EVI, 78 IV. No. 1—2 - kLLKIMIK 194Z

279290

KLV^8^^OL

M!V. W^-^?:ij k«r ^^^-191

Lxe^np'.cr l -rl

o nr L c 0 k

I^l. 6.

TIkOQKLriL „VMVMSVI." - SvevkLYII

KLVI81^ ^80^1^7'181 80^1110^180^ kO^r^i

011^ ^K08^8.

?onârâ în i86) «1«

1081k VOL,e^

VIKLe^OK: 6.

^dlvl. 78 1^7 1 i g 4 g»LIlIX IV. ^Ir. kLKK^KIL

^IpÖ6^klX^^IVLK8Í^^8vcÖ^

? LOS

8 O LI k II I.»Io. 1-2

I. ágárbiceann — RuZâciuns................................Osságé iloäoran — ^.utoinnsiâ . .Raolo Loläati — Ootsvian käoZs................................Ion Lotopin — äurnsi äs râ^boiu (versuri) victor papán — Ksbunia Contelui L^sntbsnäikt^ Ion Llinnlescn — In căutarea unui subiectOigia Hon?» — Óin satul insu................................Oan Lotta — Lsrrnanul Oionis................................Ion Ozop — Locali................................................<7. Cerota — Vasile /llexanäri................................lüanra Lrigor — Camarazi........................................Victor Ion Lopa — ^pL vie (Râtuials în 3 goto) (stârcit)I. II. Loricn — Cronlcs rirnatâ................................

CROKICI:

Octav §nîntin Leriltori ^i car^i — Llatoj 2llea:anäreLcn: Vâ- rniis vssäubulul; Lsbastian Popovici: Iarba tiarelor; Ilea­na LnsnioceannOuininl äin ^sra mea ....

Constantin 8telran — Cronica literara — Lliuali Ltanoilescu; Rostui ?i äestinul burZbsrisi Românești; pnäor Viann : Introäucsrs in teoria valorilor; II. Lasäasar, V. Logclan, C. lVarli.' ^ntoioZis tiiosotics: Lliâail Ilovici.' Koua spiri- tualiate romsnssscâ — costructivisrnul; Ccorgs pótra: vin LucursMi äs alta äatL.....................................

Harist a Lopescn-plorea — Cartea străina: ^lice Herb art.- Lé­tről pentru Cbina; ^nni Vivanti: Osvorstorii .

Lliluril lorpnlescu — Cronica tiiosotics — Ion petrovici: VulZu- rajii tilosotics Hi literare..................................

KOHL

P2Z. 367

2327353S3S6265737S

116

110

126

133

138

IOLI — — QLlVllllll: In si 78-isa an äs LI. C. Lamarinesnu; O.lUarAusritts O-auttier äe vârsta oi äs C I. LI.; Kots ia un oolinä äs O. I. â. ; Cântece äs sossä äe Kocái V. Codan; CataZratis Lparkiei árgs? Is 1824 äs Ionescu I. ?i Câmpul Iui vrsM; äs Llatasâ C. â« losn LI. Ksäs; Isoriils contabile sls iui Qouis vsplanque äin 1824 äs Or. Constantin O. Osinstrescu äe LlibaU lorZulescu.

RLVILI'^ RLVILMOOIî

Olasul meu nu-i /acut pentru cântec. Doamne, glasul meu e /â- cut pentru rugăciune, clexi asi cântece se riclica clin orice su/let că­tre altarul pe care arâe în /lacarile celei mai âesâvârxite /ert/e pa­tria mea. Din s/ânta casa 7a mi-am riâicat cle atâtea ori inima spre 7ine cle câncl s'a rupt catapeteasma lumii, tresinâ spre prâpaclul ce ne bântue, cle câncl cearcă sa se riclice, /aurita în bătăi cle milioane cle ciocane, strălucitoarea punte cle arama, care cluce cîintr'o lume vecbe într'o lume noua. §e înâltau spre 7ins rugăciuni amatoare pen­tru neamul meu vecinie rnâret xi neclintit în mi/locul valurilor tra- geâiei lui âe veacuri. Mâ rugam sâ nu rămână străin cle uriaxa /râ- mântare ce s'a cîeslân/uit în omenire/ mâ rugam sâ se auââ xi vue- tul ciocanului său cle o/el sâpânclu-i pe minunata punte cle aramă neșters pecetea lui, între pece/ile atâtor neamuri / mâ rugam sâ nu /ie strivit sub greutatea vremurilor încărcate cu vinete vi/elii clo­cotitoare.lîugaciunea mea, rugăciunea atâtor milioane, curgea clomoalâ, umeââ <le lacrimi, spre 7ine, care singur erai senin stâpâninâ clea- supra nopții ce amenin/â âespletita ca o nebuna, neamurile lumii. Dneori îmi părea câ ruga mea e cântec.- cânta în ea nâcle/clea xi cre- clinta xi su/letul veclea cleparte în viitor, întresârinâ /rumuse/ea în­sângerata a «laviței /apte.lVșamul mea a /ost prea nobil ca sâ nu se mixte / 7u, Darinte, exti prea ârept xi rnare, xi i-ai arătat cîrumul pe care trebui« sa plece.- ârum lung, cîrum greu, cîrumul mârirei ?i al cinstei. lVeamul meu cu trupul s/âxiat <le colții sălbatecelor veacuri cle /urtuni, s'a riclicat c'un singur su/let âexi întâiul pas el trebuia sâ-l /aca pe suixul celui mai anrar xi mai neclrept Oalvar.^li în clrumul lui s'a concentrat întreg în mânâra oaste a ^ârij, în Oâpitanul ei plâmâclit clin /ert/â xi mărire, clin âragoste xi eroism/ rn 6kinârarii ei cle /ier, în ostaxii ei cle bronsneamul meu era âe

acum oștirea Komáméi §i în drumul lui pe înălțimi tot mai grozave, la puncte ole popasuri, el a strălucit prin oastea ^arii ca o noua stea, necunoscuta învățărilor' clin depărtare, cle^i pe cerul cle răsărit ea strălucea cle veacuri, cu străluciri cle aur, cu rare de lucea/âr, cbiar «ub norii cei mai negri ^i mai grei.Hi înaintea măririi cle ari a neamului meu, a oștirii române, către 7ine Doamne pleacă rugăciunea mea cle mulțumită, către ea se avânta năvalnic cântecul, I/i mulțumim pentru su/letu! ce l-ai sădit în nai, pentru su/letul ce l-ai crescut până la înălțimea celei mai desăvârșite /ert/e în ostașul român,' către oastea ^arii viforos se înalta cântecul, ca spre tot oe-i mare^ xi vecinie în trecătoare« via/â pământeasca.lVu-i pentru cântec, glasul meu, o Doamne l Dar cântecele se treresc ari în ori ce iniTnâ înaintea înălțimilor eroice la cari s'a ri- âicat, neamul meu prin oastea lui,' se treresc xi în inima mea, §i tot cearcă sâ-mi scape. Vii ^i calde se ridica clin aââncul su/letului meu, luminoase ca argintul le răresc, âar cuvinte s/inte, împodobită bainS âs mireasa, nu a/lu pentru ca sâ le pot îmbrăcă olupâ cuviința.Hi totuși nu mai pot sä /iu stăpân pe mine: prea aâânc simt că trăiesc în ea, prin ea, prin oastea ^ârii,' prea îmi este ruda prea mi-e tata §i marira, /rate ^i sora, prea mult îmi este iubită adorată §1 idol cle încbinare, ca sa nu încerc sâ-i spun laudele ce-mi topesc su- /letul, ca valuri calde, alde, pline de miresme. De voiu încerca, deci, cântecul va /i tot o rugă către pine Doamne, slăvind eternele /ru- muse/i ce ai sădit cu mâna 7a în neamul meu. Dântecele pleacă deopotrivă §i către ostașii ^arii, §i către comoara ce o pärssc cu arma'n mâna, către 7ine, o /iicL a Oerului, patrie /lVu-mi pot da dine seanra.- 7u-i înal/i pe ei xi-j umpli de strălu­cire, ori ei te ridica pe 7ine pe scaun vecinie de împărăteasa, îm- drăcându-te cu purpura. Kunt clipe în cari îmi pare câ to/i ostaxi» T'arii s'au scdimdat într'o singură /iin/a peste /ire, care vegdeariä neclintită, răzbunătoare, cu sabia în mâna: parca tu, o s/ântă pa­trie, vrei «a lup/i pentru to/i copiii tai. Hi sunt clipe în cari 7u, plă­pânda, tânăra, dulce ?i curată, stai în mi/loc, §i în /urul tău, apă­rătorii T'ârii cu ocdiul crunt privesc în rari, pândind du^rnanul.In ce regiuni pure, de s/in/enie, pai ridicat, o Doamne / Li nu mai trăiesc, nu se mai lupta, nu mai mor decât pentru ce-ai ridit 7u mai s/ânt în om / Intre valurile sălbatice cari bat dinspre apus, în­tre întunericul ce apasă dela răsărit, strângi pe o mucbe de lumină între doua prăpăstii, pastorii dela munte, plugarii din câmpii, luptă pentru biruința legilor dreptății 7ale, Doamne / îmi pare uneori ca Sr au isvorît din vecinicie sä lupte pentru trium/ul legilor vecinice.

K»Foci«ne 5-ír tür sunt l^äninte, ostaxri 7äi sunt er. Oântânclu-i, pe 7ine 7e cânt, §r ast/el cântecul meu ua /i tot o nupâciune. Multumescu-^i ca i-ai niclicat până la culm ea celei mar spâimântâtoane înălțimi, până unâe pot bate aripile su/letului omenesc. In mijlocul celor- mar cum­plite ualuni, în mijlocul încencânilon câni pot clăti muncii cîe pe scaunul lor- cîe ueacuni, 7u /ine-mi-i ^r mar cîepante neclintiri, neîn- cluplecati, cu /nuntea 'n soane, clriar- câncî sânpele a înclrepat până la pieptunile lor-, âent/a lon nespus cîe cunatâ ne spune noua ?i îi spune lumii: lata un popor- mic, clar- cu su/let mane. lata un neam cane nu ua întuneca nicioâ-ată urata omeneasca, ci ua lupta cîeapu- nuni pentru cîesăuân^inea ei. lata un popon mic cane e nea^im tane în /untunile ce s'abat peste omenine. §l tnedue sa /re mane, el tnebue sâ /ie libcn.- ^4 îmbnâti^at lidentatea cu amâncîoua bnatele cîe /ien, lVimeni nu i le mai poate clescle^ta.- moane sau binue o claia cu ea.

L satul Eu, vecin cual Iau, daâie Fi visurile tot veerne fi rănite sânt. L-atâta cei- fi omenie multa fi pământ, Fi pentru ele/ noi plecati în pribegie.Din Licbigiu spre Horâou, trec ape, ape, încărcate cu iâile fi vecernii âs pârâu Lovestinâ âe clubul fi âe ceasul farii râu. Fi cîe câte lacrimi poarta vremea 'n pleoape.Visuri, numai visuri bârbuits — branâ Stau în târm albastru sä jelească. Fi cu ocbii 'n facla plopilor cerească lVemângâiatu! vers ne plânge 'n rana.Sufletul, sufletul, bacle 6eorge Oofbuc Ou frunzele aceste« âe toamna străina iVe cere merinâe, ne cere lumina, La mefâii âe lege, prin vamă âe cuc.

0 0 H V I N 606^de P^OL.0 80l.v^H

N'sm avut niciodată onoarea de-a cunoa?te personal pe Octs- vian Ooga: totu?i am câteva amintiri cari mâ leaga de el, câteva smintiri pe cari nimic nu mi-le va ?terg6, pentrucâ ele sunt totde- odatâ amintirile primelor clipe ce le-am trăit în mijlocul acestui popor. Lum a? putea sâ uit primul Orâciun petrecut în România, descoperirea unui tolclor al cârui karmec m'a cuprins deodatâ, pri­mele priviri aruncate asupra peisajului românesc, atât de nou pentru mine, cu mârepa vastelor sale orizonturi, cu atmoslera sa duioasa ?i trista, vare te tace dornic de reculegere ?i singurătate? Oând voi putea 83 uit cele dintâi încercări de-L bâlbâi aceasta llmbâ, nedumerirea ka^â de primele greutăți, mândria primelor succese? Ori, aceste sile neuitate, aceste râie de inițiere în tainele unei lumi noui, aceste 2Î1e cari parc'au kost o a doua copilărie, eu le-am trăit atunci, când Octavian Ooga era prim-ministru, când toata hars vorbea de el, când idealul pentru care eu muncesc, pritenia româno- italianâ, primea, prin glasul ?i kapta lui Octavian Ooga, un sprijin sincer ?i puternic, prevestitor de timpuri noui. ^?a s'a întâmplat ca Octavian Ooga a întruciupat, în ocbii mei, România kilo-italianâ, România prietenă ?i sora, acea Românie pe care am învățat s'o res­pect ?i s'o iubesc, ^.cest respect, aceasta iubire, mi le-a sâdit în suklet Octavian Ooga. Iată dece astârâ, când trapa neamurilor noa­stre se pecet1u6?t6 prin jertke de sânge, astăzi când copiii celor douâ ^ari aliate lupta staturi pe aceleași meleaguri ?i se ridica împreuna spre același cer al Rroilor, eu cred ca se cuvine sâ cinstim sukletele mari, cari au presimțit cbemarea timpurilor, ?i au croit calea cea dreapta. Oeaceea, de?i nu sunt om politic ?i nu am de gând sâ scriu articole politice, totuși nu m'a? împăca cu con?tiinha, daca, înainte de-a vorbi despre Octavian Ooga poet, nu m'a? încbina cu adâncâ emoție în ka^a patriotului ?i a omului politic. Istoria naționala a Ro­mâniei nu va uita niciodată pe acest mare Român, iar recuno?tin^a

Laoiopoporului meu nu va pârâsi niciodată acest prieten credincios al Italiei, acest luptător neîniricat al idealului revoluției noastre comune.Irecuserâ câteva luni dela sosirea mea în România: se petre­cuseră multe evenimente în acea scurta vreme: iar, în noaptea de 7 spre 8 lVIai 1938, Octavian Loga a încetat clin viafâ. Atunci eu încâ nu-1 cunoaștem cia poet, ^i în general, experiențele mele cu privire la România nu se întinseseră încâ, clin domeniul linguistic, la cel literar. Intr'o dimineatâ, întreftnânâu-mâ cu niyte colegi în cancelaria unui liceu, am vâr^ut pe masâ o revista; am luat-o, am râskoit-o țâra atenție. Oeoâatâ, privirile mi-au câ^ut peste o poezie, tipărită cu litere mari, în clrenar: am început s'o citesc din simpla curiozitate, clar, încâ clela primele versuri, am simțit cum un tior nou mâ cuprinde. Lra cea dintâi descoperire a poeziei românești: pentru prima datâ, aceastâ limdâ îmi desvâluia krumuse^ile ei, mâ mângâia cu larmecul armoniei sale poetice. Hi aceastâ nouâ yi pre­țioasă descoperire, o făceam tot prin glasul lui Octavian Ooga. Rosais spunea:lini cântă moartea ia fereastra Oa o vecernie 'n surdina írni cântâ'ncet povestea noastră: l/n foc de umbre ?i lumina.Lu o ascult în noaptea muta. Din adâncimi îmi create mare lntreapa vicafâ petrecută L-a căpătâiul meu răsare.Fi cum sud tâmpla mea fierbinte, O lume vecde-mi reînvie, lVu câte-au fost îmi vin în minte, Oi câte-ar fi putut sâ fie.(Din larg — „Oântâ moartea").Oând a apârut volumul postum, Din larp, eu m'am grâbit sâ-l cumpâr: începusem defa, în vremea aceea, sâ studiem literatura românâ, dar nu citisem încâ poeziile lui Ooga. Din larp m'a interesat ca noutate: 1-am citit îârâ intenfii de studiu literar, ^i deci Iára ekortuirii intâeotuale, iârâ idei preconceput^, iârâ comparatii sa­vante. tocmai deaceea m'am gâsit în condicii ideale pentru înMe-

Zerea poeziei. ^m simțit iarâ?i scelsHi kreamat pe care-1 încercasem citinâ „Oântâ moartea" : sm simțit câ limbpoetic al lui Logs src un karmec cu totul âeosebit, caro nu so gâseHte In nici un alt poet. SiMul vierii lăuntrice, al âurerilor tăinuite, vraja tăcerii care întrece puterea oricărui cuvânt, graiul pământului, al micilor vMi ?i al tortelor naturale, acel panteism care stăpânește peisagiile lui Ooga, Hi mai ales jalea aceea duioasa Hi înfiorată, care se exprimS prin mii âe körme Hi âe nuanțe Hi caracterizează toate crea^iunile poetului, toate acestea eu le-am siMit în inima înainte âe-a le cu- uoaytc prin cercetări tzi âekiMii critice. Oitirea acestei caM mi-s kost un înâemn kotârîtor sâ stuâie^ sistematic poeziile lui Octavian Ooga, Hi roâul acestui stuâiu a kost o monograkie fi-a poesra âi O. O. Ramuri, Oraiova 1939) tipărită acum patru ani, Hi astâ/i epui­zata. Un alt înâemn a kost Hi kaptul, câ, vordinâ cu mai mulft inte­lectuali Hi cunoscători ai literaturii române, citinâ manualele âe istorie literara Hi clriar monograkiile âe specialitate, am rămas cu impresia câ opera literara a lui Octavian Ooga nu se loucurâ încă âe prețuirea care-i se cuvine. lVli se spunea, înâeod?te, câ Octavian Ooga, prin poeziile sale patriotice, a kost interpretul unui moment mare âin istoria nMonalâ, câ acele versuri valorea^â mai ales pentru natura istoricâ a sentimentelor ce le-au inspirat. Oânâ însă eu ceream o apreciere a poeziei ca valoare alzsolutâ Hi universala, o apreciere esteticâ, atunci mi se râspunâea, sau cu câteva krare sumare Hi superficiale, sau cu o repetare a motivului istoric, sau cu un xâmdet âe înâoialâ. Dar au kost si unele persoane Hi printre ele un âistins literat Hi critic, un âascâl âe care se mânâreHte uni­versitatea Oapitalei, cari mi-au âat un râspuns, 3HL cum eu 1-sMp- tam: Hi anume, câ poezia lui Octavian Ooga este încâ un sudiect âe stuâiu neisprăvit, o proklemâ nelâmuritâ, âin punct âe veâere critic, a literaturii române. Nu pretinâ sâ kiu eu acela care-o va lâmuri âekinitiv: mâ mulțumesc sâ mâ aârese? unui numâr âe intelectuali, pentru a atrage ateMa criticei, pentru a âa prilejul unor noui âiscu^ii Hi cercetâri.In vremea cânâ a apârut cel âintâi volum âe poezii, criticii români discutau mult despre valoarea sentimentului patriotic în srtâ. litu lVlaiorescu se arâta sceptic în linie âe principiu: totuHÎ, el nu s a înâoit sâ aâmitâ o excepție în kavoarea lui Octavian Ooga, căruia el însuHi i-a odpnut, în 1906, premiul Academiei Române.^stârii, âupâ ce kilor:okia esteticâ a kâcut atâtea progrese (?i kié­rni îngââuit sâ akirm câ meritul principal revine gânditorilor ita- Leni), astâd cânâ se recunoaște câ nu existâ sentimente „poetice"

8su „snti-poetice" prin detini^ie, ci personalități poetice capabile sä scostâ poezia din orice sentiment, astăzi problema se pune cu totul sittel. Recunoscându-se patriotismului toate drepturile de cetățenie !n regatul artei, rămâne datoria criticului de a nu amesteca istoria cu poezia. In cadrul criticei estetice, sentimentul patriotic trebue socotit numai ca i?vor de arta, Hi la tel, adică numai ca izvoare de árta, trebue socotite Hi laptele de ordin istoric din care el porneHte Hi de care se sprijină. Aprecierea laptelor istorice în întregimea lor, Hi anume ca realități de sine statatoare, interesează o alta categorie de studii, Hi trebue lăsata pe seama ei. Oricât de explicabile ar li ispitele cari ne-atrag în alte directii, noi suntem datori sâ nu pier­dem din vedere imperativul metodologic, care singur garantează seriozitatea oricărei lucrări.Sentimentul, prin care Octavian Ooga devine poet, este o dra­goste aprinsa pentru lumea în care el trâkHte Hi pentru toate tiin- ^ele cari o alcâtuesc. Aceasta lume are o lege : este legea suterin^ei, eâreia poetul i-se supune, nu numai cu resemnare, ci cu entuziasm.-Le cunosHte toarte bine rugăciunea lui câtre Dumnezeu:^âîrtnpâ patimile meleRe veci striparea lor o /rânye>^i de durerea altor inimiInuasa-ma pe mine-a plânpe.lVn rostul meu, de-apururi prada Ursitei maștere Hi rele. Oi Halea unei lumi, părinte, La plânpa'n patimile mele. sRoeâ — „Rugăciune")^oest avânt eroic, prin care un om se ieapâdâ de orice egoism. Hi vrea sâ aibâ o ir.^ma Hi un §las pentru o lume întreaga, da sen­timentului patriotic puterea de-a se ridica dsla nivelul istoriei la înălțimea poeziei. Costul lVeamului, a?a cum Românii 1-au numit, nu mai aparține doar neamului Românesc, ci oricărui om cu sutiét, din orice î^râ Hi din orice timp. Rumea aceea cernita Hi sângerânda, care totuHi trâeHte cu o intensâ putere de via^â, lumea pastorilor Hi codrilor, capâtâ, mai presus de materialitatea adevărului istoric, o realitate lirica Hi o valoare universala, în care nu numai Românul, ci kiecare om va putea sâ recunoască o parte din sutiéiul sau.Realitate lirica Hi valoare universala: aceste însuHiri, esen­țiale ereahiunilor petice, se recunosc în evocarea plugarilor, cu

sufletul lor blanZ nevinovat, cu naivitatea lor visătoare, care-i Zesleagä Ze suferindele vierii ?i le Za mângâierea unei fericiri Ze basm. Lânck ckoarmc plugul pe rotile, In pacea serilor âs toamna. Da voi coboară Oosânzeana, visurilor noastre Doamna.Vin crai cu argintate coifuriFi'n aur cânele bălaie>ltâta strâlucirc'ncapc In bietul borckciax ckc paie.(Voszii — „Dlugarii")Pi această atmosfera iZilixâ, in ioc cke-a se lașa intr'un ssnti- mentaiism Zomoi, se luminează Zs naZejZe, se exprima prin versuri cu un ritm mai vajnic, în care simțim latenta o însuflețire răz­boinica. Din casa voastră, uncke'n umbraDlâng Zoinele ?i racke bora, Va străluci oâata vremii IVorocul nostru-al tuturora.Aceasta simfonie, în care uuio^ia ^i răscolirea se împacă ^i se întregesc laolaltă, î^i are acorckurile mai frumoase în poezia „Oltul". Lste aerul mistic, care înfa?oara apele râului ?i venirea, ca intram pelerinaj, a creckincio^ilor sai:Da sânul tău vin în amurguri, Sfioase, /erele fecioare, Fi ckimineafa vin neveste Ou Morful prins în cingătoare — Fi vin pastori cu gluga alba, Din fluer povestincku-^i ckorul — Fi câte cântece xi lacrimi IVu ckuce valul calatorul...Lste aerul eroic, care, Zupa aceasta priveliște Ze lumini senine. unZe mișcările yi sunetele au ceva ieratic, urmează într'o scenâ Zra^ maticâ, cu izbiri violente ?i porniri năvalnice, cu strigatul cumplit al Oltului, al cărui ecou sunt versurile cu rimele lor răsunătoare.

Oum tresariau încremenite. In focurile lor bniestre, O?tiri cn coifuri äs aramă Fi roibi cn anr pe cäpestre, Oânâ la striparea ta äe tatä Oräbiau clin cocîri la poiene, Ltrânpânâ Lacuri îa subțioara feciorii mâncirei OosânLene.2ârobitâ'n praf, mnria arama Fi coclrul cbiotia, viteazul: Iar tn, /radine, mare me?ter, Liruitor frânpeai Tapajul Fi'mbuforânâu-te îa fafa treceai prin văile afunde, Incovoinclu-fi înâârătnic Álarcául tän prnma2 âe nncîe.In imaginația Iul Octavian Ooga, omul ?i natura kormea^â o

singura Iiinhâ. ^csst sentiment, strâns legat âe tirea Românului, e atirmat cu tăria unei clogme.IVoi suntem copiii pământului bun, Orumefi ai poruncilor firii, Fi'n sufletul nostru-i acela? înâemn Oe'nvie pe câmp tranclafirii.Ltâpâna e firea ce bolta aprincle Fi seamănă flori în âumbravâ. Iar âragostea noastrâ-i un picur senin Din vexnicu-i cântec âs slava /(He cbiamâ pământul — „Oarmen")Pi sentirnentul 6 e vine poezie, acolo unrle, în loc âe atirmari dogmatice, gâsirn viziuni ?i iinagini. Hatura ca o liinfa vie, simti- tosire senzuala, ni se-aratâ într'o scenă cle puternica cviâenM clescriptivâ. lata o paclure la crăpatul corilor: lata lânce^irea ?i rno- le?eala acelei clipe, senzualitatea primului lior âe âe?teptare.Ou prele răsuflete apele âorm, Re lanuri cîorm spicele prele, Csupra paclurii vepbea^a âe sus

Oetatea eternelor stele.Vucea^ärul bolnav în lumea âe'ngbes Olipexte clin gene molatic, Oânâ âorul pribeag cle pe-o creasta cle nlm Hi-l geme porumbul sălbatic...In geamăt se'nal^â âurerea la cer Oâmpii <le lumini sâ'n/ioare, Vucea/arul simte văpaia arrânâ Hi tremură bietul ?i moare.Ou ocbii plângi stelele toate se âuc ?e patul cle nori sä se culce: vin âragostea stinsă în neguri cle rari vin picura liniștea cîulce. (Averii — „Dimineața")Hi âupa acea lâncezeală, iatâ trezirea voioasa a tuturor îiu»- sÄor, vioiciunea energiilor proaspete ce se pun in iniscare:In taina tăcerii pornexte-se vânt La mângâie trestia'n vale, ?e-ascun8 o săruta, âar âragostea lui

O vaâ licuricii âin cale.Hi-o spun licuricii la /run^e âe soc Hi socul paâurii o spune. Hi /rundele toate grăbite tresar Hi'ncepe paâurea sa sune.Le cîuce iar vântul, pribeagul ârumes, L/ios /âl/ainâ âin aripa, vin âoru-i aprins xi'n veci călător O âoina âomol se'n/iripa.Hi âoina o cânta alunii âin crâng Hi-o tremura'n murmur izvorul. Hi âoina tre^exte xi turma âin âeal Hi turma trerexte pastorul.In P062ÎL tinereasca a lui Octavian Ooga, veâein âeci curn na­

tura se intrante cu omul, ?i curn âoua note sentirnentale, răscoli­re» yi âuio^ia, se ainesteca, se întrețes ca âouâ rneloâii, yi kormeanâ împreuna o mujica polikonicâ âe Lrumuse^e rara : în această âelicsta

polifonie, atât Ze bine armonixatâ, eu creZ câ este secretul ksrme- eului scestei poezii.1otu?i, fiecare polifonie are o notâ Zominantâ ^i noi firește ne întrebam: ce este în concluzie lumea evocatâ Ze Qotavian Ooga? ^n rai sau un iaZ? Lste raiul nevinovâpei ?i al viselor senine, sau iaâul prigoanei yi al răscoalei? Răspunsul nu este greu Ze Zat, 6acâ ne-amintim, câ peste suferindele acestui popor clnnuit nu coboară un blestem ci o binecuvântare, lini vine sâ inâ gânclesc la picturile bisericești, unZe skin^ii mucenici stau lângă tronul Domnului, în- conHuraft Ze aureola fericirii, Zar cu rănile încâ Zescbise ?i cu'pri­virile încâ aprinse Ze încorZarsa martiriului.-Dar Ooga a scris ?i alte poezii, cu altâ inspirase. Asupra aces­tor poezii, Ze cari critica nu s'a ocupat câtu?i Zs pupn, eu Zoresc sa atrag atenpa literalilor români.I>su fac aluzie la volumul Din umbra Râurilor, unZe se Zescrie Metropola tentaculara Zupâ moZelul lui Verbaeren: acele versuri, cari, Zupâ unele manuale Ze istorie literară, ar fi pline Ze ener­gie ?i originalitate, sunt Zimpotrivâ partea cea mai slabâ Zin opera poetului nostru. Ru nu mâ gânZesc la Zescrierea unei metropole în locul uimi sat, cseace nu este Zecât o scbimkare Ze impresii ex­terne : scliimbarea, Ze care vorbesc, atinge lâuntricul poetului, este cu totul subiectiva. O voi urmâri în progresiva sa Zestâ?u- rare, ZoveZinZu-i fiecare la^L printr'un citat: voi arâta o intere­santa istorie sufletească, povestitâ Ze însumi protagonistul sau.Bornim iara^i Zela rugăciunea poetului câtre Dumnezeu, sâ-i âea voce ?i inimâ numai pentru trapi sâi. In acest avânt Ze altruism krâtesc, poetul a cântat Halea unui întreg popor.Du §tiu un basm âemult uitatO'un cântâref rătăcitor, (7c strunele §i-a rncorâat De rânZ la poarta tuturor, Fi'u cântecu-i rnui/orat plâns âe lacrimile lor.(LoarZe vecbi — „Du xtiu un basm...")?i poporul i-a ascultat cântarea cu tragere Ze inimâ:De urma lui creștea popor Fi se ruga cu cbip Zuios — âfai spune-ne câte ne âor

>^r câte sufletul ne-au ros, l^ribeapule stibuitor, ^6 plângsi atâta âe frumos /...lnsâ a venit momentul când poetul, altruist Hi înfelegâtor, » vrut, la rândul sâu, sâ tacă apel la altruismul Hi 1â infelegerea krs- silor sâi. vrut sâ spuie ceva din viafa sa particulara, sâ tis Hi el înțeles Hi compâtimit. ^i atunci a descoperit câ oamenii nu-1 în- feleZ Hi-i râspuncl cu nepâsare Hi egoism.Atunci o clipa s'a'ntâmplat- llllai vrefi voi basmul sâ vi-l spui? — La falea lui a lăcrimat. Dar a 'nfeles ca uime uu-i, In tot norodul adunat§â va^â lacrimile lui....^stkel începe, dupâ poeâ entuziasmului, poezia deWmâgirii. Inima poetului, care a dat totul Hi nu a primit nimic, se simte sâcâ- tuitâ Hi goalâ:6iată inima bolnavaKâpâdău la drum de fara, Line-xi mai aduce-aminte Lâfi drumefi te cercetară? 7u n'aueai 2âvor la tinda, lVici scumpete la măsura, ^i-ai cinstit pe fiecare L'un pabar de băutura.Lum veneau în mis2 de noapte Lalatori pribepi în lume, 7ofi stăpâni la tine-acasa Kai de plata, buni de glume..7u la tofi le-ai dat bodinâ, §i le-ai dat popas în cale, Kân' s'a risipit pe drumuri Klinul pivnifelor tale.

âi eM poală ^i säracä^i crckx7iraru-/i ckä sä moarä, — Line sä-/i mai treacă prapul, li'äpäckäu la ckrum äe sara?(Loarcke vsclri — „Inima")vWärnsZireL ckevine, încetul cu încetul, i^otLre, yi, lnai precis» Lsirnulsre. ?oetului îi e rubine sâ-^i inârturiseascâ sentiinentele: !tzi sscuncke ränile, sä nu le Lile nimerii.

Ascultă copile ce-mi spune via/a: O6-apururi irr umbra sä torci al tan pânck, Lânck sim/i în pleoapă o lacrim'arrânck. Ia seama la vreme x'acopere-/i /a/a, La nu /ie ocbi sa te vacka plânpânck.Alături cke al/ii te'nxiruie 'n bora ^i lumii plâtexte-i cu ce-i e^ti ckator, F'a-i patimei tale ckin Zâmbet săvor, l'äcerea sâ-/i /ie statornica sora La nu §tie nimeni ce rane te ckor.Iar naoptea cânck cacke xi cea/a se lasă, 7u trape-/i oblonul sä n'ai mărturii, Hi-atunci sub tavanul ascunsei cbilii, Oespäturä-/i taina ce'n su/let te-apasâ, Ltropinck-o cu lacrimi cke ceasuri târrii...(Llipe — „I>a§e-/i oblonul")

O stare suüeteascä Lsernânâtoare 6 ckescrisâ cke un poet krancer, sutor eck versurilor toarte cunoscute:Louvent aussi la main czu'on aime L//leurant le coeur le meurtrit / l°uis le coeur se /enck cke lui-meme, ba /leur cke son amour perit / bou/ours intact aua: ^eua: cku moncke, II sent croître et pleurer tout-bas

blessure /ine et profonäe.Il est brisâ, n'^ toucbeL pas.(Lullv?ru6bomme, „Oe vase brise'')„Ibufours intact aux >-eux Zu monZe" : mereu nescbimbat in varul luinü. Versul melancolic al lui Sull^ Vruäbomme reprezintă toarte dine ?i atituZinea poetului -român. In noua sa poezie, nu mal Zâsim nici un sentiment Ze râsculare: o resemnare Zuioasâ îi ftne locul.?oetul devine bermetic: surâzător si rece în tafa oamenRor, si pâreyte în taina ceesce are mai scump, iubirea ?i lacrimile.Iubirea mea 'ncbisâ cu tainic râvor 7e port printr'al anilor §ir, I^e port ^i cu tine pe Zrum mă strecor, Oârinâu-fi în suflet temutul fior <7a floarea polenu'n potir.(Olipe — „7ainu")^^a vorbește el iubirii sale : iar lacrimilor, el le încbinâ o poezie, care este, Zupâ simfirea mea, una Zintre cele mai Irumoase Zin toata lirica româneasca.Copilăria mea pierdutaOs mult prin TMriAtea cle tei, ^i-a clus cu râsul ei năvalnic Hi-a âus ^i lacrimile ei...Oe-atuncia nu mi-s umeLi ocbii Ori câte vifore mâ frânp. Vai, mâ 'nfior cânâ mintea-mi spune Os câta vreme nu mai plânge desemne lacrimile mele ^lcuma'n suflet se cobor, §i'mpotmolindu-se 'n adâncuri I?i sap'acolo taina lor...încet s'a§earâ rândurj-rânduri, §ub valul falnicei uitări.

„rsmuis" kcr. 1—2 2

La bobii âe marpäritare In /anäal nepâtranser mär.>1colo äorm pân'câte-oâatâ Ali le urne^te-al nremii mers ^esânâu-le strălucitoare In baina alb'a a nnni ners...(Llipe — „b<acrimi")Hi pietena 83 cea mai âulce, poeria, parea sclümbs Isis înaintea Iui. R«Ltiuâu-si cântecele, îi vine sâ plângă.Lobor âin lumea mea âe stele Hi na petrec /ila âe fila, L armane cântecele mele, îmi nine sa na plânp âe milă.Ni-e /ale acnm, ca primăvara De paseri prinse'n colivie. Os lei ce âorm nisânâ 8abara In cu^ca âin rnenaperie...Vâ las ca mintea'inâureratâ Hi ocbii 'ncbi^i pe /umâtate Ala âac în /ara fermecata cântecelor necântate....(Llipe — „Lântecele mele")ve lupt, singurul cântec care a re,mas curat în taina lui, cel rnai âulee ^i ârag, este cântecul nscântat, neștiut âe nimeni.Lântec âe ispită, cântec âe virana, Lmals âin neâormirsa viselor /apare, Ali-ai crescat ca nremea ca a?r raa âe lanâ, âli-ai crescat ca noaptea ni/oral pe mare.Lam te-a 'nclris Lânoral tăinuirii mele, IV'ai carat în mrea/a parezelor rime, împletit âin patimi, coborît âin stele, Lântec âe-o nia/â, na te știe nime.(Llipe — Ali-am facat an cântec"'

^cest cânt L5iâ glas, pe cârc nimeni nu-i Me, poate kl ?i un cântec uitat, născut yl clispârut octatâ cu o clnagosts stinsâ.l/n cântec lepânat oâatâO6 sfânta'ntinâere albastra ln noaptea muta nfioratâ, — ^4?a a fost iubirea noastră.lVoi ?re cluceam pierâufi <le mâna Fi ne'mpleteam âin visuri salba Fi noaptea ne era stăpâna Fi mărturie luna albă.O in ale inimilor xoapte-4 prins un cânt înfiripare, Fi l-am cântat atunci în noapte pâ^inâ «laturi pe cărare...Dar, neei, doritul âiminefii lVe-a cluxmânit pe noi sărmanii, §'au clus pe lume cântârefii. Fi nu s'au mai vârtut cu anii...Orumefe firi nemânpâiete, străbatem aTi aceleaxi lunci, — lVe 'ntreabâ florile șireteAlai §tifi noi cântecul cle-atunei?...?e noi un clor ascuns ne sapa Fi 'nfiorafi noi ne pânâim, I/a morfii care ies clin proapă Fi rătăcesc prin fintirim...> slVe cbiamâ pământul — „keveâere")î koeria lui Ooga ajunge sâ tis, în cele clin urma, poezia lucru­rilor ascunse : a iubirilor ascunse într'o clepârtare ?tearsâ, a visu-! rilor ascunse în aââncul iniinii, a cântecelor ascunse în uitare. O vi- j .riune asernânâtoare se găsește la Lininescu, în poezii ca cle pilâa „ba steaua care-a răsărit" sau „?e lângă plopii tara sof". Dar Ooga e resemnat, Lminescu nu. Ooga nu învinovățește pe nimeni 6e moar­tea iubirii sale: „Toritul âiminefii ne-a âuHMânit pe noi sărmanii",

«âica, a?a 3 vrui destinul, o katalitste împotriva căreia omul s ne- putincios. Os va vsai la tine vântul, tartaná povestea mea amara, âelitul tui sä nu te 'nfrânpâ, Castrarea tur sä nu te äoarä.tVu-r vina ta.... ^4?a e scrisă tVemilostiva tege-a firii: i8ârutut otrăvit al brumii Omoară toamna tranâafirii....Fi cine s'ar opri sä plângă O frunză ve?teââ'n cărare, Lână coârii freamătă alături Fi râcl în răsărit âe soare?Me cbiamâ pământul — ..Lântece")1.8 Lminescu, moartea iubirii nu este un lucru kiresc ?i âe ne- mlâiurai: este, âimpotrivâ, o nedreptate, contra căreia poetul se râscoalâ violent. Lminescu acurä, âozene?te : ,,1u nu m'ai cunoscut": „IXr nu m'ai înfeles" :T'u trebuia sä te cuprinzi Os acel farmec sfânt Fi noaptea canctelă s'aprin^i Iubirii pe pământ.Lminescu tace sa se petreacă cel pufin în imaZinsfie ceeace nu s'a petrecut în realitate:Oânâu-mi clin oclriul tău senin O ra^â âin aâins. In calea timpilor ce vin O stea s'ar fi aprins.â fi trăit în veci âe veci Fi rânâuri âe viefi Lu ale tale brafe reci înmărmureai mâref.

Deosebirile între cel âoi poep sunt, cleci, substanțiale: poeri» Iul Ooga î?i pâstrea^â toatâ valoarea âe originalitate.Zi în aceastâ kâ2â a poe/ieî Iui Ooga natura 86 aseamănă cu omul: aceeași posomorîre, același aer âe moarte. lata o priveliște âs jale ?i pârâginire, .Marea moarta".Spun corâbierii că în marea moarta Vaâvâ-i cle via^â apa clin vecbim'e, lVici un strop cle su/let anclele nu poartă, Zi pe marea moarta nu uâslexte nime.Leriul palestinei, spun corâbierii, Lalclackin cle ceasâ flutura pe maluri, lVextiiaâ nisipul rostul primăverii. Doarme apa muta în tăcute valuri.Ocolinol-o pururi paseri calatoare, lV'o ating în cale pribegiri nomacle, peste marea moartă clac'a prins sa «boare, Sugrumat cle neperi albatrosul caâe.Lântec nu răsuna, nu s'auc! nici șoapte, ^Lntirim Ze apâ-i uncîa ei sălcie, 8a )i plâns ureoâatâ, ori sâ strige'n noapte, Despre marea moarta nimenea nu xtie.(Oântâ spele — ,Mare moarta")Istoria suklteascâ a poetului s's isxrâvit. blu ^tiu claca s kost interesanta cum eu crecleam. Ztiu câ este ceva nou în comparație cu ceeace s's scris până acum clespre Octavian Ooga. Sper câ nimeni nu va crecle câ e o noutate tanteĂsiâ: am preîntâmpinat o sstkel cle obiecftune, sclucâncl o serie cle clove^i convingătoare.Râmâne o prodlemâ cle lâmurit: clece aceastâ parte a poeziei Iui Octavian Ooga a kost trecutâ cu veclerea? ^m încreZere câ kru- muse^ea acestor versuri nu este cloar iluzia mea: sper câ cititorii o vor recunoaște, ?î vor recunoaște prin urmare, câ nepâsarea cri­ticei ka^â 6e ele este o gravâ neâreptate sâvâr?itâ contra poetului Octavian Ooga. bleclrsptâMe, ?i în. âomeniul «criticei literare, trebuese , reparate: ^i eu sunt sigur câ literalii români, atât cle înțelegători ?i darnici în serviciul culturii naționale, nu vor întârzia sâ 6es poe­tului reparația ce-i se cuvine.

Lu vreau 83 spun, ârept încbeiere, uri lucru esen^al: anume, câ 3iu revenâicat poezia intimistă 3 lui Octavian Ooga nu în opo2i- tie, ci împreuna cu poezia cle inspirație patrioticâ. Intreginâ cai ac - teroarea poetului, nu iam scâ^ut cu nimic kigura patriotului, clupâ cum <le pilââ, spunânâ câ Llicbelangelo 3 kost un ,mMe pictor, nu i seaâ cu nimic meritele âe 8culptor ?i 6e 3rlritect.Dimpotrivă, kiinâcâ omul este o kiin^â unit3râ, yi clikeritele cs litâti 3le unui singur inâivicl se luminează laolaltâ, eu creâ câ, prin nou3 mea interpret3re, ?i kiguru lui Ooga, c3 poet al neamulm, apare într'o lumina mai prielnica, c^eeia cari ^i l-au încbipuit inoa- pabil âe alte sentimente clecât cele patriotice, potrivnic orlcârel körme cle viata inclivicluslâ, mereu încremenit în aoela^ gest ca o statuie, au vrut sa kacâ clin el, nu un om, oi un supraom.Dar supraoamenii sunt atât <Ze antipatici! bloi putem sâ-i aâ- mirâm, clar nu sa-i iubim, pentru câ ei sunt prea âeparte «le kirea noastrâ. bloi iubim eroii, cari, oricât cle mari ar ki, nu încetea^â nici- oâatâ âe-a ki oameni. Aceasta ne-a kost simțirea, cle câncl a început rasa noastrâ sâ minune pe pâmânt. In poemele lui Omer, eroii ?i cbiar 2eii au toate slăbiciunile omului: în Divina Oomeâie, Dante apare ca un om simplu yi smerit : cbiar Lvangbelia cre^tinâ ne aratâ cum lVlântuitorul însumi, întrucât a avut parte âe kirea noastrâ ome- neascâ, a cunoscut o clipâ âe 6esnâ66^âe, atunci câncl a ?is: „pâ- rinte, âece mâ pârâse?ti?" .Deaceea, arâtânâ cum poetul erou al calvarului românesc a cântat ?i sukerin^ele sale 6e om, eu am vrut sâ-1 apropii încâ mai mult cle inimile noastre, ^i sâ-1 kac mai vreânic cle înțelegere ?i iu­bire pentru toate sukletele cari au, clupâ vorba poetului italian, „in- telletto 6'smore".

«ie /OiV ?0K)?/iV

O^cr cieApocalips. §e «arpa leaturi clare §î altele cisscîncl în/rico?ate Ia?' Locliile 'n ^ancläri îrnpro^cate ^reresc rn sanye mistice /an/are.Intram în ^ari cle timp întunecate Lternita^r apnn curâncl în ^are înalte princlrni se urnesc covoare ^e aurore 'n braLÄe ^ästuT-nate.îVe cheamă LteaAu! îr^ptei ián^a T-ngnni <7e-^î üT-ct acnTn nitereîe beî^nANT-i — ?>âna ka cer Ânc treptele cîe /nnr /...Oâtr am rümas prînrnt tot îanrnte §i ne veclern pe cânrpuî lupteî, cum Llnb, câ?ti, înpennnc/rem. lânpâ cnunrte /1942Nows OoLnowks.

doamna ^>eCamarazilor clincr'cirr regiment </e vânător»Vaft cles/run^it înaltelor comoriF'au n'a^i încbis sub vitrege pece^i?...

O, >§oare /... nu-^i mai vaci lumina ce-^i ^rclsai pe ruguri străvezii cle nori...Fi tu, cle 'ntunecatele săgeți ^secliat, în tari cle-amurg cobori. fKuau păun cle aur, numai sborj 7re2incl cu-aripa rouă 'n climineti /).O toamnă vine casta sä se 'n/rupte Din melocîii -i glorii cle tăceri Oa 'n cele mai cutremurate stanse.lar rroi, în așteptarea altei lupte lVe smulgem pentru-o eljpa clin vecleri VaLclubul tatuat cu mii cle gloanțe.1942Rov/s voLmoâa.

Da-mr marnrke, ncrc/e^c/e...Lamsrari/or -oesi ca?«t' />e /ront.Oä-mi mâinile, nădejde, m'a trimis Lu-aureoie mari sä mä cunune /l^i, 'j'ara mea. Milenii sä răzbune, Lä i-am visat destinul alb ucis/...La cred ca steaua mea nu va apune §â cred câ drumul îmi va /i descbis §a cred că versurile ce le-am scris §'or întrupa'n vitele osii străbune/...întunecate pavele §i scuturi Din brasul inamicului sä scuturi Oum timpul pomii visului de frunte.Laci vreau sä serire hrisovul cu pecesi Lä 'n vijelii xi prindini nepătrunse §tâ ploria nen/rico^atei vieți /...1942Nova OvLuroxvka.

Doerrn c/e comoarak7n crâng albastrn ininra ta, "sarä / ^4 ckes/rnneit în veac extatici mngnri Ooroanll lor vll 67-6.^6'71 ^are ruguri ^rZänck misterios, ca pe-o comoara.Din cruguri veclri a scos legenda pluguri ^i'n leatul non ckästin cke aur arä IVäckeicke«, kolckä naltä sä räsarä.— §i ckänck x>6 rock visatele belșuguri.In Marini «Kteptäin ca sä ne cäemi...^oti ne §ätim cke ckr?^?n ci7 ckorrt'n raniti.bi seceri /nîAerânck în cer, ckeparte.^ä pre« te frânp robii si nn dîestsmi .bä nn aprinckä soarele la pranisi ^äcknri cke somn ^i lannri mari cke moarte/...1942l^ovrs Dokinov/ka.

âe Vido« P^PIl.1^1^

loaiä curtea eparbialâ âin ^lba-ilulia observase prvtunâa âe- presiune în care câ^use excelenta sa, contele 82entbensâilrt^, episco­pul romano-catolic al i^râcalului. OLtâ patimâ în âesnLâe^âeL -se, cât întuneric: în ocbii sâi curahi ca lumina âinaintea răsăritului! 8e veâea topinâu-se âin ^picioare, ei, omul sortit unei veșnice tinerehi, ?i cbinuit âe vremelnicie, sutiéiul sân "hinni, prin bar âumnMsissc, în atarâ âe scbimbarea vișinii. Laâarnic se împotrivise, ^aâarnic luptase! 8e simhea ca înnotâtorul în mijlocul valurilor prins cu «be­rile cârceilor ln mâni ^i picioare. Hi !cu tohii îsi âââeau seama câ râul se trâgea ââa noul orâin ni Ministerului eâucahiei nationale. Laâarnic Larâos loMet contesorul si prietenul sâu, încerca sâ-i a- bata gânâul, ^aâarnic tohi ceilalhi prelahi se straâuiau sâ-l împace. Laâarnice erau rugăciunile, 7.aâarnice staturile meâicilor. Or clinul suna a pustiu ca clin gura balaurului apocaliptic Hi cââea în rana grea ca âin mrrycâbrun' tiarei. Lra vestitor âe stricăciune ^i âe moarte.prin urmare, în ^coaiele contesionale nu mai puteau ti primihi âecat elevii aceleași contesiuni. Hi cu un onâin atât âe liotarît, câ împieâeca orice tălmăcire, orice ocol, traâitiunea era curmata ?i lupta inclusa. 8e âuceau Ovreii, pierâea pe Români... Ultimele le­gaturi cu milenara cultura magluarâ piereau'subt privirile lui în- MMUurâte, subt manile lui încleștate. Oe ani âe râie începuse ata­cul âureros. LI se apărase cum se cuvenea unui tiu vreânic al bise­ricii lui Rristos, âoar cu vorba. Hi totuși âe ani âe Me râul creștea vârcânâ cu ocbii. lVlai întâi ca mici scoale primare yi timiâs biserici âe lemn, cetâtui stingbere âar âuHmânoase; iar acum, pe tot cu­prinsul hinutului, cu tslurîte scoale â^stat ?i âe biserici soliâe, toate comanâste parca âe tainica cateâralâ âin Olup

— Lxcelensä... excelenjä...Lpiscopul abis îsi mi^cs din ocbi privirea. — Lxcelenkâ, mare bucurie...lassul sscuftt sl lui Landes loMek träges parcâ clupâ el ocbii buibuca^i de kericire ^i bubele «sire tremursu.— Lxcelen^â...Oprește, loMek. LIai întâi sâ-mi u^urer sukletul cle cbinui meu, es liniștit sâ pot primi vestea ees bună.8ts nemi^cst în iil^, es un paralitic, eu mânile pe genuncbi, cs- pul reremst de spetesLâ scsunului, privind în gel, absent îs tot ceea ce-l îneonlurs.bxceientâ, <lels Olu^j ne vine mare bucurie...N'si surprins, loWek, în msrs pâest... Oândul mâ «lucea îna­poi eu multi ani... Lra o noapte «le primavarâ... lVlâ pregăteam de rugăciune... Intre mine ^i Dumnezeu nu se mai opunea ^clecât umbrs «rucii... I'u M, la miedul nopM, bâtâile orologiului sunt parca în­velite în vstâ Hi, prin Fereastra descbisâ, boarea sskirului e tot uns cu lumina stelelor... ^teptam, prin meditafte, sâ se bea la o parte pân2s neagrâ s vegbei... când, deodatâ, întreaga mea kâptura, care se kâcuse uns eu natura ?i axtepta sâ clevinâ uns eu Dumnezeu, s'a prekâcut în ^ândâri... de groaxnies bubuituri <le tun...Obipul lui Lardos losLek se întuneca.— Htiu, excelenta...— Hi am înnebunit cle bucurie crezând câ sunt tunurile noas­tre... tunurile care vorbesc în numele adevăratei biserici, una ps tot cuprinsul lumii...Hi erau tunurile lor, care sărbătoreau Vastele... — âm akist numaidecât.— ^.ya e obiceiul oriental.Obipul Frumos al înaltului preist se preksou într'o scbimâ groLMicâ, parc'ar ki vrut sâ plângâ. iloMsk prinse cumMta numcâ s sukletului stăpânului sâu ^i se bucura: vindecarea prin durere se arată.— Ve^i, loMek, începu Vlâdics cu glas tlemurâtoi-, sici e pâca- t«1 meu, marele meu pácát...— Oare, Lxcelen^â?...— ^tept.,. aștept tunurile noastl's, ca într'o 2i de ?a?te... — «^8ta nu-i pâcst.8a-i mars pácát, IoWek... Oumnereu nu-mi va ierta aceastâ nelegiuire...

— Nu e neleZiuire.Lontele ukiu scurn ridicuse rnunile în sus în sernn de udorurs. In Nurdos las^sl tresari iot sulletul de kucurie. In Kn« stupânul sân lâceu o rniycure, nu «o lâsu râpus de unokilltute. Dricu Iui de uci se truZeu, cu puruli^iu sulletului su nu se întindă yi In trup. Dur tutu câ stăpânul sâu gsndeu, sulereu, se î^âreoleu în suliét, ástu eru Kins.— Sunt preot... ?i Du-îtele e ssrkutoureu, dupâ Orâciun, ceu din­tâi pentru un drept-crsdincios... Lurn s'o dsu tunurilor prâpâ- cîului?...— K ?Lsteie lor, nu ui nostru...— Nu vorks^ti eu un creștin, lostet...— Lxcelentu voustrâ e preu kunâ...Dur învsr^unureu Iui se topi ku^â de câlduru unei uturi rnilos- tenii. Óin kun cu stupânul sâu nu se Zâseuu preu rnulti Iu nurnâr în toutu kissricu cutolicâ. ^devârut creștin. Lulerind pentru du?niuni purcâ rnui mult cu pentru prieteni, incupukil sâ conoeupâ râul nscuin sâ-il lues. De uci i se trâZeu ^i rnArsu slâkiciune, de uci ^i învinuirule curi, din ce în ce, se strângeau îrnpotrivu Iui. Nu eru în stsre su lis orn politic, ci nurnui pastor peste mu>reu turrnu de creștini. Dovitu- rile il imokiliruu în loc sâ-i urmele mânu, ^veu nsinu§curi — el îs cunoaște inul kine cu oricare — pentru cele rnui nuci ?i rnui înde- pârtute lupte, eu de pildu ucuni pentru eseu ce se petrecuse cu mulft uni în urrnâ. pe vrernsu când nici nu se cunoștea okiosiul orientu- lilor- de u-?i sLrkâtori Duetele, în mitocul nopții, prin kukuituri de tun ?i veselie de rând, ^.pai deodutu î^i urninti de u LL dutorie.— IVlonsegnore, dslu Llu^j ne vine o rnure veste... Outedrulu..Lpiscopul î?i îndreptâ trupul în M^.— Ostedruls lor, cutsdrulu Zreco-orientulâ, e guta su se prâku- ^euscâ...Oontslui îi scupâ un striZât de kucurie, eu p când tot sulistul i-ur li ie^it pe Zurâ, spoi irnsdiut î^i dote seurnu de grszeulâ ?i spe- riut se întourse în sine.— L un lccu? de ruZâciune, Ios2«k...— Dur e locului lor...— Dumnezeu...^i începu su rnuimuune ruZâciuni.— Lxcslen^u, nu vü lusuft dut pienrurii. Duu^i luptele uyu cuin sunt... Ducâ se prâkuHeyte cutedrulu tot voiu Iui Drunnexeu, tot un semn ui Dui se urutâ...Dontele nu se lusu convlns, continuu rugsciuneu. Dur conlesorul avea un rol de îndeplinit.

