce o s` \n]eleag` el din ]ara cantoanelor. Gânde[te-te,o caban` \n Elve]ia! |]i vine s` crezi? Dar ce-o s` se \ntâmple cus`rmanul Greg?

– Cinstit, habar n-am ce-a fost \n capul lor, replic` James, cu oasprime nea[teptat`. Se poart` ca ni[te copii iresponsabili.

Emily r`mase surprins`. Fusese o iubire pustiitoare, tragic`, celpu]in a[a o considerase. Oare? Nu chiar, ca s` fie cinstit`. Acum ocuno[tea prea bine pe Melissa pentru a mai \ntre]ine asemenea iluzii.


– Probabil c` ai dreptate, admise ea.– Problema este c` sor`-ta nu s-a maturizat \nc`. A r`mas exact la

fel ca atunci când am f`cut cuno[tin]`.– Z`u?– O copil` egoist`. Acum, dac` ne-am lua dup` datele de na[tere,

e[ti mult mai mic` decât ea. Dar, \n realitate, e[ti incomparabil maimatur`. {i vei continua s` te dezvol]i. Doamne-ajut` s-o faci lâng`mine, toat` via]a, continu` el \n gând.

Emily \[i exprim` greu \ncântarea.– Dar, James… nu po]i s` spui c`… dup` toate cele, Melissa…

eu… de fapt, \n multe privin]e nu [tiu nimic. Melissa…– Ah, cu siguran]`, se descurc` prin restaurante \ntr-un stil la care

tu probabil c` n-o s` ajungi niciodat`. Nici eu. Are o sofisticare desuprafa]`, pe care n-a[ putea-o copia vreodat`. |n]elese c` lucrul\ncetase s`-l mai preocupe.

– Sofisticare superficial`?– N-are profunzime. Desigur, poate fi extrem de \n[el`toare. James

se \ncrunt`, gândindu-se la proprii ani irosi]i, zvântura]i \n urm`rireaunui vis irealizabil [i fu \ndat` cople[it de durere. |n zadar! Al`turi deMelissa, n-ar fi fost \n stare s` \ntemeieze o familie care s` reziste. Nu fusese vina ei, \[i spuse, cu un impuls spontan de corectitudine. N-ar fi reu[it s` se schimbe, precum un pisoi n-ar fi capabil s` renun]ela a-[i mai urm`ri propria coad`.

Ie[iser` de pe autostrad` [i treceau prin Bayswater, \ndreptându-sespre pia]a St. Anne.

– Credeam c` o iube[ti \nc`, [opti Emily. Sau, cel pu]in…– Nu-i adev`rat. Nu credeai a[a ceva. |n seara asta, James sim]ea c`

toat` lumea este a lui [i [tia exact ce o s` fac`. {i cu cine. |i puse mânape genunchi. Recunoa[te.


– Ei bine, nu. Emily se foi pe scaun. Vocea ei sc`zu mai mult \nintensitate. Nu, \n ultima vreme. Dar la \nceput, a[a credeam.

– N-o mai iubesc de ani de zile.– De ani? Minunat. Vestea \i anul` lini[tea afi[at`, astfel c` se

cufund` \ntr-o t`cere gânditoare. De ani de zile!Ajunseser` \n pia]`. James parc` [i scoase din portbagaj noua [i

impresionanta valiz` a lui Emily. O cea[c` de ceai? O modalitate la fel debun` ca oricare alta de a se bucura de prezen]a ei \nc` un ceas sau dou`.

– Da, te rog.O cuprinse cu bra]ul [i pornir` spre intrare.|n buc`t`rie se ciocnir` unul de altul, \ncercând s` umple ceainicul,

a[ezând ce[tile pe mas`, sco]ând farfurioare. James aduse o cutie debiscui]i. |ntr-un sfâr[it, se a[ezar`, iar Emily turn` ceaiul, urm`rit` deprivirea lui. Era atât de dulce, Em a lui, atât de m`t`soas` [i dezirabil`,cu p`rul negru \ncadrându-i obrajii, \ncât \i venea s`-[i \ncurcedegetele \n acele [uvi]e. Desigur, cel mai tare dorea s-o strâng`-n bra]etoat` noaptea. Deja, pe deasupra minusculei mese de buc`t`rie, \iprinsese mâinile, de parc` ar fi fost gata-gata s` se \nece. Se \neca \niubire.

|ntr-o \ncercare de a-[i controla impulsurile, ridic` pandantivul cuacvamarin, l`sându-l s` se balanseze, \ntorcându-l spre lumin`, la câ]ivacentimetri de figura ei. Ea \[i concentr` privirea pe pandantiv,chipurile, de[i nu-[i putea desprinde ochii de pe mâinile lui, admirândgesturile precise, iubindu-le ca pe \ntreg posesorul lor. Era un soi deadora]ie oarb`. Cinstit vorbind, James avea degete zdravene,puternice, cu unghii t`iate scurt. |[i pierdu total interesul pentrubijuterie, vr`jit` de acele mâini, [i pricepu c` dorea s` le simt`atingerea pe propria piele.

– E[ti sigur`, \ntreb` el, l`sând piatra pre]ioas`, c` n-ai fi preferatun obiect mai mare, cam ca al Melissei?


– Foarte, \l asigur` ea, \ndep`rtându-i degetele de pe bijuterie [iluându-le-n st`pânire. Imediat, le duse la buze [i apoi le lipi de obraz[i, amintindu-[i vorbele lui din ma[in`, pe timpul drumului, ad`ug` cureg`sit` \ncredere: ce-ar fi s-o l`s`m pe Melissa [i s` ne gândim la noi?

El \i r`spunse cu un zâmbet. Se aplec` peste mas` [i-i prinse mânamicu]`.

– E[ti \ngrozitor de tân`r`, drag`, e[ti sigur` c`… adic`… Ah, Em,te iubesc. O cuprinse \n bra]e. Masa asta blestemat`! murmur` elsup`rat. Ce naiba facem, \ncerc`m s` ne coco]`m pe deasupra ei? O atinse cu genunchiul, astfel c` ce[tile se cl`tinar` amenin]`tor. Emily le prinse cu o mân`, dar lini[titul, st`pânitul, reazemul Jamesmugea de ner`bdare, iar ea se sim]ea \ncântat`. S-o ia dracu de mas`!Las-o. Uit`-te la mine.

Se trezi blocat`, cu spatele lipit de dulap. |n`untru, obiectelep`reau s` cad`, dar lui James nu p`rea s`-i pese. Nici ei. Trupul luimasiv se lipise de al ei, dar aparent, constitu]ia ei fusese prev`zut`pentru o astfel de solicitare. |l sim]ea frem`tând, \n vreme ce bra]ele ostrângeau. Nu cu tandre]e. Buzele lui \i r`v`[eau gura. Senza]iadominant` deveni cea de bucurie devoratoare. Nu mai dorea nimicaltceva decât s`-l poat` iubi mereu.

Pe nea[teptate, el o eliber`.– La naiba, spuse el, \nc` mânios, pentru un motiv pe care ea nu-l

putu descoperi. Sprijinindu-se cu palmele pe dulapul din spatele ei, oprivi cu o expresie ciudat`. Em, \ncepu el st`ruitor, vrei s` – ce-ar fis`…

Telefonul \ncepu s` sune.James strivi o \njur`tur`.– N-are decât, declar` el furios.Asta [i f`cu. Sun` [i sun`, iar cu fiecare apel James devenea tot mai

nesigur, pân` ce murmur`:


– E un pacient la terapie intensiv`. Probabil c` va trebui s` plec, [iporni hot`rât spre dormitor.

Emily se pr`bu[i pe un scaun [i rearanj` automat ce[tile,a[teptându-l. Cu toat` ame]eala, reu[i s`-i aud` vorbele.

– Pulsul? Cum a evoluat? … La administrare? |n]eleg… da…tensiunea? Respir` greu, da… dar când st` \ntins? Da. Tuse?Expectoreaz`? Ce se aude la baza pl`mânilor? |n]eleg… nu chiar.Ficatul?

|n vreme ce vorbea [i asculta r`spunsurile interlocutorului, \ntr-uncol]i[or al min]ii, un alt James contempla patul, [tiind c`, dac` n-ar fifost \ntrerupt, acolo ar fi ajuns cu Emily. Trebuia s` treac` pe larezerve? Desigur, m`car de ast` dat`, ar fi avut dreptul s`-[i urmezeinstinctul, s` r`mân` lâng` ea?

– Foarte bine, \[i auzi vorbele. Am s` vin, Mark. Dup` ce-l v`d, o s`decidem dac` are rost s`-l chem`m pe cardiolog \n seara asta, sau oputem l`sa pe mâine. Ar fi p`cat s`-l deranj`m pe doctorul Miller, dac`se poate evita.

Emily auzise. Nu, \[i zise, nu poate pleca tocmai acum, când…– Iart`-m`. James revenise \n buc`t`rie. E nevoie de mine. Am fost

obliga]i s`-l intern`m pe pacient la urgen]e, ieri – era programat s` vin`dup` s`rb`tori, pentru un transplant de valv` aortic`. Situa]ia lui esteneclar`. Nu-s convins c` ar rezista unei opera]ii – totu[i, deocamdat`se pune problema s`-l ]inem \n via]` \nc` vreo dou` zile. Se \ntinse,\ntr-o manier` deja familiar` ei, [i bù câteva \nghi]ituri de ceai rece.Dac` vii acum, te conduc pân` acas`.

– Bine, r`spunse ea, sim]ind c` i se \neac` toate cor`biile. Da, \]imul]umesc, James, adùg` ea politicos, acum c` redevenise o strìn`,o oarecare, neesen]ial` printre cerin]ele muncii lui. Uitase deja deexisten]a ei. Devenise o povar` ce trebuia \ndep`rtat` din apartament,ca el s` se poat` \ntoarce la Central.


Coborâr` \n t`cere. Clipa care urma s`-i schimbe toat` va]a trecuse,din punctul lui de vedere, probabil c` nici nu existase. Acum, gândurile lui se \ndreptau numai spre pacientul din rezerv`,rev`zând m`surile necesare pentru a-l ]ine \n via]`. Pe scurt, \[i spuseEmily, era preocupat s` salveze o via]`. Ce-[i \nchipuise ea?

P`[ind al`turi de el, \ncerc` s` se conving` c` putea suporta unastfel de final abrupt al acelei zile fericite. Asta \nsemna asisten]amedical` – n-aveai cum s` alegi timpul sau locul. ~sta era numelejocului! Tat`l o pusese \n gard`, \nc` din copil`rie: s` vindeci, uneori– s` alini, adesea – s`-]i pese, \ntotdeauna. |ntotdeauna. Chiar [i atuncicând n-ai chef.

Dar \n sfâr[it, aflase cum puteai ajunge s` ur`[ti spitalul.


Capitolul 9

|n sec]ia cardio-toracic`, desigur, toat` lumea descifr` evolu]iasitua]iei. Emily p`rea s` pluteasc` la vreo zece centimetri deasuprapardoselii, \ntr-o stare de beatitudine, \n vreme ce fericirea lui Jamesera de neconfundat. Zâmbea continuu, f`r` vreun motiv. De fapt, nudoar o dat` fusese surprins privindu-l astfel pân` [i pe Northiam. Toat` lumea fu uimit` atunci când, chiar [i cel mai str`lucit chirurg\nsu[i, ezitase, \nghi]ise \n sec [i, \n cele din urm`, produsese dreptr`spuns un rânjet insinuant, aproape boln`vicios. Cel pu]in a[a sespunea \n departament, la nici cincizeci de secunde dup` \ntâmplare.

Nimeni n-avea cum s` rateze \ncântarea afi[at` de cei doi, când se\ntâlneau. De parc` amândoi, \n clipa când se z`reau – conformrapoartelor – ridicau marele pavoaz. Pe deasupra, James p`rea s` fi\ntinerit cu cel pu]in zece ani.

Northiam [i Felicity \[i exprimar` speran]a c`, \n sfâr[it, James aveas` se a[eze la casa lui.

Având \n vedere toate astea, p`ru curios, pentru observatorul avid,c` urm`toarea invita]ie la cin` trimis` de Northiam nu-l includea decâtpe James. Imediat \ncepur` s` discute motivele care l-ar fi putut facepe Northiam s`-[i schimbe p`rerea. De exemplu, Emily o fi reu[it s`-l

scoat` din pepeni? Oare avea de gând s` se interpun` \n calea iubiriiadev`rate? S` fi fost atât de antic, atât de dep`[it, de preistoric, \ncât s`considere c` James era prea vârstnic, iar Emily prea tân`r`? S`-i fiinterzis lui James s` aib` o aventur` cu Emily? Adic`, dac` despre a[aceva era vorba. Asta era alt` necunoscut` care-i fascina pe to]i. Cum arfi putut categorisi rela]ia celor doi?