/lrditsctul 8tstu8iului catolic s odsSrVLt ^înclinarea dissricii. -kl liecare 2Î parcä MSGNepi isäului o tiag tot mai in )Q3... HÍ acum, MU peste multa vreme, poste 63 DUMNWSU 6s DsHte, la miedul nop- m, oralul SS 86 cutremure Nisi râu äsest äs duduitul tunurilor... Ms- r«Is euiiiciu VS ii ts pământ... Diu si äoar puidsrs si tsrânâ SS VS alege...Oonteie 86 ruga acum iui, conlssorului.Ls vor äsrZma, träte, «386 Hi LS vor ucräs oameniEsvsrat... Dar ss vs arâta incLpacitatsa lor Hi vrerea Iui DUN1N62SU, întregii lumi civili2a,ts.Qsuäul nimicirii 8'a prins cs o vsnt^a 6s sutletul dlapnului pástor. Ea îl äesprnä într'o Parts, cs se lrxea-s Nisi tsrs äs ess- a tâ. Ii urmârsHte älminsa^a Is sculars, isr noaptea li agitâ sutletul paris la sxsltsrs. Hi trupul îi este iu mare säruncin. 8s înneacâ, ini- ms-1 dsts ÎN piept cs mingea, urecdils îi vMs si ocdii îi sunt ro?ii ?i Mä äs stâts poîsr. äevenit Neliniștit, speriat, parca tot aytsaptä oevs. Hi într'aâevâr, sei s äurerea... ^tepta cdemarsa tslelonudn sts Olup care sâ-i vesteascâ prâduHirea. Dar tslsckonul, dain Hi Ltrsiu äs svsrcolirile sufletului, îi âos âs veM. Oiâul Niiiiists- rului scluestiei srunesLs Mes în pâriust, copii yi protssori. LI sr trs- ui Lâ iis multâmit vârLucl câ muncs stâtor geuersM n's lost târâ rosäs si cs trsäifts s un Nisre säsvsr. LI sr trsdui 8â lkis niultârnit vs^SNä csts lsMurâ «'a strâns întrs «lovii strâini äs coâiuNss sâlies Hi scesLts äuiNEsisLcä iucrsrs. Hi, totu?i, nu ss poate du- surs. LlânZs äs niils NiicuMor, ca ?i csnä s'sr äuss Is pisire LI s UN 0IN dun Hi UN duN catolic. Oreäs ÎN NiÍ8iuNS3 83. â e NUNisi ÎN- tsrsZ dsNssc Zsu iNtsrss NspoNsl cs ls Laräos IoM-k, ci un äor äs protsZuirs, äs iNsntuire s plspsNäslor suLlste.Lsräos Io8Wi! Hi el e un om dun, äsr prss aprig pentru iäsi strsrne disericii, iäei lumești.Oontsls 8s Lurprinäs äin nou in mars pácát. Oare nu s'a kucu- ^ât ?i si äs äsrämarss unui loca? äumuMsissc? Doamne, Doamne cs Nsnorocirs 8â ts sim^i om!...Oänä a intrat coniesorul, ?i-a rsps^it äin plt tot suLstul, äss- edÎ8 ca niHts dra^s.— Os e, dunul msu prieten?suntem nÎHts pâcstoHÎ, Doamns... niLts nevolnici.— De ce?Nu VS2Ü ce 86 petrece în pîrul nostru... Hi noi cari inäuräm toste 5ârâ murmur...

Lpiscopul lua asupra^Hi mustrarea.— Os sâ lacom?— Os 83 lacem?. . rânji Karâos 1032kl. VUMNKMU W.-Ä âat un ssmn.— Oare?— înclinat biserica lor pe jumătate.— L ssmn câ nu vrea rnai mult.Karâos los^ot se -înlurie.— 8untem niHte pâcâtnHi, monsegnore... rusie nevolnici. klestül ar trelnâ sâ-l completam noi...— Oum?Karâos incbiss pumnul ârspt Hi apoi ii repMi.Lpiscopul se sperie.— Oe spui?— Os, monsegnore, bomba... ^sta Lr trebui. Oumnereu a por­nit âoar lucrarea, omul trebue s'o âesavârHeascâ... âHa s în lirea lu­crurilor...— lösest, mâ înspăimânți...Dar Karâos era botarît.— 8tâm în nemiHears, excslentâ, ca niHte paralitici. Mâna âreaptâ ne atârna âin umăr... iar lucrarea lui Dumnezeu va râmâne âs-L-pururi numai în cbip âe semn, lârâ sâ treacâ la înlâptuire...ve atunci cbinurile nu-i nini âau pace. II muncesc lârâ âe cru- tnre vrâjmaHi necunoscuti. lin ti'emur intens îi este trupul Hi ranâ âescbisâ sulletul. Iot ce clââeHte prin rugăciune se âârâmâ prin gânâ. Iată o patimâ âe iaâ: Zânâul âuHmanul rugăciunii. Oâci, lârâ înâoialâ, el este marele vinovat, el stăpânul, el conâucâtorul, el gla­sul... va, el este un xâcâtos Hi un nevolnic. Karács los^el ars ârep- tá. Ournne^eu se ar^tâ prin sernne. 8ernn a lost înclinarea cate- âralei âin Olup senin a lost ?i plânsul rnicilor copilași răpiți âe un ministru bain Hcoalsi. ?i atunci gânâurils se aruncă asupra-i ca leii âin tulÎHuri. O bomba pentru cateâralâ, o lovitura âe cutit, pentru ministru... Dar râul se întețește mai ales noaptea, cânâ rugăciunile s'au înâltat la cer ?i au lăsat trupul gol, lârâ ajutor, praââ gânâu- l rilor vrăjmașe. Koaptea se Hi veâe la pânââ. plata e goala. Intune- ? ricul îl ajuta. 8 singur parca în toata noaptea. Orsóul âoarme liniștit.Dorm Hi ai lui liinâcâ el a lost alesul, apărătorul Hi răzbunătorul tuturor. 8 singur Hi âe-asupra lui, pe toata întinâerea lumii, numai vumnMeu. In mâna fine unealta ucigătoare. âat un ocol bisericii, ââevarat, e înclinată, parca sâ-i âai un brânciu Hi âintr'oâatâ ar li

pretor ^spr/ia»îs pământ. L s oprit cle parisa altarului. ^.ici e locul cel mai nims- rit. Os, cbiarin ultar. k.i<Zicâ brațul. Os vânjos s. bourii, El nicioâatâ. Sonids a iát fereastra, tânclari au sărit clin toate pârjils si apoi o cletunatura. Oum, praf, tipste...Omitels se lre^s?ls cu o gbiarâ in gât, pieptul strâns ca in clește ?1 manile sgârcite. 8u6ori reci îi .curg în șiroaie pe la tâmple ?i in trup simte gol, ca ?i cum si inima ?i plămânii n'ar mai fi acolo.— losest!Oreclmciosul confesor alearga.— Oe-i, monssgnors?— Os vis'... Os vis!... Inobipus?ts-ti ca eu aruncam o bomba in catsârala lor...8i visul e un semn al lui Dumnezeu...— Oar e un loca? sfânt... blu înțelegi?llu... O un loca? ni lor... Oulcâ-ts, monssgnore...— Oasâ-mâ sâ mâ rog...Hi blajinul episcop îngenuncbe in la^a crucifixului ?i cu toata mima începe sâ se roage. Le roagă cu umilința, se roagă cu nsclej- âs- se roagâ cu âagoste, se roagâ pânâ cs trupul s'a prâbu?it pe jos. ^.tunci^ confesorul ii ricbcâ binișor ca pe un om bolnav ?i ii în- âreaptâ spre pat. Hi stâ lângâ el pânâ ce somnul, cerul sufletului, s'a ayesat ca un cort dumnezeiesc asupra stăpânului sâu. Atunci, cu pn?i cle cLM, părăsește oâaia.Oar abia aclormit, ?erpii ^i scorpiile vrâjma?e au început din nou sa roaclâ viclean casa trupului sfânt, facânclu-^i loc in suflet. Se găsește la o mare recepție. O rsgele ?i curtea întrsagâ, la Oucu- reyti. bacurile, uniformele, clecoraMe strălucesc. Obipurile Zâm­besc diplomatic. Surâsuri, strângeri cle mânâ, complimente. Ol su- rââe, fiinclcâ in buLunarul sutanei ars cuchitul. Oine e domnul înalt, clistins, binevoitor, care se apropie cle el?— L ministrul nostru... îi ?opts?te Lard as loMf.lVlrmstrul l-a Vât, 1-a recunoscut dupâ îmbrăcăminte ?i ama­bil se înâreaptâ câtre dânsul cu mâna întinsâ. Ol a ocbit printre de- coratu un loc precis în dreptul inimii ?i, pânâ ce cineva sâ se cles- msticsascâ, a ?i scos cusitul ^i l-a împlântat.^cum monsegnorul se scoală țipând ^î într'o goana, parca sâ scape cle un urmăritor, a intrat în oclaia vecinâ.— âoWef... âosMf...— Oe-i, monsegnone?8unt nenorocit, âos^ef... Or in vis am ucis pe ministru...

— Lxcelen^â, nu te potrivi visunlor...OM- cu un ocbiu tériéit ÎHi vedea Ltâpânul agitat, plimbându-Le prin odaie. ^i-a ÄMN8 scopul, sâ-i scoaiâ din pierzarea nemiHLârii.dossst, Dumnezeu rnâ poate, cu drept cuvânt, pedepsi pen­tru vise ón Hi pentru taptsle din vegbe...— tiu, excelenM.^.Ha-i Luni î^i spun... Line A regește in vis, greHesie Hi in ve- Ztre. âcelaHi sutlet pâcâtueHte...^i oâ^ând in gsnunciii în mijlocul odăii, 3 început sâ se roage tierbinte. Oând ?i-a terminat rugăciunea, obipul sau era tériéit, ca ornul Le-a dobândit un mare sdevâr.«lossot, in Lin notarii... mâine plec la mănăstire...— iVionsegnore...Da mănăstire... ta mânâsiire e singura mea salvare..Dar ia mânâstire râul s'a intett. -V ales mânâstirea Dsulinilor, în anuntirea Ltântului Oerardus, primul episcop magbiar, aruncai in Dunăre de către păgânii rWvrâtift. /t vrut sâ-Hi impliMLsca vo­tul de umilința tajâ de Zgârcii Dai, vecbiul sau adversar la scaunul episcopal, a^i pârul mănăstirii; a venit sâ-yi dssâvârysskcs votul de sârâcie, brânit poate ea ermitul Daul de un corb. Dentru top tracii el e omul eel mai bun, cel mai liniștit, numai credinciosul sau dos- 2et, care l-a urmat in surgbiun, Hi eu priorul ii cunosc durereL Hi ii pălesc. Ii pâ^esc cle stânca Oeilert care, înâl^atâ deasupra Du­nării, ii aminieHie de Oerardus Hi de ai sâu supliciu. Oe ar ti Zacă o prigoana, nu cle păgâni pornita, ci cie propriul sau sutlet, 1-ar as- vârii ca pe-o otreapâ in spele râului? Oe ruHine pe întreaga biserica! Oe neiertat pâeat pe sutiéiul lui drepi-credincios! Oe umilință pe un neam viteaz! Drin urmare ar ti triumtat puzderia de duHmani...De aceea in tiecare noapte, cană pe contele Sâtbenediict^ ii treneHte clopotul pentru messâ, ei vecie in pragul UHii, trupul cei înalt, âistins, imbrâcat in trac, cu pieptul plin cle iciecoraM, veninâ ia ei cu mâna întinsa;... sau imaginea catedralei orientale din O Iu; aplecata îintr'o rânâ, gata sâ tie doborita ia pământ. Atunci ei se repede cu pumnalul sau ou bomba. Da lovitura lui, manecbinui se präbuHSHte pe padimeni, sau decorul de carton se pretace in ^an- dâri. 8i imediat după ce crima a tost întaptuita, contele cade in genunciu Hi, cu mare laie, începe sâ-Hi ispaHeasca tapta în ta^a lui Dumnezeu.— Doamne, iariâ-ma... ^m ucis un dușman, un dușman vino-

VictorVLt... âsr tot träte írni era... yi srn âârârnat o bisericâ potrivnicâ, âsr care tot looLH al Int Ournne^eu se ckerna...Hi cu ocini pieriși cats In coi âoi prieteni...— 8su INL ßäsesc !n iaâ, IrLtilor?... Lpuneft, ins roß...lVlsi întâi priorului i «'s tăcut rnila.— ?OLte Lr ti Kino, áos^eik, sa-l scaparn oâsts âe ckinurile SS- tea, inși rele ca ale ÎLâului...— â, tăcu kotârît contesorul. l^Lrâ ele ar u-rrna rușinos pen­tru noi ?i ^terZereL âe tot pentru el... ^âevârat, el trâie^te senina în rnari suterin^e, âar sutletul sau, purikioat, î^i croiește ârurn ârept către cer, iar nu ârurn prăvălit către iaâ, prin stâncile ?i spele Dunârii.Llup XII, 1939

IN ONOI 8VLIK(H6e ION

De cât« ori nu ns-am surprins pe noi inline, cu 6egstul 1« kruate, LHL cum romanele âe allââtâ yi mai ás vscbile estampe, crdiynnuiau sâ ns prerints pe cei cári mai înainte cle a începe sâ scris ceva, se krâmântau sâ gâseascâ în primul râncl subiectul.?! totu?, cluar astâ^i câncl se scris atât cle mult ^î a?a cle uyor, singura bâtae 6« cap, care poate turmenta pe un scriitor, tot su- biectul, este.Daca subiectul nu este la orclinea rilsl, claca nu este eu acls- vârst original, mișcător Hi mai ales neprevâ^ut, cele scrise riscâ sâ tis cetite numai pe zumâtate, iar autorul sâ-^i piar6â reputația.Lu înclrâsnesc totuși sâ „încerc marea eu clegetul" yî sâ mâ ciorovaesc astâri cu un subiect literar, care crecl ca âepâ^te im­portanta unui simplu „tapt clivers", sgânâârînâ curiozitatea nu nu­mai a bolnavilor cle literatură clin DucureM, Zar si a celor clin provincie.In ultimul timp, ^ia^a snsccloticâ a marilor scriitori, a început sâ interesere opinia publicâ, tot atât cle mult ca ?i operils lor.Moi oclatâ ca în acești ultimi ani, stucliile biografice ale marilor iâispâruli, b'au inunclat ^vitrinele librăriilor §i nicidüsW e^ÜÜoM n'su tăcut ataceri mai bune, ca în râua câncl s'au botárat sâ tîpâ- rssscâ si ceesce nu-i <Zat cetitorulm sâ cunoască 6« cât clupâ moar­tea scriitorului.Li cu ri, biograL au luat locul criticilor literari, ba cbLar yi » câtorva scriitori cu reputafta bine stabilitâ. Inutilitatea criticei lite­rare mai ales, a kost proclamata cbiar cle câtre publicul cetitor care a înlesnit prima victorie a biografilor.(lriticii literari mai sles, s'au împufinat într'Mât, încât pentru un moment s'ar crecle ca nu mai exista nibi un critic literar cu autoritatea agresivă a celor cle altâ clsta. Dovaclâ câ volumele lor.

scoase Ln circulafia silnica, nu se inni gâsesc «âe cât prin biblioteca âascâlilor mai bâtrâni sau întâmplător în gbioánul unui stuâent în ajunul examenului âe licenhâ.ve cânâ publicul cetitor s's înmuiat cultivânâu-Hi putinha âe a simți frumosul în Meraturâ HI âe cânâ scriitorii jau început s8 se ! sâresers nu criticilor cari aveau sâ-i recomanâe marelui public, ci cbiar marelui public cure avea sâ-i impunâ criticei literire, s'ar putea afirma câ atot puternicii xilei âe eri, încep sâ âevinâ niHte simpli paraxifi, pe cari i-am putea toarte bine compara cu sam- saM a căror inevitabila apariție, âe cele mai multe ori, te jenearâ.N am câtufi âe pufin intenția isâ propovââuîesc măcelărirea acestor Nugbenohi Dterari. Constat insa, câ pe 21 ce trece, issa âsa critica literara, se mârgiinefie la simple comentarii superficiale, în âosul cărora se ascunâe sau incompetenta sau mescbinâria preocu­părilor (personale.Scriitorii par a-fi csHtiga âin Ä in si mai mjult, un ârept pe care criticii literari, avuseseră grije sâ li-1 usurpe — âreptul âe a se prezenta ei singuri publicului cetitor.Leva ansi mult, prevââ câ cu timpul, nici âebutanhn nu vor mai Mves nevoe «le binevoitoarea pretatâ p «Ha sÎHilor „6ros bonetă ou toate câ, âacâ am tace statistica acestor prezentált literare, am avea âe înregistrat un aâevârat âe^astru — tavori^ii n'au ajuns mai nicioâatâ la potou.8i iatâ cum meseria âe critîc literar începe sâ se clatine ca orice altâ manifestație inutilâ, fahâ âe progresul intelectual al cetitorilor.8â >nu ne bucuram insa prea mult, Hi atât timp cât criticii lite­rari, exista încâ... „cbapeaux bass, messieurs '.ba noi mai ales, unâe vlaha snecâoticâ a scriitorilor noHtri, este toarte pufin cunoscuta, opera scriitorilor încâ în vlaha, continuâ sâ preocupe nu atât pe cetitori cât mai ales pe acești binevoitori ciocli si scriitorilor. ,brebue sâ «mărturisim câ la noi, se petrece ,,ceva" toarte curios. Dușmanii literari, ifi tac cel mai mare serviciu. Nimeni nu te poate tace mar popular, ca un critic literar, care-fi âeclarâ opera, egala 2 cu rero. Hi «cum cea mai mare -parte a scriitorilor noștri sunt în con­tinuâ âusmanie cu criticii literari, sâ nu ne pară o exagerare âacâ popularitatea literarâ la noi, merge în sens invers cu inâicafiunile- criticei. ?ânâ astâ cel pulin, în literatura româneascâ n'au trâit necunoscufi âe cât scriitorii împrietenii i cu criticii.Hâvârul este câ spre fericirea cetitorilor noștri, literatura Ia

/» c«r«t<rrea «n«i rubiect Z7nm se cotea^a dups /cele ce se discutâ prin esikenele S. nu dupâ cleee se «crin prin revistele Lterars la obiHnrâ rubricâ: „RscenLü".Vaft întrebat insâ vreodată, ce vor face criticii literari, in Mua când in atara de criticâ, ei singuri se vor întreba ce vor !wai! putea face?Dar criticul nu este Hi el tot un scriitor? Da, este. Dn scriitor insa „ratat", nu un adevârat creator de arta literara. Vreau sa spun câ totuși, criticul va continua sâ scrie. Dar, ce anume? Daca va avea timp îndeajuns, va cerceta documentele âla Academie— manuscrisele Hi scrisorile particulare râmase dela scriitorii morhi, se va duce apoi in oralul dispârutului, pentru a se interesa de bâtrâM cari Hi-l mai amintesc de pe vremea când era copil, iar prin diferitele estonele, ii va descoperi prietenii de toate bilele Hi de ici, mai puftn, de dincolo, mai mult, criticul de astâd, va deveni biograful de mâine.Dupâ cum vedeft, meseria de biograf cere multâ munca Hi o enormâ răbdare. In scbimb, biograful contrar criticului, nu mai este câtuHi de xutzln tentat sâ inducâ publicul cetitor in eroare, e^punându-si numele >si firma intelectualâ, surâsului ironic al celor cari mai târziu vor cunosHte mai bine decât el, oalitjatss mărfii pusâ in vânzare.Asemenea biografii au apârut Hi la noi. Recunosc câ de Hi sunt primele ,Hi deocamdatA puține la numâr, numele autorului, cum Hi modul cum se preâtâ prin pestrițele vitrine ale librâriilor noastre, atrag atenția tutulor cercetâtorilor de noutâfi literare, Oarageale, Delavrancea, Llscedonski, Iulia Dasdsu, Retru Oercel, Zpâtarul lildescu Hi Iancu dianu iau câlcat — ca sa ricem ssa — cu piciorul drept, in noua lor activitate „post mortem".Racat numai câ de acolo din lumea lor, ei nu se vor putea bucura la fel ca cetitorii, editorii Hi autorii romHni^ cari de ari înainte, nu se vor mai putea plânge ca nu gâsssc subiecte.

Din salul TEU îmi vin« o scrisoareFi slova ei mä^untä xi sfioasă § o poveste pururea frumoasă ce se împleti într'un amurp âe seara.-.lin pas sfios... o vorba mânAâioaZa, Un murmur calâ, o sfânta tremurare. Fi ca o alba, vinovata floare Hsuri cum piere rara luminoasa...Oe-atâ^ia ani se perinâarâ...In urma mea pustiul se mărește Fi crexte mut xi tot mai mare crexte.§e âuce trist frumoasa primăvaraFi visele se âue neîmpliniteFî 'n satul meu eu nu mai viu, iubite l

0101^18— 8censrîu pentru un Lilw romantic —

«le »0H^

ls-xii clin epocs romantica — «Poes gravurilor lui Rex — cu toste sco- psmyurile -sale scLnteiLncî în lumina «îs luna. Accentele unei puternic«^ msjes- tuoase sonate s lunsi.

Dn tânăr în costum romantic, ckluturâncî o lsrgâ pelerină, trece pe «trâ- Lite Iacilor — pline!<îe umbra, peste cari se spleaoâ ramuri înklorite, încAroate âe /touâ...

L vionis, a?s cum 1-a întrucdipst visul eminescian, cu fass âs o vânâtâ âulcesjâ, „slbâ csi?i marmora în umbrâ", cu ockii tâlsft în migcislâ, „înnotânâ în orbitele lor"...

LI poartă cu sine o carte într'o legâturâ strLveâs. O trece cu intri - «urare «lintr'o mânâ într'slts. Lontemplâ spoi curioasa ei inscripție:

^kremiDe'rlliliVL SIVL ^siKOl^OlVli^LOEMOllllVl.

piatra inelului pe osre-1 posrtA în «leget lucește în lumina «îs lunâ. Strălucirile sale se compun cu surul sters al inscripției. ?s kiecsrs «Untre Iststele pietrei se oglinäs^ts luna. O ramurâ cars-i ess înainte, plinâ «îs boabe <îe rouâ, râstrânge, Ln iiecare clin ele, -un cer minuscul cîominsit äs luna..

vionis î?i continuă mersul, în timp ce cugetarea sa se înliripâ:.. Hi âscâ sm mâri inäelinit aceasta picătură «ls. rouâ, am lâmuri în

sclâncul ei kreamâtul miilor cle stele... Hi lumea întreagă s'ar oglinâl în ea . Hi raporturile âintrs lucruri 1iin«î pururi constante, viata lumii s'ar putea petrece inäekinit într'o picâturâ «îs rouâ...

In raport cu intinitui spatului, orice lume o o picâturâ «îs rouâ-.... In rsport cu eternitatea, orice timp e o clipâ suspenâatâ...

Hi lumea aceasta, s?a cum apare ocbilor mei, se poate rscluce la ânsnsiunile picăturii äs rcniâ, la clipa în oare se scutura o picătură äs rouâ... Le spun ? 8e poate reciuce inii nit mai mult — la valoarea simbolicâ s unm punct în spațiu...

Vnrîs e atunci realitatea?...Reslitatea e în sulistul meu!...Atunci «le ce sulistul msu n'sr putea cooräona §irul tsnomsnelor âin

lume, «Hs cum tot el cocrrâonâ ^irul tsnomsnelor «lin vis?...

acest text se rostește âe un glas Impersonal, !n timp ce se âsskS- ?osrâ mirilice regiuni sile cerului nocturn, ipnoiicul, inetsbilul imperiu ai lunsl.

Olonis ajunge in âreptul casei sale, âssckiâe o poartâ înalta, străbate curtea invsâatâ âe ierburi -sslbstece. Lass lui, in lumina âe luna, e un conac primitiv, âe mult părăsit, vestigiul unor alte timpuri, Orcâ trepte putreâe, strâbats un gang plin âe întuneric, paraâisul păianjenilor âe toate âimen- siunils, ale câror pLnW întinse strâlucesc straniu, împunse âe o rarH âe luna care trece întâmplător prin obloanele âessrtlculats ?i crâpsturile riâului.

clsmsra lui Oionis — o încăpere in ungbersle căreia sac, într'o âesor- âine âe început âe lume, acoperite âe prat, numeroase carjî, cu arbaice legA- turi, stampe curioase, tot arsenalul unui tânăr stuâios cu prsâilscfti birars, ?i nsUpsita barcă — simbolul â«?ertâolunii tuturor lucrurilor — apsnagiul oricârui visător al timpului, lin ser âe mizerie ^i âe nobila intelectualitate.

Incuriei lucesc cu multe tocUri în umbra încăperii. Qreerii, șoarecii ?i carii se vââ rânâ pe rânâ la lucru. Di âominâ cu opera lor sonoră _ în ritmul sscaâst al unei urine în mlnisturN — liniștea acestei încâpsri.

Cionis intră, aruncă peste un vrst âe cârti, cartea pe care o ținea sub- suoarA. Da caâs, scâlciata intr'un tsscicol âe rare.

Oionis se apropie âe lerssstrs. Accentele acelei superbe sonate se Iac mai puternice. Sunt sunetele unui clavir cari inunââ serul nopții. Dls strâbst prin uMs âsâiss ale unui balcon, u?i armate âin lier întlorit — lucrâturS âelloatâ a secolului XVIII.

8^ veâs acum încăperea âin care emana aceste elluvii sonore. Somptuos interior boieresc, luminat âoslr âe luminările clavirului.

Da clavir, cuprinsa par'câ în vârtejul muLicsi, lâptura suava a LIariei, «;s cum a evocat-o Dminsscu: „pârsa cL geniul âivinului Drit, 8kskespeare, respirase asupra pământului un nou înger luna tec, o nouâ Olslia'. Degetele si âelicate se alunga pe clape în aoorâuMe bogate ale ti naiului.

O bătrâna — în vecbiul port boieresc — o sscultâ âin umbrâ.Oionis se reanima âe pervazul terestrei sale §i ascultă în extax...Cântarea, s'a încbeist. Claris ?i insotitosrea ei apar în balconul pa­

latului.Drumoasâ e noaptea !... Duna, a semănat pretutinâeni pulberi Ia du­

ioase âe argint... a aruncat un tsrmsc peste lume... a cuprins lumea într'o mresjâ âe larmsc....

vârut pe Oionis în psrvsrul terestrei — skios, pânâinâ toate miș­cările ei. râmss un timp, os împietrită.

— Os trista s casa âe alsturi, tata mamei!— Ioturi acum, în lumina âe lunâ, pare alta.. On sutlu misterios o

shrâbsts. . L ca ?l cum! întiripa o poveste... Oa ?i cum un lucru kârâ sea­măn s'ar petrece înijr'inss. OunoM pe tânârul oare ?vsâs intr'însa, msmS loanâ?

— D un tânăr sărac, tata mamei.— O un vîsâtor, mamâ Ioană... un tânăr cu ocini negri mari... cu plete

bogate...— ?s semne, un post...— IloatS rlua aplecat asupra cărților, soarbe cu nesajlu învâ;Stura lor.

— Loeáe, sârâcis, fata mamei!— 61ns H-täe cs suklet mm?« ss ogliniâ-s;te !n cLutâtura tui? Lüne Ms cs

nobilä vM se sscunäs sub trista lui înfâtiysre?— O Lata cs tins nu ss csâe sâ privească atât cis zos. turnst în ipo-

vs?Ü, fiul âs împărat apare in vestminte atât cis sârâcâcioase. într'un conac atât âe trist. Lumina asta âe iunâ, periculoasă pentru un suflet plâpânâ... Ilumina asta oare înnebunește pe lunateci,... 82 mergem, Lata mamei, e tânĂu...

Se retrag Atunci Oionis apare în fereastra privinci pâtiina; pe Cla­ris La l-a vfaut ?i flntorcânâu-se m clips tace un .semn clin cap. Listele ei bâlale rîc! în lumina âe lunâ. iisils balconului ss încbiâ âupâ âân?s.

O ioni« -î?i âucs mâinile la piept, ca pentru a potoli bătaia violentă a mimK.

Lănci întoarce capul ciela fereastra, în liniștea încăperii răsuna nespus âe comic ritmul sacaâat al grserilor ?i ai rorâtoarelor, cari îxi îndeplinesc opera. Oionis aâmbsHte. Licuricii lucesc. -bceea?i lumină carie obseâant peste

-cartea âe magie. Oionis întinâe mâna asupra-1.Atunci apare >n fereastra motanul glorios al „Sărmanului Oionis", ne­

gru, mare, mustăcios.Motanul s'L «uit pe masâ, slintânâu-Le cu grsfti âe rigoare.In timpul acesta, printre uMs balconului se strecoară alba, Mária,

instinctiv, Oionis îns-M fruntea. Lu spatele lipit âe u^â, cu poâul palmelor pironite pe u^a, ea s sub impresia cutezătoarei sale fapte.

8s Iini?te?te vsr.ânâ în fereastra fruntea senina a lui Oionis, ckipui sâu iluminat. âe fericire. La î;i apleacă fruntea.

Oionis a înțeles. Lse âin casâ, trece printre înaltele ierburi ale curbii ?i sare masivul gsrâ âe riâ csre-I âesparte âe casa Măriei. La îl așteaptă în pragul unor poiP spre «ari âucs o mânârâ soarâ âe piatrâ.

Oionis se apropia- în fugâ, suie multele trepte ?i, Mos. ss oprește 1» câțiva păzi înaintea Mariá Lace acești pa?i încet, ca si cum sr ti atras cle magnetismul iunei.

L în gsnuncki Ia picioarele ei:— Maria, numele tău este Maria!— Maris este numele meu. Os unâe ?tii?— fiu ss putea sâ te ckems altminteri-, Iu nu te pofi numi âecât

Maria!— Tu, tâ e?ti atât âe paliâ...—« inima mea e cuprinsâ âe âurere.. ca o scânteie âe soare în noapte.

;i te iubesc. Pi ocini tâi revarsă atâta farmec peste mine, încât mi 8« pare câ viser..

— Nu sunt âecât un sucklet âe femeie, o făptură în care se «bate un suflet piâpânâ. L?ti mai puternic âecât mine. Sunt prsâa ta

Ii mângâie negrele plete romantic«. Ll îi prinâs mâna pe oare i-o - kârutâ pâtima?.! — Sârut urma pagilor tâi, murii peste cari trece umbra ta.

— Lietâls tale strâlucesc în lunâ. LM atât âe paliâ, Lum te âiamâ?— Oionis este numele meu.— Oionis, ce nume straniu.— L numele unul neu pâgân, o âivinitats a extarului... Lin simbot a!

«uSetului oare se tibsrsaLâ âe trup.

— 'Oe Irumoasâ e noaptea!— ldsria, ce Irumoasâ e?ti tu!

Oionis, Oionis... In visurile mei« osie mai nebune nu mi-sm dorit M tânâr mai Lrumos decât tine. Our ?tii tu, sunt logoditâ. Ista m's promis cuivs, cânci eram abia o copilâ.

Oionis se ridicâ cu o expresie cis prolundâ tristele.— ?tiu, mi-sm spus: s;s e! var eu tot speram. Speranța aceasta era

«ngurs mea energie, singura mea'răpune cle a K.7" Var eu voiu tace totul oa sâ tiu pururi cu tine. Ou nu te voiu

lSsa nieiodatâ Os?i tata...— M, clac'sm putea kugi!

, — ^evs... departe de lume... împreunâ... noi singuri... Oi, ce dulce e cantecuL privigbetorLor. Oe necuprinsa s armonia noppi!

Vibsri <ls orice lanp cle orice constrângere.— Intr-un alt 'loc... Intr'un alt timp... Intr'un secol însetat cie iubire...— In o <mie patru sute...lin câine a. Lnveput sâ latre, Oegat cle lanp el a-runcâ aprig, in noapte,

alarma. Mp «Luni Li însoresc, terestrele palatului se aprind una câte una.' MMpi ss în curte. Strigate.

— Vin, se apropie, tugi! rics lVlsria.— Vn cuvânt ^tât. Unul singur!tigura tetei cspâtâ iarăși augusta, inii orare a dragostei. Murmurâ

patima? înainte cle a se strecura în palat:— I'u, tu, deapururi:Oionis luge p el. îrecs prin locurile cele mal umbroase. In privire,

Spanns unui om lugarit. Sare sprinten înaltul ricl de pistrâ. Strigâtele se potolesc. Oionis e scasâ.

Motanul, în cea mai înlocstâ ipostsrâ a sa, ss plimbâ mieunâncl Ire - n«tic în -urul cârpi cie magie, oare lucește acum cu o luminâ interioară. In încăpere ss vecie lucind atât: cartea ?l ocbii pisicii.,. îrâssturs an, a Aurii Iui Oionis ss pronun^L. Sentimente contrarii üisputS sulistul sâu. Moi imaginea dariei îl cuprinde. Rostește:

— I'u.. tu... cleapururi!Iovul motânuilui <?i Lumina dâ-â a cârtii. Dan se apropie de ea. Oats

lui e lummstâ cis ,toâescsn^ cârpi. Oartea lumines^â tot mai tare. Si, larâ a L atmsâ, coperta ss dâ încet la o parte ?i îktâis paginâ a cârtii — pagiNL titlului — apare înaintea sa:

ZlNOOI'rLO'rM^ O08ldIOáO 8IV8 /cSPPOHQIVll^O OSOOOllI?RIO^D OOlVlpOIIOIOlVl

ItlV^^'I'l>lî^ VO8ORL -l. OOlVOI O.-VPIIOlIllMO^SI^8O VVORL OOM DOLI'S POllUtlI PMVlâl' PI I^OOIL

88 OS O^IIîO MOOII^IOO VVIVll^OTOO

8 un manuscript artistic din timpuri cari ignorau tiparul. Qiterels textului d-omânesc sksctesrâ scrisul cirilic cel mai înliorit: „caractere slave de o evlavioasa, gbsboasâ, -antssticâ arătare", ^poi, una câte una o mânâ n«vâ-utâ întoarce §ease pagini ale cârsii, pagini de o curivasâ arâiitscturâ pline de semne xi ds kormule Istins.

Hssptea paginä — un labirint de linii, un comjplex de enigmsitice fi- gurt — e înaintea Ini. Dalp-its Hi ard. Obupä intreg elanul. Din. când în eând, is îs lui Dionis, ps cs re se plimba umbrele Hi luminile cârmii. Imbroglio de linii. Despletire fantastica. Deliii pisicsi cari ard în ungbsrul esi mai întu- necos. loatâ os sg bătuta de un vânt sălbatec. Obloanele Hi terestrele se lo­vesc în Zoi. OsW par'câ bate din aripi. ^i un glas străin curs striga:

— Onde sâ stâm?- - Da o mie patru sute ! răspunde el.^poi vântul tace. Lemnele se potolesc, I's^a lui Dionis apare, luminata

de lunâ, cu pleoapele încinse într'o profunda letargie.Dl e acum îmkrâcst într'un costum de cleric medieval, înfundat în-

tir'un. svsun, înaintea unei mese — pe oare se Mâ, descbisâ la pagina a Heap- tea, aceeaHi carte magica. ,

Interiorul cu totul altul s o ckilie de cabalist medieval. polledrs ds ptatrâ, cristale transparente, instrumentele <le măsurătoare, geometrii compli­cate, kilacteril cu inscripții jidovsHti sunt risipite pe mssâ Hi pe policioarele ckWei, dominate Hi ele cle bâroa cu rânjet etern.

Dumina lunsi pătrunde prin terestrele srdate. ^Bsrâ luna se plimba printre nouri — impresia continuitâM absolute. In ungbsrul cel mal întu­necat al încâperii, în locul uncie străluceau ocbii pisiesi, un om contempla UniHtit, cu kraMe îNcruciHste, pe Dionis cufundat în somnul sâu letargie. ' într'un vestmânt, strîns pe corp, aproape monabal, ou o larga cingâ- tosre <ie piele, purtând pe cap o ticbie „asemeni iarmurcei jidovești", omul acesta o — precum spune textul eminescian — „un bátrán de o snticâ frumusețe.."

Dionis se âeHteapts.— In ce lume străina am umblat, măiestre Huben, ce lucruri tara

sesmân am vârut! Lunt eu, tratele Dan, diacon, învățăcelul tâu, în domnea­sca Hcoslâ din Suceava, Hi totuHi m'am numit Dionis, mirean, ?i am viejuit între alft oameni, într'un alt timp, patru sute de ani de aici încolo...

— Pi-am spus-o, Dane: Viitorul Hi trecutul sunt în, noi ea pădurea într'un sâmbure de gbindâ. löste virtuslitatile noastre sunt în noi, dar ele se desvoltâ în timp Hi pe măsura timpului. Aceasta,e o lege a tâpturii noastre omenești, legea nsHtsrii Hi a mortii, a creșterii,Hi a scăderii, care ns-a lost impusâ pdata cu câderstr în păcat.

De sceastâ lege — precum știi — ne desleagâ formulele.. formulele sunt cuvintele Domnului, rostite la facerea lumii, sxpresMe nemărginitei sale puteri. Ol ne poseda ikormula, poseda armele lui Dumnezeu De aceea si putut viețui, după dorința, într'un alt timp al suklstului tâu.

lÂcsro. klori negri împresura luna. Oerul se tace fantastic.— Dar în spsjiu, întreba Dan, n'gHi putea oare sâ viejussc Hi în

Hpapu, măiestre Huben, în oricare din regiunile spatului?— Sufletul poate viețui în orice regiune a spatiilor, desprins de trup,

prin puterea lui infinita, consubstanțiala infinitului. Ou ajutorul formulelor le poți transpune în oricare din aceste spsfti, în lumi cari se kormosra seve

SHS cum le doreHti, în spatii iluminate de un albastru splendid, umed Hi curgător...

Ou un gest împinge fereastra, 'frage pe Dan lângă sine Hi, din umbra încâperii, îi sratâ cu degetul întins, cele mal strâlucitoare constelatii :

Osbäcis, Lürs, Lununs Laresla...— Hi vreri, mâiestre Ruben, os aceasta este «treapta osie âe 2 ou-

nos^te pe Oomnul?— roste văile Ei âuc îs OumneLeu sunt ürepte... Hi toste eâils liuc

îs OuMNMeU.' Dumnezeu o lotul, RsáipLnü neîmpar^it, prin puterea Formulelor, I» Wnt,s Lvins, te kaei aicioma Li...

iEt-e teamâ nespus, măiestre Ruben. Voiu mai euZeta, Oenunile pe esi'ii Ie clesvdicle înainte-mi în^elepeiunss ta mâ atrsZ, Farmecul lor mâ

anZsnuncbe.Osnunile mole «unt Ln tine, lu insâ nu le-ai besivslit. Leri eâ te-s?l

ki ales cie învs^âcsl al meu, 6sos n'a^i> ti lpresimM în tine aclâncul, Lgr- mecul Zenunilor? lu eM os o viosrâ. In tine sunt înâiss toste cântârile. Lle a?teaptâ insâ o mâna măiastră — mâna esre vs sâ le âs?tepte. Mâna scses, țiul meu, lsunt eu.

— ML âuc, măiestre Ruben. -Xosptea e la Ultimu-i pătrar. Voiu ouZsts în ekilis mea la învățăturile tale. Ift muHumeSc, <WsKul meu, bunul, meu măiestru, InvâMarule.

Osn sg întoarce estre învățătorul sau csre-1 sâruta pe Irvnts. 8e în- «ireapta spre u?s. In praZ prsZotâ un moment apoi râmbinci spune:

—'In visíts pe esre am cunoscut-o ou aiutorul cLrtii tsle, măiestre Ruvsn, viss» pe esre sm .petrecut-o L-enetic în timpuri sie viitorului, mi-s teist âst sâ iubesc o Făptura <le o ciivins Frumusețe, áloma aceleia -pe esre o îubesc....

— ^iâoms letel logolâtului luclor.— Ximic nu-ti scapâ, măiestre Hűiben. O?ti s toste știutor.... os luna...

Hi cuZet seum la lucrul acesta, clisos întâmplarea sinLurâ mi-s srunest-o în osie.

— întâmplare sinZurâ nu se süs în lume, puterile suLetului tâu, âe- rurils tsle, pot âstermins lumes. Sukletsls tsri âomins pe cele «lsbs Rs porturi âe putere se eonstiitus între sullete, rsporturi tot s?s âs constante, tot s?s Ze pururi es raporturile reelproee ci intre stele...

— Hospte bunâ, mâiestre Ruben!— Hospts bună!

Qsn ese. O tinâs âe eoleZiu meâievsl, o curte interiosrs în esre bsts luns, lesperl misri triste, o lântânâ âe ptâS IsnZs esre s^tesptâ eu nâ- rils în vânt — su2in6u-^i stăpânul — un osl Iremâtâtor.

Dsn îneslecs struninci violenta eslului ssu. He învârte <le estevs ori în strîmts curte, trece sub bolts irltrsrii.

Tâvosrels sunt trsse,6s portarul ce stâtes âs venire. Osn sruncâ o monetâ pe esre seests o princle 6in -sbor. In qpstele lui posrts se înâcle ?i, în lumiNs lunei, spsre Is^s unul imens eâiliciu cie pistrâ. Orspt, cu ke- rsstre cle cetstus, cu intrarea âominsts cie bourul molciovsnesc, îneonjurst cie inscripfts:

MOOLVIOM WQOO^VOVL lOLâO âLXâ^ORO OOLIIXQ PRMVIRL OOiMI'plIM â. O. 1400.

Osn cLlsrs se avânta pe strârile Huosvei. Lase cie piatra âs

«qpeot ardslo: csturi îo-Mse s?«rs.tv peste «sârl mal iniei, spros-pe întâl- ninâu-se äessuprs ospețelor celor cari trec. Obloane ?i u?i grele, gratii äs fier... Ropotul calului... Ltrsja âe noapte in mantie alba, eu felinarul !n mLnâ, trece pe âraâs âe?ssrt5.

Osn străbate ín gslop «lrrwauri csrî suie §i âs^tinâ, treoo pe lângă cicluri inslts, peste csri se revarsă o vsgöts^is luxurianta §i sjungs la porțile Su­cevei. Linuri crenslste, porii âe cetate csri j .se âesvbiâ înainte âe olteni cu LINĂ pe umeri. Re Euri, pânâsrii, straja, ou lungi buciume molkâovens?ti, snunjg revărsatul Lorilor.

Osn e âineolo âe porji. Stelele se sting. Orsnâiosul spsctseol sl âe;- teptsrii naturii. veline csri âî spre munte. Drumuri, osrî sule. vântscul cio­cârliilor. înconjurat âe toata slsvs rsssritului — Sosrels.

Osn călărește mereu. In faja lui, âe pe magúra pe care se alia ' ple­nul gusârangular sl mănăstirii. R o mânsstire-cstste, âe stilul cunoscut sl mănăstirilor molâovens?ti (Suceviis, Rutns, bieamtu), âsr mult msi monu- mentslâ Oiâuri înalte susținute âe puternice contraforturi. ln mijlocul in­cintei âe cicluri se ati!a biserica âe stil gotic Moldovenesc, strâlucinâ cu t<Me frescele ei în lumina âiminefti.

Osn intra calare pe poarta mănăstirii, lil osrs liturgbiei. vaîlugari în­vestmântați în straiul bizantin al âemnitsjii lor âe preoți ?i âisconii — siâo- ms acelora âin frescele bisericii — cu hesstuii cusute in fir âe sur. se Ln- üresptä spre biserica.

linul âin âi, un tânăr cu figura inspirata, vine repeâs spre Osn. O „tratele" lVloâsst Ou un gest plin âe âuiosie se alătura âe oblânc. Osn âss- calecâ, îl îMbrsii?ssLâ.

— Osn, ce si? R^ti msi psliâ cs nicioâstâ.— 8unt istovit, lVloâsst. îu nu ?tii.— ytiu. cârftls, nopMs âs vsgbe, învâMura...— Invsiâtur<s> nu, IVloâeÂt. Viajs! Vraja tara seamăn pe care am âus^o..

â, âsc'si M, âacs p-»r trece prin min-ts fantastica experiență a nopții soes- teis: sm viejuit în viitor. Viata cea sâevsrsts. Orsm mirean si ms numeam Oionis. Ora peste patru sute âe ani âs sici încolo.

Mioâest ?i-s plecat fruntea, cu o expresie âs profunâs âssamsgirs:— ácestca sunt, âesigur „experienjele" pe csri hi le-a prescris Ovreul..— O, IVloâest, Ovreul acesta cunoaște cs nimeni sltul csrtss ess msrs s

?irn. OI âeslu^este pe OumneLSU în opers mâinilor sale.— veeacs numești tu cu un cuvânt âin graiul papistsMor „experiențe",

nu sunt încercări, sunt „ispite". vine-ji pune în cale „experrenjs" acela e lspl-litorul. IVli-e teama pentru tins, Osne. Orâte;ts, eu te rog: fsre?ts-te.

— Klu mai Htiu nici eu, lVloâsst... Sunt la o răspântie s viefii... Ou-te la biserica... îs ajung!

l?i ia calul âs căpăstru Le înâresptâ spre staul.lVloâsst intra în biserică. Oumina filtrata prin ferestre ogivale împru-

mutS frescei o viafâ mistica. Simpatia âintrs figurile frescei si cel« âs fa^S r sikinitstes plsstÍ!cá s vestmântului lor. Re mául âin funâ — îriikL^iHĂt aiâoma os la Lucevijs, în strsiul bizantin, cu vââite influente italiene — iVlexanâru cel Run, vosvoâul, înconjurat âe curteni.

vei âe fsjL murmurâ în cbor o cântsre liturgică. lVloâsst î?i ia locul, vântâ ?i el. vâteva momlente, cântarea ^poi, lângă lVloâest, spare Osn. Roar-

îs Hi el prețiosul vestniLnt de riMsre. Osnts in okor. lln diecon enunț» — stitudines solemn» n rituslului — „cererils't Dsn Hi ükodest Hoptesc întns

dänHii:OMi tu, NlodeSt, cä expsrienls mos nu s dsls Domnul. puterile lui

,mi s'su »rätst inkinite. ám vs^ut cum Imanis. întsmeisrâ lumes.... Oum Iu­ms» e predeistinstâ de-spururi...

— Nepătrunse sunt osrsrils proniei. Prems întsmsisrâ lumes in timp PS mâsurs timpului, Dumes NU c predestinst.s. Dsc sr ki »HÄ, Sins K'sr msi

putss msntui? pentru eins K'sr MS! ki jertkit lisus? âcestes eu sâ le spun Ps? "sie, celui »les dintre noi?

?tlu, toste scsstss le Htiu. lotuși expsrlents ms» n's kost vis, nu cred ss ki kost un vis...

^cum jsetks s's împlinit. Incints, Inundstâ cls lumină, trsssltS äs sc- centele divine sie tklissZkionului:

Rkänt, Liánt, Lksnt este Domnul Lsvsot!Oâlugârii ss retrsg. Dsn s rsmss în genuncki, cu ks^s înkricoHsts cs sud

o sripä s DsmnsPunü. Ltsretul — kigurä Zs iersä legsndsr — trsce ps dins- inte-i înconjurst äs bâtrsnii msnâstirii. II vsáé. II ridicâ:

Oe si, kiül meu drsg? psri sukerind. Os durere ssu cs întrebsrs ts turkurâ?

pârlnte, sm sorbit din potirul OunoHtintei. ám cunoscut lucruri «trâine, lucruri kârâ cle sssmsn...

— pil tsre, Osn. Losrbe pânâ'n kunâ scsst potir. Invssâ sâ cuno?ti ps Domnul în toste lucrurile ssle...

— părinte, sunt îs o râscruce,.. s sukletul ui meu... Nlâ îndoiesc..— âu te-s prins Htitn^s în mrejele ei de minciună? âu lueruirile msgiei

te-su sdemenit? Lukletul tâu, în csre noi punem ces m«i msre spersn^s, sukletul tâu înslt Hi neînciuplscst, pstims ts sksntâ pentru lucrurile Domnului te-su pârâsit scum?

— Os pot ksce? Nu sunt dsoslt un om.— Nu te îndoi. Noi ts-sm ales cs sâ Lii Lsâ Oredintei Hi Msmur»

Domnului Noi ts-sm trimis sâ înveli cs sâ speri ps Domnul cu srmsle vrâj- msHilor lui. Deprinde târg preZot învâtStung lor, dsr nu ts lâss învins de ms- res ei smgAiîre. Inkrunts ispitele, supune-te încercărilor, kli tsrs, nu te îndoi.

— De scees yi voism, Dsrinte, ss ts roZ. âpârâ-mâ, luminss^â-mâ...Ou un gest drâMstos îl îs de mijloc ?i es împreunâ din biseáS— Sukletul tâu sre nevoie de liniate. OuZetâ Is lucrurile Domnului. Nu

pârâsi cbilis ts. Dispun trei rlls de post, de ruZsciuni neîntrerupte, ^i ts vei vîndecs. Sukletul tâu vs ki cuprins isrâ?i de klórul binecuvântst si Lredlntei. Oi du-ts scum, kiuil meu. (lOLtre csi ce-l însoresc) SSrmsnul Dsn!

Osn desckide UHS de lemn mssiv s cbllisi ssle. Dn interior în dssor- dine. Oârst în grele legături, oâlimâri Hi manuscripte, râspândits pe mssâ, ps policiosrs, «Herste in kiride gotice. 1?ssLturl de pâisnjen, vestminte ?i umbrâ, umbrâ multâ...

O csndelâ vsgkosrâ sub icosns Drescurstei, locul drsmstic sl ckiliei. Osn în stitudine cucsritâ, de rugâ, îngenvncks. lacrimi msri îi curg ps ks^L. Lîurmurâ:

— Dresourstâ, DresnisviNovstâ, de Dumnezeu Nâscâtosre, Durures p'eciosrâ, Nlsriy, surd-mâ... Nu mâ dspârts de csrârils drepte...

O insinustiL äs muLioâ: tsnrs sonatei nephii, bi^sntin-meloâicâ tzi — ^imultsn — peste Den, cu iL^s în psllme, lunecâ norii lut Dionis. Isr tscho lui, isr norii

^.poi, peste Isis DrsAcurstei âin. icosns so Storno tsts lVIsriei, âin ri- Ms iui Dionis 8ub retlsxul csnâslsi cspâtâ un aer ás icosnâ.

Don o veâo. Le turburâ:— Inâurâ-te, Lântâns Inâursrilor, sibi milâ, înâurâ-te...ImsZinos lVlsrisi >se HterM. ^tpoi Apsre isr, biersticâ, triâ, cuviossâ,

os o icosnâ. Dn murmur nespus âs blânâ, os sâierss vântului prin krunrs:— Iu, tu, âsspururi....Hi norii tree isr peste Don, ?i Zlssul âovins msi obssâsnt, msi torni : — Iu, tu, âespururi....Li csutâ în vsn sâ sesps âs obsesie. I.?i âuce msi âspsrts ruZâeiunes: — Llosro înLâoârstâ, Obivot si Oreâiniei, Dsciosrs, tsre?tc-mâ.Huris âispsrs. ^Vpoi norii vin isr, luna ksntsstieâ trece printre ei. ^.pArs

scum isr â tst-s lVisriei sLsbisinâ 1-impeâs, os în «cens äespär^irii:— 'Iu, tu, âespururi.Dsn se riâicâ, âesâbiâe u?s ou un Asst puternic, trece prin tinâs în

csrs âsu ușile ckiliilor. Lsts îs uns âin ele. âîoâsst îi âsscbiâs. Dsn intră.Okilis lui lVloâest, stristâ âe rsrele cari pâtrunâ prin lunZi terestre

gotice, e o cbMs âe câlugâr cârtursr. lVlânârels scoarțe românești, înkloritsls clâril. icosnole, cârpls, totul respirâ Zrssio Hi spirit cucernic.

Lud icosns Domnului srâs o csnâelâ.— liu mâ pot înkrânge, lVloâsst. LuLetul meu nu se înâuplscâ. ltlâ sbu-

-cium în vsn ins intés icosnei. Lxpsrisnhs mea ksntssticâ, vis^s strâinâ pe csrs sm âus-o mâ turbură lncâ...

— Dini?ts?te-ts, Dsn, slunZs visârile tale, spropie-ts cucernic âe icosnS.— tiu pot. Dso'st yti nebunie mes. Dscâ mi-si cu nos.? te râtâcirss:

peste ks^s Drescurstei âin icosnâ s's s?ternut kschs Llsriei — s Llsriei pe osrs sm cunoscut-o «Lunci, în experien^s mes. Hi cerul, bslucdnsL âe lunâ, cerul nopții mele âe msAie.. Hi, ?tii tu, eu vââ în soessts semnul prvâssti- nârii: suLetul meu ?i sl ei sunt sortite LmpreunL âels începuturile lumii. Lx- psrienss mes o mârturis.

— Lxpsrients ts! Hi âscâ experien^s ts s kost un vis? Dscâ expe- > rients ts e kâoutâ sâ ts pisnââ?

— Iubesc kârâ msrZini pe ltîsris. Qkisr âscâ experiența mes s kost un vis, visul Acosts mâ krâmântâ. DsSs-mâ s'o vââ. Ds icosnâ nu mâ pot întosncs. SuLetul meu e în âurere. L)utâ-mâ os ââ âstâ, ?i krâte^te ft-e promit: voiu ki kârâ pribsnâ. Llâ volu cukunâs în ruZâ. ÎVlâ voiu istovi în post. Voiu ksce totul cs sâ-mi mântui sulistul.

— Dsne, e?ti în prsâs unui ksrmec. llu te lâss râpit âe el. InkrsnAs-ts. î L mult n.sl bine sâ te inkrsnZi.

— tlu pot, nu pot. ... — Iubirea ts pentru lVlsris... o Htii... nu s iuklres nosstrâ, s visM nos-

i ^tre Inckinste Domnului... Lu ts înțeleg, te iert.. Lrumusetss ei e kârâ sssmân. î SuLetul el e mult msi krumos âscâr es.. Ioturi, âscâ kârâ vrerea ei... kârâ î cs suLetul s'o ?tis.. ss este o unssltâ s puterii vrâjms?s, posrts ^mSZirii. î Dsn î?i scopsrâ ks^s cu mâinile, os Hi cum s'sr spârs âe o mânâ ns-

vârutâ.

— Hu, NH. kÄrS es nu pot indura scesi.0 Lile, kosiul ;i rugăciunea nu le pot !ÎiM!k>Uni daca n'o vad. ^jutâ-mâ 8'0 vad. Iu singur mâ poft ajuta. 7^U ins lâsa, sunt Is greș cumpânâ.

neliniștea i ss pronuni^â pe 'Ls^â. Lâii sâi imploră. Liefest e învins — Spune, ce ss Lse? Le pot sâ lse pentru tins?— Lâ ts duci ls lluginoaLL. Hi eu orice pre^ s'o întâlnești. Lâ-i spui

clin partea mea eâ vâ veni... cbiar «Li spre inisLul nopfti, în luncâ, ls locul tztiut... LA aștept nebunește 8'0 vâd. I'ii acolo înainte cls câderea serii, însinte âe ridicatul pungii, ^ratâ-i acest inel. O martor iubirilor noastre. Hi orice-! vei spune, vs împlini.

Osn trsZs clin deget inelul. Mâinile csri ?i-l transmit apar în primul pliSN. O inelul pe esrs-l purtase Oionis, în >s cărui piatra se rEectass cerul noMI.

— Olec obi or acum, dar nimeni sâ nu sile !— Spune-i cu sslspt kârâ âe preget, bunul, dragul meu, Modest.Lungul pridvor si mânastiriî. Osn intrâ in cnilia ss. O expresie cls du-

rerosisâ terlcire.Modest, in vestminte nsAre, trece pe sub poarta mânâstirii. portarul

cslugâr îl întreabă:— Unde mergi, trate '— In sat !— Lu vals părintelui staret?— Lu voia.

înaintea lui Modest, spectacolul colinelor Moldovei. 5,l trece repede pe c-ârâri înguste, prin pădure, prin luminișuri ds pădure, suie §i destinde, stră­bate ape repezi, lremâtâtoare, lunci pline cls o liniate religicasâ tot nosi rs- pecle, dornic sâ ajungă...

Solarele ss plsscâ spre spus. Modest e pe o culme de colina. In vsle « întinde binecuvântata, câmpis. Holdele se lesgânâ în vânt. 8s întind in- dellnit pânâ Ia o IsHie de argint, un rîu care lucește departe. La marginea lui, înconjurat de spâ, castelul. Lucește eu toate turnurile în soare. Imaginea lui de aproape.

L o construcție din piatra bruta, aproape ciclopsanâ, care smintește de­sigur cetâtils Moldovei dela Nistru. lin Hotin oarecum mai Zvelt, cu turnuri mai înalte ?i mai multe.

In acest timp, pe puntea castelului intrâ o msgnilicâ procesiune: bs ráírd cu lungi buciume, Hamuri scânteietoare, purtători de șoimi, de câini de vânătoare, câlâri, muiati în sur argint, purtând trolsslc unei mari vânâ- tori: cerbi, mistrechi, nenumărate pasări, în ordinea prescrisa de legile cava­lerești ale vânstorisi.

In mijlocul procesiunii, înconjurat de câlâri, un tânăr irumos, îmbră­cat în straiul jumătate bÎLantcN, jumătate occidental — ca acela purtat de împăratul losn VIII în fresca lui OenoMv 6,022oU. O spâtsrul Miron Ooldur, logodnicul Măriei. Ol a venit sa încbine logodnicei sals, dupâ datina cava- leneascâ, produsul acestei vânători.

î^poi imaginea se scbimbâ: castelul apare iarăși în Lundul câmpiei pline de soars. Modest plescâ mai departe, slavist de lunga cale...

In scest timp, în curtea castelului — vasta, cu lespezi mari de pis-

tr3, printre cari erese pomi hi arduhti încărcări. âe üosre — procesiunea « rp-imttZ 6s bătrânul boier, luäor Oogotätul^, tatai Marîsi. Vestmântul sâu ars stilul somptuos si acelora âe pe fresca âels Suceviha: grupul Iui ^âlexsnâru cel Lun.

Ll stâ in capul scării celei mari, inconjurat 6e oamenii sâi âe casa. ?i îmbrâfthsaLâ pe Miron, care-i sârutâ mâna. In priâvoarele caselor, in tiriâole curfti, la terestrele balcoanelor, mul^imes slugilor 6e tostâ mâna e numai ocbi.

— Vine si venit, Mirosne— Ou plecâciuns, Mââ ta.— klarste sunt clacurile tale.— Li -uncie s Mari», unâe e îlogoânios. noastră, Mária la?— klu va ss intarsie, Mjroane. Lurânâ va Ii sici, cu noi.... (Latre una

«lin slugi) Oe oe întârzie Domnita? 8pune-i ea vreau s'o vaci aici.kata Kláriéi se vecie acum in planul intâiu, in pervazul unei teres­

tre, prrvinâ abia kresmâtul lumii âe los. In costumul ei, semănat cle perle. încâiostii 60 vâluri. s nespus 6s Lumoasâ. Melancolia stârue pe tata ei O temele, in mânâru stnaiu țărănesc, o an-un^â:

— Maria La boierul te cbiams, Domnită. Oogoânicul Klär., i lale te așteaptă, kîu pregeta «8 vii.

Lse 6in câmara «i, âe-htinâe multele trepte. In curte, troleele sunt â- puse âupâ legile artei. Dungi hirosie âs sânge se preling 6in tot acest mâcel.

Miron o întâmpină, ii sârutâ mâna.— Iti inâin, clomnita mea, lapta unor rile 6e slavă. Ip -aâuc cele

mat msnclre trotee ale pââurîi. ^m ucis rece cerbi, cincisprezece ciute, nenumârate pâsâri, cu pene împărătești, eu cele mai trumoaso pene...

Mania se uita cu milâ Ia sângerosul tezaur. Mângâie capul unei ciute, privește în tăcere ocikii ei âurerohi, aproape vii. Lâinii ling sângele care se prelinge....

printre spectatorii aproape inmârmuriti se ve6e un grup âe tineri în vestminte târânehti — alb inllorit cu negru — cu botlori inslti, cu parul purtat molâovenehte. linul âin ei urmărește pe Maria cu oobii aprinși 6s o patima sălbateca.

— O frumoasa, s nespus 6s trumoasâ— tlu mai pot cle -clorul, ei. Vu htii... orice is'-ar întâmpla^., âe-Sh hti câ m'sr

uciâe... întruni hi moartea pentru sârutul si. ân înnebunit 6e 6or...— ^sitâmpârâ-ts, Lismtire, ci taci «lata... taci! Mrmârinâ-o hi el, clar

Lârâ patima). L trumoasâ ca -luna....O lacrimă s's ivit în ockii Măriei.— Le 6e sânge, ce 6e sânge nevinovat! exclama ea— 8paâs mea hi aha stâ mult in teaca, tlu vMi, Maria, e atâta pace

in MoI6ova. Domnul nostru Hâexanâru Voevoâ e însetat 6e pace Dupte nu mai sunt Ia noi, 6s nu htiu oân6. îmi potolesc hi eu setea âe sânge.

— Setea âs sânge. Lănci Uttele valea pământul Molâovei, cânâ pukoa- iele LLsâritului se revărsă peste Para, atunci, -Miroane, nu setea âe sânge te arunca in luptâ. Li iubirea care înfruntă sângele, iubirea âe ^arâ mai tare, mult mai tare âecst spaima âe sânge, âscât âurersa âs a vârsa sânge...

— IU nu pricepi câ toate acestea le-am tăcut pentru tine. (Spectsco-

^sintils" űr. I—r. 4

Iul atâtor vietM ucise, cu sânge pe bot sau ps aripi, pâtste maculate cle sânge...).

LuLIetul meu uu ms lass sâ-ti mulțumesc pentru atâta sânge. OacL eu sunt aceea prin caro aceste duioase LLpturi ?l-au akist moartea, atunci vai mie! ám scăzut Frumusețea lumii, câncl slsr ii cuvenit so înmulțesc.

lâa aceste cuvinte iVliron se încruntâ. Vanitatea ^i aroganta i se arata pe Lasâ.

— Lând vei Li softa mea, domnit-â, suLletull tâu 1-oiu Lâurl eu însumi. Os-mi place mie M va Li pe plac. Hi cesscs nu-mi place te va umple cle sllâ.

LuLIstul meu nu-I vel putea robi Hi, Miroans, toate câte se în- ILmplâ ridicL o mare umbrâ, un perete de umbrâ între noi. Nu cred câ voiu Hti ss-ti tiu sosis,

loturi, Domnita, logodna nosstrâ.,. legătura aceasta în tas» Dom­nului.

Dram abia niM copil, Mirosne Degâturs aceasta, ?til tu. în- scamnâ credința intr însă, înseamnă clorul cle a o duce mai cleparte de a o întări prin nunta... Hi aceasta credința am pierdut-o. Dorul m'a lasst,

ápsrs din nou grupul tinerilor, martori acestei scene^li-sm spus-o, Lâline, nu-I iubește, ricc clincolo cle sine, 2amLir

— O Li iubind ps altul?— De cine altul?Ocbii iui iVliron se aprind. O mânie tristă îl cuprinde— Voiu ^ti sâ iau cesacs-i al meu. Ie voiu supune. Ou voia pSrin-

telul Iau te voiu supune. De credința ta ce-mi pasa. Oredinta o am euOu un gest de spaimă abia reținut, înaintea violentei lui IVliron,

Llsrls î§i pleacâ ocbii, se înclina apoi ?i e gata sâ plece.— Nimic? Nu spui nimic?! exclama ÎVb.:on.

Data mea draga, Lii es.ptâ. supune-te. Dl ti-a Lost sortit tio. D» v Mi. sics pârintsle tetei

— Nu pot spun« decât lâssti-mâ, lâssti-ms sâ plec Idi-e dor sâ tiu singurâ.

pleacâ aproape în LuZâ, In urmâ-i, Datál ?l IVIiron rámán nelâanuriti.— Nu-i nimic, lVlirosne, Lii pe pace Sunt «baterile unui suliét de

copil, încbis aici ca într'o colivie. Dorul de libertate nu i-1 poți stinge pro- mite-i libertate, nu robie, Dii blând ?l te va asculta

— Nu Mu ce sâ cred, IVlLris Da— Dass, toate se vor liniști, ktâmâl la noi în astâ sesrâ Nu?— Rămân cu bucurie.— (OLtre Slugi). OLtiti camarile de oaspeți! OLtM o cinâ bogstâ !Intre timp, 2amLir care privise ipnotic pe tânârs La,ta se desprinde

din grup. Dl o urmâreM acum prin întunecatele pridvoare, prin lungi süli pardosite cu lespezi. La Luge aproapej, spre singurul ei reLugLu — câ- msrs ei.

Oând se simte urmărită întoarce privirea. Zsmkir tace gestul de a ridloa ceva de Ms. La merge tot mai repede:

— Domnit«, Domnita, ai pierdut o patta, si pierdut un mârgârltsr.La se întoarce. LamLir se apropils, des.Mds palmele aproape intri-

coysl. Simics. I se aruncâ ia piciosrs. Ou mâini febrile ii cuprinäe gsnunekiiMi-si înnebunit sângele, Domniks. Ou orie« prs^, ou orice preț--

Okisr mosrtes.^lsria scoate un strigât. O aprospe inuman strigătul si, 6ar o sin-

gurul oare o poate scâps.— lls, kg. Kg, kg! â mosrtes! Ricini! Volu pune ps tatâl meu

sâ te bstâ ou biciul! pentru nnHslis ta e kun äoar biciul.8e sbste violent. 8ospâ. Oenunckiul ei i-g lovit, poste ksrâ sâ vrea,

?n ts^â.Ou o privire, in esre ară egal äe pâtimg?e Hi ung ?1 korul, 2sm-

Kr urmărește pgM el. âLsirâ sosrels scspâts.In lumina smungului, vsstelul strâluceste cu toste turnurile lui. lVlo-

äest, in lugâ, se apropie äe castel.Din turnurile lor cie vogke, oltenii eu lungi buciume snun^â amurgul,

kokest trece puntea. ákia g trecut-o Hi, in spatele Iui, puntea s'a ?i riclicst.8e <rearin>2 Istovit cie riäul porcii. Il Sntâmpinâ portarul:— /ti carut lg timp, părintele. 8esrs scsssta e plinâ äe mirosul frip­

turii. O sâ spumege vinul/Mokest abis asculta.— 8unt istovit, sunt sfâșiat cie ärum...— klnms' cu somnul n'si nimerit-o. Oâmârile sunt pline cie osspeft-

var te pohi intinks pe o lespeäe cu lsfs la stele.In curte, pregătirile mâre^e ale ospâHului. Belșug äs carne yi äs

tructe. Origârf uriSHS in cari se rumenește vânstul. ápol un ungksr cu arborii in flosre asupra câruia paipttâ aripa amurgului. O fântână cu scripste. O fstâ scoate spâ äln fântânâ. IVloässt se apropie:

— Oa-mi sâ beau, rogu-te, ml-e sete...Oats ii intinäs ulciorul. Ramurile tremurâ in ciulceg luminâ a serii,

luările strâlucesc ictilic.— Oomnul sâ ts pnâ.Rats pleacă cu ulciorul ps umâr:— Iln cuvânt! Incâ un cuvânt!Ockii ei mari negri se luminesrs.

— ám o s?ckie Lin lemn äe ceäru. âkusâ Kels HsLsret, rupta üin Ossa Recicsrsi Pi-o clâruesc. He terezie cie orice râu ?1, mai ales, äs äeocki ?i äe lângosre... ám un tir äe argint, äin brâtars blsrisl IVlsgäs- lena, care te spârâ äe patimi necurate ?i äe toste suferințele iubirii. Pi-l äsu Hl pe acela... äar... äar.... spuns-ml unäe e Oomni^a,. spuns-mi cur» pot s'o vsä ps Domnina.

— O greu, e toarte greu, Domnita s'a ferecat in câmars ei Hi plânge. — plânge? ?i äe ce?— bogoänicul el, spătarul Miron

O strâinâ äs sufletul lui...Oolâur s supârat-o. Os nu-1 iubește.

— 8puns-i Oomnl^ei câ am un inel minunat cu o pistrâ slbsstrâ, cu ape verri ?i viorii, un inel cum nu mai e altul, a cărui veäers singurâ vivâecâ suferindele iubirii. 8puno-i sâ vinâ, sâ i-I äsu...

— Mâ äuc, äar nu uita clarul...Oats a pâtruns în câmara Warigi^Interior meäievsl, cu Zrinri mart.

liriâe severe, âominst âe un pst cu un imens polog, în cârc e scumulstâ— se pare — tostâ duiofts încspSril.

lVlsris plâns«, längs o ieresstrs larg âescbisâ ssuprs cerului âe sssrâ.Le cer se îniîrips întâils stele, pslpits «lb strălucitor Oucesiârul.— Oomniis, s venit un cslugâr csre vindecă suierintele iubirii. lin

câlugâr tânâr, cu ocbii negri, merii. 81 sre un inel, ininiinst, cu o pistrZ slbsstrs, cu spe verri §i viorii, o cârui ve<iere singurâ...

Llsris nu ?i-s putut înckrânge nesstâmpârui. Spune violent: — Onâe e? Ou-ms îs dânsul.Ole âs?tinâ vertiginos treptele, sjung in curte, printre pornii, în

Hoare, längs iântânâ — ULlugsruI. Ilevârut, în umbrs pridvorului, pândind printre colvsns, spsrifts Llsriei — Lsmiir.

— 8unt purtstorul unui inel âe preț, Oomni^â, ft ins înckin plecst Kláriéi Isle. II cunoști ősre?

lVlsris râspuncis trsnsiigursts:— Os. Iot ce vei cere kft voiu âs. (le vei dispune voiu tsoe. Oe-sr ki

nebunie ssu pierrsre.— Ol cere stât: sâ vii sstssesrâ knsinte âe mftlocul nopfti in luncâ,

Is locul ftiut.— Le iscs el?— O pururi cu sutiéiul ls tine.— Onâs e el?— Os âiborosss. ârurn pe semne sâ gâte^te âe âucâ...Imsginss Iui Lsmitir csirs ssouLtâ. âpoi «cens se scdimbL : Os âbo-

rosss, vsn, în ckilis ss, investrnânis ^esus, încinge spsâs. In isis oglindii. Is lumins lumânârilar, spsre un mândru csvsler.

Lsmiir csutâ scum, întrebând âin orn în om, prin priâvosre ft kn sscunLi^urile curfti, pe Miron. II âescoperâ, în i ns, lângă iripturâ, Is lumins unui rasre ioc, âsleotânâu-se cu multe sluMicifte. I ss isoe «smn. I se grLsfte în tsinâ. 8s suâ âosr puftns cuvinte, — siârfttul convorbirii:

— âât sm priceput: „in luncs, is locul !°tiut". (lsre o ii locul nu pot spune. Osr eîl vine dels âibarosss. Llârts îs îi poste eft însinte ^ILris îs poște intess toste csrLrils cu oameni.

— Lins spui, r^s voiu isce. Pine Ui ââ câftvs gslbeni). Osr ss ytn, âscâ minți..,

Liiron sse în iniftocul curții. Strigs cu msre voce:— îoft osmeniî mei Is ârurn!Osrms nespuss. Lstrânul logoist spsre în pervazul terestrei:— Le isoi, ârsgul meu? (le e rorul scests?— Lise, IVlsris îs. Hu pot râmâne. ^m zurst sâ tiu Is nospte,

scs8â!Os âborosss, oâllsre, cu o Isrgâ pelerinâ întunevstâ peste luciul vest­

mânt âe csvsler, Osn trece pe sub posrts mânâstirii..Qssrelul spsre, sub presUZiile cerului nocturn. Le puntes. csre

lässt trece cortegiul vânâtoresc »I Iui Liiron: câlâri, purtâtori âe iscle. Os mijloc, trâsurs lui trssâ âe §esss csi.

In urms cortegiMui, singur, ILoâest trsoe ultimul pe punte. îât psre un ioc âe „siluete'', o grsvurs cu umbre în miycsre.

Osn câlâreyte cu ardoare, printre stânei, ps lângâ ape, prin cârâri de codru, neînostst, In kugâ.

âliron, §i el. trec« drumuri largi de câmpie, trece prin vaduri, sdu- ciumst în trâsurs Iui ârggllâ.

Osclels — vâpâi câlâtosre — arunca peste tot lungi umbre kantastics ápol 1srâ?i Dsn cLlârincl, spui isrâ?i Illíren ixi- isrâ^i Osn.O lântânâ cu cumpsns sub «telisle nop^U- Irâsurs! Iui iVIiron, 8in-

sotits de câftvL câlâri cu isc le se oprește în dreptu-i. Osii sunt sco^i din curele ?i bssu «pâ prelung.

tin ropot se aude. Lliron Lscs stenft pe si sâi. timbrs lui Osn se spropis câisre.

Doi osmeni cu indie îi sar Ins ints. Orind calul de câpâstru.— 8tsi!— 8tai!— Osmeni buni! — sdsugâ unul din ei dupâ ce cslul s stst — sâ

nu-ti Le tsamâ.— Dorim sâ Htim drumul Ia Lrborvass. Lli se psre câ ne-sm râtâcit,

sdsugâ cslslt— prin codru nu puteai trece ușor. Insti-o peste vsle, ps îs margine»

codrului. O drumul msi bun!Oâ pinteni calului. Osilslft ÎI tin pe Ioc.— Oum de tztii stât de dine drumul câtre ^rboroasa? râse unul din si.— Oum sâ nu ?tiu? râspunde Osn rîmnd. Oând vin dels ^.rboroass.— Dels ^rborosss vii! exelsmâ unui din cei doi. ^i sâ ne dai sesms!

?i-I smulge eu violenta de pe csi. ápol amândoi îi duc însintes stâpânului Acesta, lângă lântânâ, întresdâ cu serul cinic:

— Vii dels Hrborosiss ?i te duci unde?— Oe-hi pssâ? răspunde Ds,n.— HM ce? Orumul o greu. Hi csii msi sunt istoviri, l^m nevoie de

siP doi csi la trâsurs. Os unul I-sm yi aliat. O cslul tâu! Hi în locul celui de sli doilea te-vlu înclkings pe Lins.

Rîde ssrcsstlc în sssntimentui oamenilor sâi.— Oe rici, voinice? urmesm el.— Os sâ de? încearcă! râspunde Osn cu un strigat de luptâ, spu-

când biciul eu lungi ^Lckiuri al unuia dintr'înM învââindu-I cumplit, de jur împrejur.

— Incearcâ, puiu de lele, urmesrâ Dan, yi-I lovește peste tstâ ^i peste piept, aruncând biciul din mânâ. 8lickiurile se împletesc în jurul Iui IMron Oamenii Iui ssr sâ-l dsskscâ din scsastâ Isgâturâ. Osn s's ;i aruncat ps cal In curând, e departe.

Aliron ?i csi doi ssr ^i ei cslsre plecând în urmârirea iui. timbrele lor se pierd în noapte.

Osn călărește printre priveliști dei o calmâ, ssninâ Irumuse^s: pajiști pe cari se lesgânâ Lori si ierburi înalte, printre umbre svelte de arbori. Ou cât se spropis de lunca întâlnirii, priveli-tes se tace mai frumoasa.

Istâ-l. rV ajuns. Angurâ între arbori msgnilici, într'o lungâ, dlatsnâ rvcbis albâ, cu mijlocul neverosimil de subțire, îl așteaptă iVIaris.

Osn desvsLecâ. O sârutâ prelung. Oras ls brat, cu ocbii pierduti într'o

constäfto nevL-ntâ, vin spre râul plan. 3e «ârvtS i-âi, ca sub imperiul unei Lsscinspi.

^poi umbrele Iar se proLlâ printre arbori, Is marginea unui lse in vsre se râskrânZ — prokunâo — toate stelele eerului O luntre uzosrs ii sztsapts. stin§ apa meloâios §1 luntrea spintecâ valul.

Beisls pasionate, muzicale, cu vântul în plete a Iui van ?: a Kláriéi. Luna râsars printre cetini. -Vpa se umple Äs luminS.

Simultan, o voee, în scorâ âessvârxit cu murics acestei privsli.M. spune, — in timp ce se âeskszosrâ pe ecran întreaga varietate âe imamul — nemuritoarea evocare a iubirii âin scrisoarea IV a lui Dninescu.

Luna... Luna ese'ntreagâ, se înalt'«?« bălaie§i âin fârru în sârm âureasâ o cărare âe vâpaie, de pe-o repeâs'nmiire âe mici unâe o alterne La, copila cea âs aur, visul negurii eterne, ?i cu cât !umina-i âulce tot mai mult se lâmursxte, du-atât valurile apei, cu atât șarmul par'câ erezte, doârul pare tot mai mare, par'câ tune mai aproape Oe'nprcunâ cu al lunei âisc, stăpânilor âe üp« larâ toi eu umbra lata zi eu flori pâ?m'n pământ înspre apa'ntunccatâ lin se scutura âe vânt, î'este capul dlonâ al /stei rboarâ florrle xr-o plouâ. . La se prinâs âe grumasu-i cu mânutels-amânâouâ

pe spate-zi lasă capul...

klsria reia acum, sa insâzi, cuvintele textului eminescian, klimie na­turalist in aceasta scena. înotul strÂbâtut âe o inaltA înfiorare, limpsâe vânZ îs ireal:

„kla uimești, âacâ nu. mântui...-lb, cs fioros âe âulce âe pe dresa ta cuvântu-i.' dât âe sus riâiei acurrra în gânâirea ta pe-o roadă danci âurerea ta âin suflet este ringura-mi poâoadâ, ?i cu focul blânâ âin glasu-fi tu mâ âori zi mâ cutremuri. Oo îmi pare o povoste âs amor âin alte vremuri.Visurile tale, toate, ocbrul târî atât âe tristu-i, du-a lui umeâ'aââncime toata mintea mea o mistui. Oâ-mi-t mie oc?âi negri. .. nu privi cu oi în laturi, daci âe noaptea tor cea âulce vecinie n o sâ mâ mai seturi. ^4?i ordi privinâ într'înzii... 0. ascuttâ numa'ncoace, dum la vorbâ rnii âe valuri stau cu stelele proroace ' doârii negri aiursasâ zi izvoarele albastre povestesc ele'n âe ele numai âragoâls noastre > i luceferii ce tremur axa reci prin negre cetini, 7ot pământul lacul, cerul... toate, toate ni-s prieteni... ^4i putea sâ lépési cârma zi lopefile sâ leperi, Dupâ propria lor voie sâ ne âiccâ u.nâe rspesi, daci ori unâe numai ele ar âori ca sâ ne poarte, pretutindeni fericire.. âs e viaxâ, âe e rnoarte".

k'sskle lui Osn ;i 2 MsrieL, cu marele lor ssr romantic, sc contunáá, în numeroase supra-impresiuni, cu nourii carului âesplstiti sub lunâ, cu »pels, cu valurile, printre cori rasar, printre csri se ;teiU, printre car- trsnspsr — imagini cuprinse in misteriosul ilux si mujicei.

8s întorc In ^ârm. Le âspârtssrâ în Isrgul lumini;.pitulat întrun âesi;, strecurânâu-se pe sub tulpinsle srdu;tilor, os

sâ evite Iresrnâtul I rundelor, — Miron.Ineorâsres lui e cumplitâ. lncs un pas ?i poște sâri ssuprâ- le. Osn,

insâ, a ^srit o mânâ csre se strscosrs printre ierburi — o mânâ purtătoare âe pumnal.

8ârâ ca Maris sâ ia. «minte, eu un pas sigur, cslcâ peste es.Orim plsn: mâns în csre Osn îsi stunââ cslcâiul, pintenul care o

stâ;ie.— (le si? ce este? exclsmâ Maria

— ân câloat un ?esrps, râspunâs el.Miron;i-s ünlränt un strigat. Durerea sa e preș msre. Oe^inâ cu un

gesmât scurt.O expresie <ls oroare cuprinâe ksts Măriei.— ^.i surit ?— Os, un geamst.- cui ers?— Lins ;tie? Dna âin tiarele psâuriik°sc cspvs ps;i impreunâ. Sunt protunâ turburași.— puterile nopfti, Marie, tâpturile întunericului, nu ne iubesc.— Nu ne iubesc, o ;tiu.— Lie nu iubesc iubirea.— 81 s sâunâ pieâici în calea iubiri: nosstre 8le scsmâns âurere

ri smsr.— â, âe-sm putea lugi... âepsrte âe lume...

— Dnâsvs... impreunâ... noi singuri...— Intru regiune s spsftilor, într un slt univers..Urat Ia brst, ss apropie âe întâiuil plsn, pu ocbii pierâuti spre aceeași

tascinants constelație.— In steaua oare lucește stat âe viu în ces msi krumosss âintre

stelele nopții...^u ajuns la locul întâlnirii. Lslul necbsars. Dresmâts ls spropieres

stâpsnului. Scena cuprinâe vastul întins si luminișului. In mijlocul ei, sâ- rutul pssionat sl înârâgosititilor. dratiossa lor reverență, l^poi, Msris pâtrunâs printre cei âoi arbori, In 2iâuil âe stânca âescbis însints-i. 8 gura Subtersnsi csre âuce ls csstel.

Osn lncslecâ, trece pe lângă caatelul sâorniit in bătaia lunii. Lânâ ess Is árumul msre, âoi călări se âesprinâ âin marginea psâurii. Osn i-a rârit, a înțeles. întrecere cuwplââ între âân;ii. van lugs, âs pinteni mereu...

Lei âoi î;i încorâesrs srcurile, calare, țintesc, âe;i sunt âepsrte. Zi sâseats unuis străbate gsnunckiul Iui Osn.

Ourcrss îl crispează. 81 călărește ieiâ preget. Ista câ árumul cntsste On crâng e ls marginea Iui. Lu ultims vlsgâ pstrunâe într însul. l'rece printre arbori multi ?i' âe;i, sbes tinâuâu-se pe cal. lin lung siroiu âe sânge

i sÄ prelins âin rsnâ. O cârare trece prin crâng — c> cărare slbâ âs lunâ. ?s cârsre, înaintea Ini, mergânâ âe ror spre mănăstire, IVloâest.

Oâ se «premie singur. Lloâest îl destinde pe Dan, îl Sterine pe iardâ, rupe iierul sagotiii ?i trage sâgeata. Ou o iâ^is âin câma^a Iui, lesgâ rana sângerânda.

Osr crângul râsunâ âs tropotul cailor. 8s suâ voci înâspârtsto. Sunt cel âoi câlâri cari cercetearâ crângul:

— Le sici... Sunt urmele cslului.— Le aici...— dlu ne scspâ.'Osn suâs, înțelege. lyj aduna puterile ?i spune:— Li vin sâ rnâ uciââ... ^.scunâs-mâ, nu mâ lâss...Osr Moâsst ^tis ve-i rămâne âs ckLcut. Se ridica vicllent âe iângâ vsm,

ss aruincâ ps cui ?i iuge. Dan gerne:— Modest nu iugi, nu rnâ lass 'Osi âoi câlâri Lâresc pe IVlodszt e?inâ la ârurn, âin crâng; ?i — iireZts

îi coniunââ cu Dan:— Le el!— Nu ne scapăSunt aproape âs el. iHi încorâsaxâ arcurils. Âmânâouâ săgețile i se

inkig în spate.Oslul lass árumul ?i o ia nebunește prin lanul âs grâu. IVloâsst M

pleacă kruntea peste coama calului, apoi csâs, Ia pământ.lin semn âs nespusa satiskactie si cei âoi câlâri ip continua mersul.

Lâpus âe suierintâ. Dan alunge în ksta eâikiciului, cu marea inscrip­ție gotica a Oolegiului lVlolâovei Llergs ?cd!cpstânâ. Lato la u?s lui Luden

— Dsuâst kis Domnul, ii ui meu.Dan ss aHSLLs istovit in scaunul dinaintea mesei.— ân venit, măiestre Luden, ss-ti spun âursres ?i râtâcirea mea. Sunt

prins in mreiels întâmplării mele kantastice. ^.m sorbit pâcatul pânâ în kunâ. ^.m călcat legile Bisericii...

— tiu, iiul meu. le-ai împodobit cu o învaMurâ mai âe preț âscât a cariilor. Â.i cunoscut în experiența ta, — în âurerea experienței tale — puterile sukletului Iau, puterile înseși a ie Domnului'. Dar spune : ce te aciuez atât âs neiericit pânâ la mins?

— Speranps câ voiu putea scăpa âin lume, câ ființa !ts îmi va oieri, ca ?i âtââatâ, âsla spatiilor inkintte...

— Obsis o cunoști. Lormulele M stau Ia îndemânaOu un gest, arata Iui Dan, cartea âs iormule magice.Ooperta oi. între ii ole ,;i lucruri stranii, ps unul âin raiturile incâpsrii— Mi-ai spuls oâinioarâ, măiestre Luden, câ kormulels tale îmi pot

âssckiâs oricare âm regiunile spahiului. Vreau sâ încerc aceasta expsrientâ.Da, î^^m spus-o: Suilstul tâu poale câlâtcri în spatii, desprins

âs lrup, prin puterea sa iniinits consubstsntislâ inkinitulá Dar trupul tâu. umidra sukletului, aceia rămâne cu noi. Le pagina a I3-s a cârti! e scrisL kormuls.

— Lis, âar vreau sâ iau cu mine pe Claris.— Vel putes-o lua, repetânâu-i kormulaLuden ia cartea âe ps rskt.

— 'sin sâ te previn: scessts e msrss, suprems experienjâ. Rrintr'însL ji-s dst sâ cuno?ti stotputsrnicis Iul Dumnezeu. Vei cunos?ts tot ce visâriîe Isis ?i-sr ti putut întruckips.. Reste toste vei domni atotputernic. Râmsntul knsu?i vs îl Is îndemsns ts. Hi msns ts intinsâ ssuprs-i îi vs putes reduce îs dimensiunile unui msrgâritsr. Hi toste pâstrându-?i proporțiile, nimic nu

se vs medikics în triste Iui eonsistensâ... Intosnee douâspre^cce pSAini sie cârmii.Dsn întosrce douÄspre2eos psAini. L 13-s, eu Arele semne csbslistivs, ln

primul plsn, se sllâ înslnte-i.— (le simji?— Simt intunecându-so ?i pierind conHtiinss etcrnitâtii mele. Limit Arele

os <ls plumb euZetârile mele, — râspunde ipnotic, Dsn.In seest timp dublul sâu, înslt, luminos, târâ priksns, stâ în picîosre,

Is drespts ss, lsnxâ scsun.— (le simsi? îl înrrebâ Huben.— Simt, râspunds Sulistul, brstele mele pierind in ser si cu toste

scestss câpâtând puteri uris?e. Simt cum mintos mes se tsce clsrâ cs o bucstâ de so ere

Lpleesft smsndoi — Ilmibrs ?> SuLstull — esuprs psAinei s 13-s, temele lor pe csri pslpits eevs dituri. cs si ceste primordislâ — neAurs RscsrU — se limpezesc.

Dsn-SuRstuI se intosros pentru s-?i ius râmss bun.— tiu uits csrtes! Dscs vrei sâ te întorci în lume, îi spune Ruben.Dsn-Sutletul spucâ eu înkriAursrs csrtes. Ruben continuâ-— Hi cum în spanie pe csri Ie dorești, timpul sre site moduri,

eunZe dupâ site legi, noi nu ne vom msî întâlni seve. Li lost cel msi bun, msi drsA învs;âcsi sl meu

Spunând sceste, ocbii Iui Ruben se umplu de Iscrimi.Osn-Sukietul î^i pleses lruntes pe pieptul Iui Ruben. Lse. Re urms lui,

ydkiopâtând, îmkrsest în v«cbiu-i vestmânt csvsIeresQ, msi trist cs slits dstâ, Dsn-Dmbrs.

Lbis su e?it pe u?s, si in cbilis kstrânului Ruben se petrece o strsnis metsmertoüäl liZurs ss ospâtâ msscs Disvolului, bsrbs ss se reslirâ lormând douâ bsrbi de tsp, prin esri-?i trece cu sstistsejie dsZetels eu lunZi Akisre:

Rs, bs, Ssbis Lrsdiniei, Rlsmurs Domnului, ks, ks, scest csluAsr Ajunsese nssuierit cu pretenpile Iui. Dsr I-sm sruncst in vkeenâ. LuLstul Im e pierdut. Din înesrosres ssts nu msi scsps. Ris, ks, ks, ks!

Rîsul sâu eutremurâ încsperes. Re rslturi, pe obieotele de Zeometrie ssu însuntrut tioteior, o mulsime de spiridu?i. — mici disvoli luminoși — lsc jocuri de trspe^ ?! tumbe lsntsstice.

In strsdâ, Dsn-Sulletul si Dsn-Dmbrs csri merA cs ?i cum nu s'sr cunos?ts, se despsrt Is prims rLscruce: unul o is însints, celslt spuos drumul deis drsspts R sesrs scum. Se vede psns depsrte, umbrs Iui Dsn sekio- pâtând.

ápol Dsn spsre, drept, desăvârșit — preren^â sprospe stelsrâ — Is espâtul pstului unde dosrme KIsris. Reressbrs înoâpsrii Isn§ desekisâ ssuvrs cerului nocturn.

Rs se de?tesptâ— Re unde si venit?

— ^m venit pe câi nedstute cis semeni, âm venit sâ te âuc uncie vissi' într'o regiune s speciilor, In ces msi trumossâ ciintre stelele nopții.

— Voces ts ere csvs nespus âe limpsâe, neomenesc âs limpeâe. kâ-e tesmâ.

— l^u te teme. Visul nostru îmdâtâtor is tiiniZ.Ou un gest mscdinsl, Osn âescb'âs csrtes Is psgins 13. O pne cu

«mânâouâ mâinile, pe piept, âescdisâ in âreptul iâîsriei.iVisris o privește cu vcbil msri. -Vpoi âeoâstâ o tormâ - umdrs ei —

csâe cu cspul pe pernâ.^lsrig — Luckletul Msrei — se riâicZ. O inumsn âe trumossâ. Il cu-

prinâe pe Osn. 8e înâresptâ smânâoi spre teresstrâ. privinâ, cu scees?i sti- tuâine âin luncâ, stesus csre lucește nespus âs vie pe cer.

VLpâile stelei iiuminesrâ cssa. ^.poi Osn si IVIsrls inlânluiHi în gestul intinit âe âolent Li Iul Osolo si el Lrsncescel âin grsvurs lui Oorâ se vââ trecânâ, protiisft pe cerul âe un negru sbsolut, âismsntst âe stele.

Li trec, trec inâetinit. Ltesus msgicâ strălucește ssuprâ-le. Os picios- rele lor pâmântul cu geogrstis lui luminossâ psre un imens mârgâritsr. Osn întinâe pslms ssuprâ-l. pâmântul vine în pslmâ-i. II prinâs în sslbs Lisirisi. ^poi spstiul se umple âs rsâisftuni, Pi el pun piciorul pe un târâm âe vis: o regiune âe o ste-rllitste yl o reckrlngents minerslâ. Oâmple âe un slb intinit, prin csre trec tinânâu-ss âe mânâ, in sunetele unui cântec, psslmo- âist îngerește. îngeri — tâpturl umsns, cu cspul inunâst âe plete, în lung vestmânt slb — trec cu pssi âistsni pe längs âânsii, murmurânâ:

— 8untem stst âe tineri.— Suntem stât âs fericiți.^âpoi un înger plsngânâ. ^.poî un inger orb esre veryeyte:— Oscâ n'sHl ti eu, cine sr rnsî rîâe! spune cel âintâiu.— Oscâ n'sPi- ti eu, unâe ar ti mila? spune cei âs si âoUes.— Suntem nespus âs tsriicip, IVIsrle, âe Osn.— -^?s e suntem tericip! râspunâe es. lnsints-ls se âeskâ^osrâ scum

o privell?te lionsrâescâ. Ltânc: peste csri lucește un crepuscul etern, spe lung âsspletlte, spe protunâe, srborj negri ?i msri. Mei o trunrâ nu se bâte, -^pele su împietrit.

— ^îci totul e mort, zice Osn.— áléi nimic n's tost vlu, spune un înger csre trece.— 8uklâ peste ele si vor prinâe vists, Lice un sltul.Osn sutlâ u?or, !ntorcânâu-?l cspul âels stângs spre ârespts, ^i sub

sutiul 8SU nsturs lnmârmurltâ învie. Orun^els trssmâts, spele curg în vsluri. LI psre cutremuirst âs «cssstâ întâmplsre.

— Lli-s sete, âs el. On înger spore stunci. Oe mâinile ssle el posrtâ cs o msre pânrâ âistsnâ, un lrvor,

Osn î^i moșie durele în pslmele îngerului— lîli-e somn, âe el spoi. yt slmultsn un cortegiu âe îngeri, cu oâbii

încbiyi, înclinstî unui, pe sltul, in stltuâini âe o msre srmonie, trece cu tlui- âul însumi si somnului.

Osn Pi Llsâ î?l înclins cspetels si se prinâ în cortegiu.^pvî cortegiul se âestrsmâ. Osn ?i Lîsris sunt însintes unei scâri âe

Inci« msnmorä, cu trepte inkinit« cari ässe, di sus, pLns äs incsdescentâ.— vres sä väd pe Oumnereu äs ks^â, rice Osn.— Oscä nu-I si in tine, II csuji In vsn, spune un Inzer esre t-rsce.— Incesrcä, el este Is ősistül scârii, «pune un sltul.^-tnsp «Ie «trâLucires scârii, el suie ?â sâ mereu. Hj pe mâsurâ os sâ,

treptele se multiplicâ indefinit.— Sunt «dosit, spune si Apoi.Hi îndstâ doi îngeri vin sâ-I suspnâ.— Veri tu, Msrie: îngerii împlinesc toste âo»rrils mele.— Osnd plouâ toste grsnsle oresc. OLnd Oumnersu vres, tu dorești

eeescs împlinesc îngerii, râspunde Maris.^cum se suci es în diserics Msnâstirii Accentele divine â 'priss-

glnonâi:— Ltânt, Lkânt, sksnt este Oomnul Lsvaot!Losrs SÄ umplut de o luminâ mirikicâ. Imnul se exsltâ. îngerii Is>

inolinâ capetele înaintea Iui Osn. ^.Ipi se gâtesc sâ-l întâmpine.— „Vei L sutotputenâ" spunea mâiestrul Huben. Ősre, Iára sä ;tiu, nu

sunt eu însumi ^.totputernicuä! excLsmâ Osn aproape în extar.Hi ds-«dstâ scars imensâ se dârâmâ eu un sgomot de trâsnet. I7n vânt

devsststor începe sâ bstâ. Li osd.Osn smulge mârgâritsrul Dâmântului din salba Măriei. Mărgăritarul

cade msi repede cs ei.Decorul vertiginos al tuturor stelelor. In eâders, Osn se desparte de

Marás.Oesvndine de gesturi, Lutursres nebuinâ a mantiei. l^poi pâmântul cu

geogrskis lui, esre se întinde îs piciosre...Hi istâ pe Osn sub ckipul Iui Oionis în câmars scestuis din roman­

ticul Is^i

kânrele pâisnjenilor II sssltesrâ sprospe Incâperes srs un ser §i msi vetust ^i msi trist. Oartes cu tormule magice e încbisâ, pe MLLâ. L către sesrs. De tnresstrs descbisâ se vad cum se sdunâ norii. O sâ vie turtuns. Din umdrs terestrei, Oionis privește neliniștit.

O^iä« bsäcvnului din la^L sunt larg desckise. Drin ele pătrund starâ -tsctels unei muriéi de dsn^. Q larmS plâcuts se suds.

Incâperes, în care Maris oânts ls dlsvir, psre scum vestibulul unei lulxuosse sâli de bsl, prin vsre trec tineri bonjuriști, doamne în superbe crinoline.

Marás spare deodată ls brstul unui tânâr — un iunksr din regimentul I de lâncerl moldovenesc, în costum de ceremonie. Sunt plini de exuL-enan^a smândoi. De tânârul scests I-sm cunoscut: e 7amkir, argatul din csstelul de odiniosrâ-

^psr amândoi în bslcon. ,— Lâe vecke ^i tristâ e csss scessts, spune âumosul iurker. srstând

casa Iui Oionis. H'sr spune câ e o cssâ pârâsitâ.— l^u yesde Lntr^insg un visător^ un tânâr poet.

— Os, ba, un poet romantic, desigur. Hi «um B ctiismâ?— Oionis

Orumosul junker, compâtimitor:— 83rmsnul Oionis!

Oi o strings ârâgostos «Ls mLlloic. DL riâe tericitâ. împrejurul lor nu MSI e lume. lVlurics s prin» pe toii in csáenMe ei, îk espttosul vsl<l ârs râsunâ. Os î?i lssâ cspuL pe pieptul lui Hi el incesrcs s'o sărute. Os ss spârs eu un gest plin âs tsrmec Inckiâe u?ils balconului ?i trage perâssus

Oionis veâs stunot proMânâu-se ps psrâes, umbrs pssionstsi lor sâru- târi. ilprospe scos âin min(i, cu cspul gol, se repeâs pe scsri, intrâ in msrss curte vecins. Oeciori, cu rnulte Kreturi, ii intâmpinâ:

— Oorsse ss ?tiu, spune el, âe ce scssstâ serdsre?— pentru loZoâns âomni?osrei noastre.— 8s logoâit. OK, cu cine?— Ou un junker âin regimentul 1 âe láncért. lVlâria 8s Oornnul s

venit Is serbsrs.Ilitânâ sâ mulțumească, Oionis plsscs, prsâs unei rnsri sgitstii Osâ

picuri rnsri âs plosie. Oulgerâ. Ou ockii pierâuiu rstâce?te ps sirâri. plous. întuneric 8tr3?!ils sSrsce sie vsckiului lsHi. plouS torentîsl. ilcum Abis, Oionis încesrcâ ss se sââpostesscs.

Istâ o casa âs scânâuri, o Kists coliba, âin csre strsbste lumins. IntrL. O stellsrul unui Lersr

Os lurnins unei tis cári orkitosre, fierarul I3ure?ts pe nicovslâ un ârug Lncanâescsnt. ps Ilsrsrul acests LI recunos?tem: O Erori Oolâur, spâ- tsrul âs oâiniosrs.

Ou ockii pi^srâup in prsâs nelinistei ssle, Oionis se spropie. piersrul I-s recunoscut. Osmane o clips pironit. Ockii ssi II străpung, îl rnsZnstr- rssLs. InsltL cleștele in csre ținea ârugul — cleștele cu krs(s incsnâsscente — ;t-1 inligs cu sete in ockii Iul Oionis.

-lceris se prsbUHSHte.Lcum abis tiersrul i?i ââ sesins âs kspts ss:— i^m ucis un om, sm ucis un vrn! strigL el.Os striZLieie sole, spore tierärssss, spsr copiii. 8e sruncâ pe Oionis.

(In prins plsn, is^s lui mutilstâ).— O inort. Os ce 1-s! ucis?Osr ckisrsrull s Hi tuM. W siesrgâ pe strâLile âeysrts, bâtute âe

ploaie^ urlânâ! necontenit:— tlin ucis un om, sm ucis un om!Intrâ îs comissrul âs politie. Interior banal, âominst âe un msre

portret sl Iui lVliksil 8turrs, principele âomniitor. Oomissrul, In picioare. O'n scrib e sssrst Is masâ.

— Os ce I-si ucis? intresbZ comissrul.— N'sm Htiut ce Isc. E-sm pierâut min(ile.

— Os svssi cu «I?— klu l-sm vârut nicioâsts... yi tochuHi psrcs-L ursm âs mult... Osnâ

l-nrn vs2ut ântrânâ cu ockii rLtsciti m s cuprins o turle nebunâ. l-sm ânkunâst cleștele in ocki.

plânge in pumni, munmurânâ cu socsndul âespsrârLi:— Os svesm cu el? Nu l-sm vâ/.ut nicioâsts!— 81 spui câ nu l-ol vârut nicioâsts? 03 nu svssi nimic cu si?

— Mmic... nicioâstâ . nimic.Lomissrui câtre scnib:— Scrie: ,M nu-?i poște exipiics scesstâ orimâ. Oupâ conststârUe

nosstre, uciZsHuI ers best"..— tiu ersm best... Vâ iun câ nu ersm keni!ápoi scens se sckîmbâ. priâvorul unei msri biserici. Mtimele accente

â âorului nux>tisl- O lume in vestminte cis Mlâ invsâssLâ eHires. Msris Hi kruâul ei innrer trec ckericiti Hi solemni. O csrstâ purtând simorii prin- cisre ii sHtesptâ. Strâikst o es Ie Isrgâ, sâumlbritâ âe srbori. S sesrâ, Hi pe oer Iucs?te —cg ?i âs ââ — stesus exits^âi. Lisris se strinZe Hi msi mâ HânZâ LrurnxAsuji runker:

Sâ intosrcem câ Stesus sceâs mâ intioerâ. Ilumina ei âe?tesptâ în sâetull meu nu ?tiu ce turburâtosre simțiri. ?sre câ mâ cbismâ in sitâ -lume ...intinit âe csimâ, inti nit âe â-âs.

Sâ iâsâm eceste prostii eo^iisresli. ^lu e nimic mni âuice cs ârn- Aostes nosstrâ!

O s-ârutâ pnsiun^. Sub iucuTes msgnsbcâ s stelei, trâsurs ss pierâs âepsrte...

L « 5 0 « r/o// 0/06

l'oatä Liu« in Lilla alburie orele îrrclinarâ Oin spice âe varä, âe aur oalâe fecioare...Dar- valul seni înstelat împetrexte 'n colinck Vânată — §i veacuri stinse vin âe ceialaltck La«»«.freamătă in vrnt nrâtâsâriile veșniciilor /'Inn larvari albastre, pe clopote vecbi ce-au aâormit, Leste inima care pânâ maj ieriOa mupuri'n frumusefi âe cântece prele-a plesnit.

Seara, âin priâvorul Zării âe atlar âecolorat, lVäluca'?raItä peste balconul apelor ?i-a înâoit.Oetinile âe pânâuri spânzura peste aââncurr âe umdrâ^. Linele ?i râul în pământul meu s'au pârAuit.Onââ âepârtatâ âe murrnur stelar pe bure-mi se stinpe. Oar §lasul tâu în ostenirea inimii iar îmi răsună, Orca prin vremi §i vine cum âintr'o spărtură nsa^rck Oe noapte, în creștet — trâmbă albă âe lunck.Oe-acuma-i târriu în risipirile raâarnice. fruntea âe poveri luminearâ ?i'n falrii rnantalii >1 carul ...7otu-i Zaâarnic.... smintirea nrai /ulpus Inpks^t 'nsiNAurârii în farmec palbsn âe stele tomnals...

OLn vokLnuL .Ktsnm ái vMvs««" — «urs spLrs în LcUtuma di spailâQk. Msoa.

Versuri

Orept albe silele-mi curg...Oe?- nelămurit, anotiinp, stele — ^îâe în lacuri galbene cle amurg./n îngbe^area ceasului încenu^atGeamătul noptatec eu pa^i moi âe nâlucZ ^rn pe^terea umeââ — a 'nserârii a lunecat.^este lini^tile /lorilor, anilor. Scrumul vânat al serii urcâ'n âepârtân.Oresc siâuri negre în /ur... Vasari cle umbraVin mut, în aripi cu înoptarsa âin sări.Ova tuvduve rin» dea lung cbipul stins, âe-paloave... Oontuveîe'ntve umbre negre neliniștite, se ?terg, Stele'n aââncuri scu/unââ, rece, moarta /umegare.Vecernii târâ, clopote veebr peste sat, peste ani. In copilărie — în inima mai răsuna/...Din bolțile manilor urc turlă âe /i!âe§ galben, O leagăn prin cecuri cu paxr palici âs lurrä.

Ion O/oz

I«rr inims c« titele...într'o Li vom paxi IN piulpiuri aîde âe soareI»e sud a norilor panele âe /loareLcuturate 'n lumina âe-asupra noastră, pe sub a cerului salcie áldásivá.pluturul alb âin âe^etul tâu ln tremurare puraIlrcânâ pe /runte, scodorânâ pe oâi, întârLiinâ pe pura, In masca lutului poate câ-mi ua lumina un Leu.Atunci cuvintele vor âeslega tâlcuri noui printre minunile ce vom pâ?i cu /ricâ §â nu mai /ie ocâii, poiOe lumina ta, — cuiburi părăsite âe rânâunicâ.Iar inima cu turle âe sinpurâtâsiO sâ âesleAS pentru tine, âe âeparte —Lemne veșnice, nearâtate.Iáimba âe âincolo âe moarte,-Arâ moarte.^poi, âin tckrrmu-amieLii, cu plete legănate,De mîni, ca âouâ statui cu su/letele 'nainte-le plecate. Vom aștepta cioboca iubirii pornita sâ ne iee — Intâmpinânâu-ne cu /umvAâri âe curcubeie.

— poet al patriei —âe c. 6LK0^

9» acei repe al poeTiei, veșnic tâirâr ?r /ericeOs âin /rairTă îLi âoine^te, ce cu /luciul îLi TiceLe cu basmnl povestește — veselul >llscsanâri Oe'Ti^irânâ mărgăritare pe a stelei blânââ rasa >1cu7n secoli strălucește, o minune lnmineaTâ ^4cum rââe printre lacrimi cânâ o cânta pe Oriâri.§au visânâ cu âoi»ra trista a voinicului âe munte Visul apelor aâânce §i al stâncelor cărunteVisul salbelor bătrâne âe pe umerii âe âealLl âe^teaptâ'n sânul nostru âorul Larii cei străbuneLl revoacâ'n âulci icoane a istoriei minuneVremea lui Zte/an cel Mare, Timbrul sombru ^i nepal^a-1 caracterixeMâ Rminescu pe ^.lecsanâri: llâric prin exce- lenta, poet âe o maiestate reZalâ, optimist ca insuHi instincîul usa- mului, cânt aret si âoinei ^i Li trecutului, al natúréi yi al vitejiei Românilor.Iu aâevâr, puLini poeLi ^i-au incbinat lira, inspirația lor poe- ticâ Ratriei cu V. ^.lecsanâri. R aâevârat câ ^l V. Lärlovs L luruinut «3 uu tulßer scurt bolta literaturii uoastre, scoLâiuâ ca uu cautec âe lobaââ acel ruar^ amuoinios pliu âe a vaut ^i eutusissru. ^uârei Muire^auu a cristalizat iutr'o poezie o stare sukletsascâ colectiva iu Răsunetul âiu 1848 sau „Oe^teaptâ-te Rouiâue" cuiu îl Ticeru uoi. ^i Lu răsunetul lui vibrează veberueut seutliueutul âe uuire a tuturor Românilor, pentru âesrobirea neamului românesc. Hi Lo^buc a re- prereutat cu multa arta pe țăranul român. Octavian Ooga cu tim- „ramMa" I>Lr. 1—2 5

drul lui sonor, vibrant, nou, eu o pasiune ssLdateeâ în drsgostsa de ^râ ?i o expresie neodiynuits, lapidara, plsstics, de o mare energie, a icântat «a nimeni altul durerile Ardealului. LI Wie „csrdare^ul nepridsnit si ^rdeslului. ^.lecsandri este pocM patrrac.LI este cs un Isc imens, în adevar Isra mare adâncime, dar în Apele lui se oglindește cerul inlrcg al Daciei, dels Nistru pan'la lisa.âsandri 8- toata Mnorsus Iun o. Xegri, Ll. Logslnicesnu, Ion Lum ,n. Lslcescu ?i sitii, respiraseră aerul de lidertste si po- posrelor, în Ospitala Lrantei. Sud inLuen^s curentului romantic, iiâsss de lidertste HÎ dragostea de ^ars, în convutslunde Luropei de a 1840—1848 devenise o adevărata pasiune.I«es de Lstris nu ers o adstrscftune, un cuvânt de moda, o tor- nudâ comoda, pentru a oieri âapi ^i benâii, iar cine o mârtu- rises se a^tepts Is mari sulerirpe, în sces vreme de tiranie oards 8Î cdisr sclsvie säldstecs.Le timpul lui Lidescu Vodă, spune d. LI. Lstrs^cu în volumul dWsls despre V. Alexandri, LLpitan Oostacde pecetlui prsvsds unui argintar csre tipărise litera ll. pe niyte nasturi de argint. Se piesupusose vords de „^lonslitate" sud îni^sls ll. Lâpitan Ooa- tscde credea cuvântul dWastruos. Iln Qrigore ^lexandrescu ers în- odis in 1841, numsi pentrucs vulpes din lsduls ss „Ledsds .p puii cordului" psruse Lonsului rus cs ss ssemsns cu Lusis, isr puii de cord eu nevinovspi de Lomâni yi deei ers o erims din psrtss ksdu- listului român, pentru -care Iu încsreerst în Lpstârie. tisturi de el, în sltâ csmerâ, 2âves pe o lsviM de scânduri dlândul ?i iuditul Ssl- eesou, vondsmnsit pentru înslts trsdsre, pentrucs î?i permisese sâ citesscs, în eslitste de oikchsr român, solâsftlor ssi, psZini din ero- niesrii noytri, din esri reie^es eâ LLidsi VitsWul ?i yteksn cel ldsre su test domni puternici ?i în^elepft.Dincolo de IVlileov, LoZ slnic esnu Iu exilst ls ^snsstires Lecui, pentrucs s euteWt, sud domnis lui Midsil LturdLS, ss spere cs sdvocst, Lrimsris Loto^snilor, în contra unor csluZsri. Oostscde LleZEÄ, tu exilst pe malul Lrutului, pentrucs avea idei lidersle: Mecu Lusso a tost pus într'o esruM de poM >?i dus pe un ger avan la Lcditul Sovels, în Muncii Vrsncei, Ldndcs scrisese într'o tsr- ss s sa: „Dcla lc-«i Iu Dorokoi „^ara-i plină de ciocoi"

k on/c /^/c.XLuânr 67In aoelasta epoca Ze pretaceri sociale, Ze puternice iramantari, â luptâ titsnicä pentruprâdusinea unui reZim tiranic, Zespotic sí lenLLterea unui reZim Ze I-'oertaîe, 3 trăit Vasile ^lecsanZri.LI n'a ckost insa ^spectatorul liniMt în mișcarea socialâ ce se im- 2 un eu. ci >a luat parte activa Iu acest „risorZimento" al natiunei noa- stre câine libertate si unire, câine Zemn-itate Hi mânZrie naționala, sentimente măcinate cle viciile Lanarului.ImeZiat Zupâ stuZiile Zela Oaris, se întoarce în tarâ, unZe Wie Llâturi Ze Logâlnicsanu, Lu^a, âgri -si alpi, pentru a întrona o lume noua, într'o societate ianarioáatá sau înapoiata printr'o 1Z-- norantâ comanZatâ.loatâ viata Iui se împletește puternic cu evenimentele lânii Zinti-s 1840—1881. Hoațe evenimentele .p-au gâsit náLnnel poetic In Luckletnl Iui, în cuce optinnLînnI viAuros «a ?i instinctul neLinuIui nu luni pânâsit nicioZntâ. !ec8enZni A silntit câ nne o misiune Ze In'ZepIinit: riZicsiren Lntriei. I.âne poete, ascunZe-si cioTic!Oâcr nu e timpul cle Zulci plâceniOe cât pe lină sä cânți amanul clpänä ononul >8ânmanei sâni.Hdânta un uens /alnic âe neinoineOane s'wpninââ su/letul meuMâică neamul âela cackene>^i onice-mi vei ceneVa /i al tău.spune el. Aceastâ misiune nodilâ pentiu cure 3 iungt el ^i ZenbLtiu Iui, n'g trâZnt-o nicioZatä.Romantismul Lpusean s'u Mânilestut ls mulst posti pnintr'uu pesimism ZMoIunt, ^ntisocÍAl, âilaton. illomLntismul lui V. HleesÄnZri este o pângl^ie âe susținere, un sullu nou Ze vintâ, Mn 6e avânt, Ze energie, eneiLton, constnuctiv.Oe altiéi, în suiletul lui Ocoalele literane n'au o Zemânca^is nigîZâ, căci e clasic în pasteluri yi realist în comeZîi, romantic în poeme si

îSatru. LI uirmareHte Iar via^L politicâ Hi în P06ILÍL patriotica: lider lschsa Hârii Hi unirea. lâdertatea âepinâea âe slPii, llnirea Insa âe- pinâea âe noi.OLnâ Ia vârsta âe 29 arü, — amestecat In miHvarea revolu- tionarâ ââ 1848, — ku nevoit, ca top. tinerii, sâ ia árumul pridegiei,, pleeâ Ia Bra.H0v. Lu acest prilej serie : ^âio-Molâovei:Line?tie, cine ?tieDacă 'mpins âe-al soartei vânt M'oiu întoarce 'n veselieLa sărut ai tâu pământ.Luâ árumul transilvaniei, ea inai târziu sâ-1 ia pe al Bucovinei^ uninâ siandolic în suîletul Ini aceste ^ari, pe cari Ie visa nnite Hi P^ cari, Ie-a cântat In „Hora ^nâealului" Hi In poezia „Bucovina .înainte âe ajunge Ia Brașov, l-au pnut lingurii prizonier o sap- tarnâns, pânâ-HÎ procurâ nn pa?aport. ^ici, soseau emigranpi ââ Bairis, carora nu Ii se îngaâuise întoarcerea în ^arâ.„Intr':o 2Î, serie el, generalul comanâant al eetâM, cdemâ pe câțiva âintre noi Ia sine Hi eonââenhial, ne arata câ suntem expuHÎ a îi masacrati âe Unguri Hi âe 8aHÎ Hi ne âete statul sâ plecam. lioâ am primit statul generalului Hi am plecat spre Lernâu'P în Bucovina, treeânâ printre popor în plina revoluție Hi pe langâ o alee âe turei, riâieate âe linguri pe marginea ârumuriior, în jurul târgurilor, în mijlocul satelor româneHti". (6. Bogâan Lulea).Le ce a plecat ââ BraHov? Liinâcâ în Ziarul românesc „Loaie pentru minte, inima Hi literatura" tipărise poeâ patriotica âe o pu­ternica vedementâ: „veHteptarea Bomâniei". Loeâ eapâtsse me- loâie Hi la întrunirea ââ Blaj ea a tost cântată âe Români în masa, poezia rascoleHte sentimentul patriotic Hi înâeamnâ pe toft la unire..„Lcuiap jrafi âe-acela?i nume, iatâ timpul âe frăție Reste Moina, peste Miicov, peste Brut, peste Larpasi ^.runcap bra)eie voastre cu o puternică mânârie ^i âe acum pe vscinicieLu top mâinile va âap.Le aci s'a inspirat ânârsi MureHanu.Roeâ a iritat pe linguri Hi pe 8a?i Hi a tast, obligati sâ plece în Bucovina./ici în tárniâe âe duru rornam, rn tamrlia Hurmuzacdi, a pe trecut multa vreme.