Toat` lumea c`zuse de acord asupra schimb`rilor extraordinare pecare le suferise atitudinea lui James. {i iat`-l, emanând bun`voin]` [izâmbete radioase. A[a se dusese la cina cu Northiam, dar reveniseparc` alt om. Dificil, prost dispus \n sala de opera]ii, r`stindu-se la toat`lumea f`r` provocare, moroc`nos [i necomunicativ cu pacien]ii, concis[i dezagreabil \n timpul vizitelor, t`cut la mas`, p`rea s` fi suferit brusco radical` modificare de personalitate.

Ce s` se fi petrecut? Imposibil ca James s`-i fi permis lui Northiams`-l calce-n picioare! Ce ar fi putut avea de-a face Northiam cu leg`turadintre James [i Emily? De acord, fata lucra la birouri. Dar Northiam n-avea drepturi de via]` [i moarte asupra ei – nici m`car de a oconcedia. Desigur, exista o limit` de nepl`ceri pe care le-ar fi pututprovoca. |ntr-adev`r, mai distrusese cariere, dar nu-[i putea permite s`[i-l \ndep`rteze pe James, alter ego-ul lui, secundul lui, cel care-i ]inealocul \ntotdeauna. {i sus]in`torul lui. Northiam nu putea suferi s`depind` de al]ii [i de obicei refuza s` se \ncread` \n altcineva. Totu[i, depindea de James Layburn, iar situa]ia se perpetua de mult`vreme.

Cât despre Emily, dac` Northiam i-ar fi f`cut dificult`]i, n-avea decâts` se transfere la alt` sec]ie, de[i sta nu era decât un posibil sfat amabil.

Ea era distrus`.Pân` atunci, nici nu-i trecuse prin minte c` cineva i-ar fi putut

descifra sentimentele pentru James, cu atât mai pu]in c` erau oarecum\mp`rt`[ite. |n ce m`sur`, tare [i-ar mai fi dorit s` [tie.


Zilele ei \ncepeau \n clipa când \l vedea, speran]a i se \nnoia \nsuflet \n fiecare diminea]`, iar coridoarele de la Central purtau un felde aur` magic`, din simplul motiv c` erau locul unei posibile \ntâlniri– unde amândoi ar fi putut respira acela[i aer, obi[nuit, mirosind a eter[i dezinfectant. Numai c` James nu mai apucase s`-[i fac` declara]ia.Nu numai c` nu-i ceruse mâna – ea nici nu a[teptase una ca asta – dar,spre enorma ei dezam`gire, nu-i ceruse nimic altceva. Cu siguran]`,ratase trec`torul moment din apartament, dup` Cr`ciun.

Singura urmare fu c` o privea zi de zi cu nedisimulat` iubire. Dup` program, rar se mai desp`r]eau. Fuseser` foarte apropia]i – darniciodat` atât cât ar fi trebuit. Numai mâinile lor p`reau s` se ating`uimitor de des, iar el o cuprindea pe dup` umeri, \ntr-un gest pe carenu l-ar mai fi putut aprecia drept fr`]esc. O conducea la Jaguar,ajutând-o s` urce, ca [i când era f`cut` din cristal, [i o trata de parc`voia s-o aib` al`turi \ntreaga via]`, astfel \ncât, de[i nu apucase s`-[ideclare sentimentele, Emily fusese \nv`luit` \ntr-o senza]ie de fericire,f`r` vreun motiv de alarm`, cât de mic.

|ns` acum, atât cât \[i putea da seama, oamenii se \ndoiau deinten]iile lui, \n vreme ce James p`rea s` se fi \nchis \n sine. Dintr-o dat`, lumea \nconjur`toare devenise rece [i \ntunecoas`.

Continua s-o invite \n ora[, dar era preocupat, neatent, perpetuândatitudinea de chirurg iritabil, r`spunz`tor pentru atât de multe vie]i.Emily pricepu destul de iute c` tot ce-i cerea el acum era s` nu-lsupun` unei presiuni suplimentare, s` nu-i pun` \ntreb`ri, s` nu-lderanjeze. Ceea ce nu avea cum s` [tie era c` prezen]a ei \i aducea osalutar` perioad` de pace interioar`. Totu[i, era \nfrico[at`. Oare seplictisise deja de ea, atât de curând? Era mult prea amabil ca s-o lasebalt` f`r` nici un avertisment.

|ntre timp, de-a lungul acestei perioade agitate, Northiam ar`tabine dispus [i mul]umit de sine. Se mai manifestase astfel cu ocazia


punerii la punct a unor noi [i revolu]ionare tehnici chirurgicale, avânddarul de a-i uimii pe colegi. Totu[i, de ast` dat`, nimic nou nu sepetrecuse \n sala de opera]ii.

|n condi]iile astea, ap`ru un nou zvon. Northiam, deciseser` ei,trebuie s` fi luat problema \n propriile mâini, \ntrebându-l pe James ceinten]ii avea. Personificarea lui Cupidon, de fapt, \[i \ndreptase arcul [is`geata spre James – cu vestita sa acurate]e.

Sau, \ntr-o versiune mai modern`, Northiam, tat`l grijuliu alfamiliei, se preocupase ca aventura s` se finalizeze cu o c`s`torie. Se asigurase c` cel mai vechi [i mai important membru al echipei nuva profita de cea mai tân`r` [i mai nou angajat`. Trebuia s` urmeze onunt`. {i dac` s-ar fi putut descrie drept o ceremonie sub amenin]areaarmei, faptul n-ar fi f`cut decât s` sporeasc` interesul general.

Doar un grup mic, exclusivist, r`mas \n urm` cu somnul [i lipsit deleg`turi cu exteriorul ar fi putu scorni – [i crede – asemenea aiureli.

Dac` ar fi fost pu]in mai perspicace, [i-ar fi dat seama c` pentrucineva ca Northiam, care, fapt cunoscut, nu se apuca de nimic f`r` otemeinic` planificare, mutarea \n strada Harley trebuia s` aib` ooarecare semnifica]ie. Avusese loc imediat dup` Anul Nou. Casa din St.John's Wood fusese scoas` la vânzare, iar mobila fusese aproape toat`depozitat`, \n vreme ce Northiam [i Felicity se instalaser` – \n perfect`armonie conjugal` – \ntr-un bloc de pe Harley Street. Cum pronosticase James, de[i nu fusese crezut de nimeni, ceilal]ipreferând variante mai greu de crezut, mai fascinante.

Adev`rul, când se afl`, c`zu ca o bomb`.|ntr-o zi friguroas` de februarie, Northiam convoc` o [edin]`.

Personalul medical [i de chirurgie fusese adunat cu jum`tate de ceasmai devreme, aflând deja nout`]ile. Ceea ce James ]inuse pentru sinede la cina din ianuarie deveni acum clar pentru to]i [i n-avea de-a facecu nici un fel de nunt`.


Northiam urma s` p`r`seasc` Spitalul Central din Londra. {i renun]a [i la postul din Departamentul de S`n`tate Public`. Dar nua[a cum prezisese majoritatea, ca s` intre \n sfera privat`. Asemeneaevolu]ii predictibile nu erau demne de Northiam.

Hot`râse s` se mute peste ocean.|n California, mai precis, la Ocean Hospital. |n sfâr[it, toate se

clarificasr`. Despre aceast` plecare se discutase la Hampton Court [i lacina aceea de la Waldorf, din septembrie. Din cauza asta trecuser` pela Londra profesorul Cohen [i doctorul Flanagan. Nu doar pentru a-lurm`ri la lucru pe Northiam. |i f`cuser` o ofert`. Iar el o acceptase.Probabil imediat. Mai mult, a[a cum povestea vesel adun`rii,propusese s`-[i ia cu el \ntreaga echip`.

– Sau m`car pe cei care-[i exprim` dorin]a s` m` \nso]easc`.Toate gurile r`maser` c`scate, privirile c`utar` alte priviri la fel de

buimace [i de ne\ncrez`toare. Nimeni nu p`rea s` priceap` ve[tile.Fuseser` redu[i la lips` total` de reac]ie, intrând \ntr-o stare de [oc.

Ce poveste! {i ce aveau de f`cut? S` plece, cu strig`te de bucurie, spreun viitor mai b`nos, \n S.U.A.? Nu cumva, \ntregul proiect constituia otr`dare a principiilor lor, ceva de care trebuia s` se disocieze cu groz`?Northiam era cel mai renumit chirurg pe care-l avusese vreodat`Centralul, unii sus]ineau chiar c`-i cel mai bun din ]ar`. S`-l urm`reasc`plecând \n America, \n vreme ce ei ar fi r`mas la Londra, \ntr-o sec]iecardio-toracic` devenit` peste noapte de mâna a doua?

Probabil c` James purtase singur povara acestor nout`]i, \n ultimeletrei s`pt`mâni. nici o surpriz` c` fusese atât de prost dispus. Acum, c`lucrturile ie[iser` la iveal`, ce avea el de spus?

Figura lui James r`m`sese ca de piatr`.Northiam continu` binevoitor. Urma s`-[i ia \n primire noul post \n

toamn`, declar` el. Va fi [eful Compartimentului Cardio-Toracic de laOcean Hospital.


– Acolo n-o s` mai avem de-a face cu economia de zgârie-brânz`care ne este impus` aici. Voi avea toate facilit`]ile necesare. M-am s`turat s` m` str`duiesc s` ob]in rezultate de vârf \n condi]iiimproprii. A]i fost martori obstacolelor ce mi-au fost puse-n cale.Acesta era unul dintre cele mai bune spitale universitare din ]ar`. {i unde a ajuns? F`cu o pauz` retoric`. Oricum, nimeni nu era capabils` r`spund`. Un avanpost al birocra]iei ministeriale. |[i roti privirileprin sal`. Nu trebuie s` v` mai spun c` un chirurg are o carier` limitat`.N-am s`-mi irosesc timpul, certându-m` cu o [leaht` de slujba[iobraznici, speciali[ti \n \naintarea memoriilor. Fie c` am dreptate, fiec` nu, cred c` pot aduce o contribu]ie important` la dezvoltareachirurgiei cordului [i-mi propun s-o fac \n condi]ii favorabile. Se uit` lafigurile stupefiate dimprejur. Sunte]i surprin[i, coment` el, [i nupricep de ce. Probabil c` cei mai mul]i dintre voi se a[teptau la a[aceva? |n mod clar, nu se a[teptaser`. Gândi]i-v` la micile obstruc]ii pecare le-am suportat \n ultimele luni. Mult prea multe s` le mai enum`r.Totu[i, \ncepu s` detalieze o seam` de evenimente pe care [i leaminteau foarte exact cu to]ii. }in suficient de mult la viitorulchirurgiei cardiace, \ncât s` p`r`sesc spitalul unde m-am format [i ]ara\n care m-am n`scut, dac` asta devine necesar. Medicina esteinterna]ional` [i, dac` a[ r`mâne pe loc, mi-a[ putea repro[aneglijen]a, proasta dotare [i penuria de personal, care duc ladiminuarea drastic` a performan]elor. |[i roti iar privirea prin sal` [i se\ntoarse spre Felicity. So]ia este de acord cu mine. La Ocean Hospital,i se ofer` un laborator complet echipat, cu un personal de patru orimai numeros, \n mare majoritate mai bine calificat. Aici, dup` cât \midau seama, la anul va fi obligat` s` se declare mul]umit` cu un singurcolaborator [i un student, plus o fat` pe jum`tate preg`tit`, dac` arenoroc, dac` nu cumva va reu[i s` adune fonduri de cine [tie unde. |n felul `sta \n]eleg ei s-o oblige s` lucreze. Inacceptabil. |n State,


amândoi vom putea s` muncim nestânjeni]i de birocra]ie. Peste vreodoi ani, am s` pot pune pe picioare un program complex detransplanturi cardiace. Aici, n-a[ avea nici o [ans`. Sper c` mul]i dintrevoi vor alege s` m` \nso]easc` [i s` m` ajute, \ntr-o munc` ce promites` fie foarte interesant`.

Brusc, trecu la o atitudine destins`.– So]ia mea [i cu mine vom c`l`tori peste ocean, \n vacan]a de

Pa[te. Pân` la data aceea, a[ dori s`-mi comunica]i alegerea f`cut`. Se opri [i le urm`ri expresiile. Asta-i tot. Exist` \ntreb`ri?