Ou Hurmuxsicbi Ä rămas prieten ^lscsanâri toatâ via^L. Vuul -âiu ei Luâoxiu, căci «râu msi mulft kraft, a -kost iusârciuat âe gu- vernul austriac sâ traâucâ ia Vieua legile austriace iu limba româuâ. Rurmuxacbe a copiat eu acest prile/ âocumeuitele privitoare is istoria Românilor âin arbiva austriacâ. Documentele erau sHa âe impor- taute, eâ IVlaiorescu le-a sâus iu RucuroHti iu prima 21 cânâ a lost numit Ministru, iuLugurâuâu-Hi sstlel lVlimsteriatul. (L. Rogoneanu).Iu casa RurmuxâcbeHtilor âiu Osruâuft, ea Hi Ia moHÎa lor Osr- nauca, «rau primift aproape 50 emigranti âiu ââsal Hi lVlolâova, intre varii: Vasile ft Iancu ^lecsanâri, Oostaoke blegri, Ouxa, ^lecu Russo, IVI. Rogâluiceauu, Ob. Lariftu, ^rou Rumuul Hi al^ii. Inkiiu- teaxâ o revistă „Rucovina" la oare colaboreaxâ multâ vrsiue ^lecsanâri Hi înkiinlMLâ uu comitet al revoluftonarilor, eu scopul âe a trexi eouHtiiu^a publica a Ruropei. Lecretarul Oomitetului e ales V. ^locsauäri, care a lost îuâemuat sâ plece Ia Raris. Da Raris Meesauiâri iutrâ iu legătura eu poeft, xiariHti, oameni âe litere Hi sugerează iâei pentru cauxa uoastrâ uaftoualâ âikeritelor xiare kraues26.Iu 1849 se reîntoarce iu ^arâ. Le inârsaptâ către poexia auouiruâ a poporului. Ou o pasiune vie culege poezii populare Hi le publică iu 1882. Data aceasta este o piatra âs botár iu poezia româneascâ. ?os2ia populara se iuobileaxâ, eapâtâ eirculahie iu lumea eultâ Hi va Ii seva, ee va alimenta taleutele româueHti: ea Lmiusscu Hi OoHbue. Dmiuesou ia âin poexia populara torma Hi-i creiaxâ touâul. Oosbuc ÎHi asimlleaxâ louâul, âar ii erosHte o torma uouâ. ^.lecsanâri ÎHi în- sussHte Hi louâul Hi torma.Iu anul 1855 iucepe războiul Orimeii. IncleHtarea acestor âoua puteri vraimase uouâ, Rusia Hi Dur ci a, âââeau poetului speranțe noi, Liuâcâ oricare va Ii rezultatul ,uu âuHmau al nostru va Ii tost învins.Os Hi Origore ^lexauâreseu, care scrie ,,^uul 1840" LHteptânâ o uouâ LHexare socialâ, tot LHL scrie V. ^lscsanâri ,,^uul 1855".I«'« ca anul care urne sa aânca nn rnânârn «oare Ka âescbrâa o cale nona âe nrari /apte roârtoare Rentrn neanrul românesc.Oacr ol are ârn neclrrnre o menire strălucită kl a /ost Hi vrea sa /ie sentinela neclintita.Re pământul strămoșesc.Le âuce la Levastopol, vixiteaxâ iutâriturile, stâ âe vorbâ cu ge­neralul trancex Hi este impresionat âe äexastrul râxboiului.

In cââersa Sevastopolului, veâsa ^.leosanârl cââerea unui regim âs tiranie, âe âespotlsm Asiatic, ^?a cum în victoria cle a^i, Ia 8e- vastopol, se garantea^a, se asigura, triumful civilizației, tot asa ^lecsanârl crsâe într'o rânâuire a Statului âupâ iâeils apusului: iâsea -âs libertate, âe inâspenâentâ. In 1885 scrie poezia „La 8e- VLStOpol". „O Doamne, /re ca sângele vărsatpe sad aceste Lrâari rntr'rrn războia turbat §â âeie o roaââ buna, un ârept âe rernorre Centru a mea /ara scumpa, ce Lace în âursre.Dupâ 1886, cu prile/ul Longresului âeia Laris, Marile Româ- ne?tl âevin subiectul marilor puteri. lâeea Lniril este mistica epocii. ^ci, în Oornitetul Dnionlytilor, în 1857 ^lecsanâri a tost un Iac tor âe prim orâin. LI tipărește „Hera Unirii" o râspânâe?te în loi vo­lante ?i, AâLptatâ rneloâiei, âevins un uragan âe Lon?tiin^ä ce cerea un singur lucru : Dnrrea.Ll a âat glas unei febre colective, el a lost trâmbi/a?u1 unui sen- timent general, ce nu-i?l găsea exterioriLarsa; el a pregătit colecti­vitatea pentru actul âela 1859. Iar cânâ se alege Lu^a, atât el, care era înscris între canäläa/il la âomnie, cât ?i ceilalți 37 canâiâati au âat pilââ âe o minunata Irumuss/e morala. â renunțat toft pentru OuW. blicio âeyertâciune, nlcio ambifte, nicio vanitate. Hu cunosc o mal rnâreatâ Irurnuse/e rnoralâ âscât aceasta abnegație, aceastâ «stumpare a personalității omenești, în lata iâeii âe Latrls. Ll'o ega- leMâ âscât sacrificiul pe front al ostașului, ^lecsanâri ?l generația lui a înțeles acest comanâament moral superior al vierii noastre âe 8tat, care amintește pe cel roman : Salus republicae suprema lex.8ub âornnia Hegelül Larol I, a scris „Ostașii blo?tri", omagiu poetic al âorobantilor âela 1877 si a purtat o aäevaratä prietenie Hegelül Oarol I, ca monarb.Los^la lui V. Mecsanâri âln Doine yi Lăcrămioare, Suvenire etc. ca ?i teatrul lui sunt înobinate în întregime iâeii âe Latrie. Lsa- trul lui a urmărit lie înârsptarea moravurilor (comsâlile), lie mân- ârla noastră ca neam. (Oviâiu, Despot-Voââ, Lântâna Llanâu^iei)Zulletul lui ^.lecsanâri a kost un seismograf âe simțire poetica a unul neam ce-Zi câuta âreptul la viata pe âeoparts, iar pe âe alta concretizarea reala a virtuților neamului nostru în atâtea nume eroice: Dan, Drsan, Letru Rare?, Htskan, etc. Lasarabia, Bucovina,

Lransilvania ÎHÎ găsesc locul în op^era Iul, ca o necesitate organica a lipului ^ârii.Oacâ un mare pictor ar transpune poezia Iui i^lecsandri într'o ilnsre lrsscâ, >ar ti cea mai trumoasâ Irescâ a neamului nostru dela credințele Hi superstihiile populare ca: Laba Hârca, Strigoiul, Noaptea St. iVndrei, pastelurile, Legendele, Ostași HoHtri, până Iu Imnul llegal.Doinele amintesc Iranul Hi codrul. Lăcrămioarele, apele Zi tlo- ille. lVlârgaritarele, văile Hi idila câmpeneasca. Pastelurile, trurnu- L^ea naturii; legendele, virtuțile trecutului Hi Ostașii noștri, vitejia de totdeauna a soldatului.poate clasele noastre sociale sunt cuprinse in variata lui opera, dela Iranul viteaz Hi voinic, muncitor, pânâ la cioooiu kanariot, sau pânâ la Iorgu dela Sadagura, înstrăinat Hi ridicol.Satul cu bora lui, cu dorul K-omâncel, cu doina iubirii, cu ls- gendele lui, cu karmecul Hi pitorescul lui traiecte în opera lui V. klecsandri.llatura cu anotimpurile ei, cu Lodica Hi Lernânâtorii, cu nota idilica Hi veselia ne tarmeca în opera lui V. ^lecsanâri.âlsLLandri a întâ^iHat lrumusetea statica a tarii noastre: plaiu­rile eu rnuntii, pădurile Hi apele; Hi lrumusetea dinamicâ, elementul de epopee, bravura soldatului nostru Hi dragostea lui ide patrie.Speciticul neainului îl găsim în poezia populara care se carac- terizeazâ prin doua mari însuHiri: optimismul Hi umorul.Optimismul este caracteristica rasei sănătoase, viguroase, iar umorul este de origina latina, actul nostru de naHtere.Unirea dela18S9, războiul dela 1877 cu independenta, regalita­tea dela 1881, toate aceste evenimente sociale, cari au dat vieții noa­stre de Stat o așezare de sine stătătoare, se găsesc crestate în opera lui V. ^lecsandri, cum soldatul poarta pe piept dcoralia, ce-i amin­tește bravura?i lupta.Ou prilejul focurilor IIorale dela lVlontpellier, V. ^Vlscsandri a dovedit tuturor latinitatea geniului, prin premierea poeziei Orutei Latine.V. âlecsandri a întărit tradiția noastra poetica prin .culegerea poeziei populare, tradiție care ne apăra de toate miasmele străine, căci, tradiționalismul. înseamnă clasicism, scbilibru si armonie, prin contrazicirea cu acea concepție a dezordinei estetice Hi a urâtului contonit cu arta Hi poezia: tradiționalism înseamnă etnicism, regă­sirea individului în viata totalitara a neamului, potrivnica cosmo­politismului steril.

IrÄlMonalisM, însemnează soliâarism sulletesc Hi moral, po- LiHie naturală ?i biologica în la^a individualismului snarbic, CMS NN recunoaHte â criteriu decât propria lantsaié" âe un criä mo- denn. (bl. RoHU).Ilradi^a întârsHte constiin(L solidaritâM âe rasâ Hi se conlundâ cu naftonalismul, isi- naționalism Hi Datrie se complsteWâ, liindcâ unul presupune pe celalalt.^lscsandri este cel inai reprsLentativ post national, atât prin temele poetice ce le tratsa^â, cât Hi prin marsle evenimente natzio- nals ce le înMÎHsaâ LI nu s'a izolat în msdiul în care a trăit, spre a-Zi cânta bucurii personale sau plânge dureri subiective, ci a lost crainicul urmi neam în vreinuri âe lurtunâ Hi în vremuri lmiHtite. Da nirneni nu ss potrivsHts mai bine cu lu el teoria lui lains, cure sus- lins câ poetul ÎHÎ alimentea-â propriu lui personalitate, prin rusâ, rnsâiu Hl rnornent. Despre aceHti pos(i si patriei scrie Narau- court undeva: „Dn post este un reprezentant al neamului. LI nu-si aparține. LI este Li neamului sau, al generației ^ale. LI este glasul celor muti, cu mandat imperativ âe a vorbi pentru ei, în locul lor, în numele lor Hi în îndoit scop : ca acsHtia sâ găsească >în el expre- presiunea, âe ceeace simt Hi nu pot sâ xprims; 2) grafie lui, si sâ lase în urmâ lormula âe ceiace a lost sulistul colectiv, la un mo­ment âat".Alessandri pe lângă titlul âe rege al poeziei, cum îi âe Lmi- nescu «l-a aââugat Hi pe cel de Dost al Datrlei, care e tot aHL âe scump ca Hi cel dintâi.

e IU ír 2 Iâe lUZ^K^ PKIQOK

Hárul regimentului âe cavalerie Hi-a äesebsiat stavilarul yi'n ^'oasta lui, lovs^te cu o putere inckernala visjelia.Oe unâsva, -âin tainițele âe^ertului imens, vântul care te î^ epâimântâ, âintr'oâatâ începe sâ se agite, te apuca spareâ âin aâânc, «clin strâckunâul tălpilor tale legate cu pământul, Hi împreuna cu șo­seaua, cu pietrele, cu acoperiturile cle stuck, te târâite în torentul lui nsînckrânt.var în spahiul âe culoare metalica, o puârâ ckina albâ se spul­bera în vâ^âub, acopere toate asperitâhile câmpului Hi'n curânâ ckal- âurile moi, prekace câmpul, într'o împârâhie aeriana.2iâul masiv âs oameni Hi «ni, se'mpotrivetzte înâârM vântului vitreg, care le bate âe ore întregi în ckahâ, se pravale peste corpurile âe solâahi strânse cot la cot, gata sa-i prâvale în mare.var nimic nu-i prâbuHSHts la pământ, ei merg tot înainte, în- ckrcmtâ tot mai botárát orice împotrivire Hi prin organismul lor âe solâahi tineri âintr'un popor sânâtos, circula acelas val misterios âs transkigurare.In cuprinsul acestei mulhtmi albe, orice pieâica stârnește HÎ scoate la iveala, puteri sucklelsHti necunoscute, manickestate prin Lapte, cari îi âuc pe kisváré, spre un implacabil Hi secret âestin.Lub sprincenele albe -âe omât, lucesc privirile âs Hoim Hi acești eroi ââi, cu ckruntile înalte, brâ^âate âe gânâuri întunecate, cu gu­rile aspre Hi bărbiile arcuite bârbâtsHts, aâuc a statui antice âe vic­torie, înlanhuite între spaâe si lăncii âe război.Ors^tetul coloanei stuckoase nu se mai veâe, apari h ia mâreaha go­nește ps pământul rusesc Hi nările largi ale cailor aspira viscolul yi pericolul cu voluptate.Hi pe cânâ picioarele încâlhate hârânsHte atârna potolite âe bucu­ria aburelii înâuioHâtoare, âin burhile cailor, ocbii umbrihi âe me-

lancobe,, privesc la iMna sprlndsnä Zi res, oare loveZte în pupil«, t8- ioasâ ca bisturiul unui cbirurg.O LI' de undeva din rândul lor, un ppât scurt, lâcu deodstâ c» spârturâ în coloanâ. Ii descoperise inamicul si regimentul Iu repede pus în alarma.Brancardierii intrarâ în acțiune Zi'n curând începu riâcarea ce­lor câ^uti.Intre râniti, un locotenent tânâr Zi Irumos, stăpânit de idsia biruintii, nu se supune, se împotriveZte voinței sanitarului, care-i kixa capul sângerând pe perna tare a brancardei.Lra stăpânit de idsia ca a râmas în urina si nu vorbea decât cle întârzierea lui.Ilmoragia puternica nu-i da conștiința cle ,pisire si nici o se- cunclâ nu so putea elibera cle sentimentul primordial, câ el e soldat si cu o luciditate scormonitoare, într'un tel de gvanâ sulleteascâ, el continua sâ alerge imaginar înainte, cu regimentul sau de cava- leriZti.Dar ocbii lui duri Zj negri ca diamantul, dibuie deodată pe tâ- râmuri cari încep sâ se învârtească Zi din cauLa sângelui pierdut, măreția viziunilor Iui, scad într'o mâsurâ înspâimântâtoare. Ilumina rațiunii lui se tăcea rece Zi cenuZie Zi prin negura se poticnea în bâj- bâiri, stâruinti, râsvrâtiri Zi trase prolixe, puterile i se otileau, dar reuZise sâ se ridice într'un cot. In câmpul sau vbual el prindea ultima scăpărare de copite si plinătatea calda a trupurilor de cai, improZcati când Zi când, de proectile, în bucăți pe câmp.Leva nelogic însâ Zi penibil începu sa se întâmple acum. va^u cum din goana tumurie a regimentului, puiu, calul lui, se desprin­sese singur Zi cu krâul câ^ut, venea spre brancardierii prâtuili în albLaiul înaintâ încet Zi se aZMâ cu botul aburit, ,lipit de margine» brancardei lui.Ocbii blâmi ai animalului îl cautau. 8e opri apoi asupra lui cu o privire omeneasca, cu o răbdare si o tixitate cari însbunsau.Otiherul încbise ocbii stânjenit. Atunci întristat, calul, lâsâ cavul în piept, tâcu înconjurul oamenilor Zi înotând în Zăpada tot ma; înalta, se reîntoarse singur, dupâ regimentul înecat în tulgi.Bolnavul tresari, bânuia ceva, îl nemulțumea ceva, ar K putut încerca sâ-i prindă Irâul Zi sâ sarâ în sea, dar nu știa ce greu Zi de neînlâturat. ceva care apása asupra picioarelor lui, îl înțepenise stu­pid pe l oc.

Le âesmetlcl totuși, sári repeâe în picioare ^l alerga atara pe câmp, unâe se puse pe cercel uri amănunțite; âar cuiul, nicăieri.Lsnâ se întoarse pe perna lui, povesti camarazilor âespre un oul cure priveu cu uu oru, ^l cure-l câuts pe el, âar tilnâcâ uu vrolss sâ-1 priveuscâ, cuiul plecuss câlcânâ ^âpaâa mure, parca savârslnâ uu ritual.Lum camarazi îl priveau cu ruliu, ei îyl äste seuruu câ uu i'su înțeles ce u spus, câcl ciupâ ce li prlvirâ cu guru câscuiâ, uuui îi spuse cle ruul uruite ori cu glas âe miirmlerâ :— Iuuiste?te-te â-ie bncotenent, troutul e âeparte, aici suntem iu spital.r'arâ iuâoiuiâ îi creâesu uâuu si suborâonat uuei puteri supe­rioare, yi retușa âeoâutâ sâ ruul servească ?i alte âetalii. Lâmpul se iacea tot ural alb, el vâ^u trecâuâ pe lângă el âoi sanitari, âoctorul cu siringa âe injecții, se poticui îu lungi îuâoeli, apoi aâoriul tâcân- âu-yl âc»uâ cruci.Lpre mijlocul nopftr însă, ceva îl âe^teptâ âiu sonru, sari îu sus: o pre/eutâ: Oulu !— Lâ mergem, spuse Oulu, îi vorn ajunge si vorn tace lucruri extraorâinars!iZoinavul âescbise gura sâ râspuuââ. Ora pierâut. Laiul lui /orbea!Li conâus âe instinctul âe conservare, câutâ âlbuinâ o mâna urgenta âe ajutor .— blu te speria vorbi iar vocea calului, se apropie ural uruit âe el sl-l spuse âin nou Ia urscbe:— Lâ mergem ii vorn ajunge, âestui arn întârziat!— Ii vor ajunge, âestul au întârziat, vorbeau toitl acum în ju­rul iui.— ilrscl în patul âurnitaie csrnsraâs, îl șopti ușor un rnsâic.Ol âescbise gura sâ-i explice încurcătura ^i sperietura iui, âar mâinile bipnotice, îl mângâiau savant Fruntea, ocini, pârul, brațele, ir înconjurau blânâ mijlocul sl âe teama sa nu aâoarrnâ âin picioare, se târâ u^or âupâ ei, pânA ia patul lui.Oar si el îi șopti in urecbe:— Il vei ajunge, âestui al întârziat!Atunci o boiMbâ câriu unâeva în apropiere sl sgomotul internal al exploziei îl smulse âin Fascinația asta periculoasă.Lei âouâ^ecl âe bolnavi, tura ajutati sâ se aâsposteascâ într'un

Hsn^ aâânc, acoperit cu Mâ, câci exploziile urmarâ sistematic, âouâ «re în Pir.Ke veâe câ inamicul âsseoperise, sau bănuia vre-o tormape mai mare, aâZpostita pe unâeva prin LâpWi.l^lu Htiu «Lire âin bolnavi câru âin picioare Hi începu sâ urle. 8s îngrâmâlâira atunci top sâ-i âea ajutor, îmbrâncinâu-se pe întuneric, Ppânâ âupâ ineâic amonte, top într'o âexorâine Hi gâlâgie âe neâe- scris, Hi curn se repesirâ toii spre e-HÎre, pe el ii opri cineva în UHâ: bulu!Obrazul prelung âe cui, sta lipit âs geamul upi, ocbii lui în- gbehap, încercau sâ pâtrunââ prin sticla.locotenentul se smuci sâ-1 alunga ou âisperare, nu înțelegea el âe ce nu-l putea alunge, striga, se sbâtu, âar usa se âescbise âeoâata «ingurâ, p câl veni repeâe, p îngenuncbie lângâ el.?e uHâ atunci, top oamenii sperîap, eyirâ învâlmâHÎnâu-se p bolnavul xâpâclt, începu p ol sâ alerge. Oalul înspăimântat oâ-l pierâe, se repezi sâ-1 azungâ, pe urinâ âesigur el a tăcut un salt în laturi, s'a împieâicat, a câ^ut, p n'a mai auriit nirnic...k'iinâ toarte bolnav cu coastele si capul în lep era aHernt pe o brancarâa âe clungi.Vrabcarâierii âeabia se mișcau printre bolnavi, pentru a nu kacs vre-o mișcare greptâ, care sâ ââune^e bieplor rsnip .Ou multa pruâerpâ, âoctorul riâioâ câte pupn tarnpoanele âe vata âe!pe ocbii locotenentului, in a?a lei va luinina ^ilei sâ ia încet, încet, locul luininii imperioase âe pe câmp.la luinina alba, obrazul locotenentului se convulsiona brusc, âoctorul îl potoli repeâe p-i netezi lruntea, âânâu-i staturi părin­tești.Lra krig Hi trist p acelaH vânt glacial, bâtea în obrap ca niHte brice, lra inult âe cânâ câ^use? Ooainne ce liniate era, sângele îi curgea uyor p calâ pe târnple si pe gât.Ocbii lui parcurseră visânâ cârnpul alib lârâ stârcit, cânâ âeo- âatâ în ^âpaââ, mereu trea^, mereu viu, calul lui care vorbea! Pi bolnavul câ?u iar într'un tel âe nebunie, âar într'un spirit care nu-1 împieâica totup sâ vaââ toate âetaliile.(lapul se lungea spre el, negru, calâ, lucitor, aproape âe mar­ginea brancarâei lui.lop îi veâeau tixitatea ocbilor galbeni, top îi aureau glasul, âar nimeni nu Htia nimic, numai el înțelegea...Vru sâ alerge spre el, âar îaâul âe țese si sânge, îl înțepeneau,

Hi-1 âureau patul âe cbingi, 86 legânâ pe picioare, gata sâ-1 prâvale, âoctorul veni repeâe lângâ ei.— Dragul meu, Li spuse ei apucânâu-i voinicește mâinile, acum Linâcâ CHti mai dine, ani sâ-ti tac pe voie sâ te liniștesc.HL-i riâicâ capul încet >âe pe perna scunââ Hi tace.Oclui «liberului voâeaiu dine acum, Fixau câinpul imens, Fixau capul calului, cu coarna înFoiatâ in jurul urecbilor mici, ca ni^te aripi.Vru sâ-l strice pe numele lui, vru sâ-1 mângâie, sâ-i cuprinââ gâtul lui calâ, vru sâ-Hi smulgă kebele, cânâ âeoâatâ au^i un ^ipât, ceva un tel âe geamât, un neoliWat lupg, âin ckunâul pământului.?lctul gânâirii lui pânâ atunci strâns inoâst cu nervii lui neo- rânâui^i, se âestâcu âeoâatâ, H'stunci toata învâlmâHala asta âe ne­înțeles Hi âesnoââmântul balucinant al viziunilor lui nebune, ?i ca­lul acesta care vorbea, se rezolva uHor în lumina limpeâe a 2ilei.Ou oclâi înseninati, cu suFletul UHor, el privi Nemișcat înaintea lui, timp âe minute lungi.Oglinâa tâcutâ nevorditoare, priveliștea âe sud drancarâa mă­runta, înțelepciunea âoctorilor Hi a sanitarilor âin jurul lui, înHirau Faptele pe 2âpaââ, ca niHts mărgele âe Fir.Hi vâm ce s'a întâmplat.Oalul lui, cu el împreuna, Fuseseră loviti grav âe un obuxDe el îl purtau acum pe sus, braFe moi HÎ Frâ^eHi, iar pe Duiu, Ll îngrijea un solâat tânăr HÎ-1 sărută pe obrax ca pe un copil.— Oalul asta, spuse âoctorul, cu care ai vordit într'una pânâ acum, suckerâ extraorâinar ou ocbii la â-ta, ca un om. Dacâ l-am Fi putut salva, vroiam sâ vâ îmbarcam in scelaH tren pe amânâoi, spre cssâ, HÎ-i LHe^â cu grijâ perna, sâ nu-i kacâ vre-un râu.Lolnavul opri oclui pe gâtul animalului nobil, pe crupa lui âe atl32, ,pe gambele tremurâtoare, gingașe ca ni^te mlââite.loropit într'o aââncâ moleHire, okiterul Lntr'un eLort suprem, ÎHÎ înolsHtâ mâinile pe coapse, HÎ'n jurul lui asemeni unor Fantome, umbre neliniștite începurâ sâ se rostogoleascâ în Hoapte.latâ-l acum înconjurat âe toate părțile. Oe vroiau âsla el? Il împieâica HÍ-1 supâra nâul acesta âe oameni, câci pe cerul lăuntric al spiritului sâu, un mesaj câruia nu-i putea revista, un mesaj âin- nauntru care-i poruncea, îl strigâ âin pragul lumei noastre osânâite la peire...lntr'un salt Duiu se apropie âe el, coama nsagrâ unâuia klutu- rânâ în bâtaia vântului, Ll privea cu ocbii pâtrunLâtori âe om, Hi ' âintr'o âatâ locotenentul se simți mai tânâr mai puternic, mai viu,

HÍ SidÍL acum cunoscu el înțelesul tsplurei acesteia pământene, u^itâ Iui prin atâta iuloire.Li ,36 atârnâ î-nZrâ-gostit âe gâtul caiuiui HÎ-l sâri în yea.Qoîr-ii ini sunt plini cie luminâ, sutletul îi e u^or, uHor, ei nu simte acum sub palmele ini calele, numai pielea âelicatâ a ini Luiu, ci ?i elanul râ^boinic, en păsuire osslântuit 6«a6atâ si Amestecat în siintnrÜL amânciorura.Pi eu o vigur-oasâ presiune a coapselor, ei îsi -împinge -calul, ps urma regimentului, strâkâtâmZ spațiul amâncioi, într'o am-enintare proteticâ...Li galopeaTâ, galopează, tériéit, stăpânit 6e iâeia biruntei, pânâ ce o suâoare lucitoare, Acopere cn spuma alba, tlancuriie animalului cie catitea...Doctorul e posomorât, ii tulbura mlâclierea bruscâ a tenUoans- ior otiieruini acesta, svelt -?i -cie rasâ ?i-i pipâie repecle inima, care nu mai merge...Involuntar sunprinâ-e si în lâturi tremâtarea 6e stârcit ^i uiti- mele tlbre sie -caiuiui, care se încorciau., Pi pe cânâ nuri âspsrte râsunâ tot rnsi tare iarinL luptelor crân- nene, în AO6M8Í inininâ Apuci rulâ 6e ÎArnâ, câiârch ^i QLÍ, Ajunși iâ cel rnâi cloloorât punct ai vitsiitátii lor, într'o LtinZsre tulgerZtoLre L v- âiior, rnnrirâ în Aceis.si oiipâ Mnânâoi.Doctorul se rMiinâ cie tur^Z, uinlurinclu-si oclrii eu inâinile, pen­tru cn nimeni sâ nu vâââ cnrn îl cuprinde si pe el rnAZÎL...6âci cu pleoapele lâsute, reconstituite respirânZ clin uââncul pieptului convordireu ^i stârcitul Acestor 6oi cAinarALi.M ruderte tot -ce este in IpZâturâ cu rânitii, 3 vâ^ut âtâteu »târ­âituri, scceptâ ^i vecie clriur, progresiv rs^â cu ra^â, ciin ^jocui exts- tic Mn Acea încruci^Ars -cie ultiine luinini ciin ocliii lor, siluietele lor, srinonios înlântuite, gslopánci Z-erisn, în urinL regirnentului încie- pârtAt.Pi vrAM rnisteriousâ nu-l reuäuce în âomeniul omenesc, pânâ ce priveliștea eroicâ, âe o extraorâinarâ precixiune, conturntâ în aer ca un tiligram, nu se topește în lumina 6e restrângeri uriașe, ale ar-uncâtoarelor cie klacâri ciela iuamic.

p V I L— râtuialâ ÎN Z scte —

öe vilnorr ion

L o I u I. III— rumars xr xtá-xit —

8 L D bl VI

eo^blá IRI^, *?IIIV, M^oo

?lllll sl7rmäre§te pe Oumitracbe câțiva pa^i, încruntat, cu ura. Ocbi- lui urca o clipă încet în susul copacului ca §i privirea celuilalt, apoi âe-oâatâ i^bucne^te, înâbnxit Li râu.-) Oucefi-vâ âracului toft! (laragbioMor. -^m colinäat trei Mei âe >ani lumea, pentruca alei, într'o singură 21 sâ mâ îmbătrâniți... sO clipa âe slăbiciune, îl sr- -este sâ se ralimé âe acelas stâlp âe care, mai înainte, ss re^emase îVeac?u. I se pare ^i lui acum ceva ciuâat, âe vreme ce î?r trape maira -i se uita neâumerit. Dar e într'aâvâr sleit. Aproape caâe re^emân- ân-se cu umărul âe stâlp ^i frânpânâu-se sub s/ârsalâ. Ocbii îrrsa licăresc aprinzi ca la o fiara încolțită. >§crâxne§te^^a trebue sâ -s îi simlii jaguarul cânâ am tras al treilea glonf. I^u se mai putea elinti. 8e râriimase âe copac .si se uita la mßne, bestia, cum 'încarc pușca. Darcâ r!ioea: încă n'am murit! Du o împuțeam âar ea era biruitoare! întocmai ca ?i Laligula oare striga Ia Licoare lovitura âe spaââ a lui Lbereea Zi a conjuraților: Incâ n'am muM!... Incâ n'am murit!Mmm... nu-i plăcut sa Liî în pielea lui Oaligula, âar botârît n a? vrea sâ kiu nici în pielea Iu! Obersea. Incâ n'am muâ... Incâ n'am! murit... sapoi âe-oâatâ /ormiâabil, se riâicâ âe parcâ-i pută âe un salt nou §r urlu). Di, încâ n'am murit!... I'nage si^al patrulea glonț! Halâe! -I'rage!... sOar la cbemarea lui nimeni nu râspunâs.

Doar Llago a îrrceput sa cânte pe ckitara tur.' „Milrai â goni cai» râil" Ixl aurul cântecului kuiu se reculege Zi se potolește). Da.âreptats. Invâfâtura âin pustistâti prinâs dine astâsi. 8â nu mal gonesc xaâarnic caii tâi... /Dar cele âin urma »rote slăbesc Zi se sting ca o oftare).kasa^i-mä în pace acum. 8ânt obosit. s^âpoi rârâmânâu-Zi capul âe umărul lVegrului spune încet): lVlago, bas...MâOO: /începe psalmoâia lui urâfascâ)In bruma soarelui î^pune klutesc nălucile ps clone ^i toate au aoslaZ...klIIV sil oprește): Ila!... Ilu inai au Nici o noima versurile astea. Os Ä üne Mago. In trib erai cel mai krumos bărbat âin l-ongobor^, iar sici luge lumea cânâ te veâe Zi te izgonește cu topoarele... Ru. ^ici sânt altiéi âe năluci. 8tau în oaâre pe psreA, stau agâfate âe Lecare lucrusor păstrat în kunâul scrinului, acolo unâe sânt rockige âs âouâ palme Zi unâs trâsZts moartea. Moartea Zi urma lacrimilor mamei ps cutiuța âe carton, măcinata Zi roasa, a briciului cu care- m'am ras întâia oara...Hi mai e acolo un evantai nou-nouț, âs treizeci âs ani. Il cum­părasem să-l âârussc Zi iată, stâ Zi-scum în cutia lui... Os mai sicriu Zi aceea. Dar câte nu-s?... Valute Zi nevăzute mlai ales... /Ou un oftat uZor).l^umai eu nu mai sânt... Os-oi L kâcut eu mins, nu mai Ztiu... (Âe »nsuZi) âb!... Risipitorule! Oe^ai iâcut copilul âin tine?Hi totuZi... Zi totuZi... âecânâ sânt ps prispa asta, simt nevoia ss mâ legene cineva, karca sZ aâuce cu mine! o obosealâ âe cincidsci âe ani. 8â Ii uitat mama sâ mâ legene oâatâ?...Haiâe, Mago, leagânZ-mâ. kesgânâ-mâ Zi spunemi cum Lm5 spunea ea: Dar mie nu mi-e frica, âe ce să-mi /ie frica?Doar lampa mi se pare câ-i prea mititica...Lbsei mamâ bunâ! kare-mi-se mie ca lampa se stinge âs tot... Oâ-mi un strop âe apâ vie s'o mai! aprinâ âin nou. 8â iac âin mine oanâela ta./Oe âeparte, âe peste âealuri, colinââ clopot rar, âe seara, kuiu tresare Zi se riâicâ).IIuuu! ^ULÎ clopotsls Mago... Oântâ Dumnezeu pe âealuri. 8s kacs va^âubul pumn Zi goneZts... Zi gonsZte... pânâ unâs obossZts... /mai rar, mai încet) până unâs obosește... /repeta acum oftânâ, ca o suflare) pânâ... un-âe... obo-seZ-te...

- ea A-7r6r a??rrn^r7'r^.' 8îtLi... î^âeusSm versus...î ^.cum îmi aäuc aminte (^r începe sä recite).-l Oe sni acela? clopot sunâl ^cela? cântec vecbiu ?i tristj Lână )ertfâ 6s...f^e oprește. ^4 uitat. Lautä sä-xr aäucä aminte ui-rnarea). ^.b / ^m uitat... (reia).-Oe ani acela? clopot sunâ ^.c-ela? cântec vecbiu ?i trist Lână (rärexte) iertte... cle... (O mișcare äs ciuää cloue- aexte cä uu-?i aäuce amrute).L0/4ff^ IRIl^/c (urmează u?or, firesc).- ...miresme-ânâ, Omgma ocbilor lui Lrist.(Lele äiu urma norde aproape nu s'au aurit).?OIO sa ascultat îupdemuit iu sine, apoi clupâ o clipa).- proas- ts versuri! Line ca nn ini le-am aâus aminte! s^poi se rn/unää în ammtrre). Oram âs ^aptesprerecs ani. lVla bântuiau marile între- bâri ?i marile înăoeli. yeâesm cu marna aici, cum stau cu tins.? — „l^lu este vumnereu, mama. O o vorba..." — „Loate, puiul ma-mei. Mâ Zânâesc numai câ pentru tins si cuvântul „tata" s totc»- vorba cle vreme ce nu l-ai cunoscut". - „blu. Oiinââ )u6ecata îmi! spune ca nu puteam ti tarâ un tatâ". - „^clevârat, puiul mamei.Oar tirul asta cle rarbâ cum poate ti?" —- „Oi, Ooamne, mamâ. O o energie care-I încol(e?ts... ^sta e limpscle in ?ti!n(â". — „Oa", rics într'un târriu. „Lrs6 câ Oumnereu nu se supârâ, âacâ-i scbimbi numele..."II cântam raclarnic pe Oumnereu, eolinânâ prin toate slăvile lui, rar mama mi-1 descoperea într'un Orilor 6e iarba __ Mamâ M-e âraZâ, mamâ". lace. - .^u trebue sâ fii supâratâ, câ mi-j ÄraZa". Lace. — „înțelege câ a?a e orânăuitâ via^a. 8â privești îna­inte, numai înainte. Im la mine... eu... eu... Qoana tortelor mamâ InWnte..." /4cum râmbe?te... 0cb!i mici ^i vii tremurâ HÎ râmbesc pleoapele ss -bat u?ursl, tâmplele s'au lScut a^a albe parcâ-s reci...-- Oe ce 2âmbe?ti?" 0 iau cle mâini. Sunt reci mâinile. ___ , Os ce râmbsM, mamâ, spune?" Le pleaca peste truntea mea si mâ săruta. Lura i^i fierbinte. ?i pânâ ari stâ sârutarea el aici, (arată fruntea) ca o pecete, pecetea unui râmbet înfierbântat ^i taimc...' ^b! cle nu mi-ar K teama, în clipa asta, sa întinâ mâinile, a? âa <le obrapi si vii... r4sa âe vii, câ nu mai întsleZ cs catâ... Line pe vine vrea sâ-l smulgă cle uncie e ?sllot timpul acestur paragraf, Mayc> cânta „Oa i^uor ,-eâea co-„li'ârnMrL" 1—2. 6

pilul". înainte âe versuri Ouiu întovărășește ?r ei câteva clipe apoi îl iasă sinpicr Lbucnexte):Le catâ numele tâu marnáOe crucea porhii âe arama?L-o îmbiere pentru caileLâ bau âe urma urmüii tale?Mormântul tâu s plin âe HoriHi toate se nrânesc clin tins^a cum m'ai branit ps mine...Ve^i bine, loate-mi sânt surori... Oar ele, mamâ, toamna mor. Lâ bat eu pe calea lor?s/l oprește pe Mapa clin cântec), Asculta clopotul Mago!... ^urâ os spune? Ma-mâ... Ma-mâ... Hei? Line pe cine striZâ?... ,Lu pe ea? sau ea ps mine...sOe-oâata tresare ca nn arc, cn ocbi âe spairnâ privește spre g-eamuriie întunecate ?i spre u?a, într'aâevar acolo s'anâe urr pas rar si âomol). Line-i acolo? sapoi cbrnnit) Line umblă prin casa?... Line?... sîî^a se âescbiâe încet, ca s^lb vra)â, nn se veâe cine a âes- cbis'o. Ouiu întreabă pâtnit): Line-i acolo?... sin nepru! purir âe sala o forma alba, subfiratecâ, abnrit ca o veâenie, se încropește âin ne­lămurire. Ouiu întreabă încă oâatâ înebunrt.' Line-i acolo?LLLN^ VIILO^Oâ Ikllbl^, OLMOO, MOH M^LVLI,OOIOMOH M-^LILI sLu un glas âulce âe parca nu-i/al lui).- Ou« Oui^or.OOIlî s^4. încremenit. L într'aâevâr c clipa nalucitoare. în­treabă pe îrina).- Le-a spus ?IllIO-V: Ou, Oui?or.MOH MáLI'LI: Lu, Oui«or, Maktei. Pi-iam aâus Zberocul lui Lonasul Osul, câ se lasâ Irig...OOII7: Lbesi, mosnege, nu știi tu ce kri§ mi-ar ki în Zberocul lm Osul. lîu mai vreau pe mine stras âe mort... Oâ-1 babei, sâ le strânZâ la loc.MOH M^LILO Labei? sH'i âa âin cap într'un cbip ciuâat). OasZ ca m'oi pricepe ^i eu. Oumneaei câne știe unâe i-or ki stîclinâ ocdiî la asta vreme.

: N'ai aäus-o cu tins?LLO? IVl/iLÜLI: N'a putut-o el prinäe náci Harapul, â'apoi eu s'o sâuc? 8'0 bucurat âe învâlmâHealâ yi s'o mistuit. Drânsese âs vre-o 2606 sui năravul sâ lugâ, Is unul...Laba?NO9 lâ^LILI: Dai ce? 8 ca ruiue, conasule? L tânâra pro- cietL. N'are âecât trei sui peste cincizeci, ^.m tot întors'o eu in nsâe)âeâ moștenirii. Dar acum...Va sâ zică Hi tu si svut âe sulerit âs pe urma mea?... M'a?i L mirat sâ nu mâ tsci ?i tu sâ sulâr. msi rămas cineva?OO/VN/V IKIN^.: Lu.UO? M^.L'l'LD Lee... âar lașa bre, OonsH Duiule, nu te inai amâri âintr'atâta. Om tocmi mâni o lemee aHSzatâ Hi cuminte. Iaca na pe 8ultana... Zmu, aceia tot mai are ea câțiva... Dar iaca una careti ebiar vââanâ: ^.nica...OO/VN/V IR.IN/Í sOu o izbucnire âureroasa).- ^nica? Dsntru ce tocmai ^nica?^iO? îâ^VLILI: 8 priceputâ, Ooanâ Irinâ. Doar si avut-o sluZâ atâta vreme.OO^VN^. IllINâ: Ilocmai âe-aceia sscurt).?I7III suncbeHului).- LlloHneagule, âu-te cbiar acum Hi aââ kemeia aici îmi încbipui câ are basme trumoase âe povestit.OO^VN/V Iliiül: lntr'aâevâr. IVI ai ales unul. Numai mâ înâossc âacâ-1 msi poate povesti. sOu secera pe 6a însămi). ^Vli! D rostii! ^iunA sâ-mi pierâ Hi eu cumpătul ca to^i ceilalți. Li bine, Le! Mai devreme sau mai târziu trebuia sâ-mi vina Hi mie rânâul. s/nain- tează sp^-e I?uiu). lata, aștept.k'lllll t^lrc o încorâare âe /rară pata sä se arunce, âar se în­clină rece).- Luna seara, Doamna, s/lpoi se răstește îa moHneap). Oe-ai amortit sici? N'auzl? /V mai venit cuiva rânâul jsâ Luga. llaiâe âar, âescbiâe poarta. Dar ââ-o în laturi sâ posta trece pe ea treizeci âe ani âe-oâatâ Hi cu sicriul lor cu tot. Iar âscâ-i prea vreu âe âescbis, ia-1 pe lâaZo sa-ti a)uts slur Mapo).- Nla§o, da nil i <Oei âor es repsâe). 8OLNiV VIIIIltINâ, DDIDPIIID sOruâ âe politicos).- lata, poarta este âescbisâ, Doamnâ. ?oktim! s^i ap/inâe brusc în ocbii er o lampă âe buzunar sau ^un âidrrt. Ooana /rina tresare sub lumină ca sub o lovitura). O! Lrtars.

uitat câ vâ âoare lumina ?i vâ speri«. Hi âosr trebuia s'o Ptiu, ^.vem si noi in Llsángascsr niPte vietâti la tel âe triste, ^e-^e Ie Lic negrii, kiinâcâ SPa ^pâ ele cânâ le in)ungbe in ocbi câte o r32â âe luminâ. s§truge). ^.cum, câ e iarâ?i intuneric, putehi cobori kârâ toamâ. veci, coborift, Doamna, coborift.LV^N^. lR.IN^ fLu o mare s/â^rere lăuntrică ?r o mare milă): Line mi te-a âestrâmat LPa?DDID sli laprruâc scurt lumina iu oclri Pi răspunâe rar).- Des snnees lirreparabls outrsge...L0^.N^ IRIN^.: Le-ai spus?DDID: L/ü-aft cerut sâ vâ luminez. lata, v'am luminat. Doare? De asta âstâ, creâechi-mâ, prinâe sâ mâ âoiarâ Pi pe mine. Dute^l ki multumitâ. N'o sâ trsacâ mult Pi parcă vââ bâ purceâ sâ Pp Pi eu ca ^e-^^e... 8â stingem âar lumina. încep sâ vâ âau âreptate. L mai bine sâ ne cunoaPtem mai puțin. Lolositi-vâ âe poarta asta aPa âe larg Pi âe prietenos âesckisâ. latâ, caii âomniei voastre au in^e- les. ^.u tras singuri trăsura înlâuntru, sâ vâ kie mai aproape. Htisl, cânâ nu se veâe árumul, s cbibruit sâ«i laPi pe ei in voia lor. Doua neguri, tac aâes o lumina, aPa Lic si ,mei pe la lulear. Dsiâs, Doamnâ, pleoap. Vâ implor! Diie-vâ milâ âe âumneavoastrâ.LOáN^ ILIN^: De mine?PDID: Da. Doliteta e-o bainâ pe care n'am purtat-o âe mult- Llâ strânge înspăimântător.LO^Nâ Line p-o cere??DID ssu/lâ greu).- Nu Ptiu, bracul âsta, casa asta... sau poate ceva care plutePte pe-aici, nevâLut si tare, cum sr ki — Ptiu eu? — respectul ka^â âe varul âsta, in âosul câruia se ascunâs mjurâa- ris âegetelor mele âe la șapte ani... Iar colo, in colt, un prolii âesenst cu creionul intr'o Li cu soare, âupâ umbra "unei Deje cu obrazul lipit âe perete sâ-Pi râcoresscâ âogoarea... Lum sar Lies: mormintele, Doamnâ!LO^.N^ IUIN^.: âa! Llormintele! lVl'âP ki miirat sa nu te in- torci iarâsi la obsesia asta.DDID: Li, Doamne. Dacâ a ti vem cu milne âin Lulear, v's^i îngropi vâr.ânZ, âupâ treizeci âe 3ni, ce mai cimitir e aici peste tot. Lreâsam câ intorcânâu-mâ ls pâmânt, mâ intorc la aceia ce nu se scbimbâ. 8tiam câ numai kotograkiile celor morti mor oâatâ cu ei. ?sre-mi-se câ smtinirsa mea se crsâe grââinar mai bun ca Dum­nezeu, câci, iatâ e aicea ceva care Pi-a ingââuit sâ moarâ kârâ sâ tie seamâ âe orsnâuislâ.

Oresc nueü ?! plopii, copacii câți sâni Dâmântul începe sâ intre'n pământ Ilrmearâ-I bâtrâne, ?i lâ^te cuvânt...^?a spunea marele post, Mo^ok âe paisprezece ani, osre kirepts, cunoștea tonte âestinele lunni. Deci, pi pe-aî ânTnneavosstrâ âoamnâ, oare încbeîaft priveliștea âe nici, cs ultima bucâpcâ âe snc âintr'un cerc, âesâvârpinâ-o.IIIIO^ : Drin urmare?DOIll: 8â Âcsm: âin âursre, Dosmnâ. Din âurere sâ-mi pu­trezesc stâtes csri ar putes sâ-mi tis o liniate pi un (el, — cânjâ sitele âe cari — ce sâ spun? — m'ap scutura bucuros, — trâeso cu înââr^ire.00-^0^ Utilii: Os mine, nu??OIIâ: liu, Doamna, nu. Lrtsrs. Vorbeam âe smintiri. De aceea os nu poate putrezi upor. Ii'are oricine tericirea Iui Doger Ie Oarâ, camaraâul meu âe escaârilâ âe Oompiegne. Intr'o buna rá a carut cu avionul. Ii a rnurit. In scbimb a rânias nebun, norocosul! Oe nebunie minunatâ! Htia tot, ținea minte tot... Nu uitase âecât p^e cineva... De cineva pi pe un alt cineva pi tot ce era legat âs Doamna cineva.înțelegeai? Doamna cineva avusese eleganta sa putrezească în el. Lbei, ce n'a? âa sa am' pi eu fericirea asta... Oâoî, ista, e unâeva pe aici, prin creer, un locupor care-i prea mult. liu mai mare ca un vâri âe âeget, tara înâoislâ. Dsr stau în el pi ti ti treîreci âs sni... âe oare âeb!, spun ârept, a? vrea sâ mâ âespsrt ca âe o msrtâ proastâ. Da urma urmii nu-i rubine... tiu i-sm irbutit... ^.sta-i tot... Ie cbinuepti treireci âe ani sâ ciugulești ,âin patru lumi un om sâevârat, pentru ca la urmâ sâ-I ații sub acest înveli? riâicul pi jignitor, care este Oescpu... lVluncspti Ia tine triereci âe ani, cs o keines Ia tata ei pi cânâ, gata sâ, pleci Ia marea sârbâtoare, te mai privepti oâatâ cu âinainte mânârie, în oglinâa âs Ia soarâ, te pâl- muepte âin âosul sticlei mutra aceluia? Heacpu... lotu-i prea trist Zi prea caragbios tot oâatâ ss->(i mai poatâ slup, ârept mângâere, kiinâcâ tl-^l râtâcit celelalte câi... (rar) celelalte câi... ^.âicâ una... (încet, înădnpÂ) ^.âicâ toate... Hti(i, eam goslâ lumea uneori. Doamna. Dustietâftle âin Lakalave, unâe te âsprinri sâ gânâesti tare, ca sâ înâoepti mâcar astkel populația âe?ertului, sânt mult mai întinse âscât tárámul lVlaâagascsruIui... Vsâeti, âar, câ urarea sr ti cu rostul ei la mine.OOtVII^ Hi n'o Ii buna pentru orice om?DONI: Om! Oânâ sm vâ^ut întâia oarâ „Strigoii" âe Ibsen am

tost cutremurat HÍ mi-am 2Í8! latä, asta este povestea EL. Lu sânt. Oswald ^.lvîug. ^1-o lunâ de Lile am bâiguit cu capul iu poala ma- mei, „Vermoulu" mamâ, „Vermoulu", mirându-mâ straHnie ca uu dau nici uu semn de bemiplegis.IRILI^.: Leuiru ce-mi spui asta?Llllll: 8â v'aduc aminte câ atunci când a ti vâLut — uu Htru, tirsHte- dar kâuuesc câ ati vâLut, — Leidelbergul de altâ datâ, v'ati Lis: „^.sa am sâ-l iubesc Hi eu pe Lari HeinL... iu tâcers Hi toatâ viata Hi la tel am sâ-l stâtuesc: „"Le insori?... 8'0 iubsHti XarlbeiuL si sâ tii bun cu ea..." Vreau sâ spun câ avem -uneori o anumita stima — sâ-i Lic asa — literarâ pentru suEsrin/a pe care no s'o a) ungem uiciodatâ. L ca dragostea desnâdâzduitâ de copii ce o au oamenii sterpi. Li! Orace! ^u iuceput sâ-mi scape vorbe cari uu se potrivesc cu tracul meu. I^egreyit, ar ti trebuit sâ spuu câ uu se potrivesc cu sir aprinde innuna în /asâ) venerabila dumueavoa- strâ persoauâ, dar, — cum vedeți, — calc din ce iu ce mai râu. ZA amân dar taitasul acesta peste treizeci de ani. L uu râstimp eu care ue-am deprins, uu-i asa? Va ti Hi atunci searâ liniHtitâ ca Hi acum — poate mai puțin vicleana ca asta, -— iar noi, târâ indoialâ, vom ti tot umbre, cum sântem Hi iu clipa de ta/â. tiu cred sâ mai am astâ peuitoare lumiuâ, iu scbimb voi avea uu trac mai bine croit, uu guler mai bine câlcat si o cravată, ca sâ rác aHL, dstiuitîv tâcutâ. InstârHit, ca sâ intrebuintsL uu termeu diu manutacturâ, aH spune: Voi ti ca scos din cutie.ILMrV: ^tii, la ciuciLeci de ani Hi la ceasul âsta de iutunerie, asemenea glume suuâ cam ciudat.Llllll: rV Lu cunosc glume cari sunâ mai ciudat, mâcar ea sânt tâcute Liua iu plin soare, in plinâ varâ Hi la nouăsprezece ani. Le Licsti de asta? : Os care anume? „Lsti povestea mea cea bunâ?"LOIO: blu. „LHti psalmul meu".IlllbH: „Irâese iu dragostea mea ca sub boltâ de biserica".Lllllt: /tsa! „8i mâine ne logodim!..." Li, baids! Li mai de­parte. Utilii scn dinții strânHi).- L vorba numai de glumele cari n'au tost Liua...LOIO. — âtunci spune gluma de-a doua Li. Ooar aceea e gluma mare ?i krumoasâ: ,,llu inai ai ce câuta pe aici. M'am lo­godit cu tleculce..." Luus glume, uu-i a Ha ?

LOáNá IKINá. — Mal sles un3.LNIL.--- 03176-1 36663 ? Nâiâs, 8PUNS.OOáNá ILINá. l)o3Mns! D3câ mâinile 38tS3 nu-s IN 8t3IS S3-INÍ 38tux>6 Zur3 ini 1s tâi... Opa).- Nu! 1-13! Nu! Pi-O spun âs trei 2S6Î ás 3NÍ in, kisoArs 2Î! Li, 3LtáLÍ, NU vrsäu 80 8PUN.LDID. — Lentru ss?LOáNá ILINá. — LentruoZ... psntrueä s âs nsîMslss... LLID. — Nu-i 3^3 ?OOáNá ILINá. ,.-?i 63 suklstul 6-0 iueäris prime) 6ÍO383 03 un 6S38Ornio MNA3^ pssts M38Urä 8Í 63-1 poti 86LP3 âin M3N3 INtl' O l)UN3 2Í 6intr O NSl)3A3rS âs 8S3M3, 6lntr'o prostie 83 86 Oprs3863 PS V66Î6 1â N0U38prS2SOS 3NÍ. Li, iâtâ, 38 tâ, într'sâsvLr 6 o glumâ gro23v â6 6iuâ3tâ...LI1II7 scaîm si äespustat). — Nu, 6o3mnâ, nu e ZIuinâ. L âosr un L-ol âintr'o WSLZ8 SoIvsiZ âin Lsei- 6)nt. HtM, SolvslZ 63N6-1 3^tS3ptâ PS llOiNSNUl SL P3N3 13 8Í3I'^!tu1 VÍS^Ü, --- 3<lÍ63 tNSL 663LUN1cât 83 3)uNZ3 I3 6ââeiS3 cortinei. I)uMNS3V038tr3 3-ft i^kutit 83 LMptM 3tät äs mult?LOáNá Illing. — Lu n'sml 3?tspt3t äs los. Htü dine.LUID. — Nu Mu nirnis. LentrusZ nu .^tiu oiins-i Lsei- Ozmt. Hi âs âltksl n'3M nist o Í8PÍÍ3 83 3klu.LOáNá ILINá scu plas potolit). — Msi Kins. M'3^ slmft Uinilitâ pssts IN38UI-3 83 M3 ÎNtNSlL^6 OS 83 ts întreb ? äs OS 83 ts siin^i uinMtä 36UIN? ^tiu âoâr 63 3Í lost inâritâtZ 6U NÍ6ul6S.ILIN^. — Oll! iVr ü kost ko3rte dlns... Nu! Nisi IN3- O3r nu in'srn loZoäit 6U sl.LNID. — tV?3?... L o 63lââ inânZâens psntru 6sl âintâi 1o§oâ>- nie. put63 83M rnultums3863. Ouin? 38ts ÎN8S3INN3 03 nusM inâNtâtâ, 69 N'LI kost înZLÎtstâ?oo^n-v ILIN^. --- Hi 6363 3^ 8PUNS 63 3IN kost?... Hi 6363 3? 8PUNS 63 N'3IN kost, 6316 3r kl 6sO86birs3? Lsntl-U Inins s 63 ^i 63N6 N'38 kl k08t.LDIN sou 031'6607-6 pl-eäto). --- V3 83 Ä63 3Í kost inânitâtâ ?LOk^N^ ILINkV. — Oo3MN6 ! /Vm inceroat !LDIN. — L bins gäsit ouvZntul. Ls vrsrns es ui înosreât o loZo6n5 6ouZ, tredui3 83 îneeroi ^i o oâsnieis. NZââMusse eâ s murit eu dine vomieul.OO^N-V ILINki. — Lietul om. I'râs^ts 3di3 3eum s koriéit.LDID. — ^st3 ersâ. Li 63. 8unt 032uri. ám eunoseut în lVlo-

iambic un vânâtor care omorâse șaptezeci âe tigri târâ sâ se aleagâ cu o singurâ 2gsristurâ. Li, âar ps urmâ?OOZ^Dâ IDIDzV. — lVl'am mâritat âin nou?DDIO. — Z4Za âar âoi?OOZ4DZ^. IKMZ4. — De âouâ ori âoi..DOIO. Ono! Hi cât tace asta? Htii, un om politie englez se plângea câ tran^u^li sunt singurii oameni cari, in politica, vor neapărat ca âouâ ori âouâ sâ tacâ patru. Aritmetica în politicâ o ti aproximativâ âar in câsmcie e o virtute strict personala.OOzVD/t lHltlz4. — 'tocmai. In strica un bârbat are patru temeiLlIIlâ. — Hi o tsmse patru bârbaft.DOââ IUID^.. — La mine.k>HIV. — Desăvârșit! latâ. încep sâ mâ simt acasă!... Hi ne- roâul âe geograt englez âin l'ulear care nu mâ creâea câ marginile ^tricei nu-s bine limitate... s.4poi, âe-oâE, cu o umbră âe cbm ru plas) - Hm! Os lucru ciuâat. tiu mi-am putut incbipui nicioâatâ sâ tii mâritatâ cu altcineva âecât cu Diculce. L copilăros ^,i totuși acum, cânâ atlu câ n ai tost nevasta lui ci... 8puns cât a trecut pânâ te-ai mâritat?OO^D^. IKMá. — Datru ani.?IIIO scu o veselie /â). — â?a âe mult? Hi cât a Mut căs­nicia ?004,14^4 IltM/t. — Destul âe pulin.DÓID. — Incbiâ ocbii... încerc sâ mite incbipui...OO/i.D.4 IklDZ4. — Du. L ^aâarnic..! Htii sunt unii morhi cari Zâmbesc în sicriu âe parear glumi âin somnul lor. Dar sunt alpi a^a âe morti, câ nu-<i mal po^i bânui sâ ti tost vii. latâ, as a îmi par acum bietele mele câsnicii... Ombre...DOIO. — Da, âa. Dmbre.OOZ4Dz4 IKIDz4. — Drei Äle una... O ssptâmânâ alta... 0 sâp- tâmânâ a treia... iar a patra...DDIO. — Zi patra?OOz4D/4 IIIIDZ4. — Dânâ la garâ...DOIO. — Dupâ cs am plecat âin Oenua eu am kâcut 2sce ani pânâ sâ aiung la o garâ. Dspinâe âar cu ce ai mers.OOz4D^4 IlllDZV srâ^ânâ). — Ou cei mai buni cai. Veneam âoar âela primârie.DOIO. — Da. Iti ssamânâ. Z4 mers repsâe.OOzVDzV IlttDD. — Hai, mai tâ un calambur iâiot ca ?i sâr- nesuri, sâ rââem âin toata inima. De pilâa ?.i - Dite o căsnicie care a mers bine. Lau... Z4 mers ps roade...

?blIV sT-á^anci) sau... veacul vite?ii.IVIiî^. srâ^ânck). — tzi „stiu 6s ce nu te-ai mm câsâtorit s cincea oarä... Viin6cä progresul te-ar Li silit sâ-ti ei un aeroplan".?UII7 sc-ä^änä äe-oäatä într'un /er Ze spaima sr un /ei 6e nc- îinixte nu nrar poate plumr). — Vine câ mai putem glumi.OO/cIî.4. — Irebue. âucâm pe tăblia «sta înrobita atrecutului cum ^oacâ urM pUHÎ Ia învâtâturâ 6s /igani. Olumim Hi tremuram... var trebue sâ glumim, altminteri ne cacle toata Han- 6ramaua in cap.VI7IV. — Le sâ mai caââ? ^.cum, cbiar nu mai am a mâ teme 6e nimic. Mâ simt in clipa asta, cum eram oâatâ în ista unei mese äs ruletă. VZ6usem tot. ^tiam câ peste un ceas mâ împușc... yi eram liniștit ca o apâ tara cuta.(lO^IÎâ IVM^.. totuși iatâ, nu ts-ai împușcat.VVIV. — Va 6a! 6um eram sâ scap asemenea prilej câncl âs sni cle ?ile îl pâncleam. !^i am tras bine, în inimâ, ascultâncl cle toate prescripțiile msclicinei, oare spune câ lovitura vine în partea cea mai slaba.IVIlî/i. — var atunci?VVIV. Atunci? (line poate bănui lclootorui cacre-i «se în clrum. l^su l-am bănuit nici eu. Vi-a pus mai presus velââMe Iui profesionale Hi a tâcut pe croitoreasa clibscs cu mine. HM, n'ar L o tiguiâ poetica claca as vorbi cle „strunele inimii mele"... Drept e câ nu-s tocmai strune. V catgut, ve aceea es clin ea uneori sunete cam ciuclate. „Mais ceci est une autrs bistoire". Doar liniștea Hi nepasarea c la tel.lltllí^. — Urmează ^i acum o sinucidere?VV1I7. — biu ?tiu. Voate. Mâ simt în6rsptâM sâ spun si eu va doctorii cai i nu ^tiu boala, âar vâ6 arșița bolnavului scâ?ân6 clin- tr'oclatâ: „In orice ca? s'a siâr.sit ceva".OOâl^^. IVIIî/c. — Leva, nu înseamnă tot.VVIV. — înseamnă „aceea ce-a tost". Colica tot. ^.m câ?ut în sila aceea cle oameni âe mme, în care nu mâ mai poate mira nimic, nu mâ mai poate mișca nimic.dO/il^ IVIIÎM — Lbiar 6acâ ar veni cineva sâ-ti spue câ are o scrisoare scrisa cle mama Oea înainte cle moarte pentru tine? ca sâ ti-o 6au câncl te vei întoarce?trâclc/ suntem în 1937, cloamnâ. 8Z tim ceva mai sportivi, cum ar rács VrunebilZs...(lO^îî^. IVIIî^.. — va. var miama Osa venea 6in 1870, âom- nule ?i s'a trezit mamâ, înainte sâ iasâ clin copilărie. Iu Hi Vaui

«li kost păpușile ei. I^Iu era âecât mama, kârâ vârstâ -;i kârâ vese. LLIO. — Intr'aâevâr, născocirea e spripnitâ ps bune argu- mente. ILM^.. Oar cel mm Kun Nr ki âacâ li-a^ spune âs pâââ. scrisoarea e colss... Ia gânâs^ts-te mâna el lacrimile si âe -acum âouâ^eci cinci âe ani. Ooles. Fi vii, nu ecouri abis bâ- nuite, veniNâ âin âepârtâri âs necuprins.LIlIO. — Onâs-i scrisoarsa?ILIbl^.. — Oacâ as spune câ o am nici (arata trunisa) ai crsâe-o?LLIIl. —- Oe spunea?ILIItvV. Ivlul(umesc. blu s nici o scrisoare, ^m vrui numm sâ vââ âscâ inâoiala in âs mine trece si âincolo âe umbra mamei Osa.?I7II7. Dar ce rost cerci tu sa âai mamei, în întâmplarea âintre noi ? (tiaprms âe-o banutalâ) ' iiu! ii as vrea sâ înțeleg cu nici un prs(!ILM^.. — i^nume ce?klilll. — Lum? La ts-a statuii?..ILUX^V. — ^.nums es?LOIll. — La n'a vrut?ILIil^. — ^nums ce?LI7IL. — Oar târâ inâoialâ, asta s. loate se potrivesc.ILIil^.. — /^nume cs?LIIIL. — In seara aceea mama a primit o scrisoare âela voi ^i a pus caii Ia trăsura numai âecât. llu s'a întors âecât hârÂu, âupâ miedul nopții. Lentru cs?(iO^il^ ILIbl^.. — Oar unâs-ti bate gânâul acum?LOIO. — Lâspunâs. Le^a câutat mama Ia voi?LO/iitâ Utilii. — Oar stil bine ce pristsnâ buna era mama Oea cu tata.LOII7. — itu era o pricina s'o cbeme grabnic prin scrisoare.ILM/i. — La âa. Atunci a kost. D/li-era râu... o cri^â... o cri^â âe nervi... biu, nu poți înțelege...LOIlâ. — La âa. înțeleg. Fi?ILMá. — i'Iu. tiu înțelegi. Inskarxit, asta n'are în- seinnatate. Oestul ca tata, stangaciu, greoiu, nu era cel în ârepi sâ mâ liniștească Hi sâ mâ vsgbsre. cbemat-o ps mama O sa. ^sia^i tot.LIIIII. — La nu. IVlai âeparts spun eu. putea bânui câ^ mama, vâ^ânâu-^i cri^a âs nervi, si înlelegânâ-o kemse^ts, a spus kâtrânului tâu: mârit-o cu Mculce.

LO^l^lá — I)« ce nu eu tins?OOIll. — Oentrucâ, 83u mama uu bâuuia nimic — sau a aklat în 8621'3 aceea si uu r-a lost ps pisc...— Oar ce-p. trece prin minte?OOIIt. — ...iar ea o clova6â lampeâe, s câ a âoua Ä., cânâ iu'» LU2.it câ viu Iu voi, 3 tost nemultumi>tâ. tl'a râspuus nimic, âar s's încruntat. Iar âupâ amiaza, cânâ i-am spus câ vreau sâ pisc în strâiuâtats sâ-mi tac äoctmatul, uu s'a împotrivii, nici mâcar eu o sinZura vorba. Os ce?ILIK/r. — Osntrucâ mama Oea n'a câutLt nicioâatâ sâ îuârspts taptels Iui Oumus^eu.Olilll. — álr! Volks Male'... O mama cs. sa Ll A! spart poairta cerplui pentru copilul si ?i l-3r ti aâus ps DuiuusTsu ps pâiuâut... ?î loturi 3 tost iu stare sâ uu vsrss o lacrimâ, cânâ 3 plecat trsuul eu mine. Os ce?IRMlV — Oa sâ aibâ ruși multe Iu întors. lV tost 1uu§â întoarcerea aceea, vreâe-mâ.OOIO. — Os vrei sâ spui?Utilii. — /i venit ls mins sâ atle pentru es ns-am äespärfit.Llllll. — Va sâ râcâ ^tia ?IttlUá. — Htia tot. Oum nu snL sâ ^tîe? 8pui câ V 1-a âescoperit pe Oumne^eu într'un tir âe iarbâ. blu i-a tost Arsu sâ te âescopsre pe tins iu bâ^urile mele. Dur pricina âespâr^îrii..OOIO. — klâââMuesc câ mâcsr si i-aî spus-o.OO^l^^. — l-om spus'o, tireste... câ vreau sâ mâ mâ­ni cu tliculce.OOIO. — Li ?i mor âeparte? Mai departe... îu urmâ... acolo unâs s'L kurisat kliculce între noi... Lau unâs, ue?tiînâu-l, eu m'am turise.t.. Instâryit povestea Lsts spLvâ. unâs te-isi Zbuciumat între âouâ iubiri, âiutre, cari, tire?te, una a avut âe ce sâ tis mai pu­ternica... Ooate o priciuâ, cum sar 2ics, venită peste noapte... Oevs mai mult, oricum, âecât puteam eu âa. L minunată povestea cu cei âoi bani ai vââuvsi âin 8criptnrâ, âar parca, — ce sâ spun?— tot mai bine ar ti sâ tis trei... nu?Ittll^iV — Os vrei sâ spui?OOIO smu scuil). — Inimic. Vreau sâ te insult, ^jtâta tot. ^4por mar uxor). tzi sâ-ft mMumesc câ m'ai ajutat sâ apâr măcar amintirea marná'. Intr'acîevâr, ti-era la îuâerMnâ sâ-mi âai o lovitura... Hi ce loviturâ! MZ ^i mir câ n'ai âat'o! freume).- blu>. cbiar âacâ ar ti aya, cum bâuuism, încă u'ar trebui sâ-mi spui.

s!ált ton).- Doamne, seu ajung sâ kac Hi su ca Dumitrapde, eu ketita lui. R rușinos! sreuine): Asculta... Ie rog spune. I-adevârat câ uu-i de vinâ mama?OO^N/^. IRINâ. — Nu, n'ars nici o vinâ. Mm mult încâ. înțeles ceva peste ce-i spusesem eu. á luptat sâ nu-1 mai iau pe Niculce — ?i^a izbutit — iar peste patru ani, când a vâ^ut câ nu te mai întorci, a luptat sâ iac o căsnicie trainica Hi cuminte — Hi n'a izbutit. Nu, n'are nici c> vinâ, duna mamâ Osa. ^i-a kost mama mai mult decât cre^i.ROIO. — va, kârâ îndoială. ^Ha i-ai spune Hi lui Dumitracds, dacâ ts-ar întreba despre ketita lui Raul. „R copilul tâu mai mult decât creÄ"... Nu?00^.N^. IRIN^.. — RireHte. Maii ales scânci Mu cât 1-i de draga Raulica.RllID. — Oum o cdiamâ?OO^N^. IRIN^.. — Raulica.ROII7. — Na! Lra ia mintea omului...OOáN^ IRIN^.. — Doar e bote^atâ de Raul...RI7II7. — ^sa! ^Hg! Dasul! Ü născocit mijlocul sâ pue un strop de lege peste nelegiuirea lui.LO.^NÜ IRlN/V. — Nu-i nici o nelegiuire. Raulica nu-i kaita lui ?aur.ROIO. — Os?OO^VNÜ IRIN^.. — Raul a avut o operahie cumplîtâ în război. Nu putea sâ aibâ copii. Oe aceea nici nu s'a însurat.ROIO. — Minți!OO^N^ IRIN^. sjrpnrtă). — Ruiuls!ROIO surla). — Nu mâ cdiamâ Ruiu. Mâ cdiamâ Rubu! Oâ- sati-mâ cu miorlăiala asta, care vrea sâ mâ întoarcă în kiecare clips la șapte ani si sâ mâ ase^e sub biciușca din cui, salt ton)- Os ce minți? Răspunde? Din milâ, ca sâ cred Hi povestea cu maMa, sau știind câ am pus nade) di în ketita asta, sâ-mi tai orice re­tragere ?OO^N/i IRIN^.. — Dar SHti absurd. R ruHinos sâ judece în cdipul âsta, un om deștept.RlklD sin paroaâsm). — ^oum n'am vreme sâ ,kiu dsHtept. ^.cum mâ apâr ! salt ton). Oi sta ketisâ cu ocdii vergii latâ asta a kost ceva în cdipul lm Roger. O loviturâ numai Hi copilul a pu- trezit... Va sâ Âcâ... va sâ 2:icâ s'ar putea totuHi sâ nu minți...Oa Lvlocd râd c'un ocdîu Hi lâcrâmeaM altul, Rrivesc în iad cu unul — cu celălalt în altul.

Dar cânâ privesc mai káné Vad câ privesc în mine.^.cum, baidel Hepsde! ^.ltâ ilovlturâ. Lâ putMMe^ti yi tu... Ol ilu dumnesvosstrâ doamnâ, oi ,,tu"... L o rnicâ deosebire. Nu-i vorba numsi âe treizeci de ani. ba urina urmii aceia s'au dus. Lbl Dar s ceva... ceva care rămâne veșnic viu. Incluzi ocbii!, lata, ^i ridici perdeaua spre trecut. IIn colt de livada ori un colt de cerdac, vn pas mărunt ?i mic bate ps-acoio... petici pe undeva, Ia o u?â. lin Iluturat de Htotâ... de parca vine singur... încolo nimic... Zâmbet... fsc rn/uric, bate din pmior, ridica Mmnul spre cer): Haide! Iu ds-acolo! Oe stai! Dâ-mi un cuvânt sa pot spune cât erai... sapor de-odata)- Irins... Isis!... Irina... Ie uî^i yi te destrami... Mu msi si cuprins... Oarnss luge... gândul se topește... L^iti nu- ^msi ocbi... Ocbi ?i o unduire cald», de parca inima luneca spre somn... Oeva care mistue .^i pământ yi cer. ?tii... „Lteluta'.Le când eram în lume tu singura -PÎ eu...Li da. „Iu singura ?i eu". Vine bine aya. Numai câ se cere o rnicâ scbimbare: „Lu singur ?i tu cu el..." înțelegi? Ll! Voinicul priceput, csre ytie sâ râvâ^sascâ... sde-odatâ umlent). i^b! Imaginea asta blestemată la care te întorci ?i te întorci cum 2Îce Biblia, „cs cânele la vârsâtura lui".00^.N^. IRINi^. — Adevărat! Osci te întorci Ia nâscocirea ta.LOIO scu nesMr^itä bat)ocorâ). — Lb! yi cum, Doamne?... Iu aââ?... Solveig cea de cinci ori tecioarâ?...OO^.NiI MIN^. — Isprăvește! L o sâlbâticie de prisos. Ni- meni nud lipsit de cbinul ?i de desgustul anumitor imagini... IVlai ales câ unele, M, Lac gluma sâ Le altceva decât o născocire. sl.?i acoperă ocbii torturata).- Li, baids, baide kemee pune-^i trau... Domnul acesta elegant §i care inobilea^â orice bainâ de pe dânsul, vrea sâ inobileLe ^i mobila sâracâ din inima lui...LOID. — Laceti literaturâ proastâ, Doamnâ.OO-IN^. IKIN/i. — Nu. O citesc pe a dumneavoastră, dom­nule. Dar iatâ, eu n'o )udec, o primesc asa cum! e.LOIO. — Mulțumesc de mârinimie.OO.^.N-1 IHM/I. — Nu. L o slăbiciune. Liindcâ n'ar trebui. Va înduioșați prea mult de sulerinta dumneavoastrâ proprie, ca sâ mai aibâ nevoe de szutorul meu. Numai cs, vedeai, nu de sa mâ înduioșez eu. ldâ înduio?e^ câ sti venit în cotlonul meu obosit si trist. Obosit de lume, adicâ de dumneavoastră înMâ ?i trist, pentrucâ n'sti crezut ss ajungeți vre-odatâ obosit. Vreți apa vis, domnule? N'o veti gâsi sici, între noi, Kindcâ spâ vie sunteți

âiumneavoastrâ. Dubios, vâ pornește cis acolo câ nu puteft. ti apâ vis Hi pentru âu mneavoastrâ înyivâ. MuUumtP-vä câ >3^ ^kost pentru noi top — aceM nerori âe aici, — tiinâcâ ps tîecare l-ap âus spre un salt nou. Lun sau râu, nu Htiu, âe vreme oe-i âe-ocam- . âatâ câte o iiluâ, tie es numai cât tencirsa mincinoasă pe care o ââ nââejâea âe sânâtate a unui bolnav întins în pat. 8ânâ yî eu, âacâ mi-as îngââui sâ gânâesc tare, ca în longobor^, ay putea sâ spun câ am tericirsa mea.8818. — ^a? ^nume?00^8^ IKIii/t. — renume? 8m! 8 cam sălbateca aceasta terioire. Oam sâlbatecâ ^i, nu ^tiu cum sâ spun: âar sau âsci te- meiascâ... 8 ieriâsL sâ-p pot striga jacum în taM, âbiuinâ: „l'e-aî întors obosit âe lume? Obosit âe tine? Destrămat ?i cki- nuit? Ou atât mai bine! înstărit mi te-ai întors. înstărit iata-tâ în m>âna mea. Ie am acum yi te pu... Ou cât e?ti mai ruinat cu atât mai mult eM ai meu... Iar âe asta âatâ n'ai sâ-mi mai scapi".8818. — Hat Intr'aâevâr gluma este bunâ. Oam cu miros âe iaâ, âar e bunâ. Mai ai âe aââugat ceva sâ ne înveselim?OO/r8ri. 1818^. — 8oats acest lucru cu aâevârat întiorâtor, yî pe care sâ nu mi-l ceri sâ p-i lămuresc, renume câ, literatura nu eu, ci tu ai tăcut'o în tristetea oboselii tale, iar lacrimile nu tu, ci eu le-am plâns.8818 scu uu râs, rar, Mcut âiutr'uu cuvânt repetat âe ecou tot urai âepârtat). — 8a! 8a! 8a! 8s! 8a! 8a! 8a!00^8^. 1818^.. — Os înseamnă râsul asta?8018. — 8âs? 8u! D-o amintire. latâ: Dste un loc la 81ag^/ pe mal, între liane uriașe yi copaci cari au umbrit mamuți, unâe vorba ii se întoarce âe ^apte ori înapoi. într'o si, la o vânâtoare, tigrul, pe care îi urmârsam, tâ.sneste praștie yi în^tacâ âintre noi pe cel mai trutas vânător âin trib. 8e creâea târâ moarte, á tugit tiara cu el în gurâ ca o pisicä cu șoarecele, âe n'a apucat negrul sâ strige âecât ,,a" — asta pe limba lor înseamnă „mor"... Hi atunci lumea a 2îs âe ?apte ori: 8a î 8a! 8a! 8a! 8a! 8a! 8a. 8ââesu apele ca iaâul, Doamna mea! Hi acum te întreb: 8u te temi câ-i 8lag/ pe-aproaps cânâ vorbești âe lacrimi Hi âe plâns?00^.8^ I8I8/i. — De cs?8010. — Htîu eu? Ie vââ într'un tablou, plângânâ âupâ 8i- culce, .^urâmprelur avânâ patru bârbap ca8 îp întinâ batiste.00^8^. 888^ sOâutâ, îiuiMtâ, âcrr încorâatâ) — 8agl âe seama câ eu nu te-am întrebat âacâ ai kost însurat sau nu?8810. — lVlâ întrebi acum .ci râspunâ: Du n'am tost însurat.

IVMá sO cl-pä Mrä răspuns). — Da... L... 6 osrecum Lresc... sapor trece rntr'un cruciat /si âe pîuma). — Drebuie sâ-mâ. încluput ce kemeils tele ss mâritâ repeâs.Vîîîîl. — O! âte, negreM. O Mei tu bine.OO^kî^. IVlkl^ Dire?ts... De Iaci o poktâ nebune âie mâritiy.PVlîî. — O leuââ pentru mine.OO^.kiâ IRM^V. — O! îîsuretscule. Os os te mic^oreÄ? Os vreme os sM epâ vis, bine înțeles câ le învâhei sâ oitsescâ în oertse ksrioirii.Vîîîîî. — Oliv! D-o spoveâenie?OO^îi^ IVIkî?^. kîu. Lollii cle observație... kî'ei kâcut gstâQ stL^ss ksricite? Y1 câte vel ki kâcut încâ în lungul ârum olegent sil visM teis, cere e betűt mereu printr'o MnZle, Le se une eâevâretâou semeni âe pement, Le nume! umbre elbâ e csiorlelp.LLIO sâupă o clipa ?i paroârinâ vorba). — Oiuâet lucru. Lilâ tru- Ässc se suprapun kepture âs 3Ä peste nâluce strevesis cu cere em colinâet eu între tropice ?i nu izbutesc. Oe kel âs ksmse eM? biu le cunosc. Drei ce o krun^â clâLnetâ âe plop elb, ier ecum, vorbssL âs percâ vii cu mine âsle Duleer.IDIilü. — âe! începi sâ gbiosM... D pree Lresc, âomnule âregâ. 3ent ^i eu, poște, cum dicsei, e nu ^Lu cetse Zensrepe.Vîîîîî. — O! âtee!...OOáDi^ IDIbi^. — Stei un pic. IDem spus încâ âin cine. 8j âe Lici mcâlo er trebui într'eâevâr <sâ mâ cunoști. Di, âsr tu ei kost întrÂâevâr risipitor ?i cu Lne cu eM Oâci, ietâ, eu, ose' âe 3^i, sent e nu Mu câtee Ksnsrepe âin tine, âte e kost mprse mee âurere. ^ste e kost merse mee osenââ. Os o inimâ îngbstetâ îs nouespre^ece eni, em kâurit o bietâ ksmeie âin tot ce eruncese^i tu.pâre câ vin âele Duleer... pentru,câ vorbesc oe tine? Oer cre?i câ em vorbit eu vre-oâetâ eltksl âecât tine. Vistul tete, ce kost Eor, gesise o vorbe koerte potrivită pentru o kâpturâ ?teersâ ce el: „D?ti Lencul ârept? Vine. De upî îneinte. blu? Do uift le klencul ârspt ^i te alinieri âupâ el". Di? Ietâ, m'em âniet, âomnule klenc âlrept. iVlâ uit le tine ^i mâ mi^c âupâ tins. Oe cincizeci âs eni cresc în m!erginse te. Ier âs trsi ^sci âis eni mâ kâuresc âin ecourile tele Uneori îmi vense sâ crsâ câ tressc ce o bipnoti^etâ, ce o stâpânîtâ âe puteri, sub cere m'em nâruit pânâ âincolo âe orice râ^vrâtirs. Oosmns! 8â L vâ^ut pe biMi mei bârbM ce nsskerM âs riâiculi ereu, cânâ îi si lsem sâ poerte gbets, beins ori pâlârii cum euLsem ce porL, tu, sâ-yi lese berbâ, ori cotlsti, sâ-yi kecâ kigure ese ori

syL. 8a ,într'o 21, câncl cineva mi-a spus câ /i-ai vâpsit pâinii bionci, pânâ yi asta s'a tăcut — cum ricea Neacyu... Iar clurersa acestui riâîcui era câ cu nu-1 bâZam âe seamâ. Drain încreclinhatâ yi mândra cle trumuse/ea lui, ca vicbilui meu cânâ rosteyte cuvinte radicale. lVli-ai spus într'o 21, vorbind cle maicâ-4a „Lumin/ia pământului". Du yi arii o numesc aya. I-ai â aitâdatâ — o singura clata — mama Dea. Iar eu pânâ astâ îi spun cum il-ai spus tu. loate viersurile tale traesc în mine ele trei reci cle ani, cu acea putere cle via^â pe care oamenii nici câncl n'o au. Dar eu uncle sânt? lVi'ai mistuit. Vânt cloar cmc ar /ost... Doate câ cle aceea am plâns eu atâtea la­crimi pe cântecele copilâriei Me, ca yi cântecul cle adineauri... „Da irvor ysclea copilul''... Numai câ eu, veni tu. aveam alte drepturi decât tine, sâ simt ce înseamnă cuvintele.' ^tst/el trec a mele Lile La yi apa cle uyor... linsresea mea se dace.,.srn bobote cle plâns). — Pi toate astea pentru ce? Dentru ce?.. 8I7ID Mapa o clipa cle încruntare, apăsat yi râu). — Mda! Du nu mai întreb pentru ce. Domapul e bine construit. DWn, stil 910 clar iemeesc. Dar... iatâ! lVl'am cleprins cle mult cu gândul câ, a- mintirile noastre cresc ca niyte kâpturi vii, clupâ poruncii desâvaryit străine nouâ. ^y 2Îce câ seamânâ cu inițialele pe cari ni le-am scris acum trei 2eci cle ani pe nucul cle colo, â crescut. Dn^ ^-'>1 tâu a Li uns o miyelie, oealââ parca s o opsrâ de arta. Ni ci o logicâ. 8aiu o logica peste măsură noastră. Iatâ însă câ astZLÎ învâ/ ceva nou clin lacrimile yi din clurerea ta. ^.m vâ^ut eu asemenea lacrimi yi cdursri... clar parcâ nici câncl nu mi-a tost aya cle .limpede ea a^i, câ sânt si smintiri cari se pot sulemeni clupâ bunul nostru plac, iar noi putem jura pe aclevârul lor, cum /ură o kemee pe ka/a ei cea scoa- sâ clin cutiuti cu aii Iii yi cu vâpseie. Os ! samar). lVcum încep sâ te cunosc. Dyti într'aclevâr Irina... Veckea mea poveste buna cle acum trei reci cle ani...Inskâryit, uite, îft pot mulțumi, ^i izbutit a ma kacs sâ nu te mai urăsc, s/îar, apăsat, aproape silabisit). lVlâ de/guyti. sO/tea^a, încaide ocbii). Ooo !... Doamne..! ánv wbers out ok tbe world... s/ace câțiva payi /ara rost căutând parca ceva, san pe cineva, rlpoi ebiamâ încetișor), iVlago! sclupâ o clipă ceva »nai tare) lVlago!LOlVN^ IDIN-V Nu s'a întors.DNiL Ptiu.LO^N^. I8INI^. Atunci cle cs-ii strigi?

sOä clin umsn, du pîas pol). Ms simt prea singur în olipa 3!8llî» oo^ll/i IRIll^.. 8ânt su aici.?IIII7 ssnspiná). du mama nu mai pót vorbi. Mi-e rubiné.OO^ltá Illltt^. — 8ânt eu aici...?I7II7. — ...o bánussc.IltllXl/c. — D o copilărie pricepe. De aáora.?IIII7. Ltiu. tocmai cle-aosea o bânuese. lXlu trebuia sâ iaca p«! ctestinul mut cu mine. Irsbuia sâ-mi vorbească, scurt Zî crucl: iâ colo vulpea in inima cle nouăsprezece ani.OO^Nâ IR.11^^: Dar nu Ztia nimic, ^i-am spus.?nm. — ^l'o mioZorg.OO^l^^X IlîlblU — Lu? Dar tu nu cresl c'o micZoreri cânâ o bânueZti âe uneltiri nsgbioabs?— Dar tu, nu crsri c'o pângărești cânâ îi ei apărarea?OO/cl^^ Iltll^. — lXlu-mi mai îngââuesc sâ creâ nimic, cânâ s nevoe sâ S»", apărarea lacrimilor cari s'su plâns sici, în urma ta. á! ^i-a tost uZor sâ p^eci Zi so Ia Zi colea ps prag, cu inima ruptâ în jumătate.— Iu spui asta?OO^Nâ Utilii. Da. Du cea cle ari, mama kârâ copil ce-am SMNs Zi care, te încrsâinchsr, acum poate sâ înMeagâ bine pe mani« Oea. lîâtuelile tale cu umbra mea cle la nouăsprezece ani sânt altceva. — Altceva? Dar cle uncle a pornit totul?OO/Xbl^X IRM^ ssâlbcrtscâ). — Oe uncie? s§c stăpânește), ^.m spus câ-mi tai mâinile cle n'or L în stare sâ-mi astupe gura, âu în­ceput sâ slâbeascâ pâcâtoasele mele cle mâini. Ift spun Zi eu, ca tu aâineauri, Le-ft milâ cie tine Zi sjutâ-mâ sâ nu vorbesc.DOIO. — Oi vorbeZts, clacâ ai oe vorbi!OO^lX>V sprintre âinp, rnâbuZrt). — înțelege oclatâ câmocirla asta nu mai IrebueZte râscolitâ. âminteri nu ne m-ü scapâ nimic cle ea.^1^- -- ^2r oe sâ ne mai scape? Nu-s cukunclat în ea? Os ce oare cle trei reci cle ani încoace bat ca un besmetio toate câirârile lunL, orbâcâincl ^aâarnic âupâ sprijinul unui pai? clupâ nâââj- 6sa goala Zi amară câ aZ putea sâ es la o lumina?OO^ll^ — Oar cine te-a împisclecat pe tins sâ-ft taciviasa aZa cum ai ti vrut'o?DOIV. — Ombra oare m'a născut acum trei reci âe ani, învâ- tânâu-mâ scurt Zi crâncen oe preș are Dumnezeu clin mine. Dsb?„rsiniNs" Nr. I—r 7

Lrsm îs vârste cânâ toete-s veynice Hi cânâ se pune temelie visfti. Lb! 6« sâ spun'? Lli-ei ââruit o minunetâ temelie, Ooemnâ! lM-si srâtet câ âregostse e-o ^oecâ âe capre Hi âe sepi. ^.He ? O joecâ? Vine. Atunci beiâe 83 mâ joc Hi eu! 8i m'em jucat, crsâe-mâ!LO^LH. ILIL^.. — Alunei âe ce te plângi? tecut ce ai vrut.LLULl. — Os om vrut? Lu cunosc cuvântul am vrut. Lunosc cuvântul: „L'am putut alltel'. Lu scâpasem âin pârjolul stârnit âe tins âecât un trup Hi un âesgust. Lună câsnicie, n'am ce Âce; si âe cere bucuros m'3H ti lepââst âacâ nu träte rn3M3. Oe s'o cruh pe eu, nu m'am crujat pe mine. Ll'am Zvârlit cu c3pul în jos în vârtej Hi m'em läset âus âs el într'o creștere tot mei strâmbe, până em ejuns sâ-mi âeu seeme câ nimic pe lume nu merite sâ tie res- pectat. Li ârece! Ooar sâ respect o ceprâ încâlĂtâ!LO/iL^. ILIL^.. — ver pentru vumnereu, le etâte se mâr- ginsHte lumee? Le lemee?LLillL — Li, ietâ, nu Htiu. Le urme urmei ser putee âovsâi Hi este. Le nu s'er putee âovsâi? Le spunee Lbltlippîâe le vacuitate: „Le pui âintr'un punct âe vsâere Hi âovsâeHti ce vrei", voer nu vorbesc âe tâpturils osânâits le ele inHile, âe enormeli, înstârHit, âs cei ceri trâesc pentru el Iii: sâ âescopers o nouâ stse pe tirmement, seu sâ tecâ o scobitoare perkscftonatâ. /^stse-s unelte ele omului. Lu vorbesc âs om. Os omul cel eâsveret Hi ttcâlos, cere s riâicul, âer înHeale Hi lurâ sâ-Hi îmbrece trupul nsâreptâjit, uremie, seu lipse, într'un strop âe trumuseje. — Inskârsit, âs LeecHU.nu vorbesc âe o kemsie; âe Irine cere e plecat, âe Lrune- bilâe cere e venit, seu âs slugile cu ceri se mei culcâ ori vree sâ se culce. L vorbe âe toete le un loc. §i încâ altele alaturr, pe ceri nu le cunossts, ci pe ceri, poete, nici n'ars sâ le cunoescâ. Instâryit, temele. Lemeia cere nu-i o ceprâ încâlntâ, ci vâ^âukul în cere poji sâ respiri.LO.^L-V LLILiV. — Obo! Litereturâ!LLilll. — Lici mâcer etât. Lotite âin viele.LO^Lá ILIL^. — Oe-sr ki notițe âin vleM... §i âecâ ts-es creâe, n'er însemne câ n'ai mei putut respire.LI7II7. — Lu em respirat Hi le Longobor^ în timp âe ploi, ^im respirat epâ kierbints. Lumai câ, ve^î, atunci, viele ie un înjeles întors: LrâeHli ce sâ respiri. Lu-ti poli încbipui ce înseamnă este, âupâ cum nu-fi poji încbipui ce torturâ s sâ te simji murâer yi încârcet, âupâ ce ei avut în bra^s trupul cel mei nepribânlt. ^i âosr âragostea er trebui sâ tis întoarcerea le sckilibru, er trebui

sâ Le înseninare. O! Vaca n'ar Li Lost ps lume arta, minciuna asta Zensroasâ, cu care ceri erdőre Iui Dumnezeu, cuvântul „mâine" nu msi avea ce sâ caute în âiMonsr. ^i aPa Lin încercLt sâ-l Pterg oâatâ... Oâatâ Pi încâ oâatâ, cânâ Lin vâ^ut câ nu ni si pot scâpa âe burueniie âin mine.LOáblá IKMá. — Yi totuși, ÎLts-te coles... Lu áiMonarul ia- râ^i întreg, ceisce înseamnâ câ ti-Li trâit înainte Pi âin plin viata ta.VVIV. - viasa mea? csre via^a? var Mi tu ce înseamnă VM^s csre na plâns o Iscrirnâ curstâ âecât într'un kotoliu âe tsa- tru? Irsiui acesta âe jivina pitită în bâlârii? ásta e viatâ? var vaLsL trebue sâ Le un rost, kemee. ^lu un rost cu ceasul, ca un joc âe bsccsra, nici cu minutele, cs râvâPala unui pst. lln rost cu ves- nîcis, cum veâe tinerețea. 82 mâ îmbrac în krsc Pi sâ âuc o trân- âsvie âePântatâ? 8â âanser: în brukele unâe eleganta ÎPÎ potâlePte kosmea stârnita la etaj Pi sâ mâ înkunâ în negurile tuturor beMIor, sl reci ?i ealâs, numsi Pi numai sâ uit câte le am âe uitat, începânâ eu blestematul âe rninutar care nu mai vrea sa se opreascâ ps ca- ârsnul lui? Atunci care via^â? koste, — nu cumva? — o Li vîaM masa âe joc, ruleta, unealta asta înkricoPatâ la csre nu te âuci ca sâ PErL sau sâ câștigi, ci, Zoi cum eM si kârâ rost, LZ-P akii jalnica naâejâs ca, poate, cine Me? — meriți încâ sâ-ft mai poM trupul peste pustietățile âin tine.jucat cu râvna, creâe-mâ, ia ruleta asta, Pi am în­țeles minunat ce a vrut sâ-mi spue, ea, cânâ mi-am pierâut âs trei ori averea, ám înțeles apoi Pi ce-a însemnat ksptul câ mi-am în- tors'o âe 2ece ori, tocmai cânâ voiam într'aâsvâr s'o pîerâ Pi sâ în- ckîâ registrele. O! Le Lie mari poți trai uneori... Lui tot ce ai ps un numâr. LâPtigi. kui tot câPtigul pe un număr. LâPtigi israPii.. câPtigi... 8i câPtigi pânâ te âesguM si âe norocul Iau... Atunci trebue sâ te omori Lânâcâ ai prea mult noroc, ll riâi'cui, iPl totuPi trebue s o ksci... Dar, îatâ, norocul noroc aâuce. lin noroc aâevâratt âs asta âstâ. Atâtea bancuri Zvârlite în aer au âat âe bânuit. veci Vaiabul trebue supravegbeat. vsr Vaisbui are simțul iibsrtâpi, mârae sim^inâu-se urmârît, apoi aratâ colții M îns^ârPit împarte nÎPte palme. La sâ-i sâucâ aminte câ-î 1927, iar nu 1800 Pi câ-î Monaco isr nu Vslabîa, primește în scbimb âouâ luni âs arest. în­țelegi ? Line iubește prea mult libertatea e Lresc sâ ajungâ robul lider-Mii... ^e: voamne! Oar acum vine minunea cea mare, câci vine puPcârîa. ám kâcut acolo cunoPtin^e onorabile: Ocbîu-Zpart, Vurâ-Iluptâ PÍ încâ vrs-o tren, asasini, âb! Ls bine au Mut oamenii

â?tÎ3 sâ spsrgâ geamurile îmdâoselii inele Hi sâ-mi aâucâ aer proas­păt âe primâvarâ în pââure — miros jilav âe muguri Hi âs krun2â putreLÎtâ. Li'au răcorit, ^.m âat cls-o lume oare nu 2âmkeHte, nu se pleacâ, nu ââ mâna Hi scuipă pe jos unâe-i vine, nu aleargă prin patru oââi cu gura încbisâ. Ll'au răcorit Hi m'su invâtat marele catscbism al omului: proprietatea e cbestis âe apreolers, liberta­tea, pânâ la «32 contrar, se cântărește in mâncare, iar âeosedirsa intre un pui âe gâinâ Hi un milionar e numai Is sistemul âs tâere...Hi înskârHit, intr'o 2î... â! Os ?i mare a kost aceia!.. varcâ Dumnezeu ar ki plâmââit pâmântul âin nou... Vra intr'o âoi — 21 âe vi2its iar pistruiata nu venise ia Vu2a-Vuptâ, va âs odioși. Ocbiu- Spart 22cs: ,,1'en kais pas, mon visux"... Llu merita sâ kii amarat... v o târâturâ... Llu te iudsHte... 8'a culcat Hî du mine''.8u2â-kupta ââ âin umeri: ,,vHti un prost"... âosr asta s me­seria ei"...var Oediu-Lpart râspunâe: „va... se culca ou clientii... numai câ eu nu i-am plâtit"... Hi-i întoarce spatele.Peste un ceas — âouâ — ori patru, vurâ-vuptâ se școala âs unâe râmâsese Hi se apropie âs Ocdiu-8part:— „Vs ce nu i-ai plâtit ? Ii'aveai dani ?"— „^veam", râspunâe adela „âar n'a vrut ea sâ primsascâ".viminsa^a l-am scos âe sud pâturâ mort. Vurâ-Ruptâ îi vârâse âinM unei kurculi^e în tâmplâ.vbee! lata. lViama mi l-a âescoperit pe Vumne2eu într'un kir âe iârdâ iar Vu2â-Ruptâ mi l-s âescoperit pe om într'un âînts âs kurculitâ Hi o temuse âs dorâel.Vi, baiâs acum, âomniHoruls, âs vrsms os ai o inimâ sud krac, sidî curaj si privește în urmâ roâul ostsnelelor tale, vââurea asta înkricoHatâ âe silnicii, unâe tu n'ai kâcut âscât sâ âegraâeâ sosea ce si întâlnit si unâe, pentru tot râul aâus, nu akii nio! mâcar scu2a unui strop âe âragoste. vi dine, n'o am. Ll'o am, psntrucâ n'o pu­team skia în stârpiciunea unui suklst crescut strâmb... In âragoste, Mi, sânt clipe cânâ trsdue sâ amețești Hi sâ M ocbii tncbiHi. Vi bine, ocbii mpi nu voiau sâ se încbiââ, voiau sâ privsasoâ. blu-ii kai- moasâ priveliștea, crsâe-mâ. vin keti^a kragsââ Hi neștiutoare, — care caâe dlegu^â la întâiul sârut, — sa vs2Î esinâ la iveală un ani­mal înfierbântat, lipsit âs frumusețe, dâiguinâ în neștire trei, pa­tru, ori cinci silade, aceleași mereu, âe la polul norâ pânâ la L/lagelan, iar tu ss-ti psstre2î cresrul întreg, reoe Hi tMâs... ! v groa2nic sâ iubești kârâ âragoste. Hi atunci te mulhume^ti ou joaca. v joscâ tristâ si kârâ înțeles. Vitejii âe-sls gânâului cum s'ar 2îce, oare as­cute tâiuHuri pentru alfti.

00/cN^ HllN/î. — ^pL vle.— Li 6s! OM amarä aceastâ apâ vie... Ősre kacs âin Lns un Maestru încântat sâ vaZâ câ teti^a, ce st-a scăpat âin mâini, se prâvale înebunitâ în brätele celui clintâi Zansstor estt în â..'. ?i ^sta în carul cel mai legicii. Oar, veri, se întâmplâ uneori cs te- ti^3 8Z aibâ prostul! Zust 8â cerce cum râspuncls In anumita între­bare revolverului. Lau, sâ-?! Zorească un somn mai oclibnitor sâ îngbitâ câteva pastile mai mult. Iar uneori, n'are nici un kel âe Mst hi se arunca într'un Zesmâst care o îmbrâncește Zin bar în bar, Zin pat în pat pana... — Htîu eu — asta ZspinZs Ze împrejurări, — la Oavos, sâ pus saZ âe maci rost pe râpaclâ, Hau la un borZel cle port.OOáN^. ILIN-^ Msparmâtată). — Oumnereule! Os Zrorâ- VÜ spui...OIlIll. — Ist povestesc opera ta.IKM^. — Opera mea? Oar est! nebun. Os amestec am eu în toate siâsterils astea? Os rost am eu între toate sâlbâtâ- «iile astea??OIO. — Li, Zeb! ytiu eu? Oar, bai sa ricem, Ze vreme cs-s temei la mijloc, câ mii-au plâcut cumva. Oât? N'are însemnătate, ^ât cât trebuia sâ mâ ispitească spre ele. Nu trebue mare lucru pentru asta. ?iii bine. L Ze-ajuns o mânâ IZcutâ într'un anume kel... Iln obrar mai altlel... On picior... Ori ocbii... Inskârstt pârti- cole âintr un întreZ. Iln întreg nelâmurit, pe care poate nu-l ytii.. pe care-i visezi. Lemeia, iatâ. Lemeia cle care spuneam înain­te. Li, Zar câncl ai în braje o îâpturâ calZA, uneori, Zeb! Se în- tâmplâ, nu-i AHa? — !s'o apropii Ze ocbii tâi pânâ nu-i mai veri ka^a întreaZZ. Li, Ooamne! Atunci începe un joc nâlucitor Ze sâ- muiri. rice câ porst colea, înaintea ocbilor, un tipar nsvârut Hi câ oricine se apropie pânâ la el, trebue sâ încapâ în kormsle lui.astfel orice iemee s alta... acea alta, care e mereu aceiast: nâ- luca Ze care nu post sâ scapi... Atunci pârticelele pe cari le iubeai erau clin ea! IntreZul era ea. Năluca asta ps care o urâHti Zs moar­te. jLi iatâ cum în stecare st-ai rârbunat acseast nsostoitâ Zursrs ve- cbe. s^Zânc). Nu mai eM nici măcar un stcâlos. L?ti un neisricit Ze obseZat, care împrâHM pâraZina Hi prâpZZul, târâ sâ te mai post împotrivi ste însust. yi atunci nu-st mai rămâne nimic Ze tăcut clecat aâ ts riclici st sâ striZi cu ZesnâZejZs, ca ^.wa cel bătrân Zin ?a- teric: „Oâ-mi trârnet, Ooamne, câ sânâtos kiinZ nu ts ascult!"?i LHL, peste o sâptâmânâ ori Zouâ, tuAeam spre lumea cle pă­mânt st Zebarcam la 1'ulear. Iar kinZeâ baia Lkintului âuZusstn era

pâslitâ in ceasâ, o esasâ unâe kiecare lucru yi klecare oM se tâcea veâenis, pe ebei mi-ai eyit înaiinte tu. 18r yi umbrele tale... La ?! sici, acum, cânâ renta a trebuit sâ ss mai învârtă oâatâ âs Ia capat, sub privirea copilului, ce-am test yi care trsbue sâ-ti mulțumească, vâ^ânâ cs ai tâcut âin nââejâile iui.OO^.N^. IRIN^ seu s/ayiere). — larâyi nsmila vorbei acesteia. Dar ce-arn tâcut eu?sDcscbrâe brasele yr se arata). — Iatâ! Acesta care sânt. Oricâtă âestrâinars ay ti avut eu în inins ckiar âinaints a Mâ nay- ts — yi Doamne! nsgreyit câ am avut âestulâ, âear tata nu s'a împușcat âegeaba ia âouâLscî âe ani într'un pat străin yi âupâ o petrecere ciuâatâ, — bârbatui âin mine i-ai născut tu.OOHN^ — /rya? Hi atunci teatâ râspunâerea âestrâ-mârii taie o port eu. Dar nu crem câ-i povarâ cam mars pentru o inima âe temee?DDID. — Li âracs! Oe-ai Äs? Inimâ? Bravo!... Boart'o sâ- natoasâ, Doamna, acsastâ biata inimâ Âabâ, eylta cam târÂor, ca o mâsea âe minte... Dar vem, eu — iartâ-mâ — nu creâ în măselele âs minte. Drese cele âin urmâ yi se strica cele âintâi. Deci n'o în- trebuiinta prea muit, câ altminteri o pierm uyor — âsyi — nu-i aya? — mare pa§ubâ nu-i. O inimâ — vorba lui Neacyu — tace numai buclucuri. Iatâ yi âovaâa colea. Luteri, cânâ âe kapt ar tre­bui sâ tii mânârâ. lVIârimea omului e âeMstrul pe care-l poate stârni.OO^N^ IBIN^V. — Atunci eyti un om mare, tu.PHIII. — lVlare! Iar mama bărbatului âin mine încâ pe-atât, âacâ mai aâaugâ âs^astrul meu stârnit cu âouâ vorbe.OOH.NH. — /.b! Omule, baZâ âs seamâ, mâ pui lsZrels încsrcâri. Dar pentru numele lui Dumnezeu, âe unâe voiai sâ întsleZ eu cs aveau sâ pricinuiască aste âouâ vorbe? Lâ-mâ vi- novatâ âe ele, âacâ socosi, — yi poate sl-ay Zâsi un râspuns âsr nu mâ tace vinovatâ âs toate câte au urmat.BDID. — Atunci sâ 2ic yi eu la tel. Li ^.na Ibrmvn, asculta colea. "Di-am spus âouâ vorbe, asta-i tot. N'am nici o mnâ câ ai tost o proastâ yi tu si-at spus apoi âouâ gloanțe. Hi nici o vinâ n'am... tu... âs pilââ — tu LolanZe Obampseuil, câ în seara aceea — ytii? cânâ ai plecat âe la mins kuirîcasZ, pentrucâ ^i-am spuo ^âmbinâ sâ nu ne urîtim prietenia — ts-ai âus la Bar, te-ai ameM yi te-ai culcat cu yoteurul... ^i kost o caraZbioasâ. ââta tot, yi eu am râs. Li bravo! ^s-^e îyi pune cosâa peste oebi yi âoarme liniytlt. l^lai alles es, nu-i aya? lsspeÄle sânt cuminți, iar vapoarele câlâtorssc

Is- Maäasascar... Li, âar vezi, vapoarele ss âs Zi ss întorc. Iar în- tr'o noapte, cine Ms cânâ, ss poate întâmpla sâ cobori în port la 8uez, cu Mago împreuna, âorinâ sâ-1 inveft putina Oeograkis Zi pu^in Luropenism. Hai, osci, IVlago, în spelunca acela, uncie cânta mătrăguna omenească Zi-i curg balete Fericirii. -i.stea-s temei albe... blu te speria. Lbiar Zi cea âe colo... 2ârsantza asssa... care abia ss mai tins pe picioare... blu-i nimic! 8e pne în scbimb voinicește pe meseria er,... âovaââ câ, abia ne-a văzut Zi a purces încoace... sa ne spus cu mâinile vorbărețe Zi limpezi, exact ceiace vrea âs la noi amânâoi âe-oâatâ... -i.b ! bl'a purces-o numai încoace. -i. purces-o cu cincisprezece ani înâârât... Zi n'a spus numai ceiace vrea, ticăloasa, putregaiul, Mi, vorbește âe luminâ; iar cânâ e lemeesc poate spune cbiar câ-i zice 8olangs... Li Mago... vestul! înveli prea mult euro- penism!... llaiâem ps vapor. tine-mâ bine prietene, câ lunscâ amarnic cbsiul âsta... Inâatâ ajung în lunâul canalului, la mâl. pentrucâ în clipa asta, crsâ câ mi-ar kî lene sâ msi înot. ! b!egre­sit. L mai mârinimos Zi mai înalt sâ lii barnic. Oe pilââ ea blscblu- âol. 8â întrunii calea în Liberia âupâ Latiums... Lee' Oar nu ori­cine are norocul sâ tis lectorul lui Tolstoi ; Feciorul virtuM eZit âin bâtaia pZcatului. Oin nstsricire n'am putut sâ mâ lac litsraturâ -iun avut un trup, eu. 8i încâ un trup neâreptâpt.IRM-i. — bleâreptâM? înțeleg sâ spui asta âesnrs kleacZu.POII7. — lot una. Le âouâ câi âeosebits, âar tot una. 8a, poa­te mm râu. Osiace-t mai mult începe sâ lie proprietatea altora. LI, oieâe-mâ, nu-i tocmai uZor sâ ajungi un lei âe ârept obZtesc.00-i.bl-i. ILIIl-i.. — -i.b! Obiltuitul ss plânge âs greutatea mâncârii. LlâZisrea ta ts lace sâ Li neârept pânâ Zi laM âe un bun al lui Dumnezeu.LOIO. — -iZa? Lun. Ie binecuvântez bunule, care âuci pe So­lange în portul âin 8uez... Le sa acolo Zi pe altele cine Me unâe, în toata calea asta largâ a pâmântului, plin âs taverne Zi âs por­turi, âe sanatorii Zi âe cimitire. O! Dumnezeule, Fetica âin poveste oare Ma însemnat cărarea sâ tis minte árumul âs întors: plânge micuța proastâ âe o sutâ âs ani în inima tuturor copiilor kiinâcâ sa găsit o vulpe sâ-î mânânce Faina presâratâ pe cârâire... Oar un- âe-i vulpea sâ Zteargâ urma pe care am presârat-o eu? Li, baiâe, tu cs zici? blu poft sâ mâ ajuți? -i.veai cânâva o vulpe bâmesitâ în tine, blu mai are poltâ sâ clân^Zneasoâ niste amintiri? -im câ­teva lrsgsâe âs tot. (răzvrătită). — Li, si âe MaZ râspunâe câ vul-

PS3 sstL nsrosäs 3 mcepul 8s-ti lass VOLL, OLL ce-i Mai uHuralZ via^s tL? Oe-ft koloseHte 83 MZ 3.7021 între lins 71 kspteis Isis, oâstâ cs ts ckinue pornirea bolnâvicioasâ sä-ft tgânââri loste rânils trecu­tului ? Posts 83 sângere oricât inima msa. Länile tale n'au 8ä 8ZN- Aers mai pulin. Pu 6Hti âin oamenii scsi cari uilâ câ vremea trece.PIIIII. — ...Hi äsci toste tredüesc 8Z treacä?... nu? OK! 8lLn- tuls ^ve-^-ve, vino sici sâ invoci numele tâu?OO^.N^ IMN^.. — Li âs! H.rn âreptul sâ mg apâr âs aceia cs rnâ âoars. Iar vis^a la mâ âosrs.LVIV. — pentru ce?OQ^N?. IPILs^.. — Lsnlrucâ âe-o visM întreagâ, lrSesc sud semnul cuvântului tâu. Lsntrucâ nu-ft încdipui pânâ la cs lrssptâ creâ în toste spusele tale. ^m spaimâ âs ele Hi Ie urâsc. var în- tr'stât âe mult le creâ Hi le-am primit, cs, uite, în clipa asta, nici mâcsr nu mâ msi pot râtvrâti, mâ simt vinovata âe toslâ paragina tis... Dar, te rog, e âestul! Nu msi pot înâura. ^vem smânâoi con- Htiinte prea slsde pentru viata noastrâ. vacâ le-om msi tgânââri mult, ne prâduHl'm.PIIII7. — Li Hi? Lutin îmi pasâ. Nu cââem âe preș sus. vsr în prsgul csssi acesteia eu nu pot îngââui tnintii mele sâ mA kscâ pe mine vinovat, pe mine Hi singur, âs tostâ lipsa âe rost s viefii mele. 8i âe loste celelalte cât su msi lost ? 83 cârpeHli o conHliin^ä lipinâ'o ls Ioc cu Hirelenie, cum kâcssm oâinîosrâ cu târâturile pielei âs pe jilțuri? UHokr âe tis. 8â te Iaci câ uiți? încâ mai UHor... vsr sâevâruil s cruâ Hi e gol. Nu msi stâm unul în ka^a sl- luis, cs în sosrele âe Lcum trei teci âe ani. 8ântsm ls cinci teci! HÎ s noapte. pocmsi ce tredusHls sâ ss âsscdiââ o snume poartâ. l/lâ»cs în Ista iuâecâîii, istâ! Vrei, cavaler Hi elegant, sâ ls âss- povârsti âs vinâ Hî sâ mi-o trec ssuprs mea întresgâ? ^H kscs-o ducuiros, oricanâ... în sltâ parte, âci sâ nu mi-o cerii. Nu vreau Hi nici nu pol. In pragul Zsts m'sscultâ msms! (Tnai moale). Nlama, isr colo, îngropslâ în perete o umdrâ pe care sm kural-o ca msHte- riî cei vecdi ss pol âura pe ea o casâ noua... (rnâroM) .-Ossâ nouâ, casa nouâ Oumnstsu lâiai în âouâHi lipit la loc cu rouâ...OO^N^ IRIN^. sâesirâââ)âu?.tâ). — Nu mâ msi cdinui! Isr- tâ-mâ!LNIN (nemilos). — var pe mine cine ma auâs, âscâ dat în porțile silve Hi-mî cer ertsrs? (scurt). Nu? Nu-mi cere erlsrs, nu pol sâ ft-o âsu. pe urâsc!