Controversele se intensificar` pe parcursul s`pt`mânii. Pu]inul timp liber de care aveau parte fu cheltuit \n dispute aprinse [ispecula]ii, pe la col]uri, sau la King's Head, privind viitorul american.

|ntregul spital sim]i [ocul. A[a cum p`]ise mereu, Northiam deveni]inta unui val de critici. Dar existau [i voci care-i luau ap`rarea.

– Iat` unde am ajuns, \[i spuneau ei unul altuia. Astea suntconsecin]ele deciziilor celor din administra]ie. |ntr-o jum`tate deduzin` de baruri, de-a lungul str`zii Harley, la cin`, la ceai, sau la ocafea, dup` extern`ri, \n rezerve, laboratoare sau oficii, se pierdeatimpul, \n vreme ce listele de consulta]ii erau date peste cap. Medicii \ncepur` s` renun]e la lifturi [i s` apeleze la sc`ri. Pe drum, maiputeau discuta pu]in. O jum`tate de ceas mai târziu, erau descoperi]ide vreo secretar` aproape isteric`, certându-se pe unul dintre paliere.

Cu toate c` interven]ia era clar sortit` e[ecului – Northiam eracunoscut c` nu-[i schimb` p`rerea, o dat` ce a adoptat una – omul]ime de oameni \ncerc` s`-l conving` s` se r`sgândeasc` [i s`r`mân` la Central.

Dar Northiam era de neclintit, iar cu el, se afl` curând, urma s`plece nu doar echipa, dar [i asistentele de la terapie intensiv` [i dinsala de opera]ie, precum [i tehnicienii de la laborator.


Se formase un adev`rat grup, \naintea vizitei preliminare \nCalifornia. Aparent \ncânta]i de a-l câ[tiga pe Northiam, cei de la OceanHospital erau gata s` pl`teasc` toat` echipa, pentru a-[i asigurasuccesul. Sec]ia cardio-toracic` avea s` lucreze la jum`tate dincapacitate pe perioada lipsei lui – de obicei, pe timpul celor treis`pt`mâni de concediu ale lui Northiam, James se ocupa de opera]iilede rutin`, iar restul personalului profita s` plece \n vacan]`. Wendy Stourbridge urma s`-l \nso]easc` pe Northiam, ca s` se ocupede acte. Una dintre asistentele de la terapie intensiv` va merge cu ei,de asemenea. Grupul era completat de un anestezist [i doi stagiari.

{tirea ap`ruse la televiziune [i \n programele de [tiri de la radio.Northiam explicase cu precizie [i aplomb ce lipsea din facilit`]ilenecesare chirurgiei cardiace \n cadrul serviciilor de s`n`tate public`britanice. Purt`tori de cuvânt ai Ministerului S`n`t`]ii fuseser` obliga]is` apar` a doua zi, pentru a demonstra cât de mult gre[ea.Argumentele lor fur` disputate de al]ii, de la Colegiul Regal,, din altespitale [i [coli medicale, unii str`duindu-se s` lini[teasc` apele, s`\ncurajeze lumea, al]ii dându-i dreptate lui Northiam [i sus]inând c`,dac` americanii \i ofereau condi]ii mai bune, ar fi fost fraier s` nuprofite.

La Central, conducerea era predictibil furioas`. Northiam fusesemereu prilej de nepl`ceri. Din p`cate, era \n acela[i timp [i cel maiilustru chirurg al lor, iar plecarea lui ar fi \nsemnat ca sec]ia cardio-toracic` s` se cufunde \n anonimat. Nu puteau permite a[a ceva,cu nici un pre]. |[i dublar` eforturile de a-l convinge s` r`mân`, f`cândconcesii [i promi]ând o cre[tere bugetar`. F`r` efect. Se apucar` atuncis` caute un \nlocuitor. Postul fu publicat – cu tot fastul – [i fur` trimisescrisori tuturor chirurgilor din ]ar`.

De Pa[te, Northiam [i mult umflatul s`u proasp`t anturaj decolar`spre California. James \i lu` locul, iar Emily r`mase r`spunz`tore cu


biroul. Dar abia apuca s`-l mai vad`. Când venea, ea vorbea la telefon,sau se gr`bea s` transcrie \nregistr`rile, \ncercând s` ]in` pasul cuabunden]a lucr`rilor. El lua scrisorile b`tute la ma[in`, urmând s` lesemneze \n vreme ce consulta pacien]ii din ambulatoriu. Apoi, stagiarul sau vreuna din surori le aducea \napoi. Emily le sorta [ile punea \n plicuri. Uneori \l z`rea pe coridor, \n vreme ce alerga spreoficiul po[tal. La \ntoarcere, \nc`perea era pustie. Pe mas`, g`sea vreunbile]el scris \n grab` [i un nou mald`r de benzi.

Nu mai petreceau nici o clip` \mpreun`. Acele momenteapar]ineau trecutului, \[i zise ea, [i faptul trebuia acceptat. |ndat` ce\ncepuse aglomera]ia, cuplat` cu responsabilit`]ile preluate de laNorthiam, ea \i ie[ise din minte. Lucru de a[teptat, \[i spuse ea. Dar ise p`rea insuportabil.

Deocamdat`, viitorul lor p`rea s` nu mai existe. Ea va r`mâneacas`, la Central, \i era foarte clar. Cu siguran]`, Northiam n-aveanevoie de o \ncep`toare \n noua lui carier`.


Capitolul 10

|n situa]ia asta, Northiam \[i asum` rolul atât de improbabil decupidon al Centralului. Era \mpins de propriul interes.

Aflându-se \n California, \ntr-o diminea]`, \i spuse lui WendyStourbridge, la micul dejun:

– {tiu bine c` nu am nici o speran]` s`-l conving pe b`rbatul t`u s`se rup` de Londra, a[a c` nu cred c` ai s` te po]i muta aici permanent,ca s` te ocupi de munca de birou, nu-i a[a?

Wendy \i confirm` c` n-avea de gând s`-[i distrug` mariajul, doar cas` nu perturbe rutina administrativ` a biroului.

– Ei bine, mi-a[ fi dorit s-o po]i face, dar asta este. Dac` nu vrei, n-am ce face. Ce p`rere ai de micu]a Emily? Crezi c` ar accepta s` vin`?Dac` da, mi-ar fi util`.

– P`i, eu…– Nu am chef de vreo american` z`p`cit`. |mi trebuie cineva

care-mi cunoa[te metodele [i obiceiurile. Dac` ar accepta, sistemul pusla punct de noi s-ar perpetua. Este inteligent` [i metodic`. N-a[ aveasurprize.

Wendy \l privi atent`. B`nuia c` el pusese ceva la cale. Impresia fuconfirmat` de urm`toarea propozi]ie.

– James se \n]elege foarte bine cu ea, clipi el cu sub\n]eles,binevoitor. De fapt, Emily l-a cam cucerit, dac` m`-ntrebi. Desigur, eraultimul lucru asupra c`ruia cineva s-ar fi gândit s`-l \ntrebe. Ceva plute[te-n aer. Mi-ar pl`cea s`-l v`d pe b`trânul James a[ezat lacasa lui. Privi spre Wendy agreabil, pe deasupra c`nii de cafea, cu ochilimpezi [i naivi, de parc` toat` via]a n-ar fi f`cut decât s` intermediezeleg`turi \ntre subordona]ii s`i. Nu crezi c` i-ar conveni lui James s` vin`[i Emily aici?

De ast` dat`, Wendy r`mase f`r` grai.– ~… eu… da, cred c` da. Dar cum r`mâne cu costurile? Cine-i va

pl`ti salariul? Nu prea cred c` spitalul va fi de acord s` finan]eze acesttransfer.

– Nu v`d de ce n-ar face-o.Ca de obicei, se dovedi c` gândise corect. |ncânta]i c`-l prinseser`

pe Northiam, pe[tele cel mare, cei de la Ocean Hospital erau gata s`-isatisfac` toate preten]iile – s-o angajeze pe "micu]a de la birou", ca [ipe chirurgii, medicii sau anestezi[tii din echip`.

A[a c`, Emily se sim]i \ntr-al nou`lea cer, când, la prima scurt`pauz` din program, dup` \ntoarcerea lui Northiam, Wendy \i dezv`luiplanurile [efului, de a o lua ca secretar` particular`, pentru a-i conducebiroul la Ocean Hospital.

– Eu? Glume[ti? Cu greu \[i st`vilea exuberan]a. Dar… dar…– Ah, desigur, se sim]i Wendy datoare s`-i aminteasc`, n-ai cine [tie

ce experien]`. Dar pân` \n septembrie, vei fi lucrat un an \n birou [i,\ntrucât eu n-am cum s` plec din Londra, i-ar convevi s` te ia. Nu-i surâde ideea de a fi \nconjurat de oameni noi.

Curând, deveni foarte clar c` n-avea s` se \ntâmple a[a ceva.Aproape nimeni din echip` nu r`mânea la Central, dar deocamdat`,lucrul \n sec]ia cardio-toracic` fusese reluat \n ritm sus]inut. P`rea c`nu se mai termin` cu opera]iile ce trebuia \ncheiate \nainte de plecarea


lui Northiam. Pe deasupra, cei care r`spunseser` la anun]urile dinziare trebuia intervieva]i, ca [i un mare num`r de candida]i pentru\nlocuirea personalului din echip`.

Decanul facult`]ii, care se pricepea la asemenea lucruri, luaseasupra lui sarcina de a aplana conflictul dintre cel mai renumit om alspitalului [i conducere. Ca urmare, Northiam trebui s` examinezechiar el candida]ii [i s` fac` parte din comisia de selec]ie.

|ntre timp, Emily nu prea avu ocazia s` discute evenimentele cuJames. Era complet prins \n munc` [i p`rea s` nu mai aib` vremepentru gânduri de viitor, tr`ind exclusiv \n prezent. Dar Emily nu maiavea de ce s` se team`. Mul]umit` invita]iei lui Northiam, putea dinnou s` conteze pe un viitor comun cu James. Disp`ruse amenin]areadesp`r]irii, la sfâr[itul acelei veri. Zile, s`pt`mâni [i luni nenum`rate \ist`teau \nainte, sub cerul albastru [i \nsorit al Californiei.

Reveni pe p`mânt cu brusche]e. |ntr-una din seri, trebuia s` cineze\mpreun`, dar se opriser` s` bea un pahar \n buc`t`rioara lui James, [is` discute unde s` se duc` la mas`, când sun` telefonul. Dup` oconversa]ie l`muritoare, el l`s` receptorul [i \[i ceru scuze.

– Voi fi nevoit s` plec. Dumnezeu [tie cât o s` dureze – nu-mi placece am auzit. La naiba, a[ fi dorit foarte mult s` vorbim, \n seara asta.

– Te voi a[tepta. Emily era degajat`, neb`nuind nimic – ba chiarbine dispus`. Trecuser` s`pt`mâni de când nu mai vorbiser` ca lumea– sau oricum – iar ea exact a[a ceva a[tepta.

– |mi pare r`u, oft` el. Em, uite ce-i…– S` spunem c` am s` te a[tept un ceas, iar dac` se prelunge[te,

po]i s`-mi dai un telefon.– Bine.Sun` s-o anun]e c` mai avea de stat m`car \nc` o or` [i c` ar fi f`cut

mai bine s` m`nânce singur`, a[a c` ea se \ntoarse \n apartamentul dela mansard` [i \[i prepar` o omlet` cu [unc`. Pe la zece, ap`ruse [i el,


invitând-o la un p`h`rel. |l refuzase, mai preg`tise o por]ie de ou` cu[unc` [i cafea proasp`t`. El \nfulec`, iar apoi, la cafea, ]inându-[i cana\ntre mâini, a[ezat pe divan, se \ncrunt`, \[i roti ochii prin camer` [ideclar` c` se hot`râse s` candideze pentru locul eliberat de Northiam.Emily sim]i c` i se pr`bu[e[te tavanul \n cap [i fu ap`sat` de o brusc`repulsie fa]` de camera aceea pl`cut`. Niciodat` nu i se mai \ntâmplasea[a ceva – ca \n cele dou`-trei secunde de reevaluare catastrofic` asitua]iei.

James vorbea despre planurile lui. Ale lui, nu ale lor.– Postul lui Northiam? Tu? Mâna \ncepu s`-i tremure [i l`s` jos cana

de cafea, \nainte de a \mpr`[tia lichidul fierbinte peste tot.– Da. N-am s`-l primesc, dar vreau s` \ncerc.– Ba, sigur c` ai s`-l ob]ii, declar` ea cu \ncredere. Dar…Dar de ce nu-i spusese pân` acum? ar fi vrut ea s` continue. |n cazul

`sta, nici nu i-ar fi trecut prin minte s` plece \n California. {i al]ii ar fiprocedat la fel, dac` ar fi [tiut c` James r`mânea la Central.

Sigur c` da, acesta fusese motivul t`cerii, iar el i-l explic` \nam`nunt. James promisese s` nu-i pun` be]e-n roate lui Northiam [i \[i]inuse cuvântul, \ndiferent de trucurile la care apelase cel`lalt.

– N-are nici un rost s` oscilezi ca o juc`rie, la fiecare mi[care ab`trânului diavol. Trebuie s` iei o decizie [i s` te ]ii tare, orice s-ar\ntâmpla. Asta-i singura cale. Desigur, insist` s`-l urmez. N-a vrut s`accepte decizia mea de a r`mâne la Londra. M` bate la cap zilnic,blestematul. Zâmbi obosit, dar bine dispus.

Era o mare schimbare, s` fie câ[tig`tor, s`-l implore Northiam \nfiecare zi, orice ar zice el, iar asta \l f`cuse mai tolerant, chiar ciudat deafectuos fa]` de c`posul [ef.

– Ah, James, m`car dac` mi-ai fi spus. N-a[ mai fi… – Nu, sigur c` a fost un pic de [oc, atunci când am aflat. Dar m-am

gândit, [i…


– Bine\n]eles c` n-am s` plec.– Despre asta voiam s`-]i vorbesc. Trebuie s` te duci cu el. Ar fi o

experien]` extraordinar` [i n-are rost s-o arunci la gunoi pentru mine.Nu-i cazul. Nu mi-a[ ierta-o niciodat`.

– Dar, James, nu pricepi c`… ?Disputa continu` pân` ce amândoi \ncepur` s` se simt` extenua]i

[i neferici]i. Emily v`rs` chiar ni[te lacrimi. James o mângâie, darr`mase neclintit. Cugetase asupra problemei [i ajunsese la concluzia cèra preferabil ca ea s` accepte postul din California.

– Trebuie s` stai un an, cel pu]in.|n cele din urm` se desp`r]ir`. James era pur [i simplu extenuat, iar

Emily renun]` la argumenta]ia aia lipsit` de perspective. Nu ajungeaunicìeri [i el p`rea atât de obosit [i de nefericit, \ncât nu mai avu inimas-o continue. |ndat` ce el plec`, Emily \ncepu s` se simt` cu adev`ratrù, plimbându-se prin mica \nc`pere \nc`lzit` [i r`sucind problemape toate fe]ele. James nu avea dreptate. Era absolut convins`. Poate c`p`rea o idee promi]`toare plecarea \n California, pentru un an,precum [i postul de secretar` personal` a lui Northiam. Desigur, \n ceprivea cariera, era un pas \nainte. {i, dac` ar fi acceptat postul, la\ntoarcere, cei de la Central i-ar fi oferit o pozi]ie mult mai bun`. Mai mult, trebuia s` admit`, chiar [i \n actuala ei stare, ar fi fostdistractiv. Dar premisa era gre[it`. Ceea ce conta era iubirea lor [iaceasta trebuia s` de]in` \ntâietatea. Petrecu o noapte agitat`, aproapef`r` s` se odihneasc`, ajunse la birou cu ochii umfla]i [i nu discut` cunimeni. Ce ar fi putut povesti? Era prins` \ntr-o capcan` pus` depropria ei mân`. I-ar fi fost greu s` par` f`r` griji [i s` anun]e c`, pestenoapte, hot`râse s` nu mai plece. "S` te ia naiba, Marcus Northiam,r`mân la Londra, cu amicul meu." Pentru ca apoi, James s` se opun`.

Trebuia s` a[tepte, s` nu se pripeasc`. S` vorbeasc` din nou cuJames, s` pun` c`r]ile pe fa]`. Dar pân` atunci, nici un cuvânt.


Spre norocul ei, mai avea câteva luni. Patru, ca s` fie exact`. |nc` nuera cazul s` ia o hot`râre, sau s`-i spun` ceva lui Northiam.

Cu capul aplecat, cu buzele strânse, furioas`, b`tu la ma[inàm`rât` [i r`spunse r`stit la telefon.

Desigur, toat` lumea cuno[tea motivul. Sec]ia era bulversat`.Noutatea candidaturii lui James produse aproape tot atâtea valuri cât[i anun]ul original al plec`rii lui Northiam \n S.U.A.

Doar doi oameni p`reau s`-[i ]in` firea, la aflarea nout`]ii. Unul erachiar James, care r`mase la fel de discret asupra subiectului. Cel`lalt era Northiam. Nici unul dintre ei nu fusese luat prinsurprindere. Northiam admitea c` [tiuse de la \nceput ce inten]ii aveaJames [i f`cuse tot ce-i st`tea \n putere pentru a stopa ceea ce el numea"\ncercarea, sortit` e[ecului, a lui Leyburn de a-mi lua locul aici."

Când auzise, Mark Corrie f`cuse un gest cu mâna, de parc` ar fitìat capul cuiva, iar ceilal]i aprobaser`.

Devenea tot mai clar pentru toat` lumea c` James n-avea [anse s`primeasc` postul, decât trecând peste cadavrul lui Northiam. {i \ntrucât acesta din urm` p`rea s` se men]in` \n form` [i foarte activ,[ansele candidaturii lui James fur` apreciate ca deosebit de slabe.

De asemenea, circumstan]ele p`reau s` evolueze \n favoarea luiNorthiam –lucru obi[nuit [i nimeni nu fusese capabil s` determinedac` era vorba numai de baft`, sau dac` `sta era rezultatul unormanipul`ri secrete, anterioare–. De ast` dat`, evolu]iile situa]iei ar fiputut fi prev`zute, iar Northiam le luase \n calcul cu mult \nainteaaltora.

Tom Rennison se \nscrisese la concurs. |ntotdeauna fusese unchirurg de excep]ie [i deveni, a[a cum Northiam avu grij` s` informezepe toat` lumea, favoritul num`rul unu.

Faptul nu putea fi negat. Dup` [ocul ini]ial, opinia general` fu c`James n-avea nici o [ans` [i c` fusese rù sf`tuit. "S`rmanul James,


n-are nici o speran]`" \[i comunicau unul altuia, dând trist din capete."Rennison o s`-i taie macaroana."

– |n primul rând, nici n-ar fi trebuit l`sar s` plece.– Pentru Dumnezeu, omul a fost \nchis.– {tiu c` au fost unele probleme.– A lipsit mai bine de un an.– Probabil c` a fost necesar. Dar lucrurile s-au schimbat – \n zilele

noastre, ar fi sc`pat cu o simpl` amend`, nu crezi? Poate o sentin]` cususpendare. {i n-ar mai fi plecat.

– La \nceput, toat` lumea considera c` se va \ntoarce \n cel mult doiani – dar Northiam l-a p`r`sit, dac`-]i mai aduci aminte?

– Sigur c` da. Leyburn a ob]inut postul, dar cred c` [tia foarte binec` asta s-a datorat lipsei lui Rennison

– |ntr-adev`r. Dar poate c` a uitat. Dup` toate cele, este foartepriceput, nu \ncape \ndoial`. Probabil crede c`, dup` atâ]ia ani \npreajma lui Northiam, s-a perfec]ionat destul, iar Rennison ar fi pututr`mâne pe loc.

– Cu siguran]`, James a evoluat extraordinar. E fparte priceput. {i ob]ine rezultate grozave. Dar nici Tom n-a stat cu mâinile-n sân. A lucrat cu Bidmead, la Queen Alexandra – director adjunct la Sec]iade Cardiologie Infantil`.

Wendy Stourbridge auzi discu]ia [i se hot`r\ s` i-o povesteasc` [i luiEmily. Avea ochi de v`zut [i pricepu c` Emily urma s` fie afectat`. Dar era preferabil s` aud` zvonurile \n lini[tea relativ` a biroului, decâtla cantin`, printre str`ini, sau chiar sub ochii vulture[ti ai lui Northiam.

– Vrei s` spui c` James n-o s` primeasc` postul? se \nfior` ea. A[a ceva nu-i trecuse prin minte. Cine era acel Tom Rennison? |ntâi, fucuprins` de furie, apoi de mil`, dar peste toate celelalte persistadragostea – o iubire care, pentru prima oar`, c`p`ta accente materne.Dar peste numai câteva ore, un nou fior o str`b`tu: speran]a.


Oare asta nu \nsemna c` James ar fi putut totu[i s` vin` \nCalifornia?

Desigur, asta era inten]ia lui Northiam, a[a cum pricepuse Wendyimediat.

– Am sim]it \ndat` c` pune ceva la cale, când a f`cut aranjamenteca s-o ia pe Emily cu el, la Ocean Hospital, \i spusese ea so]ului. Intui]ia mi-a func]ionat bine.

– |ndemânaticul bastard este mereu cu ni[te pa[i buni \nainteatuturor celorlal]i, aprob` so]ul. Nu voia ca James s` capete slujba –probabil, mizase dinainte c` Tom se va ar`ta interesat – [i a ad`ugat unplus de atrac]ie la varianta californian`, astfel ca James s`-[i calce maiu[or mândria [i s` accepte s`-l urmeze, \n cele din urm`. |n acela[itimp, s-a asigurat [i de serviciile unei bune secretare, deja obi[nuit` cupreten]iile lui.

– Cred c` se a[teptase ca Tom s` vrea slujba, dac` m` gândesc bine.– Mai degrab`, i-a scris [i l-a instruit.– Crezi…? Dac`-i a[a, a procedat \n stilul lui infernal. Nimic n-a

trecut prin birou.– Este uns cu toate alifiile, scumpo!– Nici vorb`. E cel mai abil individ pe care l-am cunoscut.

Dac` Tom va primi numirea, \nclin s` sper c` va fi o schimbare desitua]ie foarte pl`cut`, s` lucrez cu un om atât de cinstit, \n locul aceluiechivalent de \mp`rat bizantin.

Controversa continu`, specula]iile se \nmul]ir`, se puser` pariuri.Unii se aventurar` s` declare c` iscoade fuseser` plasate \n punctestrategice, a[teptând apari]ia lui Rennison, \ntr-o vizit` preliminar`,\nainte de clipa interviului oficial. Al]ii sus]inur` c` ar fi fost un efortinutil. Tom Rennison n-avea decât s`-[i arate nasul la recep]ie [i ar fifost imediat condus \n sala de opera]ii, \n laboratoare, \n rezerve, sau\n Ambulatoriu.


Nici un soi de birocra]ie [i oricâte economii n-ar fi reu[it s`diminueze eficacitatea bârfei de la Central.

Singurul om care nu p`rea afectat de toate acele specula]ii eraJames. De parc` ar fi stat \n ochiul lini[tit al uraganului. Nimeni nu\ndr`znea s`-l ia la \ntreb`ri. {i chiar dac` ar fi avut curajul, nu preaaveau vreme. El lucra f`r` \ntrerupere [i nu putea fi prins decât pepicior de plecare spre alt` loca]ie: Ambulatoriu, rezerve sau sala deopera]ii. Uneori venea s` aduc` \nregistr`ri – de[i sarcina asta c`dea deobicei pe umerii lui Mark Corrie – s`-[i semneze coresponden]a, saus` r`spund` unor cereri. Emily nu-l vedea decât câteva minute, labirou, dar adesea tocmai atunci suna telefonul [i, pân` s` r`spund`, elschimba dou` vorbe cu Wendy [i se apuca de coresponden]`. La terminarea convorbirii, el d`duse gata scrisorile, iar ei nu-i r`mâneadecât s` se gr`beasc` s` le duc` la po[t`. Revenind, constata c` plecase,l`sându-i amintire doar un mald`r de \nregistr`ri. Vocea familiar` depe band` avea darul s-o mai aline. Totu[i, `sta nu era un substitutsuficient pentru persoana lui.


Capitolul 11

De la una din ferestrele apartamentului s`u, James o v`zu trecând.Tocmai voia s-o sune – avea telefonul \n mân` – [i s-o \ntrebe dac`dorea s` ias` la mas`. Dechise fereastra, ca s-o poat` striga, dar se opri.|[i d`du seama c` se ducea la un fel de petrecere, la neispr`vi]ii de pepartea opus` a pie]ei. Avea o sticl` de vin. Fusta lung`, de bumbacindian, [i bluza de m`tase neagr` \i puneau \n valoare suple]ea. Gândul la fauna peste care ar fi dat la subsolul num`rului 4, \l f`cu s`renun]e – iar ea d`du col]ul. |n ceasurile de co[mar care urmar`, seblestem` de nenum`rate ori pentru acea ezitare. Dac` [i-ar fi urmatprimul impuls, ea ar fi fost \n siguran]`. |n loc de asta, o l`sase s`treac`. |[i zise c`, peste o or` sau dou`, avea s` se duc` pân` acolo [is-o scape.