Illlll/c fcu imputare cbiuurta). — Ouiuile! Ns doare vorba ta!OOIO. — Hi pe mine. Osce si cântat s'o auai? Os os nu te-ai torit din osles mea? Os os m'ai sbâtut sri din drumul meu?IKMá. — Leilslti su vrut'o, nu eu.?OIO. — Os os si venit a^i?(lo/cl^l^ — Ni s's spus es si plecat.Olllll. — Atunci de ce si râmas?.. firma nu răspunde). Oi, biaids? Spune! Os 83 te bucuri de pLrsgins ciin mine?Ililliii sprcu). — ?oats.külü. — Nuil^umesc ds cuvântul cei drept. Ii așteptam, de altminteri ?i Lpus râspicst, dupâ ce toatâ MUs ssts l-sm Limáit în csskâ, colea, os pe-o gbisrâ, sâ râ^bune glasul cie l^ 8us2 ciin port ?î sâ-mi intoLicâ: „Oi, istâ domnisoruls, oe-sm izbutit 83 Isc eu ân tine". Orumoasâ biruinfâ mare mulțumire.IltMii. — Intr'adevâr krumoasâ. yi atâta mulțumire câ, nu?tiu 23U, dacâ pornind acssá n'sm sâ râmân ps undeva în- tr'un copsc.OI7IO fOes/ace bravele îarp cruci). — Oeb! (Huni ar rác« dlssc?u: Lând ssmeni grâu, grâu sss, boerule.LOiillü. Illlbiii fuiurta cie nemiia vorbei). — Osts înspâimsn- tâtor. Oum pofi ro8ti asemenea cuvinte?...OOIO. — Oi, drace - O ar ce-sm 8pU8 ? Oouâ vorbe nsvinovats. ââts tot. — yi nu hi-i tesmâ cs 8S msi pot gâsi ^i site vorbe nsvinovsts ?OOIO. — ^nums?— ^b ! Ouiuie, Isrs^1s-ts sâ-mi pi suci mintea, sâ în^sc oâstâ tot convoiul Zsts sinistru, pe csrs mi l-și clâruiit yâ sâ ti-I 2vâr1 înspoî, cu încâ cevs pe âsssuprs. Hs încrsâin^ cs sm oarecare clrepturi.OOIll. — Oreptuiri? Atunci la luminâ cu ele! Os câncl le osut eu sceste ârspturi în toste romanele negbiosbs pe csrs le-sm plâ^nuit, sâ-ft sllu iâmurirs ^i îngZZuintâ... Osci, uncle-s clrsptu- rîle? O clrsgosts msi mare ^i mila sâ mi-o spui?— Oar n'sm avut-o, pricepe.OOIO. — Oe n'si L avut-o nu mi-si L scos în osie logodna eu Mculce. IRMH.. — â. lass-l în pace pe lliculoe. Pi'-sm spus câ lliculce n's însemnat nimic. Mci el, nici âul. >Imi trebuia un bi'ciu sâ te gonesc mai repede. Li l-am luat pe vel dintâi ps care l-sm nimerit.

l?vlv. — 8â mâ gonești? Din os pricinâ? Os Lsinâ trista pur- tsi în trupul tâu? oa sâ nu îngââui spropisroa nosstrâ?LO2^N2^ IKIN^. — In trupul msu? var cs-si mail trece'n minte??VIO. — âunoi într'sl meu, poate. vn rege mare, dárdát voi­nic Hi mânâru, a tâist patru temei ?i a gonit încâ patru, kiinâca nici uns n's putut sâ-i înâure tistuls care-i purois âin picior. Os svea, ssemeni Iui Henric si VIII, dâetanul eurst yi sânâtos care ersm eu? Râspunâe!OO^.N^. IIIIN^. — tiu mâ sili sâ-p râspunâ. vs os vrei sâ msi înveninâm încâ neksrioitul nostru trecut? Nu-i âestul câte poveri sm sâunst? Vrei sâ krângem cu nemils pânâ ^i Lapátul cls punte care ns-s mai râmss??HIO. — Nu ne-s msi râmss nimic. Sântem âouâ âesnââejâi ?i Atâta tot. vsr în mijlocul goliciunei mele voism sâ sm mâosr niângâsrea câ sânt un neâreptâpt. Vrei sâ mi-o iei ^i pe asta? kis. Nu-s omul sâ mâ înâdu? ls o pslmâ sud kasa spsi. Vrssu sâ âesleg cuvintele înâoits cu csre mâ tot încerci. Vrssu sâ Mu pentru ce-sm plâtit eu cu trei reci âe ani âe urgie, vina câ te^am iudit?OO2^N2^ IlîlN^. — O! va, m'si iudit...ONIO so ru^/acâ âe mânâ, jipmt xi rn/uriat). vrive^te colos! fii arată o rana pe piept). Veri vârcs asta âe rsnâ. âici s intrat âe un Ist âs palmâ sulița lui Nlsgo. O cânele meu creâincios. lVl'sr lâss oricânâ sâ-mi scot un cdimir âin pielea lui. Osr cânâ i-sm spus oâatâ câ nu mâ încreâ în âiragostsa lui, n'am i^dutit sâ-mi termin cuvântul.OOt^N^. IRIN^. — 8i âe ce-mi spui asta?OOIO. — 8â ts vestesc, câ eu, acesta, care scuip pe visss mea, am totuși câteva amintiri os stau cu sulița în mânâ.OOt^N^. IOIN-V — ^.nume care, âaca pot sâ întred?OOIO s^râtâuâu-xi pieptul). — Oumina oars s kost aici poves­tea care s crescut aici, psalmul care a cântat sici. InskârM: vum- NS2SU âe sivi! loatâ ducuris aceea senina, calââ ?i cuiratâ, pe cars, nesvânâ alt nume mai potrivit, am numit-o „ârsgosts" ^i am cde- mst-o „Irins", vsr tu, n'ai sâ pricepi nicioâstâ cu creerul lumina ssts care s'a stins, âe vreme ce n'si priceput-o cu inima. Nu te atings âe ea. Nu-hi cer sâ-mi împrumuți lacrimile tale ca sâ plâng, îhî cer sâ-mi râspumi nsteâ Zi crunt, care mi-a kost pâcstâl? vs ce m'si peâepsit câ kâcusem âin inima mea, ceasornicul pagilor tai?OO^N^. lOIN^.. — OM nsînâurat. ^.i purces sâ vorde^ti cs acum trei -reci âe sni.

plllli. — Var cs pot lace altlsi, cânâ pluiüm ín noaptea ás care ns-a läcut umdrs, cânâ rnâ întorc cu mintsa înapoi, âeparts la vremea trists^slor lrageâs ^î dinecuvântate. L/lâ ascultai tâcutâ, ca yi acum. Inlrlguratâ, ca ^l-acum. dâorâmânâ poate, ca ^i-acum Iar eu vordeam âe âincolo âe mine, vrâ)it eu însumi âe cuvântul meu. Lânta cuvântul aceia pentrucâ tot sulistul meu te cânta. Iar cânâ nici cuvântul, nici cântul nu-mi mai erau âe a)uns, intram în Lidiié sâ caut cuvinte pentru tine. iFi psrcâ nici acolo nu mai gă­seam âestuie âe la o vreme, ^oatâ Lidda nu te cânta cât âorea sâ te cânte sulistul meu... A atunci unâe mi-a lost păcatul?LOáNá ILINâ. — Nâ torturezi! Nâ torturezi, pricepe!PLIil. — Le ce te torturez? Lâ te-am întors în Laraâsul pe care l-am pierâut? La âragostea în care sukletele ni se mistuiau spre marile liniști yi ssninâtâft, ca sud doitâ âs dissiricâ? I'e-am în­tors sâ te întrsd in la^a lor âe ce ne-ai alungat â«n o tinere lie lada dâtrâne^e ^i o via^â lârâ moarte, ea sâ ne aâuci înapoi, înapoi în dietele noastre trupuri cari îmdstrânesc, mor?LOáNá ILINâ. — Lasâ-mâ... îmi sângerezi sulistul...plllll. — Dar ps-ai meu âs os 1-ai sângerat? Lâ trâiam în ns- gluodia skântâ a tinereM noastre ?i a acelor vremi, cânâ nu îngâ- âuiam nici gânâului sâ trsacâ âe lluturels ald al rocid^si tale? Lâ puneam surâina pânâ yi ocdilor mei âs teama sâ nu-^i )igneascâ nepridânirsa?...LOáNá ILINâ. s^i-a pierâîtt cu âesavarxire orice cumpăt, se âesiânsue sa curme cbrnuy. âd! Fi âacâ rupânâu-ts âin drateile msis, la colbul garâului ai râsturnat-o pe ánica în yan^, sud ocini msi, nu mi-ai pgnit nspridânirea?...sdourtura a casut cumplita. Luiu a împietrit, rece, cu ocbii poi, întreabă încet).LLIL f?optit ?i rar). — Le-ai spus?LOáNá IlllNá sînproritâ âs nestâpânirea ei, vorbește repeâe, în/ripuratâ, încet, întrebânâ-se sinpurâ). — Le-amI spus? Nu... itli-am pcSrâut mintea... pierâut mintea...Llllll srepeta ia /ei âe xoptrt ?i âe rar). — Le-ai spus?LOáNá lLINâ sin credere âe pîas). — Nu î Nu ! Nu ! N'am spus nimic... sapoi se repeâe îa Luiu ?i-î înx/acâ âe pât, merpânâ până ia bobot âe pîâns). Le ce m'ai sidt sâ spun? Os ce m'ai sät sâ spun?LLIL so ââ âe-oparte scurt, /ace câțiva paxi, cîâtinânâu-se pânâ ia parmaî. Se raeima). — ál patrulea glonch a venit, âcum în­țeleg înțeleg tot.

OO^Ná nun/»..— Lram un copii âs nouâsprsLecs sini, gân- âeHts-te.POIO. — Mâ gânâssc.OO^N^ IPIN-^. — Alergasem însbunita în urina 1», Devals, sâ ts ajung Ia coltul li veni...DOIIT. — Destul! înțeleg... Msi nu-ft âai ssama cât âs bine înțeleg. înțeleg toatâ via/a ta cbinuitâ âe âsrgustul unși priveÜHti înpelsZ minciuna tragică Hi penibila a âurerilor nyele. I'oats-s limpezi acuma. Dacâ se mai poate vorbi âe limpezime în iaâ. O! Os bine e câ-i noapte!OO^Nâ IlîlN^.. — N'am sâ-mi ort nîcioâatâ câ p^am spus.POID. Nu. 8â nu-^i parâ râu. 8 groaznic sâ vâri într'un crssr bolnăvicios, ca al msu, o imagine atât âe înjositoare pentru mânâria mea, âar s mai bine, ^r trebui sâ îngenunobisr în kasa ta ca NuM. var mi-i a?a âs rubine Hi mi-i aHa âe millâ âs tins, câ «H vrea sâ mori în clipa asta, sâ ts mistui, sâ nu mai Li... â! La os mai toloLSHte, âe vrems cs ai âssvslit mocirla riâiculâ Hi trista ps care am clââit eu treizeci âe ani âs sukerin^â. pricepi tu asta? I^ei Lsci âs ani Hi ^na pbroxvn si încâ... Hi încâ,... Dumnereule! Otrava asta e apa vis ps care am cautat-o su? Itmilinta asta înzecită a râlsi âs aä, cânâ m'asi coborât, m'aft coborât pânâ la Lmâ?... Li solange Obampssuiil, poți L multumitâ! Naiâe, bea Hi pentru mine un pabar cu marinarul tau. Dar mai întâi varsâ o picâturâ ps jos. Nai ales âe aceea am eu nevoe în clipa asta, cânâ s'a rupt ceva în MINIS Hi rm-a încurcat toats rocile, âs mâ simt ca o mîLHinârie care a stat. sDeoâata cu spaima, poî).- Doamne' L aâevâratâ?OO^N^. Utilii. — Os sâ Le aâevâratâ?DOIO. — Olipa asta? Mai simți tu grsutâtea ta? Mai sLmfi câ vorbele au înțeles? Nu se pare câ toate plutesc ca într'o pâclâ turbure âe IsHin? s§e scutură).- Nu! Notârât! Nu-i aâevârat. Nu se poate sâ Le aâevârat.OOüN^ IUIN^.. — Emuimé os?PITID scu pias tot Tnai crescut). — pot os-ai spus tu? sO opre­ște sa-i raspunâa)Nu! Nu ss poate sâ Ls Lâevârat. Nu Linâcâ nu-mA aâuc eu aminte,, caca. într'aâevâr pu-mi aâuc aminte âs nimic, âar pentrucâ uu poate -— sä /ie — aâeuarat. L o nâscoirs Hi asta, ca toats nâscocirile voastre âs aici.OO^N^. IIIIN^.. — Dar cum pohi spune gHa ceva?POID ftot urai crescut). — pentrucâ s monstruos Hi natura nu kacs monHtri. ^ceia sunt roâul minM omensHti. lata î înțeleg sâ-ml pustissc viata eu năluci, âar nu-ti âau vos sa Laci âin mine însumi

nâiuca cea Mâi cirinuitoare bilelor mele, liu pricepi câ nu mi-ai inai lässt nimic? înțeleg sâ-mi trâesc vlaha kârâ rost, var pânâ yr târâ rostul sâ n'aibâ rost? Ou cs mâ âuc atunci înaintea Iul vum- nereu? yi ce-i spun mamei? sse oprește, scurt, ca lumirrat âs un pânâ, apoi stripâ) 7 blu! Ilu! Ilu! Irebue sâ scutur âs pe mine vi­sul âsta urât, ánn^ lVbere out ok tbe worlâ: Msgo! Mago!8 O L II IX

?VIV, apoi LLH.6OM/t.OO. — Mala Lubbu.— Msgo, vsrbil nä lute longobor^...lâOO scu o sălbateca bucurie). — Lucuu!... late l-ongodor^?... ?IlIII ^botárát). — Oste longobor^.M^60 sse repeâe in casa).fcüu ocbii mari). — Os însesmnâ ssts? Dar oe însesmnâ ssts ? Oe-i cu longoborzr ?— vicc înapoi în Madagascar, sâ-ini cor ertars âslaUtilii. — llu se poate sâ taci nebunia asta??lllv. — Ytiu. Dar cu cât inai mare ar Li nebunia sâ râmân sici... llîlll^.. — pentru numele lui Oumne^su, abia te-ai întors. Oa Älele tale nu te gânâsyti?^^llll. Li, uite, nu! ^m venit la o îngââuirs âe viahâ yi n'ain aklat-o. Mâ întorc înapoi la Maâagascar sâ încep a rnâ gânâi ia nopțile meie. — var pricepe câ marna Qsa a âorit, pânâ în ultima ciipâ, sâ vii aieasâ,i?I7II7. ^casâ. locmaiî Mama nu putea âori sâ viu aici cs un mort ia groapa Iui. Ibebue sâ plec la Nmgokor^ în seara asta. Altminteri, marne âimmeshâ putsp suna clopotul cu mine în copac.Hîll^ ,ii întrnâs un plic). — puiule! Iatâ scrisoarea mamei, taie.?IlIV fure o clipa âe lupta cu el insuyi, apoi scurt ia scrisoarea yopteyts).- Scrisoarea mamei?... sâar violent o rupe).- llu! Mama mi 1-a âescoperit pe Dumnezeu, nu vreau ca tot sa sâ mi-I piarââ.plicul mârunzel âe pare acum )os ca o ninsoare. Mapo a venit âi?t casa cu lucrurile, puiu înxfaca baina, imbrâcânâ-o peste câmaya, âupâ ce a Zvârlit âe pe el /racul).- Msgo, nil!, svar in mar-

scârri §ouâe, adra se mar sine rezemat âe baluslraâa. î^bac- rre^te rnaba?rt).- Nu pot. Nu msi pot... (apoi s/âsietor); Nu mai am cursp ^m îmbătrânit. sHi incbee rai-).- M patrulea glonț a tost bine tras. l^Iultumesc! sse clatrrrâ ?r se lasă încet pe un scaun. Lrwe^te rn zur ca rn pol). LI? Hi acum? ^.cum ce va ki? ImL vine sâ mâ întreb ca văduvele âin 8alcalave, claca mâine se mai poate tace Lîuâ. OO^N^ IRIN^. fcu o mare s/a^ers). — Ouiule! N'am sâ-mi ert nicioâstâ câ te-am înâurerat...Olîîlî. — âi Nicioâatâ... La cincizeci âe ani. „Nicioâatâ" e-un cuvânt s?a âe rnic î H'apoi âe ce ? Iu aveai, se veâe, un rost întreg în viata rnea. N'ai âe ce te învinui ca ft l-si împlinit pana Ia ca­păt. Oo^i ki âoar mulțumită câ ai biruit.LO^.N^. îkINiL — Nsta cântam eu? WruintZ? Oentru ase­menea u^urâtats crexi câ am luptat cu recile âe ani sâ ^terg âin mâne o smintire âe prâpââ care îmi taia râââcinile vieții? Centru asta creri tu câ am âorit sâ aklu într'o câsnicie uitarea âe care am nsvoe? Nu înțelegi câ am trâit cu tainica âorintâ sâ azung într'o Li în stare sâ ts pot cbema înapoi.OOII7. — 8â mâ cbemi înapoi?LO^NZt. IKINN. — Li âa. ^.cum pot sâ ft-o spun. Vorbești âe-o biruintâ? /iklâ atunci câ în asta am cântat^o. O biruintâ îm­potriva mea. Oar cânâ a venit, cânâ amintirile s'au potolit, n'am mai avut curazul sâ te întorc, ^.lâturi âe viata bogatâ în krumuset« ps care aurisem câ o âuci, traiul meu era prea sârac si prea trist. Nu te-sm mai cbemat. Ni'am lâsat într'atât înkrângerii mele, încât nici pe mama Oea n'am mai lâsat-o sâ te cbems!Olîllî. — N'ar ti kolosit la nimic, cum n'a kolosit nici cbemarsa mamii.LOáNN. IltlNN. — Is^a cbemat mama Oea? Hi totuși ai pu­tut sâ nu te întorci?— Nu mai era cu putintâ. Nnna Ibrwon î?i trâsess cel« âouâ gloanțe în tâmplâ.LO^NN IltlNN. — Oa. înțeleg, âscultâm totâsauna mai bine pe cei morti âecât pe cei vii. Oar atunci cum te mai puteai gânâî sâinsauri la plecare. lîits colo bucâtslele âin scrisoarea mamei 6ea cum îti tae árumul.Olîllî. — Hi totuși trebue sâ pisc. înțelege. lVlâ înâbu? aici.dlO^N^. IlllN^. — 8â pui âepârtare între tine ?i mine. Intre casa asta ^i tine? Intre mama 6 ea ?i tine? Oar Ia ce-st kolose?te, âs vreme ce n'ai sâ kiâ în stare nici cânâ sâ pui âepârtare între

tins Hi amintirile tsle? ivim Lies acum! ^! L UHor lucru sä suteri cânâ ai pe cine blestema. L un sprijin bun acela. Osr, iatâ, nu-l mai ai, cum nu-1 mjsi am nici eu. âuâscats ssts cumplită, ta csre sm venit sâ ne plângem Hi sâ strigam âupâ âreptats, ns-s scos ps smânâoi OLânclip.?lllll. — Osr pe tine, âe ce?00^.^ Ilîlbl^. — Oentru toatâ âureres pe cure n'am putut-o dânui in vissa tu. Hi pentrucâ sici, in inimâ îs mine, in Kists mes inimâ neâreptâfttâ, in csre s murit pe rânâ Hi tetita curstâ âs nouâspreMce sni, Hi temei s cu âoruri si cu cbemâri âin snii im- plinip, a crescut încetul cu încetul o msmâ âssnâââjâuitâ, cs toste msmele osânâite ls neroânicie. O msmâ turbure si tristâ nestsrHit, ^osre s's âeHteptat sici, in pragul asta, sud semnul msmsi 6ea. /^a âe mult sub semnul ei, âe-mi psre uneori câ nu sunt eu, ci es. tüä s's trecut in mine ru cu ^i, sâ sibâ cine te-SHtepts in csss ssts, sâ sibâ cine se robi liniei tsle. 8tis bine, buns msmâ Oes, câ intr'o 2i, cânâvs, si sâ te intorci. ßi msi presus âe toste, inheleg, cs s Mut ?i cum snume si sâ te intorci in târâi ssts, in âiestrâinarsa ssts, obosit Hi trist cs stârcitul.Hi vrei tu cs scums sâ te msi lss sâ pleci?liu. Ilit viass pisrâutâ. Ilit tot ce nu mi-si âst. Llâ gânâesc câ Dumnezeu m's bârâit unui rost âs impâosre, impâoarsa tsti- ^ei ps csre pe nsârept sm lipsit-o âe sosrele cârnei ei, pe temeia tsrâ tolos âs sstâ?i. Lum s'o impâcâm sittel, sstâ bistâ umbrâ csre âe trei reci âe sni SHtesptâ colo in perete, ls tel âe curstâ Hi cu obrsM in sosre os Hî stunci, sâ âeHti tu o cssâ nouâ. â Htie es ce-i o cssâ nouâ. 8â nu-i spunem. 8'o mințim cu ingââuintâ, cu âursre Hi cu milâ. O cssâ nouâ, tetito, sunt âoi osmeni csii ss ^în âs mânâ, stata tot. Iln bârbst incruntst Hi o kemse, csre vrss sâ-l înveselească; o keines ősre plânge Hi un bârbst care-i Htergs 1a- crimils, sau o lssâ sâ plângâ in vois ei... O cssâ nouâ e o prietenis... klimic âecât o prietenie bunâ... nescbimbstâ... cbiar âscs uneori s msi tristâ... msi...spune mâna pe ea). — â! Ie rog! iVl'si turburat âe- sjuns. tlu msi vreau. 8â ne âespârpm, ca âoi osmeni bătrâni Hi cbîb^uiti; sâ ne ââm sesma câ s riâicul sâ msi visâim s inoâa tirul rupt âs stata vreme. ll peste mâsurâ âe smarâ incercarss asta... âb! Lum SH vres sâ tiu acum intr'un ssnatoriu.IRM^.. — Os Hi cânâ n'si ti... Os-i slt bâtrâne^ea?... bîââejâs LLâsrnicâ âe sânâtate si âs visgâ. Oe tinerele, poate... Os ?i cânâ ar M cineva ce-i aceea sânstste... ce-i aceea, tinerele...

vlllll. — vu-te acasä. duidscând dupâ tot râul pe esre ft I-« kâcut depărtarea mea, e lesne sâ înțelegi binele pe esre poate sâ ft-I aducâ apropierea nies. Lreri câ nu-s destul de desgustat de mâne? Lrutâ-mi adausul asta. Ie-a? ckinui... L nedrept... Pi-sq scoate sutiétól aducându-ft aminte Atâtea ft-atâtea...llllll^. — llu-â nimic... lVl'aft săli sâ-ft răspund ft eu la kel...vlllll. — ^i vrea sâ ne certâm?va... sâ ne certâm mult...vvlv. — va. vair cu mâne e cam greu... Iot tribul smucea când ftpam oâatâ! lllM^.. — Lrsd... Dar parca spuneai câ totuși era la lllsgz» un ecou cars-ft râspundsa de Hapte ori. ,' P'apoi ytiî, nu inâ tern de loc? Sunt invadata sâ mâ cert cu ftne. l'reiLsci de ani rn'ain certat, nu glumâ...vlllll. — Li da. Pi eu. var nu eira cine sâ râspunâ.Illlll^. — 8a da. llumai câ râspundeai ce voiam eu... era! Mpticos sâ-mi tot dai dreptate... Sâ Li numaii tu înkrânt... vin pricina asta cearta se isprâvea repede. Le când aya are sâ Le o cearta adevărata...Vlllll. — Pi cu lacrimi poate...ILIU^ frutre lacrimi). — Lie ft cu lacrimi.vlllll. — llaâ, Lai... ft de ce plângi acuin? llu-i pâoat sâ-ft cbeltusM lacrimile degeaba?IRIll^. — Llai am. ü'am avut prilej sâ plâng prea multe...vldlll. — Olumim... glumim...— Olumim, veâ bine, voar ne-a trecut su- xârarsa.vlllll. —- ! Suntem oaragbioft cu joaca asta de copii.Utilii, slouitâ). — Adevărat, var mâ întreb cum am kost cu joaca de oameni mari? Oând eu am mAritat-o ps Irina cu I^eacsu, iar tu ai tiimis'o pe Solange la Pue?.vlllv sse rupârâ). — llici ca nu se puteal sâ nu vie o deștep­tare. lata! are sâ incsapâ...IR.M7V spuftu rn râs, ca uu copil). — Li da! ^xa ars tzâ înceapă... ft a?a are sâ skârysascâ...8VIll. — De rog, nu vorbi cu mine a?a de pareâ ay L un copil.OOH.RH. — tiu te vâd în clipa asta. L întuneric. Piapoi, obiar de nâr K, te-ai gkemuit acolo în scaun... vari ssa de mic...

LIllll Zvârle Turina äepe ek Hj 6ä sä se ^icirce). — Lä nu mal par mic...OO^L^. IM^^. s^aspru). — Luiä-! VE sä raeesti? OasL kaina pe lins ILILL sneäuTnerit xr m,rc). — Oe-ai râs?OO^L^ lrtlbl^. — Lasä baina pe tins!LLIIl. — Lins ML... Oumne-eulS? ^tii cs mi-a venit sa-ft râsxunâ?

L0^â ILIL^. — Oe?LIllll. — Lins, mama.— yi cs te opns^ts? kâspunâs, kni! Os-ai -tl 6s cânâ LHtept eu vorba asta?LILL. — Lela mine?00^L^ ILILá. — Oe ia lins, ürsHts... Lan 6eia cineva ca Los... srxr tac Lrnpum vorba).- Li lasâ, nu mai întreba...LIllll. — înțeleg....OO^Il^ Illlllll. —- ln^elsgi, nu-i a^a? Osia cineva cars sâ kis HÍ umbra âin pâirste Hi bâetanul care âesena Hi marna o sa cars râmbea sub^irs Hil luminos, privinâu-b Osia cinsva ps cars sâ-I pot lua 6s umeri, cum ts-ar lua ps tine mama Oea în clipa asta Hi sâ-i sprii: „Lâule, âs cs m ai lipsit âs tins? Ihi rup ursebile âe mai vorbe.?ti âe plecare. Sa stai aici! ?e-am plătit cu âsstuls la­crimi ! Vreau sâ mâ âsspâgubesti!...LIllll șoptit). — lVâsvârat! l^Ha spunea... scâtre ea).- ^Li? Oâte oâatâ, câte o vorbâ parca-i a si...OOl^Ll^ Utilii. — Oar LirsHte, câ-i a ei... llite-o colo, cum «tâ Hi 2âmbe?te pâinâ astLĂ... măruntă Hi âreapta ca o Lanagra âs abur... Leste obrazul prea tânâr, peste lruntsa prea înaltâ, pârul alb s oa o aureola... O veL?LIllll. — O vââ.OV^Lâ Utilii. — ^tii, trebue sa Ls loairts mirata vârân- âu-ne. Sau, poate, rââs subftrel 6e gluma ps care a lâcut-o, kiinâcâ a ramas cu mult mai tânarâ ca noi... Ou ?ece ani mai Vânarâ... Oum âea? Lai, mama, bai... miroase a întrebare". Laspunâe-i...LILIl. — IsprâveHte. LiZ tulburi peste masurâ... Le csr- âacrâ asta nu-i nevoe âs prea mult ea sâ mi-o taci ps mama aevea, mai ales acum... Hi mai ales cânâ stau acolo, bucățelele âin sorâ- sosrsa si... Ia te uitâ..., parca ar L nins sulistul mamei. în prag... Spune. Os seria?OvllLH. ILIL^. — Ln singur rânâ. „Vino aeasâ, marná".

LILL. — Oum ai spus?Ur. 1—2 8

OOálüá IR.lMá. — „Vino, acasâ, mamâ" salt ton): Un început 6« scrisoare. bl'a mai avut vreme s o isprâvesscâ.— âcasâ -la mam.. Dar unâe 20333 I» mam3 ?... árs o easâ nouâ, S3.OOáblá IKIblá. — puiule...— Olum esc... Ist mulțumesc pentru klorile âe pe mor­mântul el.OOáblá IKIblá. — O um? Atunci e aâsvârat câ ai kost asta noapte?klIIV. — Oii! Oe-ai M ce liniste-â la mama aoasâ... Os bine simst acolo câ nu-i nevoe sâ trâe^ti...OOáblá IKIblá. — ââevârat. Hl totust... totust, iatâ, trâeyti... Hi totuși, iatâ, trâim... Hi vom trâi msi âeparte, 33 coborâm pas eu pas in batranetea asta trista si oale, pe care kârâ vos, stnAuri ne-am preZLM-o.?lâllâ. — SlnZuri?... ßi kârâ voe? Oins stis?OOáblá IKMá. — Intr'sâevâr, cine știe? Dar atunci, âacâ a k )st o poruncâ tainica st pe care nu puteam sâ n'o urmâm cu dtut mai mult trebue s'o primim sya cum e, pustie st amarâ cum d- ne truâlm s'o îmbrăcăm cu acea senină resemnare kiadná a mamei O ea, care m'a învâtat câ bilele tot se mai pot înâura, âacâ esti vreânic sâ te bucuri încâ âe priveliștea unui kir âs iarbâ clătinat âe vânt.Iar mai târziu, încolo, cânâ toate s'or îmblânzi, cânâ amin- tir'le s'or sterZe, cânâ pârul s'o albi, cânâ obrazul se va albi st âl, pentru câ toate vor intra în lumina, sâ putem porni laolaltă, sâ ne apăram mâcar acolo unâe nimeni nu ne mai poate apára. Lu sm sâ 'te apâr, ?uiule... ám sâ te apâr...?OIO. — Irina...OOáblá Mlllá (cu mima strânsa, Muâcâ e întâia oara cânâ k'nin îi spune pe nume).' ?uiule !?OIII (repeta). — Zuluié ?Oa... â?a mâ cbiamâ... 8unt obosit... Htu cum, cs spune ávva âin k'aterîc, cânâ cbiamâ somnul? : „Vino rob râu'!... L krumoasâ vorbâ, nu?OOáblá IKIblá. — brumoasa...?bllbl (clapa o clrpâ). — Irina...OOáblá IKIblá. — Os-i ?uiule? Oe vrei sâ spui??OIO. — blimc... âtât: Irina...Mapo, care uemse mai âe mult st începuse „âa izvor xeâea copilul", îl cânta inainte, âe pe scările unâe ?aâc. puiu lasă moale capul pe speteaza, ââoarme, sau e pata sâ aâoarmâ. Suspina. Ooana

Inna îl priveylreaM intocinai cum ar- /ace o mama <?u copilul ei. ^4poi bâyânâ cîe scama cä e friy, ia falatul aâus â înainte âe Mox Ma/tei §i îl învelește pe I'uiu, încetișor, sä nu-l trezească. >1poi se reanima cle stâlp unâe spuse cä §eâea oäinioarä mama 6ca ?i ?op- te^Le printre lacrimi': — vlMmns! voLmrie! Llama Osa, no-ain întors scssZ...sLr îu cântecul trist al lui Mayo, în plânsul Loanei Irina, cortina se iasă încet, oäatä cu întunericul aâânc).

«/- /. l/. somcv

Oe?- senii», lumina xi vsrâeatâ, il'remnrä pnrcica 'n coteneatä,

lasat in troaca cucururulOantec vecbi ii turbura aurul. In ligbean îxi toarnă apä rece, Ou säpun îltceps sä se /rece k'este satuk plin âe soiri cis zeg, I'rin urecbiis eu s/ärcul bleg. ?une ps ob rar un roxn vin llngbile-!xi ââ vn stacofiu ?ärn-xi potrivexts âin fssalä I'uns piMnann ssa cis gaiä Se prin exte lacomä'n ogkinââ L piinnsä sa o ooaptä gkilniä, §>i coäi^a ei sa pain'n spie, — Hei, pnrsisa noasträ-i Mâ xic / cl 'neäi^at pantofii „ini ciiLnr" Veri axa mai ars viata sens. Lise într'nn sakt ciin eoteneasâ I/nrdreknta âe bnton xi-asafâ Orobotean în nrrna ei pnreeii, — Oe 'ti e, /rate, /arrneenî /en»eii/.„ Ii aiintâ vântul saxa fină, Intra grațioasa în grââinâ §i, tinrânâ în graba dotixorni

'nâoit laleaua xi bn/ornk.

Ixi alege pentru cingătoare vn bucirst superb âe lăcrămioare Hi, vârânck nn strat âe românite, X 'neepnt patetic sâ gni/s.

Ooaîe» nma/â FF/

liîânârâ «îe inelul ckirrtr« nări, lVu mai sine sama âe cărări 7rage crinul sâravân âe urecke, l7â se 'mdracä âupă moâa vscke Hi, cânâ a strigat câta.- ârx, îmi săriră calsunasii arși. Lupe ai căpșunilor cercei.- â-i place radina! âumneaei ^lt-ceva e lodoâa si știrul, î'ar'câ mai ackuce eu safirul Oalca pe legume âe tot soiul, Ceartă enervata pisigoiul — ?ii bun si slädexte^mä o äst' Viersul tău acum e âemoâat >ilta este 'n/atixarsa /irii, ^4ltul este ritmul înrioirii Oe atât cinterul, ciocârlia? î<asâ vecbitura la pustia/ ^ltul este — al artei iâsal, — ^usit-asi voi âe papagal 7

Hi, punânâ pe-un brus înalt piciorul Le sui, 'n copac eu încetixorul Hi spre cântaresui neam pistris ^âreseasâ un sever guis.LIegie si sonet si oââ 7 Ustari ermetismul e la moâa / Oânâ. simsire .cultul âe /rumos 7 — I/n balast ce 'ncurcă âe prisos L,Lmdâ, ritm si versuri cizelate 7 Vulgu-i ckoritor âe rioutats / Orâinea 'n iâei o spurcă iesii, ^lta urmăresc în cânt aesii. înckrârneala /ra^si si-a figurii, OL cu ti/la cârsii si culturii, Orâinea 7 La si-o păstreze tâmpii /irta este caru sa bați câmpii /

Lloinls culcate la pământ â încremenit /ară cuvânt, lăsările 'nmarmurite tac, — L'a suit purcica în copac /

— lVLci o teama .striga varsa creasâ, Huite am văsuț în a mea via/S Z/ulte am văsuț si-am ausit Hi avurâ toate un s/ârsit. ^.egea este lege. Hi purcica

ZIL /. l/.

iV'o sä reformere räuciuuica la,un gest sărac cîe impostor Kostul ei? ?e tava, iu cuptor, ^re ea guiful cam tăios, Oar sä xtrft ca ugeru-i gustos. §i stropita cu uu viu mai buu, Lagâ durta'u ciraci ps la LrLciuu

2S lâ 1942

cle Oc?^V

»«LILI VL2VVHVI.VI.lLolsepa „Universul I-itsrcrr").

Lu ultimul säu volum so pure cs poetul lVlatsi Hloxanärsscu ?i-a gssit árumul sâevârstei ssle resliräri, maZoritstes poemelor cuprinse îu „Vsmils vLrâukului" tiinâ preftosss ?i âelicate încrustsri lormals într'un materiül verbal muzical, sie uuei inspirații substanțiale Hi bogate. îmi place acest vo­lum ?i âsla cumpătarea cuprinsului sau, un mânuncbi âs cincisprezece poeme, âoveâinâ preocuparea calitativa a autorului, âeossblt âs alti contrați ai sâi «btiaft âe a-Hi înâess cărțile cu cât mai mult material. Rutin, âar bun, pare a ti tost principiul pe care a alcătuit lVlatoi ^lsxanârsscu aceasta culegere. Y1 într'sâevâr nu se reâuc âscst la vreo âouâ sau trei acele postii a căror prezenta între celelalte ar ti âiscutabilâ.

lilái îmi place varietatea volumului, atât âs âsosebita âs monotona repetare a altor poeți cari eu tiscare alt poem îl scriu pe acela? nesciumbat poem âels început. In „Vămile Vsrâubului" ca'n volumele âe sâsvârsts poe- 2ie tiscare poem e cu totul altceva âscât celelalte. Osia „Oaiâuceascs", aspra ?i autentica evocare autobtons, la „Ostopise^", tabloul istoric cu amare rs- tlexe psikologice, âsla âelicata ?i întiorata sugerare a morgii âin „Sanato­rium" la tsntsria âs pura poezie a „Invocației către mură", âela tragmsntsle âs incantație magica âs inspirație poporana âin „Oubâ âu'ce" ?i âin „Otsi- toars" la evocarea melancolicei umbre a „lViorii lui Ovn <Zuicbotte", tot atâ­tea treceri âintr'o iâss într'alta, âintr'o almostsra într'alta, âs ps un tsrîm ps altul. Costul, cum bins a spus Rilke, trebus sä cunoască toată realitatea în tormele ei âivsrss, sâ îmbrâ^iHers aceste torms, pentru a le putea stoarce esența în poșeta sa. O, se pare, atituâinss ps care o urmsars lVlatei ^lsxan- âvescu.

Rosria aceasta nu e lipsita insa âs un timbru psrsonal. La este încbe- gsts âintr'un amestec âs astral ?i pământean, âs Iluiâ ?i rsalitsts, âe asprime Hi murieslitsts cars-i âs un Isrmse aparts. Rsntru a ilustra acsssts împe- rscbers e âsaiuns ss citer poeria următoare:

Oa mâine mor, ca mâine-s âe prisos;^xa sunt toate'n lume, fără vrere.

Octa>

Os cânci axtept îmi Äste os prin os Fi-o âe cu câte-o üuxcä Äs tăcere.

ám vâcuit iu vatră — buturugă întoarsă Supa vânturi xi nevoi — Os câte ori m'am stins, Âurersa slugâ E âespuia Äs moarte, pentru voi.

Fi cât am /ost, Âe toate m'am temut:Os primăvara silelor Äs mâine,Oe umbra mea cu pasul rob, gemut, Oe visul meu, /lâmânâ, ca Âe un câine.

Va sâ apună Soarele xi OunaFi vor veni — vordi/i mai üinaints — ál/i cămătari sâ-mi cumpere /urtuna Centru o groapă xi un dliÄ Âe linte, sp. 45-46).

kostul Htis sâ iis însă Hi ciur Hi kârâ nicio cruțare atunci cânâ stilrM poem si o cere cs în „llaiâuceascâ".

„Lââ riâic în bâtă ca ursul /lâmânâ" spune iiaiâucul Hi mai âv- psrte:

Ou pumnul Lodesc bracul Âe cr emerre, Oum /ârîmâ ceapa moxul meu á Linte, pentru nepoatele Iui îrrÂssats xi gemene (p. 26/,

poetul sre comparații noui Hi surprinzătoare ca aceasta:

Vestea trecu Âin barbâ'n bardâ. Óin urecbe'n urecbe.' Oum trece coasa vecbs prin bălării ?i prin iarbă, sp. 71)

Âin „Oetopisst" posris scrisa in reuHit stil cronicâresc, evocânâ sckimdsro» Somniilor âin târile române, într'o tormâ âs versi/icatis Hi cu accente înru- âite cu acelea ale lui îl. árgksri âin „Viori âs mucigai". Oe slt/el amprenta argkerianä, âsstul âs reâusâ, am mai iâenti/icat-o pe alocuri în posâ lui Listei âlexanârescu.

ks cealaltă latura, a puritánt stelare Hi a suklului murical, aproape imaterial, âupâ cs voi cita o imagine ca aceasta:

Oamenii treceau prin lume, ca'ntr'un sril, /ârâ ei (p. 15) voi trece Hi peste imagina cavalerilor cruciati, âesenati ca'ntr'o enluminurL în acest vers:

Fi treceau âelieaft ?i smeri/i ca'ntr'o pagină Âin L/ânta Scriptură sp. 26) pentru a mâ opri la „Sanatorium" cu stroks LinalL care sugerearL moarto» bolnavului în sala âs spital:

In salonul trist au mai rămas: Oiulgiul Âe sâpaââ peste perne tras,

k'ärä äe putere bunul Oumnsreu, Ormele äe paxi xi eu. fp. Z6).

Osr toste cslitâftle poeziei Iul listei /ilexsnârescu ss Zssssc intr'o ^»Isnáiás ckintsrentá In „Invocație cLtrs muss" scest poem csrs, áscá sr ki singurul âm volum, incâ sr ki ássjuns sá-I consacre post pe sutorul ssu. D o evocsre s Iui von tzuickotte, trsnskormst in simbol, prosctst ps un kun- ásl liric, riáiost Is rsng ás ásstin sl postului. O un imn ?i o incsntsfts lso- Isltâ, o lsZânstâ §i áiscrets muricâ ?i s încâ cevs, cevs csrs nu ss posts áskini ?i câreis trebus ss-i spunem esența Urica, áikuratL in kisesrs vers yl'» Lsosre cuvânt sl poemului ps csre-1 reproäuc in intrsZims:

kngääuie, mnsä, poemul acesta sä'nclrinOlLpanäului Lancdo xi fratelui dun Oon tzuicdotte ?rinf al Spanier xi-al tristului nostru üestin, împărat al visului lider, áe peste tot.

Le cuvine un vers pentru lancea lui äs argint,Oatâ 2âlog — în ultimul ceas — înălțimilor, cerului.Vom cânta toate ärumurile áe naiv labirint, IVopfile äs vegke xi creáinfa cavalerului.

Vom cânta ?i ieslea cu jar ca pe orice osänää Hi pe Kosinanta bâlaie, üexiratä §i blänää.La-l äuse pe von tzuicdotte üincolo âe nori ?i äe spășii. Liulinii äin coamă au fost — pânâ ieri — constelatii.

On cuvânt äs l-am xti... îîn cuvânt äe l-am spune... 8'ar scutura îîosinânta äe burezi si minciuna, potcoave tocite s'ar face mai noi xi mai bune, IVici soarele n'ar mai găsi loc sâ apună...

Lântâ, o, mura, äragostea tristâ ^i oarbâ.Le-a mai rămas — în pământ — äin inima lui xi a si Lâ le ääm focului. împreuna sâ fiardâ.'vântura §i balsam anilor negri xi grei sp. 48-50).

Listei Llexsnárescu ss posts consiáers ksricit: ásosrecs câ^i poeft ar putea spune, cs el, iscslinâ o poezie cs seessts cs su scris un posm csrs prs- MsM cât 2sce volume?

8LSL8IILN ?O?OVI0I: ILKVLlLâ. „Vnivsrsul").

Lu toste cs ssts ls si treilss volum ás poeme, sutorul lor nu Mu cs sre prosspât ás áebutsnt, in înțelesul bun sl cuvântului ^i snuias In ssnsul cs lssâ cititorului âescbise încâ posibilitățile tuturor speranțelor, ve kspt in „Isrbs kisrslor" sunt retipărite msrs psrts âin poemele âin „vum- nersu ls mine'n cssâ" volum eâitst ls Qernsu^i, in 1940 ?i râmss cs yi ine-

ült, cleosrecs postul, bucovinean, a trebuit sâ iu árumul relugiului pLrssinâ in mâinile cotropitorilor întregul stoc cle eâiP. Lunoscut până ieri rnui mult in cercurile literare clin capitala Bucovinei, Sebastian Bopovici se întâtisesrâ «lirect acuin literaturii (lela centru ca un post cle o sensibilitate ?i o ima- gina^is în moâ egal âslicats. Oseaos ne atrage clin primul moment la el este clarul cio a verles, o puternica plasticitate expresiva. Bőstül e înainte «1« toate un vizual ?i în clirec^ia aceasta va trebui sa-?i cl^svolte posibUitâ- Me. Brelerinta sa merge către peissgiu ^i mai ales către acela <le iarna, ^.m spus ea poetul ars o imaginație puternica. Ba îl înruâe^te uneori eu 6. 1o- pLrcesnu cu ale cărui rezonante ss sssmuesc ?i mslocliile versurilor sale ca ?i trăsătura cle scbits în cărbune a comparațiilor. LsUel în „Buna" :

Llus, ps prispa clsaiului, Buna cea bătrânaLu bocceaua nopții Stâ'n popas pe-o rânâ,

Be urrsala boitii Lu ic/!ita stelelor. Laba împletește Lordota »närgelsior.

Hi'n oplinLi cie lac Lâcle 'nmârrnurită, Lâ'n tulpan cle nouri Bare'inbrodoâitâ (p. ZI-92).

L multa Irsgsclâ naivitate în aceste versuri cbisr atunci csnâ ele nu lac sâ vibreze un ionâ poetic cle mare aclâncime, o canrloare cle joc copilăresc, ca în aceasta comparație:

Din cbilii cle stupLlaiciis albine, In strane cle hapuri Vin sa se încbine (p. 29).

Uu totcleauna însă poetul se )oacâ. üsttel „In parc'' este în genul cles- eriptiv un pas mai rleparts, tabloul alegoric clsvsnincl un grațios ^i volupiuor pastel în stilul secolului XVIII-lea Irancsr. Boemul merita realmente sa lie eitst integral:

Lalcia ca o fecioară Ltâ pe mai sâ se ciesdracs, Bâsâncî părui lung sâ-r foace Alintat cie vânt cle seara.

Oânâ ps lacul mut «'apleacă Hi priuexts ca'n oplincia. Vântul urne s'o cuprinciâ Hi'n î?nbrâsi?âri o 'nsaca.

Valeris prinâ pe arcLvonul fermecat al firii, Oucânâ tainele iubirii 8ä le'ngroape'n vecbiul parc (p. 45-46).

lluanfa âs voluptate âs mal sus ss transforma în senzualitate expri- inatâ âirect în „Viespar" poerie unâs autorul conturears un vitalism robust xi sincer.

Oar poerla ss ns âs inși mult o impresie âs âsprirnsrs, âs pesimism âs melancolie, postul tiinâ înclinat msi mult sprs sufsrinfs. Ls culmi-

NSS2S în „pom âsstrunĂt'' si'n imaginsa macabra finala csrs confins o în- trsagâ viâns âs viafa:

pom âssfruneit, cu viata stinsăIn ramurile resfirateOa nixts âegste carbonizateOsia o mână neagrä'ntinsälOum te privesc prin largu-mi geam ps fonâ âe toainnâ cenușie, îmi pari ca un sckelet uman pe-o pagina âs-anatomie.ln creștet fi s'a'nfipt o cioarăHi cum sta lenese, pustieps trunchiul gol xi âesdracat.pare o vscks pălăriepusa sprs bas si spre ocară, pe un caâavru âssgropat. fp. 59).

/t.ci lirismul plastic si poetului s'a îmbinst cu o viziune sââncâ s visfii, lrbutmâ ss facă âin poemul âssirun^it un simbol ?i ss-1 âsssmne^s în acs- la; timp printr'o comparsfis sesizanta.

poet si reslitsfii sxtsrlosrs, Sebastian Popovici rsu;s?ts ss âss une­ori o nota âs intsrioritsts âescripfiilor ssls ?i âssigur cs atunci ss apropie âs sâsvsrsts posris msi muit âscst oricânâ. psptui s un stat msi âsmn âs remarcat cu cât s âstorit unor mijloace rsâuss, un aâjsctiv sau o com- parafis fericita. Ostiei câta majestats a încbis postul în comparația aceasta finala âin „ploarss Rsginei", âssigur cea mai frumoasa strofa âin volumul întreg:

polip âe stea carata âs ps cerLxti ca xi-atunci neistovită încâ, Hi stai încremenit' aici ps stâncă întocmai ca ps-un geam sculptat âe ger (p. 56).

Irsbue ss mărturisesc cinstit ca nu mâ'mpac âs loc cu versurile oca- rionals vrs-o ^apts sau opt posms, cari încbss volumul. Orsâ ca autorul o'srs secretul acestui tel âs poerle cars csre alt suklu, un ritm larg, o rss- pirsfis lunga, âsciamatorism, vesace-i lipsește lui Lebastisn Popovici. Versul

LSU ars râsuklarea scurtă Hi au e o întâmplare câ marea majoritate a pov- Lälor lui oscilsa-â între versul âe cinci, ?apte sau opt silabe xi cel âs pa- trusprsxscs! Sebastian Popovici Ms sâ ,Mca' âin klusr. 8L lase âeci trâm­bița altora cari pot sukla cu vigoare într'însa. ^i sâ cultive miniatura, bibe­loul âescriptiv pentru care î?i simte vocafts. Numai atunci va ti ps árumul îsl bun, singurul care promite sâ-I âucâ unâeva.

: 1-IIIVlMI VM 7LKLLpunânâ câ versurile semnate âe Ileana Lusuiocsanu sunt keminine

n'am skirmst cine ?tis ce aâsvâr Hi nici n'am âescoperit un mare secret în­trucât numele însumi trââea^â pe autor. Oacâ însâ posta nu Hi-ar ti pus nu­mele ps coperta Hi printr'un capriciu ar ti vrut sâ ne otere o carte ano- nimâ — iatâ poate singurul capriciu âe care n'sr ti capabil un post, mat ales cânâ este o temele! — am ti putut pune totu?i âiagnosticul âs mai sus care palpita în tiecare vers, în tebra ?i'n cxpansivitstea lui, ca Hi'n lipsa âe spirit critic ?i âe selecție cu care a tost alcâtuitâ cartss. Oacâ posta ar kl avut mai pujin temperament, âar mai mult simt critic ea ar ti plivit multâ buruiana âin grââina sa posticâ alttsl plinâ âs mult îmbâtâtor partum âe tlori naturale, autentice, necultivats cu grijâ, ci crescute în vos. Ossigur virtutea renunțării este toarte ssprâ: Hi âacâ posta ar ti avut curajul âs a ti tost sincsrâ cu sine însâHi mai mult âs jumâtate âin poemele sale ar ti tost înlăturate, klinâcâ ea n'a înârârnit s'o tscâ însâ, o vom tace noi trs- cânâ peste balastul multor versuri srtiticiale, construite, ckinute, peste multe contuzii Hi stângăcii, peste multe naivități, pentru a ne opri numai Is cesacs slcâtusHts bunul valabil al poeziei sale. I'iinâcA Ileana Lusuioceanu este pvetâ prin ceeaes constitus în aceia Hi mâsurâ Hi âetectul Hi calitatea poeziei sale: prin acea teminitats rsvârsstâ bogat ?i sincer, prin caracterul âe contesiuns liricâ prin care ss înruâeHts Hi cu o laturâ a poeziei Lienei k'arsgo. Leests toate calitâst pot ti âetscts atunci cânâ nu sunt reținute âs orâinea Hi rsgu- lele artei Hi âe aceea nu toate poemele sunt isbutite. tlkiar Hi în poeziile unâe expansiunea sentimentală stâ prinsâ în ckinga unor körme stricte Hi atunci ea î?i pâstrsarâ aspectul âs cbiot kârâ 'nceput ?i kârâ stârHit, ca ln acest poem „Iubesc":

Iubesc arătura, âe plug răscolită, Iubesc pe juncanii, cu ockii blajini, Lătrânii plugari, cu ockii senini. Iubesc xi râpaâa, âe vânt trosnită.

I>Lxunea xi mieii, talanga spre sckit... Iubesc xi poteca, ce poartă ciobani ?i âoina, purtată în suflet, ca mit...Iubesc xi trecutul, ce trece prin ani. (p. 53).

koerâs continuă cu aceiaxi intsmpestivitsts, posta iubinâ Incâ xt âe laturi ale viefti, oprinâu-ss brusc kârâ a înMegs noi motivul pentru care nu mai aâaogâ încă Hase, xapts ori mai multe stroke, âeoarecs llpssHts elementul âe „necesitate" care sâ âea artei lunâamsntul ei inâispensadil.

spune câ Ileana Busuioceanu s prea mult posta ?i prea pusin artistád lirismul ei sbuciumânâu-ss tumultuos ?i âânâ mereu iu toc asemeni lap­telui nesuprsvegksat. L uu Urism âirsct, proâus usturai al unei reale ssu- sibiUtâti Isminins iu contact viu ?i neîntrerupt cu lumea âs ale cărei te^s se încânta cu bucurie naivitate copilârsascâ. Ileana Busuiocsanu are substanfâ poetica. Ii mai lipsește numai principiul orâonator care sâ stă­pâneasca viforul sau verbal, sâ-1 âisciplinsxe ?i sâ-1 toarne in tipare exacte. Ls este în stare âs aceasta o âoveâssc unele âin poemele sale, cum e dunâoarâ „Lrâciunul meu" valabilâ expresie âatâ regretului âe a nu msi Ii copilâ ?i âs s nu mai primi vizita lui LIo? Lrâciun. ba Iei e „Iu conac Ia Busuioci" poemâ s copilăriei ?i amintirilor. Voi cita insa integral ,Lsâ frunte âe castan" scurt poem iu care starea âe suliét muricalâ a tosm- uei este evocata eu âelicate^s ?i sobrietate, în contrast frapant cu stitu- âines obișnuita a poștei:

Laâ frunre âe castan, pe-aleile âin parc fii nimeni nn Ie ia în mâna, cu regret. Le scutură ^i via cu miros tamâist... Lânâ eu, sud rara lunei, Lu liniștea âs toamna, tot brasul mi-l încarc.

Lack stelele ckin haos, peste rugina lor.»Hi nu mai cântL'n lunca, mici cârckuri âe cocori... iVici rânâunsle'n grada, nu-?i poartă puii 'n sbor.. Lânâ poposesc, sub ramuri âs draâ, privighetori, La cânte simfonia tomnatica, prin flori (p. 22).

l^stlel poets s în stare sâ^i circumscris inspirația ?i în rigorile artei xi în acest sens o slâtuim sâ se'nârspte câci e singurul îu cars-?i va putea gâsi o expresie personală a tumultului real poetici âs care este !nsukl«iitâ.

DLIttLII. V4LI»OII.88OV: KO8IVI. HI VL8IMM. LVKQH82I8I KOV4^8?II.

' lLäitura „Lugstarsa").

?oseâsnâ cslliSft stillstice äeoscbito, „Kostal ?i äestinnl bnrgireLiei rv- mäneHti" puns în vileag Hi lsmursHis ps âsplin, intrtm clâp âoei Hi eu doZâ^ie ele smsnuni, uns â intre cels msi âs sssmâ probleme Meisls roms- nsHti, sud o ikorms esi ss posts âs strsgstosre.

In prims psrts, sutorull ss ocups âs lsmurlres noftunil âs buDgbesis, âe svolufts Hi structurs si. In psrtsa âvus, âs funcțiunile burgbsrisi romsnsHii teioonomîce, socîsils, poilltîos Hi oultursle). Karies irsis esis eonsscrsts vieMr si âssiinului burgiâîsi romsneHti; îsr psrtss s pstrs (snexs) este âsâî>astâ csisgoriilor prolssionsls burgbs^e Hi pseuâoburgbs^s âels noi.

Elsősre âinirs soesis Mrft suini âiviWts în espîtols Hi subälvisste în psrsgrsie, potrivit unui plsn dine stuâist Hi bine îniocinii, cssses âsnots nu numsî prsZstirss Hi §rHs autorului âe-a oieri cititorului sistsmsiirsres Hi eHS'loinares est mar sxplîcîiis a îâeîlor respeotive, âsr Hi viiriunss âs snssmbk-u âe o âlsrlisis Hi orâine ce impun, butonul, prinir'rm gest âs excesiva mo- âestîe, îi spune aoestel calități ââaeticiism... Os acsssia «Zis o subesiimars 8su o lins sutoironis (sau o ironis prin ricoHLu), se poște vsâss âs înâsts ee «liliorull îs loanisot âlrsot «u ooinpnutul esrî,ii.

iOlu vorn piutes lus în âisvufte iîesrs psrts, espliul ou >ospiiol Hî ps- rszrsi ou psrsZrsck, SHA vunn sr L âs âoni; lu»crsrss este prss volurnînosss Hi problemele âesbstuts covsrHitor âs preftosss, spre s putes ss le trecem inâi- viâusl în rsvisis numsi în cstsvs rsnâuri. Osseses, suntem nevoiti s renun^s îs MSssis âorînM Hi s ne rsponts, în äsosebi, ls eeî âiritâr cuvânt sl suito­rului — cuvânt esrs nu este sltc:vs äsest o introâucers rezumativa Hi sxpli- cstivs s întregului continui sl lucrării.

Mei, ni se âs prilejul ss întreveâem în cs sens vosHis ss îs â. Lîibaâ iVlsnoilsseu noțiunea cuvsniu'.ui burgbs^i?, cs Hi criteriile âs juâecsis întru «prseierss si, âsr iHî metoâs Hl si-tuáinss suitorului în iot eeescs eompo.rtS âesvciârss scestuî subiect.