Vizita la nr. 4 era urmarea unei \ntâlniri accidentale cu Carmel, lacantin`. Consiliul Municipal hot`râse \nchiderea c`minului. Toat` lumea urma s` plece [i puseser` la cale o petrecere de bun-r`mas. Pu]in nostalgic`, Emily se hot`râse s` treac` pe acolo, s`-[iia adio de la ei.

Totu[i, chiar de la \nceput, \[i dori s` nu fi venit. Din punctul ei devedere, sindrofia era un dezastru. Dac` nu din alte motive, m`car

fiindc` era prima oar`, dup` multe luni, când ie[ea ne\nso]it` de James.|i sim]ea lipsa [i, ca urmare, \i g`sea pe studen]i mai enervan]i decât deobicei. Fie voiau s` se culce cu ea – chiar acolo, dup` câte-[i d`deaseama din \ngr`m`direa de trupuri tinere care o asalta – fie se a[teptaus` fie asculta]i cu compasiune, relatând dezlânat evenimentele legate dehot`rârea Consiliului, care \ntrerupea, din meschine motiveeconomice, activitatea unui grup de asisten]` social`, cu contribu]iiinestimabile \n \n]elegerea delincven]ei juvenile urbane. Emily ascunseun c`scat, fu de acord c` aveau o contribu]ie unic` – de[i accep]iuneaei era oarecum diferit` – b`u cola dintr-o can` pe care scria Julian [i se\ntreb` de soarta sticlei de Risling sârbesc pe care o adusese.

Prin ce magie disp`ruse tot farmecul? |n ast`-sear`, subsolul nu eradecât o simpl` \nc`pere joas`, g`l`gioas`, \n`bu[itoare, lipsit` de oricefarmec [i plin` cu o adun`tur` de studen]i zurbagii, pe cale s` se\mbete. Tânjind dup` James, voind numai s` scape de acolo cât maidegrab`, \[i zise c` trebuie doar s`-i salute pe Susan [i pe William. Mai bine s`-[i petreac` seara singur`, \n apartament, decât \nmagherni]a asta.

O g`si pe Susan, [i o \ntreb` ce mai [tie despre Greg – o \ngrijorasoarta lui; cumva, se sim]ea responsabil` pentru abandonul Melissei,care-l vânduse pe o caban` \n Elve]ia.

Susan o lini[ti, spunându-i c` plecase deja la post, la [coala dinSomerset.

– Cum o duce, [tii ceva despre el?Susan ridic` din umeri. Extenuat` [i tras` la fa]`, nici m`car nu se

obosise s`-[i schimbe blugii. Avea unghiile rupte [i mâinile murdare.– William crede c` o s` fie OK, pe termen lung. Iar munca de la

[coal` se va potrivi mult mai bine capacit`]ilor lui. O s` se \nveseleasc`,dup` ce se va stabili ca lumea. Totu[i, o s` treac` ceva vreme pân` s-ouite pe sor`-ta.


|n Somerset, \[i zise Emily, Greg suferea. |n ce prive[tesim]`mintele Melissei, cine le-ar fi putut cunoa[te? Ea [i Greg fuseser`atât de ferici]i, atât de \ndr`gosti]i. Cât durase, iubirea lor fusese real`.Emily rememor` [oaptele de dragoste [i bucuria nest`vilit` c`rora lefusese martor`. Acum, toate astea se sfâr[iser`. |ncerc` s` trag`\nv`]`turi, dar nu putu discerne decât o senza]ie de de[ert`ciune. Greg fusese pierz`tor. Andrew [i Barnaby câ[tigaser`.

Susan se l`s` s` cad` pe treptele sc`rii.– Ah, Doamne, sunt atât de obosit`. |[i \mpinse p`rul blond pe

spate [i \ncepu s` verse sacul. |mi dau seama c` dau impresia denep`sare, dar m-am bucurat când l-am v`zut plecat pe Greg. Pentru mine, nu reprezenta decât o surs` suplimentar` de necazuri.

– Cum adic`? \ntreb` Emily, a[ezându-se al`turi.– |n primul rând, cu locul `sta. {tii c` a fost ideea lui s`-l utilizeze

ca dormitor [i a reu[it cumva s-o vâre pe gâtul celor din Consiliu. Ei bine, \n cele din urm`, lucrurile au sc`pat de sub control, iar el n-avea habar cine doarme aici [i de ce. Era un fel de azil de noapte.

Emily pricepea.– {tiai c` fumau marijuana? Emily d`du din cap.

Desigur, urm`torul pas a fost c` s-au apucat de LSD, sus, la etaj. |ntr-o noapte, cineva a fost gata s` se sinucid`, s`rind pe fereastr`. Sunt cel pu]in [ase metri. Dac` ar fi reu[it, probabil c`-[i sp`rgea capul[i \[i frângea coloana vertebral`. Norocul lui c` s-a ag`]at \n balustrad`.Ceilal]i l-au tras \napoi [i l-au ]inut. Dup` aceea, William a dat afar`jum`tate dintre ei.

– Bravo lui.– Niciodat` nu l-am mai v`zut atât de furios. Dar a continuat s` se

ocupe de locul `sta [i, \n cele din urm`, s-a dus la Consiliu, le-a spusce se \ntâmpla [i a solicitat supraveghere.


– Supraveghere? c`sc` Emily ochii. Orice paznic ar fi \nchis imediatlocul.

– La asta s-a gândit William. De fapt, nu s-a petrecut nimic maimulte s`pt`mâni – [tii cum sunt cei din Consiliu. Apoi, când paznicul[i-a f`cut apari]ia, a fost cât pe ce s` fac` un [oc.

Emily izbucni \n râs.– Po]i s` te miri?– La pu]in` vreme dup` aceea, [i-a f`cut apari]ia o armat` de

supraveghetori, arhitec]i [i ingineri de la Consiliul General al Londrei[i de la minister, precum [i inspectori de la s`n`tatea public`, de lacompania de gaze [i de unde nici nu gânde[ti. Au m`r[`luit in corporeprin fiecare cas` [i [i-au luat noti]e \n carne]elele personale. Au decisc` \ntreaga zon` trebuie pus` la p`mânt. Este nesigur` [i nici nu poatefi reparat`. Cei de la demol`ri trebuie s` apar`.

– Când?– Luna viitoare. Ini]ial, s-a spus c` vor \ncepe luna asta, dar William

i-a convins s` amâne, datorit` dificult`]ilor de a g`si plasament pentrucopii. Acum marea lor majoritate a plecat, nu ne-a mai r`mas decâtvreo jum`tate de duzin`. Desigur, e vorba despre adev`ra]ii copii-problem`, cei pe care nimeni nu-i vrea, cu nici un pre]. Dar pân`luni, o s` plece [i ei. Oft` [i se sprijini de peretele acoperit defuningine. Optsprezece luni am petrecut aici. Uneori, \mi pare c` autrecut optsprezece ani, mai degrab`. Când am venit, eram plini desperan]`, credeam cinstit c` vom reu[i s` facem ceva cu acest c`min,eram hot`râ]i s` stabilim un soi de model pentru asemenea institu]iide protec]ie social`. Dac` am fi avut suficient personal, poate c`reu[eam. Dar n-a fost s` fie. Numai William, Greg [i cu mine. {i treizeci de copii g`l`gio[i [i zdruncina]i. Iar Greg visa la Melissa,studen]ii veneau [i plecau când li se ar`ta [i o groaz` de vagabonzi s-aaciuat aici, f`r` grij`. Apoi a venit Matthew, care-[i f`cea teza, teorie


pur`, f`r` pic de experien]` practic`. Nu c` n-a[ ]ine la Matthew. M`car s-a ]inut de treab` [i nu [i-a schimbat atitudinea.

– Ast` sear`, v`d c` n-a ap`rut.– Nu, a plecat cu rulota s` stea la ni[te noi amici, undeva \n

Islington. Nu-i prea convenabil ca distan]`, dar au gr`din` [i \[i cultiv`legumele necesare. Crede c`…

Un student cu p`r lung, b`rbos, le \ntrerupse.– Sue, William are nevoie de tine – cu cât mai iute, cu atât mai bine.

|i lipsesc doi copii, Joe [i Nathan.– Ah, Dumnezeule. ~ia doi. Bine, vin. La revedere, Em. Se f`cu

nev`zut` \n subsolul plin de fum.Emily se s`turase. Pân` peste cap. Pe nesim]ite, se retrase, urc`

scara de acces a subsolului [i ajunse \n hol. Zvonul petrecerii venea dededesubt [i nu dorea decât s` se eclipseze pe t`cute. Totu[i, inevitabil,\[i spuse c` era ultima oar` când st`tea \n acel hol [i rememor` aceadiminea]` de septembrie, \n care p`trunsese acolo, singur` [i indecis`,abia sosit` la Londra, pe când James nu era pentru ea altceva decâtamicul Melissei. |nainte de a l`sa casa pe seama buldozerelor [i ademolatorilor, avea ocazia s` mai arunce o privire c`m`ru]ei de lamansard`, unde-[i \ncepuse practic aventura londonez`, marcândindependen]a ei proasp`t ob]inut`. Ar fi putut privi pentru o ultim`dat`, peste pia]`, spre ferestrele lui James, amintindu-[i de toate aceledimine]i \nghe]ate.

Urc` sc`rile. Micu]a \nc`pere cu tavan \nclinat o \ntâmpn` pustie,nespunându-i nimic, nici despre trecut, nici cu privire la viitor. P`rea moart` [i goal`, complet lipsit` de personalitate. Zugr`veala eracojit`, iar umezeala \i provoc` un fior, chiar \ntr-o sear` cald` de var`,ca aceea. Cum putuse s` locuiasc` acolo?

|ncepu s` coboare sc`rile, \n]elegând c` acea parte din via]a ei eraun capitol \ncheiat definitiv.


U[a camerei \n form` de "L", de la primul etaj, era larg deschis`, iarea intr`. Paturile de campanie, saltelele gonflabile erau r`spândite la\ntâmplare prin \nc`pere. |[i f`cu loc printre diversele echipamente –c`ni, valize, saco[e, sandale, ghete, ciorapi l`sa]i la uscat pe o funie, lafereastr`, fulgi de porumb, o ma[in` veche de scris [i un teanc delucr`ri de sociologie – \ndreptându-se spre fereastra deschis` [i privispre pia]`.

Spre \ncântarea ei, \l v`zu pe James. Probabil c` ghicise cumva undeera [i venea s-o ia de acolo. |i f`cu entuziast cu mâna.

El \i r`spunse \n acela[i fel, iar ea \i f`cu semn s-o a[tepte afar`.James d`du din cap, iar ea, \ncântat` de \ntâmplare, se \ndep`rt` defereastr`, \ndreptându-se spre u[`.

Ce fusese asta?{oareci sau vreun [obolan?Sau poate om?Poate c` era vorba de copiii disp`ru]i, Jo [i… cum \l chema pe

cel`lalt?Se \ntoarse, d`du col]ul [i se trezi fa]` \n fa]` cu doi dintre copiii de

la c`min, a[a cum se a[teptase.– Ce cùta]i aici?R`spunsul era desigur inutil. Scotoceau prin lucruri, cùtând ceva

ce ar fi putut vinde.Erau tineri, destul de mici – abia \i ajungeau dincolo de talie.

Urm`torul pas era s`-i escorteze \napoi, la William [i la Susan, care-icùtau, f`r` \ndoial`. Mai \ntâi, s` pun` la loc ceea ce furaser`!

Nici nu-i trecuse prin minte c` ace[ti doi pici de zece ani ar fi pututfi periculo[i.

Ar fi trebuit. Fiindc` ace[ti delincven]i minori aveau uncomportament imprevizibil mai \ntotdeauna, iar situa]ia actual` \lexacerba. Luni, urmau s` plece din unicul c`min pe care-l cunoscuser`


vreodat`, desp`r]indu-se de Susan, pe care aproape c` \ncepuser` s-o\ndr`geasc`.

La \nceput, se retr`seser`, dar fiind prin[i \ntr-un col], cu Emily\ntre ei [i u[`, se hot`râr` s-o \nfrunte.

Se repezir` spre ea. Emily z`ri lama deschis` a briceagului.– Nu fi]i pro[ti, spuse ea, tìos. Deocamdat`, nu se alarmase.

Nici o clip` nu crezu c` aveau de gând s` utilizeze cu]itul; dup` ea,minorul se compl`cea \ntr-o situa]ie melodramatic`, cu preten]ii deaventur`, atâta tot.