I^seânâ âels «Nivlngerss es „burglisÄS!, ,es orlcs cîsss, nu este âscâi o Lormsiîuns Mcîsils cu âârii kstzs âs nsftuno Hi eu ârepturi âsrivânâ âin împlinirea acestor âatorii", â. lVliksil MsinuAsscu îs ârept criteriu, în juâe-

«srss acesteia, interesul tnlepT-al al tärii Hi „interesul naftunii (în Mâikâr sl românilor etnici), înlâuntrul maréi sntitap a ^Lrii").

Qu Atari postuilate, lucrarea d-^Iui lVisnoilsscu „niu desvoltâ o tWä Hi LU atât inai pujin nu cautâ sâ tis nici o plsdoris, nici nn recbisitoriu. Un rss- pinge simpiickicârils Oorjsts Hi conturârile categorice, pentru usUl spiritetlor «umars".

La „este o cercetare a meriitsloir Hi scâderilor burgkWÍel, vâLUds ps ca- vavsua ideii de națiune. In judecarea burgberä, sa okgrâ o alternare con­tinuă de elogii Hi de blamuri".

Lusâ katâ in Lajâ ou cartea Iui Ltetan Lslstin (Surplreria Komâuâ), Lucrarea d-lui Mbaili Msnoilssou lasă sâ se desprindâ limi Hi lumini com- plime-ntare pentru -cunoscătorul ambelor opere:

„keletin, urmând dsaprosps x>s Lombari, a lansat teoria burgberisi române-Hti in Iasă- si Äs ascensiune Hi în procesul si Äs dssvoltare, provocat de elanul vital, al veacului al lg-lea.

„âi (lVl. Manoille-sou — n. r.) scbMm teoria burgbeLisi românești în Lașa ei! de regenerare Hi procesul sl Äs descâtuHare din vscbile concepții, pro­vocat de etanul spre calitate al veacului sl 20-1sa.

„ps keletin l-a preocupat iclsntilicarsa /or^sior cîe propulsiune, caii au râdivat burgbsLia. Le noi ne preocupa idsnti-kicares marilor permanente si constante ale kurgksLici ca clasa organizatoare a producției constante care urm-sarâ sä Ke păstrate Hi sa dea mal Äsparts rost Hi consistenta acestei vlaise sociale.

„Po Leistin l-a preocupat tot ose-a-ce burgbsLia, în imensa si sete Äs Acaparare, a adunat os misiuni Hi puteri, in Ia-La ei Äs creștere Hi sLrmsrs- ps noi ne preocupa tot ce rămâne burgberási ca atribuții sociale Hi na atri- buts suLstsHti, a Äoua Li dupâ epurarea sl Äs capitalism H.i liberalism".

-Din întreaga lucrare a Ârlui lViibsii lVIanoi-1e.-cu, Âsci, — „se va des- prinde îndrsptâjirea unui tradiționalism, care naHte organic clin înseși e^i- penfele veacului nostru".

Li autorul alirmâ un tradiționalism Htiiusi/ic.Qâci „vsobiul tradiționalism românesc era romantic; totul pornea dela

ceea as ni Le părea Irumos, ÄZla ceea cs voiam sâ visam în -contemplarea tre- cu-tului. Drs-di^ionslliismuli nostru (al d-Lui lVl. Manoilescu — n. r. —) por- n«?ts dela ceea ce se desprinde, din însexi /artele Hi imperativele actuale ale societății românești, Äola -cecace spare -astâLi cs posibil Hi cbisr cs necesar, ps linia -svciujisi".

âcssts consideratii Isc ps autor sâ creadă ca tradiționalismul vremii Doastrs se va integra in veac Hi va -constitui torma de reconstrucție a svcis- tâM românsHti, ps când, cu câteva decenii în urmâ, tradiționalismul, era un simplu strigat protestator în mijlocul unei lumi vrâjmaHS, care-Hi urma dru­mul ei victorios kârâ sâ aida nevoe de a câuta cu ocbii spre trecut...".

Li, în opoLijie cu vestul Luropsi Hi, în bunâ parte cu Qsntrul si, unds domnsHts (Hi a domnit) catolicismul universalist, la noi, rsaULsrsa aces­tui tradiționalism — Hi a -coniseoin^slor lui — va ü cu mult mai muit posibil, cu cât, „la noi, trsdijia ÎHi gâssHte un sprijin Hi cu corelativ suHstssc" înalt ln aoopsrsmântul Lisericii noastre na/ionale, a Lissricii ortodoxe".

Qu o asemenea vÎLiuns, -cu o documentare de ordin Htiinjit'ic — atât cât sociolpZicsHts poate permite acest termen — Hi lou deosebitele cslitáP

«tWsttcv smintite la începutul scostei rsconá, este Lnesc os lucrarea ä-lui ââldail Manollesou sä csHtige cu totul, nu numai sä interessLS.

Linâ, obiisir aicolo, unâe âs msi mult trau Uber Uteratulm, Erls voüDInä äs categoriile prásionale bungbeM, contunsLLs silueta câtorva prvtssioniHti, spunem, ckisr acolo, unâe autorul este subiectiv — cum este, âe MâZ, âu csârul prokesorilor secunâsri — unâe, intr'o aqua/orte âe lumini Hi umbre, este caricatural, totuHi place Hi reftns...

6srtss â-lui Mibai Dâanvilsscu este antrenată Hi se citește cu sceeazi plâcsre.

IVVOIî VIL^V: MIKOOveLkk: M HOKIL VLI.OKH.OR.

lLâ. „Luysiarsa").

kleoiculplLt âe problema valorilor — âupâ cum însumi ne mârturlseHte- — încâ âs pe acum âouâLsci âe ani, âe pe cânâ â-sa tâcsa stuââ âs âoc- torat LlosoLc la Tübingen, â. luâor Visnu ns otsrâ acum o Inlroâucere r» teoria valorilor. Relativa întârziere a apariției acestei Introâuceri se âa- torsHte elaborării altor lucrări — printre csri monumentala Lstetiea — âar, tot acest timp, âups cum tot autorul însuHi ne MLreáinjearZ, problema va­lorilor n's încetat s-l preocupa mai puipn.

I^e găsim ssttel, în tata acestei lucrări, care nu este nlclun întreg sistem âs teorie a valorilor — aya cum autorul sr L âorit sâ Le — âar nici v simplâ introâucsrs, în sensul âe breviar, SHa cum obișnuiesc germanii cu «Ha numitele Linleitunp-uri sau trancsá cu acele introâuction, ol, cu o oâevâratâ carte âs axiologie, came, Ln cbip embrionar, pobrtâ punotul âs vs- âere, sistemul, metoâa, criteriul Hi stituâinea pe csri trebus sa îs aâucâ luorarss âe msi tarát. Ou alte cuvinte, ni se otsrs o carte âs introâuoens într'unul âin compartimsntels âilicile ale LlosoLsi, cu introâuceres Hi sxpli- csWIe necesare, âar, tot oâatâ, respirâm Hl atmoscksrs unei atituâini crltiice ?i a prevsntârii unor constâeratii proaspete Hi originale.

Osp termenul âe valoare este introâus Hi tclosit pentru prima osrâ âe Hermann Lotm, problema este eu mult msi vsebe, extin^ânâu-se Hi preo- cupanâ Hi pe ^umî LlosoiL si anticlutsW. ârsasta nu constitue motivul «are »â-l âstermine ps autor sâ mssrgs cu incursiunile istorice pânâ ln acele» vremi, lîlinâ preocupat, în special, âe lămurirea problemei, â-sa comsnteasâ Hi âekineHte totul în lumina autorilor moâerni Hi conLmpvNani.

Oupâcs, .în Vo franj ariologice, suitorâl ne iâmursHte Hi ns tace tsnMart termenii problemei, intr'o prima parte, â. Iluâor Vianu ne vorbsHte âssprs Caracterele valorilor.

Oupâ cum ne aratä subtiltlul „întemeiata ps observația conHtRntsi" — pu^ Introâucerri teoriei valorilor — â. Duâor Visnu se înscrie printre su8- pnâtorii pstkâgisMuLul axiologic. In stare postura, este Lrssc cs â-ss sâ ns sparg ârspt partisan al ilul Lrendsno, atunci, cânâ, comsntânâ ps Kant, «Lrma cs „obiectele sunt cuprinse âs acte, nu create âe ele".

De aici, ca o consecința, consiâsratis câ „mitul este o valoare cuprin^â âe reprezentare, «Mcâ imaginea aâaptsta cu valoarea".

ln os privsHte maniAestares oronblogicS a conHtiintei, â. INâor Vianu

consiâerâ âorlnts prssxistsntä valorii, kapt csre-l VA Laos pe autor CA, msi âepsrte, 83 Ho UN aâverssr al sl>solutismului. Centru scelsHi motiv â-SL va ipropune, !n capitolul anexat (consacrat origir.ri xi valabiMâ^ti ULiorilor) CA ^problema originii valorilor sâ Ls âespârsitâ âs aceea s valsdiââ^ii lor.

1°ot în csârul caracterelor valorilor, vorkinâ âssprs generalitatea, vo- . lumul, polaritatea, grsâslitstss, ssmniiicatis Hi, în special, âsspre structura

acestora: valoarea «Steticâ Hi valoarea religloasâ, ni se vcksrs în moâ oopiois consiâerstiuni, în cari, ps Isngâ tsptul câ autorul ss arstâ xi moi mult la âe scasâ, «iar are câteva odservatii cs merita -toata luarea aminte.

IntâistÂtea- acorââtâ âs aceastâ âata Laotvrului religios, pare câ râs- cumpârâ inal>solutLsmul valaNâtâtoi valorilor aüNmat mai Hos, cânâ olrlar âscâ päologicsHits lvsloairsa sâ posterioarâ âorin^, tredue (cei pupn aHS prstinâs Natura rsligioasâ A vslvM) postulatâ cs adsolutâ...

In general, cn Introâ?tC(n-ea în teoria valorilor, â. Iluâor Vianu ss skirmâ școlari âoct gânâitor, âin interpret Hi mânuitor sl subtilltâplor ?i abstracțiilor LlosoLce. Ls Hi în âomeniul esteticei, Hi în acela si axiologiei, unâs tangential sm msi întâlnit numele unor essiHti cs scsls sl â-lor Lu- ân Maga, M. v. Rsles, O. O. KoHcs — â-sa sâucs o reala contribuție prin scsastâ carte, csre umple un gol âs mult simM în litsrsturs nvastrs LlosoLcâ.

I-k. LLQVLZAR, V. ZOQV?â, 6. :^^101.0618 ?H.O8O?10K.

- lkâ. Orrsa Lcocrlelor).

Qscâ ps Manul literar, artistic Hi, eblar Htiin^iLc, Lomânia s's aLnmst cs o putere creatoare într'o masurâ csrs trece cu mult granițele ci, nu ISS poște spune msi puPin, în scslsH sens Hi âe planul LlosoLio. Lâci, înitr'aâevâr, precum ss vorbeHts âs o krumosaâ sLorescen^â a liricei sau plssticei româ- nsHti — âoveâits a sta cot ls cot cu poexia ssu pictura tranceâ gerinsnâ ssu italiană, tot asttol sm putut înregistra seslsHi lucru pentru creările tilo- sokice, în csârul cârora s'au impus o mulțime âs nume noi. Lsts un semn âs netâgsâuit sl existenM culturii noastre. Hi âscâ Llosoiul german Hegel spunea ca „^Losoüs ssts Loarea cea msi înalta s culturii", atunci — svânâ teren propri-cs Hi ls noi — AcSastâ Lesre nobilâ trebue cultiVatS HÎ pe ogo­rul culturii românsHti.

^u ss posts spune câ pânâ seum nu 2 existat ls noi o miycsrs (ssu, cel puftn, o preocupare) Llosoticâ. trecutul nostru cultural ca Hi învățământul nostru pulolic stau âovaâa. llu numai atât; âsr, ls noi, se poate vorlri clüsr âs o istoris a Llosokisi românsHti Hi, în acest sens â. l^icolas lZsgâasar ne-a prezentat o oompaotâ Hi scriosLa luiersre, încâ âe scum câțiva sni.

Oâ oloiectul LlesoLM, cs materie âe înivâ^âmsnt, în Hcoslsls nossttrs sscunâsrs s lässt âe âoritt, scests este un ckspt âs care nu numsl kîlosotis se poate plânge. InvLHâmLntul nostru sscunâsr, în genere, este kâcut parca anume sâ nu placâ; prea multe Hi prea rigiâs âate, cari, âscâ nu cumva existâ keriâs întâmplare s procesorului dun, âs voca-ps, în cel msi l>un car, riscâ sâ râmânâ o aglomerare smortâ âe nume proprii Hi termeni telmici uscati. 8'a cerut Hi ss cere Hcolii un contact mai âirect Hi msi viu cu viata, ssu, cel >pupn, eu opera, csre pslpitâ âe aceasta viata. OLtâ viatâ ar putea „ramMa" â. I—r n

8â propulssTS, âs pilâs, silogismele sau inversiunea juâscstilor, âacs restul lor nu este âosprins Mn angrenajul organic ui rajiunii vs stsro sau «1 unei opere aâecvste? , .

Ists pentru ee într'unels ftri âin Lpus, !n special, Italia, învălâmantru vilesokiei so darssLS în primâl rânâ ps contactul âirect cu opera Hi âsce vsi- lrülogia, vogios, Lociologia, Ltios ?i celelalte âiscipline ki-losokice sunt âes- priniss âels sins âin lectura Hi comentarea tăcute ps paginile textului — lucru împământenit cu atât succes âs un viovsnni ventile.

„vontaiéiul cu gânâi^rea marilor închelsp^i ai omenirii, înssamnâ contâc- »Ul ou kormele inâiviâuals Hi naftonale, pe csre superiorul uman le-a tust în âscursul timpului Hi îlis âiteritels nnftuNi. Li este un stimulent impor- tsnt pentru reklsxiuns în^elssptâ ps caile eterne sie spiritului uman, âar, totoâsts, prilej âe lămurire s- propriilor tenâin^e, s propriului tei âe s concepe lumos Hi viaK, în ce privește pe cetitorul âela noi, cs român.

vin stingeres cu âivsrsitstss perspectivelor âssclriss âe lectura atâtor o^ncepjii, pretunâ umsns, âar protunâ naționale, precum sunt Hi protunâ inâiviâusile, stuâieM români vor Li promovați stst în cssace este general Elan, cât Hi în colaturs specUic româneasca ce se vs pregns în propria lor gânâire Hi închslegere. Nimic msi kolostor pentru s simți unicitatea Hi ori- ginslitstea gânâirii! tsLe Hi s poporului tău, âecât comparata cu celelalte popoare".

Sunt gânâurils csri su csisunt pe â-nii prokssori iii. vagâssar, Virgil vogâan ?i v. Ilaris — trsi iiguri âistinss sls învățământului nostru în slcstuires rscsntsi Antologii Lilosojice, eâitsts recsnt âs Vasa Ocoalelor, âin inițiativa â-lui Ion vetrovici, Ministrul vulturii âponâle, al vuitelor Hi Ar­telor, csre s introâus pentru priina osrâ în învâ^Lmântui nostru ssounâsr. Acest moâ âs s prilejui elevului contactul âirect cu opera kilosokicâ.

Animat âs aceasta iâse, os Hi >âe âragostss înâeol>?ts cunoscuta pentru tineretul stuâlos, Ministru vulturii â^ionĂls însuHi prskaMLâ âwîopia Li- losojica âs care ne ocupam.

Intre sitele â-ss precisesrs Hi scest motiv csre 1-s âetsrminat ls res- iliLsres scsstei lratârîri:

„Lesacs m'a âstsrminst, inss, în primul loc ss âispun întocmirea Aces­tei antologii — însârcinânâ osmenii pregâtiji Hi cu entuziasm pentru o sss- menes lucrsre — s lost interesul cultursl Hi eâucstiv si elevilor âe Hcosls. sjunHi în uiitun^is âlsss ele liceului.

„Vârsts sâolescsnM este cu âsoâre înâlinsts provlsmsior Slescckico în korma lor css msi înârâxn s1,L, împinsă pana ls sxtrsmitâ^ils gânâirii yoâ trevue ss-i procure element« pentru satiskaosres sanstoasL s soestsi nâMinti procursnâ, în scelSHÎ timp, învâsscsluiui conturul unei concepții âe vis^S, cât mai corespunrstosrs cu rsalitatoa ?i cu msrile postulate sls sukle-

tului omenesc".Intr'sâsvsr, ps lângă celelalte elemente csri pleâssLS pentru contac­

tul âirect al elevului cu opsrs kilosokics — ?i pe csri ls-sm smintit Hi noi sus _ â. Ministru Ion vs trovici s intuit în primul rânâ elementul cel

msi însemnat, ps acela psiliocoZic, sl vârstei. - veasemensa, â-ss a avut o ksricitâ inspirase în alegerea celor trsi prokssori csri sâ întocmească anto­logia respectivă. Uu numsi numele acestor autori, cari Hi-au câ?tiZst o krumoasâ repâsts, nu numai ls oatsârL, âsr Hi prin operele lor scrise, kor-

mssLâ cbe^âyia operei -pe ns 1s-a kost äat so reslbrsLe, âar, însâyi scssstâ sintxLogie, îo obipul suin a kosi întocmitâ, creâem sâ rsLpuriâe întru tot âes- âsratUlui â-lui Ministru lori petro,vlci. LLci, sslscftonsrea bucâMor a kost kâcutâ într'un cbip optim, yi, în scelsy timp, meâslioansls csri precsâ kis- osre text, oontuirsarâ magistral Autori yi opere. (Regretam numai âssele gre­șelii âe tipar).

Osr, tot vorba â-lul Ministru Ion petrovts: Atârna, kârâ înâoialâ, <ls priceperea profesorului sâ prekacâ aceste texte grele âe surul înlhâp-

«âunii, în puteri siukletsyti mântuitoare".

MKLII. II.OVIOI: NOVA. LklkîUVAI.I'rLIL KONlLNLLLOL — OO^LIKVOIIVIL^VI. —

lUp. „Artistica", pitsst.).

lk'ulblieist ssrâuu pânâ msi acum efifiva ani, tis ss activ colaborator ai msi multor reviste yi áré, kie el însuyi conâucâtor âe revistă, â. Mikail HavLci s sitârm^ cu aproape rece uni în urmă, multâ vâlvâ prin publicarea cunoscutului volum âe criticâ lVesativismul, unâe, os yi un alt coleg sl sâu âe generale, Lugen Ionescu, â. Mikail Ilovici lus stituâme âirectâ, ââr2â yi sgrssivâ ksfâ âs unii scriitori sle câror opere kie cs ls conslâsrs â-ss non­valori kis câ ei înyiyi prin stituâines ssu structura lor, presupuneau acest lucru. Lomul polemic yi âs invoetivâ a stras âupâ sine — cum era yi Kresc — âiscufti yi polemici, âintre csri ne msi smintim, în âsossbi, ps scsss a â-lui ciesar Petrescu M cârui râspuns cânta sâ kie tot ps atât âe polemic yi ve- ksrnsnt.

promis âsps atunci (1334) psnâantttl âlepativismului, Oonstructivismul, oare urma sâ ne arate câ â. Mikail liovici nu este un nlkilist, ssu cei pufin numai un negativist, n'a apârut încâ. Oupâ câteva broyuri: Lonsiâerafii asu- pra actului âe cultură româneasca (IS36), Monoxp-afis critica asupra â-nei Oiauâia Millian (I93S) etc., â. Mikail Ilovici ne oksrâ tot într'o broyurâ (âe 16 pagmil un memoriu ps oare 1-a trimis â>caâemisi Române (în 1339), memoriu care, âeocsmâstâ, cstâ sâ tis numsi rezumatul yi enunțarea problemelor IVoii Spiritualități (Lonstructivismului). '

Oricum acssstâ broyurâ ogllnâsyte în ckip sukicisnt yi âestul âs expli­cit preocuparea, criteriul yi stituâines tânărului nostru critic. Oupâ câteva titulaturi, se pot eviâsnfla toate acestss. üsttel: Xecssrtatea unei sinteze r culturii româneyti, Veacul XX presintă momentul crucial pentru afirmarea unej culturi specific românești. Lunâamsntul âs experiența, trăire yi spiri­tualitate al culturii. Osie âouâ atituâini âs âupâ rarboi, în cultura româ­neasca, negativismul yi constructivismul, sunt âeterminante ale noii Spiri­tualität rvmâneyti, lVoua spiritualitate româneasca preciZearâ caracterele unei culturi specifice yi felurile către care tinâe aceasta cultura, /ltituâinea constructivista, printr'o interpretare fenomenologica sintetică, stabileyte prin­cipiile unei posibile filosofii a culturii rvmâneyti, etc.

precum ss vsâs âin aceste spicuiri âs titluri, avem âs-skace, înainte âs toate eu o lucrare âe kilosokia culturii.

Din planul sumar al „klomstructivismului", ps care autorul ni-l prs- rântâ la skâryitul memoriului sâu, rsese yi msi clar acest lucru yi titlul caplto-

Islor aäevcresc teptul: Luperienjä — üräirc — Spiritualitate, Inâiviâaalitats etuicH, Lpeci/icitate romLneascL, Neutru o posibilă /iloso/te a culturii rvmâ- usxti «ic.

Qupâ sossts enun(Lii, âupâ plsnâl prereptst, cs Hi âupâ tonrü ps csrs InâsobHte L tolossHts â. LLibsil Ilovtci, iuersrss snunchstâ promite s suscita uri äestul âs mare interes. Dsts motivul pentru cere Hi nerâbâares noestrâ ss creâe legitime Hi, Iu scslaHi timp, mârturisires pâreâ noastre câ nu vs interna mult si eâiitoru! csrs sâ âes luminii tiparului coustructiuisraul sces- leä lVoi spiritualttâsi.

^Hteptâm.

OLOKOL ?OIRL: VIN LVOOMYIll VL LI-IL VLIL. (lip. „Ourentul").

Despre â. OeorZs Lotra am msi avut prileM sâ ne ocupsrn Hi site ââft. Istoric Hi istoriogrek neobosit, â-ss ns-s oierit in repetate rânâuri iie stuâii râsls^s ssupre câlâtoriior streini In Lrincipstsle Române, ssu câiâtorilor români Ln țâri streine, Le monogrsW âs biserici, Le compacte Hi erudite lucrâri istorice, âscâ nu cbier note âs câlâtorie, originale. Lercetâtor el trscubuüui nostru pâns Is pasiune, â-se ââ Is o psrte colbul SHtsrnut peste krisosvs, documente vecin seu cârp uitate, scoțând Ie ivesLs atâtes Hi stetes lucruri însemnate, semeni Hi locuri, sile unor lumi spuse.

Din aceasta asidua preocupers, s's născut Hi recente esrts ssuprs Lucu- lîHtilor âe âââstâ, unâs in 2scs capitole deosebite, â. dsorge Loire, ns trsnspune rece pene Ie o suie âe eni in urme, evocânâu-ns OiHmiZiuI, șoseaua, ditsrite biserici, locuri Hi osmeni, In oeâruil acelor vremi.

Ltrâbâtânâ psAinils cuprinse in osrtes â-Iui pótra si impresia unei câlâtorii retrospective ps cere — âscâ sHti mei tânâr — reZrep câ nu si sivut putințe S'o taci Hi in rseiiitste Hi — âscâ «HÜ mei bâtren — regreți vrcm.le in ceri perce s trecut numsi in vis.

Intre tentele Hi rési — consiâersPLe autorului Hi âstels, cs Hi toto- grsWie seu Zrevurile ce insechesc textul, aceste calLtorii ne âuc cu sânâuâ Ie lipse nosstrâ âs cult pentru trecut, Is acea vinovstâ nepăsare âe atâtea vesticii preftosse pe cari Is Issâm se ss stingă sub inâiiersntismul nostru, împotriva csruia un Mexanâru Vllsbu^â s's ridicat stât âe vebsmsnt âar siLtos, ou ârept cuvânt.

Lentru nobile â-sale inâeleitnicire, â. doarge Lotre are âreptul Is toate recunoștința noastre.

6e p0?L8CV-kI.OKL^

LUL »OSLLiri: kLMOI. ?x^IKV OHI^L Roman. Iraâ. 8. lorâan lR6. Qk. V4scu)

.Petrol psntru Okin«" este un roman bun, oare Lâunâ în «îs 512 pagini Dis SS Is un bogs-t materisl inkormativ asupra (Alinei, LLUpra msei «lsri întreprinâeri comerciale Hl «Luxra psIbolvAlei Hl mecsnismului «i. I.uste !n psrte, nici unul âin aceste subiecte nu par a putea constitui un roman. In ansamblul lor Hi nini ales snlmstâ âe marea arta âs a povesti evenirnsnts trâite, a sutosrsi, oartsa âs kajâ cspâtâ un viu interes, atât prin noutatea Ei âocumentsrâ cât Hi prin reslismul Hi pateticul os-l ouprinâs.

OesiZur câ âsspre (Lins s'a scris mult in ultima vreme, jar în ^srâ In noi, prin rLaxânâirea operelor lttersrs sie lui Oronin — ,^,ss (Les âu Ro^sume ?i slle lui peari Luck, — „Ogorul", Mama", „Vânt âe râsârit. Vânt âe spus" — sin putut sâ privim spre sosi colt misterios sl Orientu­lui, os Hi oum sm ti svut la inâemLns niHte spărturi kâcute în kalmosui riâ etüne^esc. IntrospecPunes s tost o revelai ie. -ârn surprins o lume nouâ, cu obioeluri cluâsts, ou o eâuosjis milenarâ, cu o conosp-jie âespre viajâ cu totul slits âecât s nvastrâ, stâpâninâ o sltâ Isis s înțelepciunii omsnsHti. Oine nu-Hi sminte?te spre exemplu, âe „Ogorul" sau âs „Vânt âs râs irit — Vânt âe spus" sie lui ?esrl Luolr, în osri kamilia s clsâitâ ps site con­cepții âecât pe acelea ps csri le Htim; ârsgostea sre cu totul olt înțeles âecât lis noi iar te mei s ss âesprinâe os o imagine cu âesâvârHirs nouâ Hi necu- noscutL nouâ. Insâsi Htiinsa pontivá sre slt sens Hi site ebei sie necu­noscutului Obina lui Lilics Hobbart, este cu toste scestss o lume nouâ, ps osre n'sm msi întâlnit-o în prezentările li tors rs âe pânâ scum. üsté (Arms msssslor âs osmeni, — s mizeriei Hi s koamei, s secetelor, s inun- âspilor, s bolsrei Hi s revoluției, Vsles k'luviuciui Ősiken, cel msi kertül tinut âin tvstâ Obina nu este un psrsâis terestru, ssu o imensa grââinâ, «Hs cum ns-sm înckipuit-o, ci un kurnicar inimaginabil unâe miHunâ milioane âs cbi- NMi, m căutarea pâinii âe kiecare ri. Deaosia, în acest loc binecuvântat, nu s îngââuit sâ se pisrââ pe câmpuri, nici un bob âs onor, nici un pai. nici un kir âs iarba, nioi cbiar acelea âeps morminte. I^u ss aâmits sâ rsmâe neoultivst nici o pslmâ âs pâmânt, nu ss concepe risipa nici mâoar a unuj strop âe spâ... „Lps este prețioasă. llrsbus sâ o âistribuim în ra^ii mici... dlu ts kace vinovat âs păcatul risipei Zâtksl âupâ moarte va trebui sâ pstlmsHti" — Hl msi âspsrte: „femeia care prsgâtinâu-Hi ls?is âH spălat Hi splescâ găleata SHs-kei os o pioâturâ âs spâ sâ-i ajungă, este o kemee âs merit". Iatâ câteva percepts cari pentru nimic în lume, nu ne-ar ki trecut prin minte. ?i glasul âs âeparte, âin valsa vsrâs a Luviului galben, cea

Amaneta ?o/>e5c«-^/ore»

mai binecuvântatâ regiune s (lkinei, continuä: ,Mumai barbarii suni risi- pichori. ckisr cei cari învasâ Dsligia occiÄentului sunt vinovap. Li prstinä câ nu sunt bogati, Äar cum sä-i creai? tlu-Hi spslä ei dsinele înainte äs s SS murââri, risipinÄ SPS? tlu-Hi spslä Si corpul risipinÄ încă HÍ mai muitä apâ! Haixcci Äs cLIÄLri pentru sei msi sârsc Äintre si. Vi cu toate acestea spun câ sunt sâraci t'

O Âiminea^â într'un oraH Äspe Valea râului Qsilben, se aratâ cu totul sittel Âecât Iu noi. Munca aci s înceatâ Hi metoÄics. Lumina xilei începe o âatâ cu tirul nestârHit Äs oameni, ränÄuP, Âin tieeare colibâ, ps poteca ce merge âe-slungul râului spre ogoare, purtânâ ps umeri o cobili^â, îs co­ps tele câreia atârnâ gâie^i su excrementele nocturne sie croiului. „puinâniul care proÄucs atât Äs mult, trebue Hi si krânit", cs sâ nu se epuixMs Âupâ

' patruzeci Äs secole Äs exploatare. (lânâ aceHiti oameni se înĂepârtssxâ Äe tluviu, se veÄs HsrpuinĂ slt tir, acela al sĂucâtorilor Äs spâ. Iot atunci, se ivesc în grupuri, ternei Hi tinere tete, csri Âupâ ce su purist ls sân sámánba viermilor Äs mâtass, cs sâ învie ls câlĂurs trupului lor, o s?earâ ps tslers Hi se Âuc apoi sâ culeagL xre-ftossels trunxs Äs ÄuÄ. Altele se angajata ls strânsul âelicatelor trunxe Äs ceai, rupânâ cu îngrijire tiecsrs trunÂHosrâ vsrÂe spre s sââogs su greutatea si Äe pana, ls tonele Äs cssi comsnÄante.

Ista câtevs aspecte Âin Lbina lui ^llîos Hobbsrt. L UHor sâ ns în- cdipuim sceastâ mssâ âe oameni întornststâ, stunci cânĂ vremea capri- cioasâ î?i scbimkâ mersul, neaâucânĂ ploaia sau câlĂurs ls vreme, e nor^- mal sâ tie SHg Hi o înțelegem: rebela, sgitstâ în revolutii, vruââ Hi ssn- gsroasâ. Aceasta e lumea nouâ Hi Äeoscbit Äe intsressntâ, cu esre tscsi» cuno?tints în romanul Äe t«tâ. var csrtss nu prexinta interes numai âin scsst punct üe veâere. áHi putea spune ebi ar câ cele smintite msi sus, con- Ltitue «bis elementul Äe tonÄ, pe ősre se proLleaxâ subiectul. hartes prs- Âominsntâ s romsnuluî o ocupâ societatea amsricanâ". „puitorii Luminei" — „Lompania", care cu un simt prsctîc specitic msrilor întreprinĂsri Äs peste ocesn ÎHi stabiUse în program sâ intrvĂucâ în Lbina, iluminatul prin ajutorul lâmpilor cu gax. intenția sr râmâne în tonÄ civilizatoare Hi plinâ Äs urms- nitsts, âacâ ÄsÄssubtul ei nu sr ti o Âsmonicâ tenâintâ Äs câ?tig mstsisl. OIn aceasta pricinâ, „Marea Lompanic" cu seâiul la tle^v-Vork Hi cu rs- prsxentants principală ls Sbsnsksi, nu psrs a ti kormatâ Âin osmsnii ce t-su pus babele sau stau ls vonĂuceres si, — Âin oameni în sensul real al cu­vântului: crssrs Hi ssntibilitsts — ci âin piHte automate concepute numai în sensul câHtigurilor bânoHti. „Lompania" nu este altceva Âscât o msHÎnâ internslâ âe sĂunat gologani, cbiar âin koráéiul câ mai umil, pusâ în slujba espitalismului monĂisl. Lentru stingsrss scopului nu ss cru^â nimic, nu se prehueZts nici o jertts omsnssscâ, nu se Valoriticâ nici o personalitate îoti cei cs tac parte âin „Lompsnis" sunt piesele, bulosnsls, Hsikele acslu'SHi unic automat, angrenate în acelsHi ritm, ritmul general sl stscerilor rentabile. Oscâ uns Âin aceste piese s'a âstectat sau s'a urat âe prea mult roâaj s scossâ starâ Hi înlocuitâ imeâiat cu o slta nouâ. Mecanismul miscârilor trsbus sus­ținut continuu. Lompsnis trsbus sâ se men^inâ nestingkeritâ âe nimic; trsbue sâ prospere, trsbus sâ ss prezinte la congresul capitalismului monĂisl cu un aport cât msi impresionant.

privitâ Âintr'un punct âe veâere mai larg, „Oompsnis" nu reprexintâ numai tirms unei întreprinâeri comerciale, ci însâHi spiritul âe acaparare

^/ ce /^obdariMetrói /»err/r« torira IZZ

sn^io-smeriesr csre a reuHit prin miPosce, uneori Merosss, §L se inLltrecss rn csis msi înâopârlaie coifuri cis pLmänt, cucerinäu-ls încetul cu încetul. „Rong-ul", clââires unâs „Lcmpsnia" ÎHi ars birourile Hi locuințele pentru tuncchionari, riâicstâ ircolst âo restul orsHSlor, sHSLstâ Is âlsts.ntâ strstsZics pentru s-le putea âcmina Hi s se xutss spar« ls nevoe, nu e altceva âscât o Icrtilica^e-plicn, tors s unei noi cuceriri, a unei nouâ colonii, lusts prin Hirstsnie Hi mizloacs necinstite.

In revoluțiile parțiale sau general mate cs ss ivesc mereu în cbina, ,^Rong-urils'> sunt âe multe ori stscsts Hi incenâiate, cs Hi cisternele âe pstrol, sâucâtosrs cls luininâ. Lsts lupta âe totclssuns psntru inclspenclsn^a, pentru pâstrarea etnicului Ht sxsciticului Lecâreî națiuni. In caruri âe aces- tss, „compania" Me 'o Hsâinls, sscrilicâ âoi tineri tuncponsri âe si ei psn- trucâ n'su Htiut sâ Isca, ssu nu le-s reuHit, Miturile mortsls îrrccrcsts. LHtesptâ, cu pipa în gurâ, ,sâ trsscâ râsmsrita Hi apoi, pe pământul pârjjolît clââsHte noi ,,bonguri". O nouâ colonie a lost cuosritâ.

Osr cartea âe lata nu o numai atât. Oupâ curn sin anunțat âin capul locuvui, ea este un romsn, Hi pânâ in prezent, nimic âin cele smintite nu i înârsptâteHts acest titlu, Llementul csrs-i ââ câlâurâ, care reâucs sriâitatea unor terne atât âs greoaie, ILcânâu-1 UHor âe citit, antrsnstâ âela prima, pânâ la ultiina psginâ, prin nota lut âe sensibilitate Hi umanitate, este La- milia Lliase, Ltcxlren cbsse, iuncponsr sl Companiei Hi softa sa Hester.

Vista acestor âoi tineri, âsscrisâ âs autoare cu câlâurâ ?i sinceritate, impresionearâ prin puritate« ei, prin âuivHia sentimentelor, prin iâsntiki- csrss Lobilor, în trâires reuHîtelor sau înLrângerilor vieftî. ytelan e un lunc- tionar moâel, care aparține cu tot suLetul cu tot ce ZânâeHte, cu tâstâ pute res lui âe muncâ ^i âe lertlâ Ccinxsniei. Rostul lui pe lume psrs s li numsi âeservirea intereselor Locistâfti.

vssceis rânâ pe rânâ îi McrîLcâ tot ce sre mai bun: âeossbite calî- tâ^i intelectuale, ârsgostea, softs, copilul Hi cbisr vrass. Oacâ, âintrun stsc al revoluționarilor a scapst numsi grav rânit — luptsnâ psntru g apára konZul Hi cisternele âe petrol — asta ss âstorsHts numai întâmplării Hi creâinciosului Lin servitorul cbinsL. lotuHi âin stata lsrtlâ Hi âin cre- âlnhs âs o vMâ, compania nu Melege âecât câ puhln inlirm Hi îmbă­trânit, Ltepben nu va mai L în stsrs sâ âes scslaHi ranâament âe muncâ, âs pânâ acum. Lu se va msi putea bisuî ps el, cum a lâcut-o în trecut. Oacâ încâ îl msi xâstresrâ In sluDâ, încreâin^ânâu-t un serviciu mult maj puțin important âecât cele avute — âar mai plin âs primeMii — o tace socotinâ câ âs acolo âe unâe e, tot îi va aâuce însemnate tolosse.

Rester îl înțelese. Llâturî âe Stspiben s Hi ea o sscriLcatâ a com­paniei, âar nu ââ înapoi. OsHî tânârâ, âsHi nu s's câsâtorît cu si âin ârsgoste, csre sâ-i stea la temelia, câsnîcîei, ss este tovarâ?s iâsa-iL csre-l urmesrâ pretutinâeni, împârtinâ cu ei singurătatea stepelor pustii âin- sprs granița Lîsncîurianâ, climstul nssânstos si vâii verâe MU stmoslsra încârx?stâ s doniguluî âin Hanglisi. Rretutinâenî xs âuce cu ea câlâurâ in­teriorului, âuioHia, înțelegerea Hi o msre putere âe sscriLciu.

âtosres romanului âe Mâ, a Htiut sâ aleagâ, în âsscrieres acestor âouâ personagii, imaginile cele msi simple âe o Irumuss^e rsr întâlnită în literatură tar în latura suLeteascâ a acestor âouâ vieți s'a âoveâit o mare mssstrâ în snalirâ ?i o sââncâ cunoscâtoars a sullstului omenesc

3Ului e lim-peâs §1 ourgâtor, descrierii« «uni scurte Hi sugestive — atât cât trebue cg ss iuminexc- câte un nou colt âs lume, cu csre trebue sâ ts- cem mereu cuncHiin^â, ecu sâ ilustrele tigurs vreunui personagiu. Dumss csre trâeHte iu scest rcm^n, s imensâ, oruHs întregi — mase âe oameni, bvnguri, ccmxsnii — teli arsnjsti srbitecturs-l, sHg tei sâ nu se suprapus, sâ nu ss întunece unii ps alții. O in scest ansamblu râbuknsHts miH^ars nes-. târHitâ Hi o vis^â intsnsâ, prinsâ Ln aspecte multiple, tixsiâ cu mâestrie si sinceritats. ,

,F>etroî pentru Lkima" este o csrte plinâ, âocumentsrâ, eu mult si vsrist material, scrisâ cu artâ.

Centru traâucâtor nu gâsesc âecât cuvinte bune, pentru limba curat românesscâ pe care s întrekuintat-o, pentru trsra-i luminossâ, pentru reu- HÎts ss âe s reâa plastic almcstera strâinâ a cârmii, ttoatâ lsuâa se cuvine âessemenea esse! âe eâiturâ 6b. blecu, pentru tornas îngrijită s tiparul-ui, pentru osiitstea kârtisi A legistul volumului, ?1 inși sies pentru strââsnis ss 6s -a pune îs înâemâna cititoruiui, cârti âe sâevârstâ valoare litsrars. koste srn sves sL-1 cerem, în viitor, pentru tiecsrs voiurn âe btsrsturâ strâinâ, câte o ncurtâ pretată cu inâicaMni diogratice sie șuierului.

Aâl VIVL^II: „VLVORLIOKII"(Lâii. Locsc Lc Oîs.)

apărut în trsâucers roinânesscâ „Devoratorii", ung âin operele scrii- tosrsi italiene „en vogus" Zinnie Vivsnti. Subiectul romanului s în scela?i mâsurâ nou ?1 interesant, iar telul în csre e trgtst oglinâeHts inteligensâ, vervâ Hi tslent

ZVi ureâe ls început câ este un român „â țese" cu temâ originslâ: ln evolufta lor, pentru a stinge culmea căreia sunt destinate, geniile, cu o csn- âiâs inconHtientâ, âsvonssrâ toate Linsele âragi âin prrul lor. kentru taptul acesta, autoarea îi numeHts „âevoratorii". krirnul âevorstor, âin romanul âs latâ, este mica blanc?, teti^a minune, a cărei precocitate o âe^vâlus ca p^ o viitoare mare posta, ce va uimi, lumea. ?i lucrurile se întâmpla întocmai, kcarte tânârâ, micâ, blanc? publica primul sâu volum âe versuri care se im­pune lltensturii moâerne italiene. InsâHi Regina Italiei o invttâ pe pvstâ la palat, spre a o suri recstânâu-Hi versurile. Dar, tot toarte tânârâ, blsnc?-?osta, ss căsătorește Hi curânâ âupâ aceasta, tăcem cunvHtinha cu un alt âsvorator: âna-lVlsria, tica blanc?-â

-inns-IVlaris. s'a născut muLicantâ âs geniu, pentru a stinge culmele gloriei cărora, le este âssitinatâ, Ünna-Msrla va sacritica târâ sâ-Hi âeg seama, întocmai cum tăcuse Hi blnc? — posta — pe t«ti âin preajma ei. primul âevorat e blanc?-mama, cars nu va mai scrie un rânâ, amânânâ în tiecsrs sâ cartea începutâ, pentru a ss ââruii întreaga ZVnnsi-blsria. Dar blanc? nu vs sscritica numai gloria ei, ci Hi âragostss, Hi kericirsa personala, Multu- minâu-se sa trslsscâ în umkrs copilei sale, ^nna-btaria. sjungs toarte curânâ o violonistă celsbrâ. Loncertsls acestei ketHe -minime uimesc lumea, oa Hi versurile âe mai âe mult ale poștei blanc?, -âmânâous, mamâ Hi Licâ, vor cutzrsers pământul, ^arâ cu ^arâ, stârninâ prstutinâeni entuziasmul Hi sâmi- ra^ia. var înitr'o 2i, toarte tânârâ, mica, iinns-lVlaris ascultă glasul termecSt

^»nr „Oevors/orrr" 2Z7

si ärsgostsi, care o ebismä spre o Iums noua. Dârâ s privi în urmä, es räs- punäo cbemärii... ?i vis^s !?l continua cursul. Oartsa, csre se âssebiâe, ia ssss «rigis, Is Wsrsssiâs, cu scâncetul încântător si micuței blanc^-^vosr^, i?i skâr?s?te ultims psginâ, cu âulcss tigurâ s noii-nâscuts s ânnei-lVIaria... poste nu sil âsvorator.

Socotinâ insâ cs e greu âe sâmls — in lumss reala — âouâ generații <ie genii, în orâinss âsscenâentsi âirecte, a scelsisHi kamilii, sm renuntst Is lâsiia romanului, s țese, consiâerânâ „Devoratori" o slmplâ ?i minunstâ tsn- te-is âe scriitor, unâe elementul resl: „vistâ trăita" ?i imaginativul ^se îm- pLeâesc într'un tot armonic ?i unitar. ^bis âupâ cs sin cerostst isleris Uts- rsrâ, sm aliat câ romsnul âe lata este în parte conlssiunsa unui crâmpei âe vishâ trâitâ âe sutosrss cârtii.

Ostiei, sm putut regine cs ^.nn^ Vivsnti s's nâscut Is L-onârs, in 1868 — csârul primei párti s romsnului âs Istâ s un âomeniu âin Inglis — üosrte tânsrâ a lost pre^entatâ publicului âe estre Oiosus Oarâuiocl, marele poet itslisn, csre o xretuis pentru talentul ei. L publicat primul volum âs versuri: „Dirice" în 1880; tot în seela? sn spsre „lVlarion artista â Osâ Ooncsrto" ?i sbis în >1910 — sâicâ âupâ 20 âe sni: în csre timp nu msi publică nimic — Les la ivealâ „Iks âevoures" — Devoratorii.

?tlm însâ câ s's câsâtorit âe timpuriu ?i sstlsl s âevenlt msms mlnu- nstei ?i precoce! violoniste Vivien. Ou Vivien s cslâtorit în America ?!,spoL în Durops, âin terâ ^în tsrâ, pretutindeni unâe mlcs srtistâ srs cbsmstâ sâ eânte ?l sâ încânte cu mâiestrs el vioara. Dâr/.iu precum sm vâsut, sutosres s's întors isrâ?! ls mufele ssls, csri îl vor âicta o serie âe opere noi: romane nuvele ?i impresii, âe câlâtorie.

-tstkel prlvitâ, «pers ^nnist-Vivanti, numsi spsre tsntssistâ si dirsrâ, cu pagini os cuprlnâ o vistâ tiâita intens, în tostâ varietatea,sl. Doste în scvsstâ sinceritate, învalurtâ în possie, — constâ marea strsctie s volumului âs tstâ, — (csre se citește ps nerasullste). Ori cum, tsnteM sau realitate, csrtes âe tstâ, âacâ nu convinge în totul, încânta prin psginils ei minunate, pline âs copllârie ?i âe primâvsrâ însorită, prin crâmpssle âs gânâuri subtile, prssârsts prstutlnâeni, cs „pârslutele" ps o psp?ts, prin trâierss ?! adâncirea sentimentelor msterns, prin vsrietstss peisajului ?i prin intsnss vistâ ?! mi?csre ce psrcâ to?ne?te în kiecare lraâ De?i în sparentâ usosrâ, stâr?ltâ âs citit, csrtes te urmâre?ts tinânâ tovsrs?le gândului, sâcâinâu-l uneori cu -ntrebâri inutile ?i copilârs?ti, slteori, lâsânâu-I sâ se rsgâsâscâ în trecui

în paginile ssls. 8 o csrte plinâ âe tinerețe, csre plscs în special tsmeilor, pentru câ sscunâe în «a o gsmâ întreagâ âe umbre ?i lumina s eternului' leminin.

rrsâucerss e ls înâltimes originalului, üsttel „Devoratorii" se pre- riniâ întro elegsntâ tânutâ Ltersrâ, sâucânâ cu ei, âin etern» Itslle, o pretuitâ ?i îneântâtosrs operâ âs talent.

kii.080kic^äe I0ir6vl.L86p

ION kLIKOVILI: rVI-QVKLIH kH.O80k!6L?I I.HLKLKL.

L â spus âe Ell câ Oucretius, autorul poemului Oe reram. natura s kost un mars post. Ml^li au värut !n scriitorul latin un mars Mosol.

pilosol poet, sau post Mosol? bucretius a lost yi una yi sita, Mosol pentrucâ în opera lui se regâsesc toate aâevârurils ytiin^ilice yi toate siste­mele lilosolice ale antickitâpi, poet pentrucâ totul este înlâftyst în aâems- nitosrss lorms a poeziei.

Os sosea Oe rerum rurtura intereseseL yi pe istoricii Mosoliei, âar âes- lats yi ps âoritorii âe alese pagini âs poezie.

Milosul literat yi literat Mosol, iatâ însuyiri oe ss âesprinâ la lel âs limpezi âin scrisul â-lui I. petrovlci.

I^u este o simpla întâmplare ca lulguraMs âe la^L ss împart în âouâ categorii: cele âela început numinâu-se Mosoliee, iar vele âin partea âous, literare.

âcssstâ împărțire este în âsssvâryit seorâ eu personalitatea autorului lor pentru care, âacâ Mosolis este preocuparea âe căpetenie, apoi literatura este o prsâilsctis paralelă cultivată cu aceia? pasiune.

^tm putea spune ea între osie âouâ leluri âe lulgurs^ii nu este âeeât o âeosebire âe graâ, aâics primele sunt Mosoliee, pentrucS în ele preâomins Mosolis, cele âs al âoiles Utersrs, pentrueâ în ele precumpănesc problemele literare; pânââtr'atât se încslcâ însâ botarsle, încât literatura trece în âo- meniils lilosolice, iar lolosokis se revarsă ps ogoarele literaturii, urmare lireasca a temperamentului âe lilosol literat yi literat Mosol al autorului

fulgurațiile lilosolice au o însuyirs care trsbueyts subliniata: sctuabts- tss. âstlsl, (leva âin psikologâa vârstelor pune problema antagonismului âintre generalii, observat pretutinâsni în ultimul timp, antagonism care insa ls noi a luat inMiyeri particulare.

-^cest antagonism este explicat prin âouâ csűre: âe o parte prea puținul âor âe carte al tineretului, oeeaoe este o lipsâ âe lrânâ lsuntricâ; âe altâ parte, îngââuinta împinsâ pânâ la slăbiciune a vârstei mature, âeci o lipsa âs lrânâ âin alsrâ.

Os asemeni, problemâ âe moment, âar losrts âurerossâ pentru noi în puterea ?i limite! e traMiei, unâe ni se înlLsiyesrâ râtâcirile âe concepție

ale color cari în ultimul timp Au cântat în alta parte obârșia nssmului nostru âscât în latinitate; âs sol âsslân^uirea pornirilor primare ale su­netului omenesc observate nu <le inult în jsrs nosstrâ, cuci acel csre i?i âispre^usHts strămoșii kire?ti ?i se lespâââ âs ei, pentru a-?i cânta alfti în slts párti nu ss msi simte tinut sâ sibâ nici nobile porniri, nici krumosss simțiri. I^ls msi kiinâ obUgaji prin conștiința originii sâ ne pâstrâm ls înâl- times însinta?ilor, alunscâm ps povârnișul scââsrilor sukletsHti pânâ ls josnicie, pentru s ne coborî pânâ ls strămoșii cel noi ps csri ni-i câutâm

O-l Retrovici se rekerâ ls scitomsnis ?i âscomsnis celor csri ss scuturâ âs obârșia romanâ, akirmânâ câ Românii sunt cu totul altceva âscât vlâ- stsrs âs nesm romsn.

Vs tel âs âurerossâ problemâ pentru noi Românii în Remein xr traclijis, unâs ni ss sxplicâ înlocuirea principiilor sâsvârstsi ârsptsji csrs nu posts li âscât uns ?i scstSH pentru toate timpurile cu kslss ?i în konâul lor su- klstesc bipocrits pretext« âin nsvois justiticâru actelor âs silnicie săvârșite âs marile state în âsuns celor mici.

Diplomația sre ?i vs nsvos âs un minimum âs puâosrs Hi psntrucs silniciile âiplomstics ss nu tis prea strigstosrs, osmenii politici recurg ls sotisme. In telul acests ipocrit âs a juâsca el nu-Hi âsu ssamâ câ sâuc un omagiu inâiscutabil âreptâtii ultrsgists.

D-1 Retrovici ss rsterâ aci la răpirea Rassrabisi âin 1940, silnicie pe csrs Ru?ii su justiticst-o prin nevoia âs reîntoarcere ls trsâihia âinainte âs 1918, kâcânâu-ss câ nu ?tiu nimic âs traâifta mult mal vecbs, âs traâMs molâovenssscâ âinsinte âs 1812.

Ratriotismul â-lui I. Retrovici, care râsbats csilâ âin tot cs a scris msi krumos în ultimul timp, însuk1sts?ts tulgurajiils prilegiuits âe tragicele clipe prin csri s trecut neamul românesc.

IrsâlPs nosstrâ nsjionalâ a kost eviâsnt stârîmatâ prin amputările âin 1949, âsr smintirea ei nu s pierit âin sukletul neamului. va a âsvenit iâsalul pe care îl vs înkâptui 2iua âs mâine, cânâ iar ss vs tace ârsptsts neamului românesc, singurul iâesl al Românilor kiinâ sâ revinâ Ia România întregitâ ps csrs sm trâit-o mai bine âs âouâ âecsnii.

latâ, Problems âs acutâ sctuaUtats. Vor înceta mâine sâ mai tis inte­resante acests kulgurapi?

^m snunjat unele âin problemele âssbâtuts Hi sm srâtst, cum le veâe â-l Retrovici. vin aceasta vine p râspunsul. blu, ele nu-Hi vor pierâs nimic âin interesul lor, pentrucâ ele nu sunt simple înregistrări ale unui con­temporan. Ru este prin urmare, vorba âs un reportsgiu. Aceste kulgurssii privesc lucrurile sud întâji?ares lor etsrnâ. OsHi probleme âs moment ele «unt înâltate pe culmi csri le asigurâ âurabiUtates, âsveninâ prin sceasta îTlâreptare ale neamului nostru pentru tot timpul cât vs viețui.

vât privește celelalte kulgurajii kilosokice, su Hi ele o însușire âeosebi- tosrs: limpezimea iâsilor Hi elocinja expunerii, cele msi multe âintre els Linâ rostite kis în sâlils âe conkerinje, kis la microkon.

vn lucru âs netâgââuit trsbue sâ le recunoaștem. Rulgurajiils kilosokice su âosckis ?i kormát gustul marelui public pentru gânâirs Hi în âeosebi pentru gânâirss kilosokicâ, osssce este un apostolat în âepllnâ potrivire cu menirea unui kilosok.

îln julpurajii literare konâul letzte prtlsgiuit xle problemele literaturii

^40 /orAuterc»

român«?!!. Iatâ, âs exemplu problema WosokleL lui Lminescu, unul âin stuâiile âs baaâ sie acestor luigura^ii.

In os constâ tilosotia poetului!? Lste ss originslâ? üsttel lormulstâ. este o Problems râu pusâ. k'ilosokia lui Dminescu beneLcisrs âups â-l pe­tro vioi âe o tormâ âsossdit âe mâsstritâ, âs strălucirea vestmântului poetic, poeziile lui Lminsscu sugsrearâ stări 8ukleto?ti âs totâssuns sie uma- nitâpi. Versurile lui Lminescu pot Ii reproâuss Hi recitate pentru s sintstira perinsnentels trâsâturi sie suiletului omenesc.

Acsssts intsrssssrs mult msi mult âecât originali tatss sistemului kilo- soLc, isr esi csri 1-su în^sies pe Lminsscu nici nu su cerut sltcsvs âsls el, muliuminâu-ss cu originalitatea lormsi in csre s învestmântat curente iâsi lilosolics.

Iatâ, âin acelea?! lulguratiU literare portrete lsbutlts âs scriitori in l>irru lîebreanu la -lcaâsTnie ?i in /V. lorpa orator, sau smintiri âela scrii­torii întâlniși in paginile cârors peste âuio?is smintirilor Armonios îmbinată cu ascuțimea spiritului critic, plutește kumorul binecunoscut sl â-lui ps- rrovici.

Os ps culmile pe csri s'a urcat urmânâ pe scriitor, cititorul poate privi cânâ ps pajiștile inLorite ale literaturii, cânâ spre âepârtârile senine sie Mosokiei.

Oeivr âeprinHi cu ambele priveliști, lulguraftile literare le âsu mulțu­mirea âe a putea privi Hi spre unele Hi spre altele cu aceea? plăcere ?i in acela? timp, căci nu se poate trage botárul pânâ ia care merge literatura ?! âincoio âs care intri in Mosotie.

cupiri^sui.L 77 — 8L«I^ IV — 1942.

6e IO^ diLO^

Ur. 1—2

r>s8.— I^evastä-mea are talent (comcüie in Z

acte) ^.ct. II................................ . zi—4g— popas în -Ildac.................................... n_ 12— Alabina .................................................. 43____ 21— Veacul cle grafie.................................... 22—23— Miniaturi..................................................gZ____ gtz— poate el............................................. §7—75— Ictrnä bucure?teanä................................ 25—28— Da tärm........................................................29—30— Dimitris Llantemir................................ 3—Ig— Sclgar Poe, iluminatul (categoriile fan.

tasticulur) .......................................... 51____ g4— Impresii.................................................. 49_ 50— Oronica rimata.................................... 7g—77— Scrisoare............................................. . 24— presimțiri ................................. 47—4g

— Scara la cer (M. Popescu plorea) . . 82—85— >4!ts vremuri.,, alta lume (M, Popescu

Florea)............................................................89—90— Scrisoare cle clragosts (M. Popescu

plorea)..................................................... 90—92— Soarele clin „piatra ^ldâ" (M. Popescu

plorea) ................. .............................. 92—94— Mai sunt oameni buni (M. Popescu

plorea) ................................................ 85—86— Alo? Alinte ;i Oasanclra (Daniela Mi ga) III

742 /oa» Ak. ^Vec/a

LIsnols Lest. 8t. — Oârârile clurerii xi pentru Pin« Doam-Tie (LI. köpésért plorsa)...................... 94—100

Lio? Use — Oopilul nimănui (6. poäoran) .... 108—109prigor Lasurs — Siserica noua (Ion Samarincanu) . . 106—107Stslisn Ooi^stsntin — Mireasa lumii (LI. Popescu plorsa) 86—89

Oonstsntineseu Ion — Xiculae Iorga........................................... 101—104OfoZ losn — ^lâam Rälfatu........................................ 105—106SLmsrinesnu LI. Q. — Oronrca evenimentelor.......................104—105Ssrnsrrnssnu LI. O — lin cuvânt pentru un criticastru . 111Ssrnsrinesnu IVI. 6 — Oronica üramaticä............................... 78—81Ssrnsrinesnn LI. O. — Oitinck Almanahurile 1942..................109—110Ssrnsrinesnn LI. 6. — Cenaclul literar „pamilia"..................110—111

RPVISIL RPVIS^LDOR:

Universul literar, ll, nr. 9; l^ucsa/ârul, I, nr. 2; prarrsilvania, !I, nr. 4—5 (LI. Sanrarineanu).