Cel`lalt bìat p`rea s` fie de aceea[i p`rere cu ea.– Jo, nu fi neghiob, strig` el. – Vezi-]i de treaba ta! replic` Jo [i lovi \n direc]ia lui Emily.For]a loviturii \i \mpinse pe amândoi \n balcon. Ea strig` dup`

James, \n vreme ce apucase bra]ul \narmat al lui Jo [i \ncerca s`-lr`suceasc`, f`cându-l pe bìat s` scape arma.

|ns` cel`lalt copil se repezi \n ajutorul lui.– D`-i drumul prietenului meu, strig` el, lovind-o [i \mbrâncind-o,

la rândul lui. |ncurajat de ajutor, Jo \[i ie[i din min]i [i o lovi cubriceagul.

Sângele ]â[ni.Cei doi r`maser` o clip` t`cu]i, apoi se retraser` [i disp`rur` \n

camer`.Emily vru s`-i urm`reasc`, dar sim]i c` plonjeaz` \n gol – oare

c`zuse \n genunchi, sau balconul cedase sub greutatea ei?Aparent, era sc`ldat` \n sânge. S` fi fost al ei?Probabil c` da.


Capitolul 12

De la recep]ie, Emily fu dus` direct la chirurgie cardio-toracic`,\nso]it` de un rezident anestezist [i de James, care p`[ea ca un omb`trân.

Vorba umbla deja prin spital c`, dac` James n-ar fi fost de fa]`, s-arfi putut ca Emily s` nu mai ajung` pân` la spital. Se spunea c`-i salvasevia]a. O c`rase, traversând pia]a, o dusese la Ambulatoriu, o consultase[i-l sunase pe Northiam. Acesta venise din Harley Street \n câtevaminute, iar James \l pusese la curent cu starea r`nitei.

– Noroc c` ai fost acolo, comentase [eful. Ran` prin \njunghiere –un copil cu un briceag? Nepl`cut. Lovitur` de spintecare \n sus? Pricep. Deci crezi c` a str`puns pleura [i a p`truns \n pl`mân? Plauzibil.De fapt, pl`mânul lui Emily nu mai func]iona. Avea aer \n cavitateatoracic`, provenind din perfora]ie. Acesta, \mpreun` cu sângele scurs,umplea spa]iul dintre pl`mân [i coaste, \mpiedicând respira]ia.

– Cred c` mai \ntâi ar trebui s` ne l`murim cu endoscopul, cep`rere ai? Ca de obicei, nu a[teptase r`spuns. Da, [i dac` arehemoragie, putem opri sângerarea diatermic, s` spunem. P`i, atunci,numai o anestezie rapid`, Peter – nu cred c` va fi cazul s`-i deschidemtoracele [i s` apel`m la o opera]ie major`. Nu pare necesar.

Pentru Northiam, era vorba de o simpl`, chiar trivial`, rutin`, dar pepriceperea la asemenea tehnici de baz` \[i cl`dise ini]ial reputa]ia.

Dar reu[i totu[i s` surprind` pe toat` lumea.– Jamie, bìete, spuse el, ridicând privirea de pe endoscop, pari

cam terminat.|ntrucât James fusese extenuat de nenum`rate ori, dup`

procedurile lui Northiam, toat` lumea c`sc` ochii, \n vreme ce MarkCorrie \[i repeta silabele \n cerul gurii, savurându-le, a[teptând s` lepoat` relata prin spital.

|ns` Northiam abia \ncepuse.– Ia-]i un scaun – odihne[te-]i picioarele. Nu ar`]i prea bine, fiule.Sfatul era incredibil, venind de la Northiam, care, vreme de mul]i

ani, p`ruse s` nici nu observe c` oamenii lui aveau [i picioare. Mark [icu mine o s` ne descurc`m de minune, \ndr`znesc s` cred. Ce zici?

Tinerii asisten]i erau prea ocupa]i s`-[i priveasc` [eful cu gurac`scat`, pentru a mai observa ceea ce el descoperise dintr-o ochead`.

James se sim]ea foarte rù. La sugestia lui Northiam, \[i trase unscaun, cu oarecare ne\ndemânare, [i se a[ez`, mohorât, cu buzelestrânse, cu ochii \ngusta]i.

Northiam \l studie mai atent.– Nu fi \ngrijorat, bìete, \l \ncuraj` el, pe un ton amabil, folosit de

obicei doar pentru pacien]i. Singurul pericol real era s` nu ajung` latimp. Acum am dep`[it orice risc, sunt sigur.

Desigur, avea dreptate.– Bun, pì, a ie[it foarte bine, nu-i a[a? declar` el \ntr-un sfâr[it.

Gata cu sângerarea. Putem s` elimin`m sângele scurs \n spa]iul pleural[i, presupunând c` nu mai pierde aer, putem spera ca pl`mânul s`-[irevin` la normal \n cel mult o s`pt`mân`. |ntre timp, cred c` ar trebuis`…


Discut` cu anestezistul [i cu Mark Corrie despre m`surile imediatece se impuneau, cerând detalii privind aranjamentele f`cute dejapentru Emily.

– Bine, acum pute]i s-o duce]i la reanimare. {i pune]i-i o perfuzie.Pierduse cel pu]in o jum`tate de litru \n cavitatea pleural`. {i aproapetot atât pe drum, cred?

Vocile continuar` pe acela[i subiect, dar James \ncepuse s` nu lemai aud`. Se ridic` \n picioare \nceti[or, cu grij`, \ndreptându-se sprecoridor.

Cu coada ochiului, Northiam observ` mi[carea. |i f`cu un semn luiMark.

– Du-te dup` el, spuse el tran[ant. Apoi continu` s` discute cuanestezistul.

Afar`, pe coridor, James avu senza]ia c` o s` cad`. Se a[ez` pe jos[i \ncerc` s`-[i prind` fruntea \ntre genunchi, dar sim]i o durere de capatât de puternic`, \ncât gemu [i \[i pierdu cuno[tin]a.

Mark se opri la timp ca s` nu se \mpiedice de el [i se aplec`. Parc` de la mare distan]`, James \i observ` silueta, \nainte ca imagineas` se estompeze de tot.

– M-am lovit la spate când a c`zut Emily, reu[i el s` \ngaime.Marc abia auzi [oapta. Culoarea p`mântie a lui James vorbea mult

mai clar.James se trezi la vreme ca s`-l vad` pe Northiam studiindu-l cu

aten]ie. Nimic anormal. Ceea ce era neobi[nuit de ast` dat`, era pozi]ialui r`sturnat`. Ciudat. Nu-[i amintea s` se mai fi \ntâmplat vreodat`. Se \ncrunt`, nel`murit, [i deveni con[tient de picioarele care ap`reaula marginea câmpului s`u vizual. Foarte ciudat.

Northiam se aplec` [i \i prinse \ncheietura.– Sim]i durere, \l inform` el, acuzator.De parc` ar fi fost necesar s` i se spun`.


Avusese la dispozi]ie numai dou`-trei secunde, \nainte cabalustrada balconului s` cedeze, [i timpul abia \i fusese de-ajuns.|ndat` ce Emily ap`ruse acolo, luptându-se cu infractorii juvenili, se\ndoise de rezisten]a balustradei de fier, a[a c`, atunci când c`zuse, elera preg`tit s-o prind`, proptit pe picioare \n fa]a u[ii de la buc`t`rie.N-o l`sase s` cad` pe pavajul de dedesubt. Bra]ele lui rezistaser`, dargreutatea ei de vreo cincizeci de kilograme, venind de la cel pu]in treimetri, \l l`sase f`r` respira]ie. Atingând balustrada sc`rii spre subsol, \[ifracturase dou` coaste

|l examinar` [i \i f`cur` radiografii, dup` care \l l`saser` s` seodihneasc`, sub influen]a sedativelor. |ntrucât \[i propusese s`petreac` noaptea lâng` Emily, asigurându-se c` o ducea bine, seopusese cu toat` for]a acestui plan. |ns` era extenuat [i fusese \ndopatcu medicamente, a[a c`, f`r` s` priceap` cum, se cufund` \ntr-o seriede co[maruri, \n care se adresa surprinz`tor diver[ilor indivizi, carepân` la urm` l`sar` locul unui Northiam dictatorial, plasat, totalimprobabil, pe fruntea lui.

Diminea]a, se ridic` greu din a[ternut, gemând de durere, [i \[i f`cuapari]ia pe coridor, spre alarma [i consternarea surorilor.

– Dar, domnule Layburn, domnul Northiam a l`sat vorb` c` o s`vin` s` v` consulte [i c`, pân` atunci, nu trebuie s` v` mi[ca]i. Ce o s`-i spun? Tânguirile descurajatoare \l urmar`, \n vreme ce el sedeplasa cu vitez` de melc, pu]in nesigur pe picioare, dar hot`rât s`verifice cu proprii ochi starea lui Emily. Ar fi trebuit s` stea lâng` eapeste noapte – [i iat`-l, f`cându-[i apari]ia abia la vremea miculuidejun.

– {tiu, b`iete. Northiam era deja acolo [i, aparent, avea aceea[idispozi]ie p`rinteasc`, grijulie. Dar de fapt, ea a fost sedat`, a[a c` n-arfi avut cum s`-]i observe prezen]a. O duce bine. |i \ntinse fi[a pe caretocmai o studia, \n momentul apari]iei lui James. O s` scape. N-ai de


ce s te \ngrijorezi. Ai prins-o la vreme. Mai mult rù ]i-ai f cut chiar ]ie.Oricum… Se opri [i-l privi de jos pân sus. R`mâi s-o supraveghezi, ei? O s-o rog pe asistent s -]i aduc un scaun comod [i-]i po]i petrece ziua aici.

Astfel, când ap`ru Charles Goring, \l g`si lâng` patul fiicei. Emily \[irec`p`tase cuno[tin]a [i p`ru s` se bucure la vederea p`rintelui, de[i \lanun]` c` n-ar fi trebuit s`-[i p`r`seasc` pacien]ii pentru ea.

– M` simt bine acum [i, oricum, James este aici. Asta p`rea s` pun`cap`t oric`rei discu]ii.

Mare parte din urm`toarele dou`zeci [i patru de ore, James r`maselâng` ea. Prin eforturi reunite ale chirurgului rezident de serviciu, alelui Mark Corrie [i ale asistentei – l`sând la o parte insisten]ele luiCharles Goring – fu convins s` se duc` la mas`, pe la \nceputul dup`-amiezii.

– O trateaz` foarte frumos, remarcase sora, zâmbind indulgent. Ce bine le st`! Nu-i a[a c`-i o fat` norocoas`?

Aflat \n biroul asistentei, Mark Corrie \[i \ndrept` privirea spreEmily [i spre James, prin peretele de sticl`. Avusese o zi foarte dificil`cu Northiam.

– Hei, Jamie, bìete! \[i maimu]`ri el [eful. Pì, cred c` poate s` seodihneasc` acolo, la fel de bine ca oriunde.

|n ciuda coastelor, James \[i relu` serviciul \nainte de terminareas`pt`mânii. Aglomera]ia continua. Totu[i, \[i f`cea vreme s-o vad` peEmily, de câte ori putea. |n rezerve, acolo unde se bucuraser`\ntotdeauna de ajutorul lui, ap`ru o nou` atitudine. Precum [i oporecl`: "Jamie boy". Un strìn ajuns acolo, ar fi putut s` cread` dintonul infirmierelor [i asistentelor c` era vorba de un bìe]el de cinciani, ce trebuia protejat [i \ngrijit. Sau de copila[ul lui Northiam, nudespre ditamai chirurgul, de un metru [i optzeci [i cinci de centimetri,cu dou` coste rupte. Se \ngrijeau de diet`, de sp`latul schimburilor [i,\n general, de \ntreg confortul lui, inclusiv de rela]iile personale.


Exceptând u[oara iritare provocat` de nedoritele trata]ii – cafea,ceai [i diverse r`coritori, venite din toate p`r]ile – James nu eracon[tient de grija lor iubitoare. N-avea ochi decât pentru Emily – [itoat` lumea [tia asta. Iar ea, desigur, era afectat` de aceea[i orbireselectiv`.

De fapt, ea trecu \n vitez` prin perioada de recuperare, fie privindu-l fericit` pe James, fie visându-l. Nu avea nici o team`. Jamesera acolo. Toate lucrurile aveau s` se rezolve favorabil. Ascult`toare,\nghi]i tot ce i se d`dea, inspir` adânc, cu toat` durerea, de câte ori ise cerea, cobor\ [ov`ielnic din pat [i st`tu pe scaun, se fâ]âi \n sus [i-njos pe coridor, inspir` adânc din nou [i tu[i, oricât de nepl`cut i-ar fifost. Se dovedi un pacient model, neprovocând necazuri nim`nui, iardup` dou` s`pt`mâni – de[i ei \i p`ruser` mai degrab` dou` luni – fuexternat` [i James o duse cu ma[ina acas`, la Wistaria Lodge.

Northiam \[i p`str` atitudinea p`rinteasc` [i-i conduse pân` laie[ire, aproape la fel de grijuliu ca asistenta din rezerv`.

– James o s` te ]in` sub observa]ie, anun]` el, total inutil, de parc`lucrul ar fi putut r`mâne ne\n]eles f`r` acea interven]ie l`muritoare.Du-te acas` [i f`-te bine. Am vorbit cu tat`l t`u [i [tie cum te sim]i. Este de-al nostru, de la Central. O s`-]i fac` bine traiul la ]ar`. Aer curat,exerci]iu, bine? Vreau s` te v`d pe picioarele tale, gata s` m` \nso]e[ti\n California, \n septembrie, nu uita.

De[i recep]ionerul nu observ`, asistenta \nregistr` declara]ia [i opopulariz` \n sec]ie.

– {i-a aranjat toate treburile, \i spuse ea sorei din tur`, la \ntoarcere.– {mecherul. Comentariul era automat.– Din cauza asta s-a purtat a[a frumos s`pt`mânile astea. Vrea s`-l

vad` pe "Jamie boy" \nsurat cu Emily, ca s`-i ia pe amândoi \nCalifornia. O s`-l lase aici pe Tom Rennison s` pun` sec]ia pe butuci,]ine minte ce-]i spun. Tot spitalul avu aceea[i reac]ie.


James sim]ise manevra. Northiam avusese grij` s`-i atrag` aten]ia,cu amabilitate, dar ferm, c` n-avea nici o [ans` s` preia postul de laCentral. Desigur, comisia avea s`-l examineze cu impar]ialitate, dar el,Northiam, care-i formase pe ambii, se sim]ea dator s`-i atrag` aten]ia c`\l considera pe Tom mai bun. Ar fi fost incorect s`-l lase s`-[i fac`speran]e, privind competi]ia cu Tom Rennison.

– Mai bine ai l`sa-o balt` [i m-ai \nso]i, ei? Am nevoie de tine.Desigur, acesta era adev`rul gol-golu]. De fapt, cum prevedea totCentralul, nu numai c` avea nevoie de el, dar chiar urma s`-ldetermine s` accepte. To]i ar fi pariat c` James Leyburn avea s` plece\n California cu Northiam, la data prev`zut`.

***

Veni [i ziua concursului.{ase candida]i, selec]iona]i pe sprâncean`, se prezentar` \n sala de

a[teptare, al`turi de \nc`perea rezervat` comisiei ce urma s` aleag`noul director al Sec]iei de Chirurgie Cardio-toracic`, de la SpitalulCentral din Londra, adic` succesorul lui Marcus Northiam.

Tom Rennison se g`sea printre ei. De asemenea, James Layburn.Iar rezultatul fu cel prev`zut. Fiecare candidat fu intervievat, iar TomRennison, brunetul la fel de \mpun`tor [i necomunicativ pe care [i-laminteau, c`p`t` postul.

Ziua continu` cu alte interviuri, pentru celelalte pozi]ii dinorganigram`, ce urmau s` devin` vacante prin plecarea echipei luiNorthiam, iar candida]ii se perindar` de diminea]a pân` la ora [asedup`-amiaz`. Fur` interoga]i de viitorul lor [ef, Rennison, a[ezatimperturbabil lâng` Northiam, la masa comisiei.


giannijollys

James Leyburn, cu o figur` parc` t`iat` \n granit, se \ntoarse lalucru, ocupându-se de cazurile programate de Northiam pentru aceadup`-amiaz`.

A doua zi, de diminea]`, \l sun` pe Charles Goring \n timpulprogramului [i-i ceru o \ntrevedere \n cursul zilei.

– Ce voia? \ntreb` Valerie, aflând despre apel la gustare.– Dore[te s` discut`m \n cursul zilei de ast`zi.– De ce?– N-a spus. Totu[i, Charles avea o idee despre ce ar fi fost vorba.

Nu s-ar putea s` ne cear` mâna lui Emily?Valerie era \ncântat`. ~sta era modul \n care se c`dea s`-]i pl`nuie[ti

c`s`toria.– Zicea c` o s` plece imediat dup` rondul de diminea]` [i c` o s`

ajung` pe la unu [i jum`tate, continu` Charles. A insistat s` vorbim\nainte de a se duce s-o vad` pe Em, a[a c` i-am promis s`-l a[tept lacabinet, cu un sandvi[.

– Am s` v`d ce-i pot prepara, declar` Valerie. {i s` preg`te[ti unibric de cafea proasp`t`.

– Dou`-trei feluri de sandvi[, ce p`rere ai? {i poate, ni[te fructe.Probabil c` n-ar fi r`u s`-i ofer un pahar de Xeres, \ntâi.

|ns` \ntâlnirea se dovedi a avea un caracter total diferit de cels`rb`toresc, pentru care se preg`tiser` cei doi Goring. Venise s`-l vad`pe Charles, explic` James, fiindc` dorea s` aprecieze cât mai exactstarea lui Emily.

Charles deveni nelini[tit, \ntrebându-se dac` nu cumva cererea \nc`s`torie era condi]ionat` de o fi[` medical` imaculat`.

– Em s-a pus pe picioare, declar` el, oarcum \n]epat, privindu-lchiorâ[.

– Bine. Desigur, mi-a spus [i ea acela[i lucru. Dar voiam s` fiu sigur.Multe chestiuni depind de asta. Fiindc` trebuie s`-i comunic ni[te


giannijollys

nout`]i mai pu]in pl`cute [i vreau s` fiu sigur c`-i \n stare s` duc` pân`la cap`t programul pe care o s` i-l propun. Avea o atitudine sumbr`,iar Charles \l privi \ntreb`tor peste birou. Se surprinse rugându-se pet`cute ca nimic s` nu-l \mpiedice pe m`t`h`losul b`rbat din fa]a lui dea-i deveni ginere.

– Pot s` aflu [i eu despre ce-i vorba?– Iat` cum st` treaba, puse el c`r]ile pe mas`. Am s` r`mân la Central,

dar sunt convins c` Emily ar face mai bine s` plece la Ocean Hospital, cuNorthiam. M`car pentru un an. Am s` insist s` procedeze astfel.

Charles Goring c`scase ochii. Nu [tia de unde s` \nceap`. Totu[i, anii de practic` \[i spuser` cuvântul [i \[i auzi propriul glas:

– |nainte de toate, fiindc` ai declarat c` vrei s` r`mâi la Central, pots` te \ntreb de ce?

– Nu din cauz` c` voi c`p`ta postul lui Northiam. L-a câ[tigatRennison. Am s` lucrez cu el.

– Este o situa]ie acceptabil`?Pentru prima oar` de la sosire, col]urile gurii lui James se ridicar`

\ntr-un zâmbet schi]at.– Perfect acceptabil`, zise el copil`re[te. Northiam nu credea – sau

prefera s` nu cread` – dar Tom [i cu mine ne-am \n]eles \ntotdeaunabine. Nu e nici o problem`.

– Nu-l – iart`-mi vorba – geloze[ti pentru reu[it`? Nu crezi c`meritai s` fii \n locul lui?

– Bine\n]eles c` mi-ar fi convenit s` pun mâna pe post. Cui nu? Dar [tiam c` Tom va fi preferat. Este mult \naintea noastr` , a celorlal]i.|ns` mai [tiam [i c` n-are ce r`u s`-mi fac` participarea la concurs. {i a[a s-a \ntâmplat. M-au f`cut director adjunct – s-au sim]it pu]invinova]i c` nu m-au preferat, de[i veneam din interior. Nici Northiamn-a fost \n stare s`-i \mpiedice, mai ales c` Tom era de fa]` [i m-asus]inut.


– Pricep. {tiu c` nu-i treaba mea. Dar e[ti sigur? {tii ce faci? Chiar dac` pe vremuri lucra]i bine \mpreun`, e[ti convins c` lucrurilevor sta la fel acum, cu Rennison \n postur` de [ef?

James râse din nou.– Va fi mult mai bine. Tom e un tip de treab`. Am lucrat \mpreun`

mult` vreme. Iar pozi]ia actual` n-are importan]`. |n materie dechirurgie, Tom m-a dominat mereu – a[a se spune [i-i adev`rat. Dar ceea ce uit` Northiam [i ceilal]i este c` nu exista competi]ie \ntrenoi. Eram \nc` student, când Tom a absolvit [coala. Este cu doi ani maimare. Doar doi, dar pe atunci \nsemnau ceva. Ca student, mi-a fost\ndrum`tor, iar dup` ce am venit s` lucrez aici, mi-a fost rezident. L-am urmat \ntotdeauna [i nu v`d de ce n-a[ face-o [i acum, chiar dac`avem zece ani \n plus.

Charles era convins. De[i James nu suflase nici o vorb` cum c` s-arfi s`turat de Northiam, probabil c` `sta era adev`ratul motiv. Era clarc` nemul]umirirle lui James nu erau legate de situa]ia de la Central.

– {tii, nu vreau s` p`r`sesc Centralul, declar` el. Northiam – [imul]i al]ii – \l consider` o antichitate, un simbol al situa]iei tot maiproaste din sistemul de s`n`tate public`. Dar este locul meu. Aici amvenit direct de pe b`ncile [colii, când n-aveam habar de nimic, [i m`simt legat de el. A[ fi profund nefericit dac` a[ proceda altfel. Pentru prima oar`, Charles detect` o nou` tr`s`tur` a caracterului luiJames. Era r`bd`tor, amabil [i de \ncredere, cum spunea toat` lumea.Dar era [i \nc`p`]ânat. Ca s` fiu cinstit, probabil c` decizia lui Northiameste foarte bun` din punctul lui de vedere. Este un inovator. Deja a\mpins \nainte frontierele cunoa[terii [i, cu un sprijin adecvat – pecare, s` recunoa[tem, nu l-a prea c`p`tat la Central – ar putea s`mearg` mai departe. Este dator s` se duc` acolo unde poate da cel maimult umanit`]ii. Dar asta nu-i valabil [i la mine. Locul meu este laCentral.


– M` bucur s` aud a[a ceva. Personal, am impresia c` situa]ia estetrist`. P`cat c` n-au reu[it s`-l p`streze pe Northiam.

Pe nea[teptate,ochii lui James se animar`.– S-ar putea s` consta]i c` Tom [i cu mine \l vom suplini cu succes.

Poate c` vom fi [i noi capabili de unele inova]ii.Charles p`ru stânjenit.– |mi cer scuze, \ncepu el. N-am vrut s` sugerez c`… te rog s`

crezi… Doamne, sunt la fel de aiurit ca Rossy Brenda. Ce s` mai zic?James scutur` din cap. Râdea.– Las-o moart`. S` revenim la Em. L`sând la o parte ce voi face eu,

cred c` ar fi bine s`-l urmeze pe Northiam. Este o ocazie pe care n-artrebui s-o rateze, mai ales din cauza mea.

– Nu conteaz`, aprecie tat`l, dac` r`mâi pe loc, cred c` va voi s`stea lâng` tine.

– Nu mi-a[ ierta niciodat`, dac` pierde [ansa asta. |n caz c`s`n`tatea \i permite, ar trebui s` se duc` \n Statele Unite, cel pu]inpentru un an. Cum \i apreciezi starea?

Charles intr` \n am`nunte, sco]ând fi[a de urm`rire [i ni[teradiografii.

James ascult`, puse unele \ntreb`ri [i d`du din cap.– Atunci, suntem de acord, concluzion` el. Nimic nu o opre[te

s`-l urmeze pe Northiam luna viitoare. Asta voiam s` [tiu. Acum, trebuie s-o convingem.

– E[ti sigur c`…– Are toat` via]a \nainte [i n-a[ suporta s` v`d c` arunc` la gunoi

ocazia de dragul meu. N-am de gând s-o \ngr`desc printr-o c`s`torie,chiar dac` acum s-ar putea s` [i-o doreasc`, dar pe care sigur o varegreta mai apoi. Se \nfior`. Nu, mul]umesc. N-a[ suporta. Prefer s-odescurajez acum, s-o v`d tr`indu-[i via]a.


– Nu mai fi atât de pesimist, replic` Charles. Nu v`d nici un motivpentru care o eventual` c`s`torie a voastr` n-ar rezista – ba chiar, a[spune c` [ansele sunt mai mari decât \n majoritatea cazurilor.

– Important este c` ea nu are decât optsprezece ani. Dac` ar fi avutdou`zeci [i cinci, sau pe acolo, iar eu m-a[ fi apropiat de patruzeci, nucred c` mi-a[ fi f`cut scrupule.

– |]i faci griji f`r` motiv. Dac` ar fi dup` mine, m-a[ bucura enorms` se m`rite cu tine. A[ considera-o norocoas`. Totu[i, s-ar putea s` aidreptate \n privin]a Statelor Unite. Ar trebui s` profite de ocazie. Oft`. Pare teribil de departe, ad`ug` el, pe gânduri.

– |ntr-adev`r, \i imit` James suspinul. De pe figura lui fusesealungat` orice expresie. Oricum, am s` m` duc s`-i expun ideea.

Charles \l conduse pân` la Jaguar, apoi se \ntoarse \n cabinet [i\ncepu s` rumege situa]ia. Trebuia s` recunoasc`, James se afla \n fa]aunei b`t`lii. |ncepu s` se simt` mai sigur pe sine. Ca tat` al lui Emily,nu era atât de convins c` el avea s` reu[easc`, ba chiar \ncepuse s`spere c` nu.

|n acea clip` a medita]iei, Valerie intr` ca o furtun`.Voia s` [tie când se va \ncheia c`s`toria.– Când Em se va \ntoarce din State, r`spunse Charles sumbru [i-i

istorisi ce vorbiser`. Valerie fu \nsp`imântat`.– Dar, Charles, o s`-i frâng` inima. Vrei s` spui c` ai stat cu

mâinile-n sân [i l-ai l`sat s`…– Nu sunt convins c`…– Ea a[tepta s` se m`rite \naintea Cr`ciunului. {tii la fel de bine ca

mine. Poate c` n-a spus-o, dar asta spera.– Da, dar…– Poate c` v-a]i lini[tit unul pe cel`lalt c` planul `sta este spre

folosul ei, sau alt` asemenea prostie. Dar ea va sim]i doar c` esterespins`, c` n-o iube[te [i c` \ncearc` s` scape de ea.


– Dar, Val, pân` acum ar fi trebuit s`-[i dea seama c`…– |[i va imagina c` \ncearc` s-o resping` cât mai blând. E atât de

tân`r`. La vârsta ei, nici o femeie nu-i atât de sigur` pe ea cât vìmagina]i voi. Cinstit, sunte]i la fel de rì. Sunt convins` c` avea]iinten]ii bune, dar Em o s` fie dezolat`. M` duc direct acas`, s` \ncercs`-i ridic moralul. Pe deasupra, nici nu se simte bine. A fost bolnav`[i…

– Crap` de s`n`tate, declar` brutal tat`l. |[i \nchipui c` so]ia urmas` provoace o scen`. Las`-i \n pace. S`-[i spun` tot ce au de spus, Val.

– Nu pricepi. |mi pare rù, dar o s` te descurci singur la cabinet, \ndup`-amiaza asta. Pune robotul s` r`spund`, cât timp e[ti cu pacien]ii.U[a se trânti \n urma ei. Cea de la intare, de asemenea. Apoi se auziportiera Miniului, motorul porni, iar ea disp`ru.

Drumul din ora[ pân` la Wistaria Lodge era scurt, iar James, totezitând asupra felului cum s` procedeze, ajunse cu numai un sfert deceas \naintea lui Valerie. Emily v`zu ma[ina pe alee, ie[i \n fug` [i serepezi \n bra]ele lui, care, contrar tuturor prescrip]iilor, o cuprinser`\ndat`. Buzele li se \ntâlnir`. Nu prea sem`na cu planul pus la punctde el, a[a c` se desprinse [i \ncepu s-o pun` la curent cu nout`]ile.

Constat` c` ea [tia deja bun` parte din ceea ce voise s`-i spun`.{tirile se r`spândiser` \n spital [i, seara precedent`, Mark Corrie,Wendy Stourbridge [i Barbie Henderson o sunaser` pe rând. Mai primise alte trei apeluri pe aceea[i tem` [i \nainte de amiaz`.

– A[a c`, r`mâi la Central? \ntreb` ea. Asta nu [tiuser` informatorii– o bântuise gândul c` va fi obligat` s`-i sune \nc` o dat`. To]i p`ruser`siguri c`, nereu[ind s` ocupe postul de director, James va accepta s`plece \n California, \n septembrie. Director adjunct? Ce p`rere areNorthiam?

– Este deranjat, desigur. O apreciere incomplet`. Northiam nufusese doar [ocat, ci chiar r`nit, iar James observase. De fapt, cei de la


Central \l creditaser` pe Northiam cu mai mult` pricepere \n amanipula oamenii, decât avea. Se obi[nuise cu James. Se baza pe el. {i ]inea la el foarte mult. Nu era vorba de a fi doar deranjat deperspectiva de a pleca la alt spital, \ntr-o ]ar` strìn`, f`r` ajutorul sù.Abia acum \ncepe s` priceap` c` nu vorbesc \n vânt – de[i i-am spus-o\nc` din ianuarie. Oricum, n-am venit s` discut`m despre mine.Important este ca toate astea s` nu te afecteze [i pe tine. Trebuie s`-lurmezi \n California.

– Eu? S` plec cu Northiam, cât` vreme tu r`mâi aici? Probabil c`glume[ti.

Con[tiincios, James \ncepu s`-i enumere [ansele extraordinare carei se deschideau \n fa]`, de[i nu-[i putea imagina cum va supravie]uidesp`r]irii. Sub ochii lui, argumentându-[i opozi]ia, purtând un sumarve[mânt inflorat de bumbac, cu picioare lungi [i ten bronzat, eaconstituia o imagine de neuitat [i nu-[i dorea decât s-o p`strezeaproape mereu.

– Uite ce-i, James, protest` ea, sper c` nu-]i imaginezi c` am s` plec\n California f`r` tine, ca s` am grij` de Northiam, s` pun la punctbiroul acelui mo[ oribil, dup` ce s-a purtat atât de rù cu tine – tot cepot s` spun, James, este c` ]i-ai ie[it din min]i. Bine\n]eles c` am s`r`mân [i eu. N-am acceptat propunerea decât fiindc` b`nuiam c` ai s`pleci.

|n mintea lui se petrecu un fel de explozie de bucurie. Nu maicunoscuse o asemenea senza]ie. Nu voise s` plece decât ca s` fie cu el!{i era adev`rat. I-o citise-n ochi. O s`rut` din nou.

R`spunsul ei \l descump`ni complet [i uit` toate argumentele.Poate c` exista o diferen]` de vârst`, dar se iubeau [i se potriveau.

|n clipa aceea, Valerie \[i f`cu intrarea, complet inopotun.Emily [i James se dep`rtar` unul de cel`lalt, stânjeni]i.


James \ncepu o conversa]ie excesiv de stilat`, \n vreme ce Emily \[iprivea mama f`r` urm` de afec]iune.

Charles avusese dreptate. Emily [i James erau perfect capabili s`-[irezolve singuri toate problemele. Sup`rat` pe propria indiscre]ie, \[ipierdu tot echilibrul interior. Mai târziu, pricepu c` tot ce-ar fi trebuits` fac` era s` ias` a[a cum intase. |n loc de asta, se agit` f`r` rost, emiseni[te banalit`]i [i, \n cele din urm`, se auzi oferindu-le ceai [i fursecuri.

James accept`, cu gândul c`, \n vreme ce Valerie se va ocupa detrata]ie, va putea discuta nestânjenit cu Emily. Mama fu u[urat` s`poat` disp`rea \n buc`t`rie, iar fiica se topi \n bra]ele lui, absolutsatisf`c`tor.

Pentru cam treizeci de secunde.– Iu-hu! Iu-hu! Valerie! Val, unde e[ti? Degetele b`tur` \n geam, iar

figura zâmbitoare a Brendei Langford-Thomas se i]i peste pervaz. }i-am v`zut Mini-ul, anun]` ea. A[a c` mi-am dat seama… ah, tu e[ti,Emily. Unde-i mama ta? Mi-am spus c`, dac` tot este acas`, s` discut cuea problema transportului de joi. Te cunosc, nu-i a[a?

– Acesta este James Leyburn, se sim]i Emily datoare s`-l prezinte.De la Sec]ia de Chirurgie Cardio-toracic` a Spitalului Central. DoamnaLangford-Thomas.

– {tiam c` te cunosc. Ne-am \ntâlnit la Cr`ciun, nu-i a[a? So]ul meudiscuta cu dumneata. D`du din cap aprobator. James trecuseexamenul.

– Am s`-i spun mamei c` sunte]i aici, se oferi Emily.Doamna Langford-Thomas r`mase la ceai, mânc` fursecuri [i-i

explic` lui James cum se conduce o afacere de servire a popula]iei ladomiciliu, \mp`rt`[indu-i [i p`rerile so]ului despre bolile de cord lavârstnici. |i deschise ochii doamnei Goring asupra gre[elilor pe care lef`cea \n organizarea activit`]ii de la cabinet [i o inform` pe Emily c` artrebui s`-[i caute o slujb` la Royal Infirmary.


– Edward o s` te ajute – sper c` ai s` reu[e[ti s` te faci util`. Se \ntoarse spre James. Ce-i cu toate zvonurile despre stabilireanebunului `luia de Northiam \n State?

– O s` plece la \nceputul lui septembrie, r`spunse James crispat,sub impulsul unui val spontan de loialitate. Se ridic` \n picioare. Voi fiobligat s` m` \ntorc la spital, doamn` Goring. Mi-e team` c` am o\ntâlnire la cin`, de la care nu pot \ntârzia. Cu Tom Rennison [i cuAmyas Miller, ad`ug` pentru urechile lui Emily. Mul]umesc Domnului,Miller s-a decis s` r`mân` – \mprumutând un aer de respectabilitate\ntregii organiza]ii.

– Emily o s` te conduc`, reu[i Valerie s`-[i p`streze cump`tul, deast` dat` – de[i pu]in cam târziu. Mai vrei ni[te ceai, Brenda?

Nu avu sor]i de izbând`. Brenda Langford-Thomas nu pricepuseniciodat` o aluzie [i n-avea s` \nceap` tocmai acum.

– Vin [i eu, i se adres` ea lui James. Nu, nu-mi mai trebuie,mul]umesc pentru trata]ie, Valerie. Atunci, r`mâne stabilit pentru joi,nu-i a[a? Unde ai l`sat ma[ina, domnule Leyburn? Presupun c` \n fa]acasei. Am s`-i spun lui Edward c` am discutat. De neoprit, ca\ntotdeauna, \l conduse la Jaguar [i trânti portiera \n urma lui. {tii cums` ajungi pe autostrad`, nu?

James mul]umi [i-i f`cu un semn lui Emily c` o s`-i scrie.– Sau vorbim la telefon, r`spunse ea, cu un zâmbet \ntip`rit pe

figur`, f`cându-i semne de bun-r`mas. Un singur lucru era sigur` c` n-o s` fac`: nu avea s` se dea \n spectacol urlând la lun` aici, \n mijloculdrumului, de fa]` cu doamna Langford-Thomas.

"Salvat de clopo]el", \[i spuse James. Printr-o serie de accidenteincredibile, reu[ise s` se ]in` de propria hot`râre: s-o lase pe Emily s`plece \n California, dac` dorea. Nenorocirea era c` respectiva decizienu mai avea pic de noim`. I-ar fi fost dificil pân` [i s` \ncerce s`-[iexplice cum ajunsese la ea.


Niciodat` \n via]` nu se mai sim]ise atât de singur.Jaguarul ie[i prudent de pe aleea de acces [i se \nscrise pe drumul

spre autostrad`.Dar de dup` gardul viu, \[i f`cu apari]ia Emily. Ro[ie la fa]`, cu

hainele \n dezordine, gâfâind.James cal` motorul – lucru care nu i se mai \ntâmplase. R`m`sese

cu gura deschis`.Ea deschise portiera [i se urc` pe locul de al`turi.– Vin cu tine, \[i explic` ea gestul.El o privi, se aplec` [i-i culese din p`r câteva r`murele rupte [i un

p`ianjen care se agita furibund.– Bine, decret` el [i o cuprinse-n bra]e.

Sfâr[it.


giannijolys

ELIZABETH HARRISON...– M-am sim]it ca idiotul satului, se \mbujor` Mark. – Te-ai descurcat. Bun,...

Documents

Transcript of ELIZABETH HARRISON...– M-am sim]it ca idiotul satului, se \mbujor` Mark. – Te-ai descurcat. Bun,...