LIr. 3—4

Lntonssen Lliksi — Onoare ?i clreptats............................... 3—18OopilU-Okistrs V. — Satalionul in nrarx ....... 19—23Oeorgs 7^1. Vsáé — Popas...................................................... 76LIillisn Olsnclia — Scrisori clin spital............................... 17—18Llsgiriu losik L. — pastile în opera Iui pminsscu .... 65—75OjoZ losin — începe iarna . . . ........................25—26Petre 6sorge H.. — T'unarul ................................................. 62—63Pops Vietor Ion — -lpä vie (piesä in Z acte) >1ct I - 27—52Ssrnsrinesnu LI. O. — Vârsta periculoasa................................67—61Liefert Viories — Inima mea............................................. 64Sorién I. O. — Oronicä rimată ................................... - 77 78Stsrnstisâ M. 7?. — L?arfe âe mătase.................................... 24Stelisn Oonstsntin — poesii......................................................65 567?<xiorsn OsorM ' — Din pribegie.................................... 63 54

OROLllOI:

Hgârbiossnu Ian - Domnișoara ^lrra (LI. Popescu plorsa) 85—88volenZs l-otis — Simfonia amurgului xi Slove cle jar (LI.

Popescu plorea)....................................92—94Oinrsscn Lonst. O, — populația molcloverreascâ âsla gurile

Xiprului ?i a Rugului în veacurile XVII—XVIII (Ion LI. Xeâa) .... 103-104

pintes Llidsil — Rugăciuni pentru răni <le aur (LI. po_pescu plorea)........................................ 88—90

Ssvs I^nrel V. -- Documente molclovenexti privitoare IaRomânii âe peste Xistru (Ion LI. lVscla) 107—109

Keviita „fümr/ra"—O«/»»,»»/ F4Z

8seä?aru LorneUu — Vsckils monete rnoläovenesti (Ilie ^a- ^»8^brsa)...................................................... SS—101

Dsoäoneanu Ionel — întoarcere în timp (LI. Ropescu Rlorea) 90—91Onscbo Nestor V. á. — Cânele Zin Vale« cerbului (Daniela

Epa)...................................................... 105—106

LlOVR:

LoNLINNtineseu I. — Lminsscu in limba germană . . 164LonstontinoLeu I. — Rârdoiul nostru.................................... ' 106Ropsscu IVlanieta — ^lnranakul starului „Dridu^" . . . 166Lamarinsanu LI. Q. — cronica evenimentelor'..............102—103Lamarinssnu LI. 6. — cuvântai României.................. 106—107Lan-LIsrino LI. — însemnări teatrale ....... 79—64

RLVILDâ RRVI8DLDOR:

Lânâirea, XXI, nr. 4; Revista Runâafiilor Regale, 1942, nn. 4; Luget klolâovenesc, 1942, nn. 1—3 ; Revista „Llena Doamna", I, nn. 1 (L. §.).

Nr. 5—6

LatLsrta Ll. — De vorba cu un frate basarabean — a-.. mintini —............................................. 37—41

Laltssnu Dan — Lcaloian........................................26—2Scapiâan Dk. — Un generator âs conștiința națională 29—36LIanoiiu Retro — Decedai Diupaneui — fragment — . . 7—19Lliga Daniels — Aliniaturi................................... 42—44Llklian Lisuâis — Lcrisori âin spital ............................... 4—5Lleâg Ioan LI. — Iosif Vulcan xi OK. Rarifiu în scrisori

(1863—1892) ......................................... 65—76OjaZ Ion — Vii urme în rostogol............ 20Ropa Victor Ion — ^pâ vis (răfuială în 3 acte) ^rt. II . 45—61Rusa Llicoise — postii............................................ . 62—64Ltoiian Lonstantin — RoeZii....................................... 3Doâoran OsorM — Octavian Loga ....................................35—36Dulbure OK. — Din elárul unei infirmiere........ 21—25

LROXici:

álma? Dumitru — Alexterul ânole (LI. Ropescu sleirea . 77—80iáimon Lite. — Nuvele, reâ. Ionescu Alorel (LI. Ropescu

Viorea) . .......................... . . . 89—90Oavriiescu Victoria —-Lirica eroica (LI. Ropescu Rlorea) . . 80—81LIanoie Leat, ytsüm — Râmânt străbun (LI. Ropescu Viorea) . 85—87LIsrcu H.1. — Valoarea artei ?i renașterea (Ion Llucke) 108—109

Secrsheanu Dsontâs — Onear pest« furturi (Al. Popescu plorea 81—83„ „ — Proratori germani contemporairl (AI.

popescu-plorea) ........................... .... 87—89„ „ — Ollste« străina (Al. Popescu plorea) 99—93

AIOtL c

Lonstanttnoscn I. — teatru ^i teatru....................................107—108Oonstantiinescu I. — Vulturul fulgerat sO. Loga).....................103—107Ootru? Vasile — posria romárrá în limba gernranâ . . 96—99Sainsrinssnu AI. Q. — Lronica evenimen.telor.......................104—105Ssn-DIsrino DI. — însemnări teatrale............................... 100—103

WVIL12. RLVILtLDOR:

viralele Alolâovei, I (1941), Las«. 1—4 ; Luletinul Institutului âe IstorieAlajionalä ..^.. O. Xenopol" 1941, nr. 1, 2 ; 1942, nr. 3 (Ion AI. Aleâa)..

Air. 7—8.

^.bnrei AIsris — Alos Loru ............................................. 31—42^Ibu Oorneliu — peregrinul transilvan............ 19—296roșu SorZiu — poezii....................................... 74O^r Itsâu — Lalaââ xi suflet national........ 3—16IvrZuIescu AliksU — Haralamb Decca........................75—80Alanoliu petru — LIegie..........................................17—18Aii Za Daniela — Oântscul viefii .................................... 66Llillisn Oiauâis — Scrisori âin spital..................... 80OfoZ Ion — prin fumuri albastre...............43—44popa Vietor Ion — ^Ipâ vie (răfuiala in 3 acte) ̂ ct. II . 45—64popsscu Alarlets — Icoane...................................................... 69 72Sorién I. D. — ironica rimata ....................................81—83Stoe Victor — Confesiune .............................................67—68toâorsn OoorZc — prietenilor râmaxi................. 65LeZrsainu Linii — plestem .................................................

Lpomci:

-tlunâns^tisnu pis — trec tu! viu (O. Stelian).......... 89—90^nâreescn Dsâiniss — Sdurâm spre lîâsârit (O. Stellan) ... 93pul Za Dsurenpu — Straniu paraclis (O. Stelian) .... 90—92Orsceanu OlM — pe urma pagilor tâi Isuse (AI. Pope­

scu Plorea) ........................................ 103—105Ions?cu OsorM — pustiul poxu (O. Stellan).......... 93—94ALsrcu ^1. — Aspecte italiene (O. Stelian) .... 84—85ALarin ^.ursi — Sonete (AI. Popescu plorea).... 107—109pspsâuns Oviâiu — O viriune româneasca a lumii (O. Ste­

lian) ......................................................95—96Petrescu Lersr — Ocbii strigoiului (AI. Samarineanu) . 100—102

Killst I0Q Kopa Origore lrudorou Kuduxoi^r::

— împlinire s(7. Lteliau)Invitație tLI. Kopeseu viorea)

— Xu port la KäsLrit «7. Ktsliau)

Usz.. 87—89. 105—106

85—86

Kstroris 17.SsmsrinMuu IVI. 6.Lsu-LIgrtno LI.

KLVI81^ MVIZI'LQVR

— La Vălenii äs Lluuts — Lrouica eveuiiuentelor — Liote teatrale

........................... 1-02—los

.................................97—98................................. 99—169

. , «andrrea, XXI, nr. 6 ; Kem is ka vundapiilor Kegale, IX enesc, XI, r>i-, 8 9î; Louvorbire literare, LXXV nr

lonâ, V, nr. 3 (LI. Lamarineanu-, 't>r. 7 ; Luget LIol- 5 6 ; Lluncitorul

Xr. 9.Sâaâ X.Oau-^ Ludovic

— Lu nepotul unui s/âut.................. — KMrxit trist . 29—34

Xeres e u X. I. — vsbil Orestia 51lorguloseu Llibsil Llanoliu vetiar

— Hanuri xi baugi^e.......................— viu „Kostiea"

13—2347—50

Ketrsscu Lerar KoinL Virgil Qlasuri de dincolo de nrorininte.

— Kcrisori

43—45 3—12

Kusu Xieulse — Koesii 46VILdoseu IVIds;ti — vupâ voturi ....................... 35—36

37—42LKOXILI:

LrZÜMi Ludor KuLuioosLiiu XI.Ku2dugM KL?SMUU O.

— Lina (0. §uiuM).......................— Ltkos fL. LteKau) . . . . , ^

Liieuar pe marginea raLboiuiui (L. Lte-

52—5657—53

tiau)OânL^3 Q. — Lvaugkeiia iu /as« Átriuméi sL. Lteîiau)

64—6559—60

LogdM Xggpts Oimiu von Ilans? Ketrs V. Llsura Krigor Llo^ Xos Llsneiulsa tzt.

âdrsi âre^ianu slou LI. Xeda)— lustituM periei <Iou LI. Xsda)

Atlantida (LI. Kopsscu Kîorea)^iuereft fLI. Kopesou viorea)

— Lauda fL. Lteiian) . . , . .Laeräruiis ruaruei ivaureia Lliga)

-viu regâtui-iis iui >1. Kapiu Kariu oii

73—7474

75—77 77—79 60—61 74—75

KirilsLnu V. L.Maiul si. LI. Xsda)

Kiserica L/. loau vomussc diu K. Xeamt74

ti- LI. Xeda) . .Kapsoostes Vietor — vu observator prusian iu Mile române

74

2otovio?suu Kusu ytekania "Popeleo vabrisl VLsi'c-scu Kmliia Sieickiswics

(I. LI. Xeda) . .— Kodul (<7. Ltsliau)......................

Kat tuuurile si bat iniurils fi. Xeanrtu) — ^pologe^i fL. Lteliau)......................

Xoarnul Kolauieclci (LI. Kopeseu vlorsa)

72—73 61—64 71_ '/o

6!)66—67

â. 1—2

NOIR: ?->8-Ssmarinosnu Nl. 6. — Oronica evenimentelor ...... 68—6gSsn-Nlsrino M. — Note teatrale . ........................................ 69—70toâornn OeorZe — Orsmens în apa vremii....................... 72

Nr. 10 (Inckinat lai 7. -Igârdiceann'.

^.Zârbiceanu I. — Reformat................................................... 5 8Lonstantinsscu I. — 7- ^.gärbiceanu ..................................... 3 1Oimulsscu V. — Oier........................................................... 66O^r Rsäu — Roesii............................................................18—26lMZa vanä — Rugăciune................................................. 54NsÄs Ion Nl. — O. Nlorainu §i 6. Larina.......................65—65Ro?ca áurel Vasile — Neam âs mocan.......................... 21—28tâuyan Or. — titu Llaiorescu.............................................. 11—17toâoran OsorZs — Ingenunclriere......................................... i»Vali«» I. — O inspecție (nn act)...................... 2? 53

ORONIOI:

âârsescu OK. vem. — Lasmels românilor (âgela petrackicks) 76-Osrtofan N. — Ist. lit. rom. vscki, voi. II (O. Ltslian) 72—73Oosmoiu ^.urel — Osnesa leitului (O. Ltelian).................. 67—68OsorZescu Osia Iras — Omni âs mâins (O. Ltelian)..................68—76D/loioa Ion — Notare sfinte (O. Ltelian)...................... 71 72Dâo? Nas — Lovești âe anr M. Popescu Rlorea). 78—79Russo /ilscu — Opere complecte (O. Ltelian) .... 70—71Verkiceanu 2oe — Lalaâele lai R. Villon (N. Oaâioscki) 76 77V/aRsr^t. Nl. — Lolâat 1941 (O. 8telian)........................... 76

NOtR:

Oonstantinescu I. — âs mâ?ti, acesaxi samă....................... 77—7SSamarinsanu NI. — Oronica evenimentelor............................75—7«Roâacfis — Ion ^Igârdiceann la 60 ani................... 74—75

Nr. II—12 (închinare Ini N. Iorga).

SatLaria N. — profesorul N. Iorga..................................... 37—42OiorSnsscu /II. — Nicolae Iorga la Rontenap-auL-Roses . 59—63Oonsiantinescu I. — Oe-ale Ini N. Iorga................................Lrsinic Nickikor — Lripta nnni om pentrn kotare .... 17—26Iorga N. — ârâolenii.......................... 27—23lorM N. .— Oâtrs Românii âin America.................... 45lorsa N. — Ongetâri........................... ...................... 55—o7Iov v. — Lronic............................................................82—83NLMan Olauâia — Oarte poștala...................................................43—44Nluntanu Râmnic O. — Rs-ntrn nn „Institut Nicnlae Iorga" . . 67—69LIurMscu Oostin I. — Mărturisiri pentrn transilvania . , . 64—96Neiea Vasile — pasivism?i activism.................................71 81

Levista —<7»/,«'»»«/

ORoxici:

Ojos Ion RnpLLtuts O. D. Ropu Vietor Ion Rotopin Ion Hornos Llsrio Lsrnarinoonu LI. O. Ltsmotisc! /II. i>. ^sieuru Rsrnkil loäoran OsorZe

I'SZ.— poezii ....................................................... 64—66— Oantec vecbi....................................— /Ipä vis srLfuialä rn 3 acte) /let. III . . 97—12î)— Llicolas Iorga.............................................. ^2— Xicolas Iorga ..................

— Incbinare....................................— R?arfe âs mătase.................................... gg— Istoricul IVicolae Iorga............................ 29_ 33— Rana Vestire.................................... ^6

XOt§:

Hnâronescu Lluâsleins Rassrubsscu I. 14.Mrâu VirZil

Dileks badii Mircea Rogâan) . . . 135—149— Rrosa fOonst. Rtelian)............................. 123_ 12g— Oameni xi locuri âin Oara? (Oonst.

MsZs Ru<4«nDrSZu?anu I. Loâru

Rtelian)..................................................128—129— Roseii fOonst. Ltelian)............................. 123---12S— Reregrinul transilvan (Oonst. Lts-

I!ea tk. IonIonosén 8issyti O.

^an) , , .........................................125—126întoarcere sOeorge tuâoran) .... 148_ 14g Viata ?i opera lui Ion Ionescu âela

L/lsiorescu tituLracî (Ion LI. LIeâa)................................151—152

„Oritici" ?i „Istoria contemporană a Ro_

Xetoa VasIIsmâniei" M. Ropescu Rlorea) . . . .132—134

— lVoi contridutiuni la cunoașterea vierii?i activității lui Visarion Roman slon

Xisiposnu IonLI. IVeâa).................................................. isi

— Rregâtirea xi perfecționarea corpului

Rnpsâopol Raul Rkilippiâs M.Sektntee Ion Xainliroseu Ion

âiâactie Mie. LIarin Dunăre) . . i 141—14z — Vasile Oârlova M. Ropescu Rlorea) . . 149—159 — Rloarea clin prâpasits fOonst. Rtelian) . 129—131 — Ibis M. Ropescu Rlorea).......................155—15g— Orizonturi filosofice fOonst. Ltslian) . 127—12S'

RRVIStá RRVI8VLOOR:

Drâtienu O. I., Retro vi ei I., Limionescu I. Rnnes. eu Ll.

(Oonstsntinescu) I. LIorin Dunăre Xic. Xsâa Ion LI. Llsinarinesnu) LI. Lamarineanu LI. O. Ltelinn Oonst.

— Institutul âs Istorie Universală) „Xi- colae Iorga"................................144—149

— Ouvânt lămuritor.................................. 147—44z— Originea xtiinfslor.............................. 152—154— O noua colscfie âs texte vsclri .... 150—151— O biserică în amintirea lui LI. lorya. . 146—147— Oronica evenimentelor ........................... 156—157— O nouă pietorM...................................154—15S

Rucsafärul, 8erio nou, II, Oetomkrie 1942; Revista RunâaMor Regale IX, Ho. 12 Dsceindris 1942 ; OLnäirea, ánul XXI, Xo. 9 Xoeinkris 1942 (LI. 8.).

IMI -

IN áR 78-bRá áN

începem sn nou. Vnul, sdsuZst — eu întârziere, s drept — Iu cei multi ps csri i-s strsbstut eu clemnitsts ?i strsduints Zrss, rsvists „Rsmilis". ál 78-lss sn ul existsntü ?i cs! äs kl treilea Li pribegiși smsrs.

In 1865, „Rsmibs" sparen Is Ru- dspssts, dups sprobsrss dsts äs bo- cotenentL, precum ns mărturisește tondstorul si, losit Vulcsn, într'o scrisvsre sâresutâ Iui 6b. Lsritiu Is 13 április 1865. ?l pornss modest dsr cu toatä încredsres tinsrstü lui Vulcsn. Rrogrsmul n srs precis trs- sst dels început:

„ácsssts -kosié" — spune losik Vulcsn în scrlsosrss âels 9 április sdresstâ lui 6b. Dsritiu — „vs s- ducs portretele berbecilor inși ves­tici cu dlogrâle lor, postii ?i nu­vele originale ?i rrsduesri âels pos­tii ?i litsrstii cei msi vestiți si Ru- ropsi, msi departe dissrtstiuni scri­se in stil u?or despre istorie, bmbs, estetics, etc. etc."

ácests ers progrsmu! „Rsmîlisi", stunci. LuprlneLtor ?i românesc. ?i scests A rsrnss ?i scum.

,Voesc ss dsu in mâna pubUculul -o -kosié ou csrs dânsul ss ss posta mândri. yi scsssts nu e nsmodsstis din psrtss mss, csci tot meritul va L sí 8tiwst,ilor msi colaboratori; eu

voi -ki mLns csrs întinde publicului nununs ces trumosss" sdsugâ losit Vulosn.

yi in scesstä privintä ns-sm men­ținut PS linis trssstâ. lVlsrturisim cs nu ns este ru?ins de telul cum s» înksti?ss2s rsvists „Ramilis", atât din punct de vedere redectionor cât yi din cel teknie. Revists posts concurs cu cele msi buns ;i msi civiliLLte publicsftuni europene. Ls sre lipsuri? O Mm. Nu putem stin­ge psrkecps, csci nu s dst omului scessts. tindem spre ss numsi. ?i stunci când condi^iunile vieții pe csrs o trsim sstsri se vor scbimbs, când nu vom simft stât de intens prspsdul unui rssboiu cstsstrotsl c» sesls prin csrs trecem când vom ti isr ls locurile noastre, ssigursm pe cetitorii noștri cs vom retu?s cât msi multe din lacunele ps cori Ie sre „Rsmilis".

Ools Rudspssts, dups un nunrsr de sni de spsrMe în cspitsls 6ngs- risi, revists „Rsmilis" ss tixst In Orsdes, unde s spsrut pânâ în snul 1907. Ls urme sdmirsblle s lässt in începutul cârtursrisi noastre, ce strsduinîs csrs înkrângss opreliM ?i csuts ss tis pss cu csrturâris prs- tentiosss ?i srogsnts msgbisrs!..

R u?or ss ts bucuri de ssninâtstss cerului românesc ?! mumdu-p con­deiul în cslimsrs dsrniciei ss-ti spui

in libertate pásul, sS-^j faci în liber­ași« árum însorit pânâ în cel uleie 'mintii Hi pânâ in adâncul inimii ceti­torului liber ?i si ca sâ-Hl aleagă Isc- tura.

Aceasta a fâcut-o ,,Lamilia'' in tre­cut, condusa <le Iosif Vulcan...

Hi aceasta, în site condijiuni, o In­cém Hi noi, continuând. In 1919 m'sm kixnt ls Oradea. Veneam Sein Lra- ?ov, ii el n „Os^sta îransilvanisi" In conducerea revistei „Lele trei Ori- Huri", editata cle o reuniune cu scs- 1s?i nume. Din primo ri m'am între- bsit: dscs altă revistă Hi nu „Lsmi- bs", urmând o trsdips atât de ber­nien ?i cu rod atât de bun?...

?rstutindeni gâssam atmosfera creiatâ de „Lamilia". Pretutindeni drumul netsMt, fiindcă to^i abonatii ?i cetitorii iii sminteau, in scris Hi în grsiu viu: ^.poi, eu sm tost prs - numărat In „Lamilis", rogu-vs.

Inr prin cele îndepărtate lâcsHuri de codru din coclaurii muncilor H.- pusLM sau si văii OriHuIui, gsssai ls loc de cinste câte o colecție cu grijs pâturitâ !snu frumos legata din säp tâmânalul lui Iosif Vulcan.

^m comunicat gândul meu câtor- vn prieteni Hi cunoscuti. Unii s'su IncslÂt de perspectiva înfăptuirii Älfti nu râmas inZbetnti, căutând sâ-mi imprime Hi mie stearpa lor frigiditate.

O revistă la botár de tsrâ, în vre- "Msa aceia a sincerilor rentabile, a politicennîsmuiui lucrativ, a permi­selor de import Hi a dansului vagoa- nelor făuritoare de milionari peste noapte, era un efort care merita cel mult un Zâmbet de compătimire, preș era involkuratâ tontă lumea pentru s-Hi aranja rost cât mai bun în is- rsrbln conducerii Statului sau o ros- tuire cât mai îmbelHugstâ (nu im­portă prin cs mijloc), cs literatura, sâ nu Lis considerata cs o eenuHS- rsasâ.

Hi cu toate acestea, am înfrânt toate vicisitudinile Hi am apărut. trebuit ss poticnim cu seria II, dupâ patru ani de apariție, cs apoi s'a putem relua cu seria III serios Hi te­meinic.

bie-s trebuit un timp destul de lung ca sä ne atmosfsri^âm în re­fugiul nostru dein LucursHti. ble-a trebuit un efort însutit ca ss putem înfrânge xisdicels grele cari ni se interpunsa... Hi nc-su trebuit în deosebi serioase sacrificii personale.

l^umsi SH« am putut urma drumul trasat de Iosif Vulcan revistei „Ls- milia", dând hârii o publicație de care sâ nu ss poată ruHins. lVlsritul? Oups cum a spus fondatorul „este al stimatilor mei colaboratori; su nu sunt decât mâna care întinde cununa cea frumoasă''.

ba acest capăt de an, cu toate cS suntem mobilizat, nu putem face alta promisiune cetitorilor decât a csis câ vom căuta sâ venim la cu­rent cu apsriM, dându-lo lunar caste cari vor purta străduință unși tendințe spre cât mai bins.

LI. 6. Lamarinsanu

O. âLIIOLIl.Id"IL 'OLIUflIM bL VLR81L LI.

Lxistâ o ciudata msntabtste în teatru: aceia de a considera ps actor drept funcționar de 8tat, rnai nrult decât orsstor. Ointr'o irsalitats mri- dicâ asupra căreia nu discutăm. s'a s-juns Ia o interpretare curiocsâ a funcțiunii lui artistice. Luno,ionsr de stat, adică >bun ia orice, în scbimbul salariului. Oonfuâ a pătruns atât de adânc, anulând orice discernă­mânt critic, Lncât însămi actorii Hi-su descoperit dreptul de a cere ZZ joacs

price, «a yi «LE sr ki vorba äs rs- «Ävarsa unsi bârtii âs birou, nu cls o problsmâ ás srtâ. DxLtâ s?a âar nu numai actori ás tragsáis obligahi «L loacs in ksrse, psntru numsls üs care rsgiriorul őrs nsvos ps aki?, sí HÍ ás actori vari rsvsuâicâ si insa;i aorobafta unsi starl mistikicá-ri. Rs- kur sâ âau sloi exsmpls, kiinâcâ prl- mull ászokat ás numârul lor ar ti col cars scrie. ML reksr ásci numai lu scssstL „DsmL ou camelii" «urs âin moment cs totuși se mai ) oacâ, poats L áiscutatL.

Dunohionsms ás Stst, actrihsls au uitat câ kragila eroinL s lui Dumas ore numai 23 sui ^i câ, âsei, ssts roși mult âscât ki^ar s'o vs^i strânsa iu roii âs corsete csri sâ sâuue „volu­mul" âivsi, cu pârul uLolait âs boia nssgrâ, «s sâ âisparâ grafta kirslor âs «.rglnt ?i skts artikicii ás scest «oi, Dviâsnt, s'sr putea obiecta câ vsts aproape o traâihis a teatrului universul ss lVIargusritts Qsutbier sâ «s întru^cbipers în pielea catikslstâ s tuturor actrihelor cisrora le-ar sts bine iu roluri âs bunicuhs. Obischis nssemniLcativâ psntrucâ, slâturi âs conâihiils speciale âs viahâ teatralâ rusii sus msnhiousts, su nu âsnstâ âs­cât smbihii riâicols iu csri structura suklstssscâ a sexului tsmsuiu în- krângs eon^tiinha artisticâ.

Da urs tot utâts valoare cât ere- ârnha ca rolul acesta âs mslcâramâ ests piatra âs încercare ?i încorona- rss sotivitâfti unei cariere. Dosts câ iu secolul trscut sâ ki kost s?a; nu pol âsioo sâ mâ resli^W în spiritul veacului XIX. Lm âsacssa impresia câ este vorba ás o lsgsnââ, âuioasâ, âar atâta tot — cu acsia;i valoare ps cars iu lumea âs mâine o vs avea uu âiscurs la mezat, iu parlament. Da ilustrează â sa ce sa mai mult o ancki- lorâ, âecât o irealitate. Lssacs nu îu- 8SMUSS23 câ, totuși, interpretarea nu rsprsxintâ ,un tur âs korhâ, cel pu-

hin psntru prezenta in «euâ timp âs S sete ?i psntru biruirsa tuturor ca­priciilor romanhioass als lui Duri ras.

Dar icapscitatss artistica a lumii noastre teatrale merge mai âeparte. In memoria contemporanilor lui La- ran Lsrubarâ, stârue ?i imaginea in­terpretării ps care «ceasta a âal-o „Damei cu camelii". Deacsea uu m'am. mirat âsloc câ un critic, vroia psts muri âs suilinâ ps batistâ, răgete,. cbiote, vroig âs 12 ori (ps numă­rate) urlat numele lui ârmauâ ?i alte cslsa vârute âs âânsul cânâ lua âus papa in Dranha ps vremea lui Xspolson III.

âueâuâ rolul lVlargusrittsi tlsu- tbisr, â-na lVlsâslsins lânâronescu n'a avut astksl âe inkcuntat numai, un text anakronic, plin âs puerilități âs^rman-ts, ci ?i cele âouâ „concsp- fti" artistice cari limitsa^â interpre­tarea acestui rol, in mentalitatea celor mal mulși âintrs spectatorii sâit

Dsntru a Mâsoa interpretarea â-ssls msi este nsvos Insa âs o altă rscti- kicars, privinâ iâsntitatsa artistică a „Damei cu camelii". Dtlul ca ?i mo- âelul ps care Dumas ls-s kolosit, tace în câ ps mul hi 8â crosâ â ca este -'n sâevâr vorba âs o „âamâ". Doats, âar nu in piesa. Dsutrucâ pici mă­car în primul act, cu atât mai mult în cslelal's, Margusritts Qautbisr nu este curtiranâ. O ki csrut parisul la picioarele acestei ksmsi, va kt ră­sucit sa gâtul conhilor sexagenari — âar piesa nu ns sâucs âecât o ke.. msis râvsxitâ âs tubsrculo^â, înârâ- gostită koc ca orice miâinstâ ?i pa?- uicâ tare, încât titlul uu este exact âecât în cseace privește cameliile. O kemss „katalâ" uu-l slungâ ps csl „âs pungâ" — isbisr cânâ o tsntsaLZ o aventură la harâ sau mai cu ssamâ atunci; cu atât mai puhin uri coâeaLâ ssutimeutalelor âiscursuri ale tatáiul. Hi kisváré replică, kiscare gsst poate ki argument în acest sens. Lâ va ki

corespunrând sau nu imsginsa acea- «is ou cea «salâ, 8 modslului — istâ osos02 interesearâ PL Oumas Hl ps voi ps csri piesa iii mai preocupa. Re scsnâ ss )oscâ însâ cs-a scris auto., rul; nu cs-.ar vrea >sâ vadâ unii âo:nn.i nârâvift ig snums «psctacais ?! nici vo vrsâ sifti «â ar li trebuit sâ ss scris.

vosmna lVladelsine ^nâronescu '2 desbrácat roiul âs toate aceste potic- QLU ridicole. Interpreiarsia los! lârâ ln-ioialâ âstsrminstâ ?! âs tempsra- rnon^ui sâu artistic. Ossacs intere- seu-L Lnsâ es-te laptul câ â-sa s sdi.s „Ouma ou camelii", sa stil «is intsr- prslars, in veacul nostru (bine în^s- Iss atât cât poate contribuft.^ unu! SLtoi- sâ mute peste Mi, c> p-.ssâ losrts s anilor în «ars s tost scrisâ), c3 r-a dat o linie liricâ în ssnsul >n «srs 2 lost conceputâ pisLs, în ^rs vuWSk nu „prsrintâ" o eurtiranâ, ci o iâsâearâ romantic. gLsit ou âs cuvinte ritmul «urs s'o la ca „âs jucat" sstär! ?i i^2 intuit ou rsmar- vâil 8im,s identitatea artiââ. Rsts crsâ tot ss ss poate ssrs unși sc- îriis în acest rol Hi d-«a ns-.Z 62t 2cest tot. l?entru cariera ss, este, târg înâoisâ, un mare pas însinis; va li «kiar un pus botârîtor, âacâ nu va «ocoli acest rol Un „ApoZsu". Rs-n- trucL rolul acesta nu msi poate ds- tennina ÄHS cevg. sstSsi Hi psntrucâ ln.ssisZsrs2 Hi curajul ou osrs ?!-a construit ro'ui o îndrituese odatâ în plus Iu încsrcâri mai temerare... In orice car, un succes; un succes mure, mai cu seama pus în la^a atâtor com- pstsn^s vetuste.

v. l. M.lilvlL IM OORMO

^pari^is în poeris 2 lui Ion Rrun- re-tti 2 lost nea?teptstâ; nss?teptatâ âar psntru csl curs uni în urm

în mansarda unși reâseM, uvussss prilcjul ss citssscâ pânâ usturi ine- âitul sust cu posms âin Rimbaud. lVliraculos cost curs mul mult âecât cupscitutss âs trunslsps în slt grsi s mu^icslitâtii liricsi lruneSLS, lârâ nici- un preMâiciu psntru vulorils postics sie originalului, mârturisss o sur- prinrâtours virtuozitate urtistics. vs- aoees surprins „Risipei uvure" nu ss relsrs âeloc, cel pu^in pentru mins, lu conâiMls lormuls uls creației, ei lu însâHi latentele lirice pe csri ls ss- eunâsu temperamentul combativ al acestui prim critic plastic care apărea în cultura româna, ytiu ca âintr'un eonlortabil conlormism clasilicator, postul a lost socotit „intslsctualist", ca poezia su a lost acurată âs „ber- mstism'' Hi âs lipsa âs vibrație sulls- teusca —ca Hi cânâ nu ss poats a scris âecât cu piciosrsls Hi cu unsoarss pistelor nstunse, psntrucâ «Ha o scriu câțiva amici contemporani. In lonâ, valabila nu era âecât considerarea unui UHor snobism intelectual care nu servea poetica lui Rrunrstti, sHa cum nu o rsruma.

Lum nu urmărim sâ ââm aici o imagine a liricsi sale, socotim supsr- tiuu sa mai insistam astsri asuprs volumului âs âsbut al Iui Ion Rrun- rstti; întâi psntrucâ intsnhionâm s'o lscem cu altâ ocaris Hi în al doilea rând, pentrucâ etapa aceasta a lost sensibil dspâHitâ de autorul nostru în „Qreul pâmântului", volumul care va apare Hi csrs aduce, ps kundslul unei personalitSHi deplin conturate, csHti- gul uneia din cels mai interesante simbiors literare ps cari ls putea pri- 1s)ui poeria româneascâ: -Vrgberi- Rarbu-RIaga. lVlibsi Niculescu a lost mi ss pare primul care a sesirat a- ossstâ trinitate litsrarâ cu care lârâ ssnsiuni tributare, ci într'un normal proces de evoluție Hi dspâHirs, lirica lui Rrunrstti ss înrude?te

Rentrucâ am scris însâ în numărul

scesta äcsprs un anumit tel âs a cânta transilvania, caracteristic crsa- torului aräelcan — creâ câ nu reprs- Änts âscât o completare la acea nota, citatos ps care Ic însemn sici âintr'un „Lolinâ" ps csrs Ion Lruirretti îl pu- blicâ in numărul âe Lrsciun sl „Uni­versului literar" :

dârbovit cătun lVoptr âs'upbes prrrsgds. IVopsile-l aâuu Lerului sud 2Sgbe. Ltrâus sud cerul âac Vântul bun mr-l paxte, Lârdouit âlbaclVopti âe'ugbss cuuoaxte.

2spds-i xr 2âduu Lsrul peste sară. Kaua uâutul bun 2i âe si mi-o sară.

8'sr putea kârâ înâoialâ scris âss- prs inoâslitstes âs existenta ps pla­nul purelor valoni poetice a poemului

âs respirași« nasionslâ-politicâ, pe marginea acestui colinâ.

Osocamâatâ, ne revine cu târia unei obsssii întrebarea nessmnikicati- vâ totuși pentru poetica celor trei nurns cari limitsa^â orizonturile lmice âtntrs cele âouâ râ^boas, între cari s'a korinat generația noastră:—Le-ar ti kost âscâ /trgbexi ar ki avut ?i ela­nurile inistics ale lui plaga Hi vir­tuozitatea lui Barbu?

— Le-ar ki kost âscâ plaga ar L practicat Hi vekemsnsa painklstarâ a Iui ârgbsxi Hi aciâitatea intelectuali a lui Barbu?

— Le-ar ki kost âscâ Barbu ar ti cunoscut Hi turbursrea instakixicâ a lui plaga Hi atsHsrnsntul instinctiv Ia românesc al Iui -Vrgbexi?

Kspst: întrebări nsssmnikicstive pentru cei trei creatori, âar cărora li­rica lui VrunLetti râspunâs în bloc, cu un aâaos. ^.csls al propriului sau temperament artistic.

L. I. Ll.

IlBLOO^.1 V. L0Bâ : LLlVT'LLL OL — versuri — (1941. Lâitura

postul I^sculai Lóban, ne aâucs în noul sau volum âs versuri: „Lântecs âs acasă", nostalgia pământului pă­răsit, acum âoi ani, pământului pe csiL-i Htis cotropit âs boarâs bar­bare, âorul âs cei âragi râmsHi acolo krsmântsre âurutâ, lupta Hi revolta di sâsssaori — cs un curcubeu âupâ

ploaie — nââezâsa în «le mal bune cs poate vor veni. Bxprssia acestui konâ variat e viguroasa, clocotitoare, ca Hi stârils sukletsHti ps cari ls în- kasiHSLLâ, Hi impregnată âe multa cu­loare locala, âar cu toate acestea bine încbsgatâ.

8a luam câteva exemple:

„Iristis Basarabeană" — pag- W

lVecuuoscuts semne âeapaua tăcerea luminată a drarckelor uepre surpbiuits âeparts âe vreme.Bs acolo umbla alsi pa§i ?i uici o fotăuu mai âesclriâe iruoâul ârumurilor cu boari iu stemă.

Ls stiup tauri îu lacrimi /ara uaâ, âepete balairs uu iusioarâ auii pe rârdoi. ^âbia âiu tiuerstea lor purcsâs a-l ârapostei räsack Osor spre us/iiusă, uxor spre amintirile âiu uoi.

L5r-i clor Ss sara 'rr care logoâinicils-axteaptâ îmbătrânite, istorie sâ treacâ ps 1>rut, înspre morminte.

sestrea lor âe Fete cu sarea logoâitâ sâ plângâ rsveâerea la margini âe cuvi?rs.

»s-u ..Oâinioarâ" — psg. 23 :

Lasarabia începea âin istorii, urice, âin vânt... âela voivosii cei »nari, âela arcași xi mai âela râsâxi §i masâli, âin pământ.

Ogoarele uecbi, padini versi rânâuits cn troiti âs vsglrs â-se urcau stelar în conâsi ^i'n balaââ.^ar a venit intr'o si moartea la poantă?r am. Fugit care încotro am putut.^ata a râmas ca un lraiâuc ou inima moartă iar mama a plâns pânâ n'a mai văsuț.

Ls âssprinâs âin rânâurils âs msi sus, toată nostalNS, tostâ ,pârsrss âs râu âupâ pământul basarsb — patria postului — tot âorul âupâ coi âs s- esZL, ps csrs-1 sirnts triști ?i ne- mânzâisft, înââtift prin âursrss cs

Is ssts comuna. Dur os putere ars ? Oum sâ lupte împotriva urZisi. cânâ nici o putere âin lume nu a putut-o opri? Iatâ cs ne «pune, în scsst ssns. în „Ogracka mea" — paZ. 17 :

Ograâa mea âela coaâa rasului ?rin ea s'a preumblat Oumnsrsu-Oub.>1 aâiat ca un vânt pe apa abrașului ?i apoi s'a în/unâat în pââurea âs stub.

k»e urma lui a intrat belșugul §i soarele Ki într'o si cânâ a /ost xi âiminea/a âe Fa^â §i-a umplut cu grâu toate bambarsle ?i s'a spâlat ps piept cu lumina âin bra/â.

?i într'o si cânâ Fiâovii suâuiau Fârâ rost s'a tulburat §i ograâa ?i apa'n oglinââ.

Veneau alft stăpâni §i altă împărăție pe a/arâ^1u plâns.' mama si tata/ satul s'a pornit /ârâ oprire prin stulr âupâ Feciorii /ug-P peste apâ ^i peste botarâ.OumnsMu ?i ograâu sâu âsâtrâlNAt va un âuti.

In la^a acestor răsturnări, postului âsni — icoane bassrabs — csri uns vu-i râmâns âscât iooanels aâunats ori au câipul morilor âs vânt... în suLst ?i purtate cu el prslutm-

Mori âe vânt, mori âs vânt, âela noi.mâ clrinus cerul ps care vâ.vââ răstignite

räiuäe zi färä vestminte cis soi pareä afi fi äuburi âe moarte „ursite".

«tis ort isu înfszi^sres „pââurlî clin molâsv, cum Is gsslm în vs esc unt» clsrlrsns", ori s întregului pâmsnt as mul fos:

,,^4m ascultat pLâurea clin Oorbanazi-am plâns sä nu m'auââ vântul sä mi-l ia. tlineva îmi semânase în sânge o osana cu care Basarabia âin mine räsurätsa".

»su:pământ molâav, eu asfințite seri în ci mi l'au lăsat strămoșii âin urîce zi ca pe un âar âe preș zi rânâuit la /el l-am âus în amintire iubirea să-mi urrics

Oânâ îzi smintește âs toste câte îngenuncbe cs pentru lugscruns zi te-s lässt în urms, sulistul poetului se incbinL:

„Doamne säränä a tării prea dloncke jis si s'a încliinat copilăria mea zi sie Țările fi-au încbinat vânturi vagabonâe — alint truâit viatului lor âs ârumetis.

^tri Doamne pământ, fara âe lacrimi s'o săbii /Vreau până zi inima celui mai âe pe urmă botár, â-i IVistru brâu scump, nici funck Basarabii ci-i cu mult mai pe urmă vecia în oare tot sufletu-mi ar.

llneorl, poetul ss mlrâ cum âs în ssrsb, cu cvârii tui, cu trecutul nu s- Isfg ststor răsturnări, pământul bs- înckrânst urgis:

Vor fi zi-acuma tot umbrele împlinite în pLâuri flăcăi voiozi cu seara la pârlacs zi porfi.

poate îi-inima clocot âs sânge în tilxini âs râsuri, în amintirea ps care ca pe un steag o mai porti.

poetul pLnsâ nu pierâs spsrsnls. propilnâu-ss. Ista cs ne «pune I«!. M creâe în bilele bune csre su ss psg. 49:vtnâ, creâe nestrsmutst, le simte s-

Lu ztiu cä mä aztsaptä satul nsgrezit zi ulițele îi stau proaspete sub vegbe. .

Lâ porsile rămân âescbise amăgit, ^i stelele âesdracă ps casa noastră zi privegbe.

Va fi împoâodită strezina cu nalbe zi cu tei Llama va purta la brâu năframă molâoveneascâ

iar /ratele so»-« pe lacrimile erVor- săruta pământul Hi T'ara lîomânearcâ.

Va /i tarrru xi Loazele amiara o s'aâaps vecinii voi- in/lori ia poarca înĂrâsninâ. i^ä vs^i cinsti cn lacrimi, en âragoste, cn apa ?î m'â^i po/ti pe su/letul âin casa sâ mâ'ntinâ.

O atât âs clara vir.iunoa rsintoar- eori acasâ, atât âe âuioasâ Hi miHcâ- toars rovulcrea, atât âe intens trâltâ In vis, câ trobuo sâ ss inILptuiascâ. klsin toarce rsa âs aci nu. inai este o âorintâ. - ss s căpătat materialitate

âin insa?! crsâin^a poetului, âin tot sulistul Iui încărcat âs âorul âs- pârtârilor. Oa tel âs nestrămutat in croâintu ss câ llasarsbia a t<Nt Hi trcbus sâ iile isr pământ rornânssc. H sLâm ?i in „Scrisesre" — pas. 44:

înoate într'o ri...veti avea Hi voi o bncnrieHi vecdils dotare iar s'or «ioduriillata, tata, âaca a-i Hti...âar nn si-am mai scris âsmnitnici o scrisoare i^tin bine ca-mi axtsp^i bncnriiie slovenitexi visul ?nsu xi ps tins re âoare.Oa xi ai tâu, mi-s su/istul prea plin âe tumult prea plin âs gânâurile tale cernite.

âr vârut pânâ acum, âr sxsm plsls alese, in ce consta missui pos- LÜlnr lui l^scuisi Lorban ?l care <> tema âe inspirstic. Irvcânâ peste s- cestea, trebue sâ mai aâăogâm câ poetul este cântărețul pământului sân natal, aâunânâu-Hi imsginilo âin pi- torsseu sau simplu ?i âssavârpt. Os aceia, in versurile âs ta^â, satul, o- xraâa, casa părintească, bro/âsle sl

pââurlle, â rumuri le Hi petecele âs cer, speciile basarsbsne, ne sunt înkâ^i- ?ste âs autor in tablouri âe un calck colorit, in linii pure Hi âssâvârxits, siâoma picturilor lui O-riZoreseu. Incâ o mare calitate pe care trebue sâ o relevam este simplitatea expre­siei. ltecare imagine, tiscare gânâ are conturul său bine âsterminst, âin slemsntels lui esențiale:

„Llatele ies ps prispe âs blsi visnl sa-l nrce.sau:

terestrele caselor cn pleoape grele âe viasă si-ss nitâ în ocbi ca seara s'abnrcs.

sau:

^âranii ânri tocean grnmapi sud cămări âs in curate ea sufletul /răcesc âsla tastele âe-acasâ.te ârumuri înoâats cu ruguri xi cu cântspre nemurirea rumânescului valsat molckovensc. Voia ta sta cu arcul la pământ^i plânge pentru crerul pe care si-l pălesc.

Os âs imagini mai plastice, ce âs expresii msi lapiâars â Iodu­lui sufletesc se pot gâsl? l?s lâogâ câlâura cs se âsgsjs âin totalitatea acestor postii, acest element vine sâ-i implineascâ frumusețea.

Revoninâ acum la cele ce meniio- nam mai sus: cântare^ al locurilor nst^Ie, trebus sâ issem c> obiseftuns: prea meríts cuvinte specifice, care âacâ contribus intr o oarecare mâ- sur8 is âsterminarsa atmostsrii lo- cals lngreuiaLâ posLia. Os exemplu: dulpave, vârcolau, totóssá, mâ im- bolâs, abrași, povârns, balaâsls, râH- luisem, «As?, sic Ossigur câ aceste cuvinte aocentueaLâ pitvres>c<ul ima- giuii lnsâ, prlvitâ âin punct âs ve- âers estetic, poexis se singularixeaxâ, ixolânâu-se Hi ââruinâu-ss numsi Mi­nutului căreia apsrftne.

I'ot in cesos privoHte forma, fapt csre pare s forța muzicalitatea, xgâ- riinâ unsori urscbes, sunt Hi unele potriviri âs rime spre exemplu: „Stub" — pentru s rima cu Oub; „bra^a" — pentru fsM; „botarâ" — pentru Parâ, etc.

vu toste acestea poexis lui Kscu- lsi voban, este o poezie bunâ, scbi- libratâ; arbitsctonic construitâ, âurâ unsori, âsr viguroasâ Hi proaspăta, ps lâogâ noutatea elementului sukle- tesc, reflectat in fiecare poezie, cs un cbip in oglinâa unei ape, structural versurile ssls au in ele Hi pitorescul locului natal, csre singur ar putea ^ine loc âs lonâ in lnfâptuirsa poe­tică. pentru toate acestea, cu volumul âe talâ cs Hi cu cele prsceâente. su- torul iHi menține locul cucerit in scrisul românesc âs actualitate, si- tuânâu-se netsZsâuit in rânâul celor aleși sâ tragâ brsr:âe in ogorul gân- âurllor dune.

lOXLLLIl I., vataprajia Rparbiei ârg,SH în 1824. Oâ. lipogrsfis câr- plor blsericeHti, lluc. 1942.

/cosst recensământ bisericesc este cea msi vscbe lucrare in ac?st gen, referitoare ls întreaga epsrlile srge- HSSnâ, âsoarece catagrafia âin 1808, publicata âs Oerecket (v. Lata- prafra episcopiei ^lrgsHuIui in 1808, in Revista Riserica Ortoäorä Româ­na, s. II, an. XO (1922), p. 678-686), convine numai bisvriciils Hi clericii âin juâe^ul árgvH, lâsânâ la o parte juâe^ul Olt.

âuâeMs ^.rge? Hi Olt, cari intrâ in alcâtuirsa eparbiei Unge;, aveau in 1824 o altâ configura(is geogra- ficâ Hi alte margini, âupâ cum se poate u?or observa atât âin leoturs numelor âe sate, cât Hi âin cercets- rss bârfii âela sfârHitul acestei lu- crâri. ve-i interesant in aceastâ ca­tagrafie, este câ smcnponeaxâ ps lângâ bramul Hi materialul lâcsHU- lui, pe-s oui moHie se aHâ inâltatâ biserica Hi cari sunt ctitorii. Oe s- cum se conststâ grija pentru âesci- frarss insoripftilor bisericilor. 8s âssprinâs âsci, pe lângâ inter-ssul statistic Hi economic, un interes nou acela strict istoric.

vatagrakia âe care ne ocupâm, s- âuos Htiri Hi asupra situației nume­rice a bisericilor Hi clericilor.

v-1 lonascu, ca ?i in cslelats lu­crări tipârite, sâuce Hi acum un mare serviciu istoriografiei prin âs- rea la ivsalâ a acestei catagrafii. ^Htsptâm cu viu interes lucrarea s- supra istoricului acestei eparbii l

IVILI^SL v., vâmpul lui Orago?, Oucrars âe toponimie vscbs Hi ac- tualâ âin juâs^ul Heam^, Buc. 1943.

Aceastâ lajâ bisericsascâ sâuce HÍ acum un bogat material istoric re­gional. Xs este cunoscutâ activitatea sa ps târimul istorico-litersr Hi este o pilââ vreânicâ âs urmat, vu pâ- i-intole lVlâtasâ se sporsHte Hirul cle­ricilor incbinaji stuâiilor âsspre tre­cutul nostru istoric.

Vucrarea cuprinäs topoinimis mls- uaiä psntu Valsa licamtului, Valea ^Ibâ, Valea IVssgrâ, Valea Oiacäu- Iul, Valea vistritei Hi Lâmpul lui vragoH Hi toponimie actuală clin Lâmul lui OragoH, pentru 41 sate nemzene.

locrn III. lVc-ciu.

OR. 6. MlVlLIML-Ov: scoriile contabile ale lui Hăis Oeplanque clin IL42.

v-l O. Oemetrescu, ale carul mo- nogralii clespre L6. cie Oranges Hi la. Vanuier au lacul obiectul unei a- manuntile clari cls seama clin par- te-mi, la pupn timp clupâ apariția lor, continua seria monograiillor

â-sals in clorinta âs a îniâtiHS, prin stucliul opsrii personalităților Ls seama, evoluția Htiintsi comptabile.

vaca tinerea registrelor mai poa­te ii socotita o artâ, apoi comptsbi- libatea este, clupâ völauciue, tara în- âoiaiâ o Htiintâ.

vaca complabilul este Hi uu ftuâ- tor cie registre, prin aceasta ei uu este înârsptâtit sa uu ss malte pânâ la concepția Hliintiiica a rostului SĂU.

^clministrator, eoonomist Hi iinsn- ciar, comptsbilul aplica Htiints cal­culului la aiacerile vierii, âceasts tiinâ concepția lui Osplan^ue, ol vecie iu comptabiiitats o ?tiiu^â ma­tematica, clsoareoe la ba^a si stă calculul, âevsebinclu-se cie teorsti- oi-sivii âs mai târziu cari, pe clrcpt cuvânt, au socotit comp labilitatea o Htiintâ sociala. Acosta este singurul lucru, cie care poate ii învinuită con­cepția largă .^i luminoasă a lui Oe- planciue.

In aâevâr, simplitatea Hi olsrila- tc-a sunt calitățile cis temelie pe cari rtedus sa se clacieascâ ytiiuha compiabiiitapi.

Iu lături cu limbagiul couveupo- nal, cunoscut Hi înțeles numai cie s- âspft, a Ha clupâ cum convențional Hi nepriceput clecât cie cei inițiali era piimbagiul primilor MriHti lVIeciicina a trecut Hi ea prin aceesHi is^â in evoluția ei, iar un LIolisrs a găsit subiecte grase pentru comrciiile lui în reciarsa celebrelor tipuri cie me- ciici, si căror iimbagiu stârnește as- t5ri uu numai rasul, clar Hi compă­timirea.

vn lVlolisrs ai timpurilor noastre ar ii bine venit Hi p entru corupta - bilitste, căci mulft âoctori Hi proie- sori i-ar cla subiecte lot atât cie co- pioase Hi prilegiuri âe comic tot a- tât âe nestăpânit, ca Hi msclicina cie ps vremuri.

vaca o comsclis inspirata cie comptskili °i comp labilitate uu s'ar mai putea numi psutru uu IVloliLrs ai rilslor uoastrs <7onrptnbilnl /ârâ uoie, căci nimeni nu ss iace iârâ. voie comp labil, apoi cie buna seama s'ar pulsa numi Hi încă ioart-s reu- Hit, voiuptabilul racbipurt.

Oöplancius s'ar ciistra, clar sr racle mclursrst, el comptsbilul limpscls in gauclire si simplu iu exprimare, con- slatâncl cs a grăit Hi scris iu pustiu.

LxcexPs onorabila pentru cl. O- vsmsdrsscu ale cărui opere coboară, clirecl clin linia Osplsucius. înrâu­rirea acestui inaiutaH ss simte ciela inoeput cle către oricare cititor cle bun simt Hi âe iuisUgeutâ.

Oe aceea cârtite cl-lui O. Ocme- trsscu sunt o lectura Hi psutru altit, ba ioarte plăcuta, uu numai pentru contrați, cărora, clesigur, le stre­coară in süllel otelul invidiei, mai cls grada clecât bucuria luminoasa cs numai paginile bine scrise p-o pm procura.

Hlibaiî lorpulcrcu

KKVI8H KLVI8?LI.0ir

crvvL'r Ll0L,OOVLbiLSc! anul XII blo. I—2, Ianuarie—februarie 1943. k'osis lunara s societății „Osorge L- nsscu"-SL1ti. ápars la Ia?i sub äi- rscfts â-lui ?etrs Ltati. I?i înce-ps cuprinsul cu articolul Despre conäi- tia scriitorului, semnat äs Limion VärLuru. Lelor cari oktsarä äups a- numite libsrtäft als scrisului, auto­rul ls arata binsiacsrsa acestei li- bsrtäti într'un trecut nu tocmai în- âopârtat. „De atunci mai toste eâi- turils ss găseau ps mâini străine; Instruments âocils, nu-i a?a âomnule Dovinsscu? lansau cu tam-tamuri, glorioie circumcise, iar rotstivsls 8â- rinâarului împroscau cu veninul cer­nelii lor, pallaâiul tracicilor nosstrs sacre.

„Cereasca Liantul sa Ii manilsstat o cât <le ușoara tenâin^â xenotokâ sau sä te ti împins păcatul sä exalai vreuna âin virtuțile trecutului, erai taxat ârspt rstrogrsâ, cu veâsri în­guste si prin urmare, pus la stâlpul miamiéi ori ostracizat ps vecii ve­cilor. Dispre total pentru oamenii sentimentelor „tricolore" (iar cu unt- âslsmnul extazierilor rsvârsânâ pe­ste margini iatâ âs cei colorați în ro?u"...

ssris noua, anul III februarie 1934. apare ls Libiu conâus âe un comitet âs rsâacPs balsâa lancului semnata âs leoâor kâura^anu cu ir âs colinâ ?i eu âl- namica âs balaââ ss încâeis:

— Oomuilor, nălucilor, Umbrele răscrucilor.

<7um să 'mpieâici ploile sä nu-xi /acä volle?

Oum sä-xi sinä Alurexul, ?rimävara, iurexul?

(7um sä'nläntui Lriväsul Oânâ il scurmă âesmâtul, Lum să lepi vântoasele §a nu-?i sună coasele, Oum sâ'n/râui Dââurils tlânâ rxi bat securile, tilum sâ /ereci maurele 8â uu-xi rupă paurels <7âuâ le-asmusä râsele?

Vrefj răspuns mai luminat, IZucuros vi l-a? fi âat...

Iau priviri Lkeile ilurrii, Qlasul meu I-auâ .?i surril.

Iau priviri cum umbla corbii Qâuâul meu mi-I vââ ?i orbii!-

blumârul acesta Lncâinat Ii.râea- lului âs blorâ ne aâuce lucruri ex­trem <ls interesante

Lublinism articolele: Lcrisul româ­nesc âin lírásaiul âe llarâ semnat cle Victor Imcian Valea îl lixea^â în- tr'sâsvâr în rânâul marilor noastre nââejâi. Ilevista ,I-.uceaiâru1" ss impune oricărui român, bis aâucs o-

ronul muncilor csri iHl reklectssrä märsfts ssuprs intrsgsi ^äri

. Hi polsrir:ss2â toste gânâurils Hi löste preocupârils, kis cä ts skli 1s DucursHti, kis cä SHtl irr Lucovins esu bsssrsbis tis câ lupft pe vls^ä Hi ps mosrte in Osucsris.

„DDOOVIbl^. râsâri-ls ?i crsscutâ âin sulist ?1 ârsgosts Äs slovs in „(ors ksgllor'' sste uns âin sâptâmânslsls Iltsrsrs Kuns.

Ilm urmsrit-o cu stsnfts, numär cu numär in uitiinui timp Hi svein csrlituäinss cs scesstä rsvistä poste ets cu cinsts in ksts oricârui sLpts- knsnsl litersr âin Ospilslâ.

<i!olgdorsrsri kruinosss, rnstsrisi dins siss; stuâii, prv2s, posrie, cro- nici âin bslHUg, ft peste tot sukist mult, sukist bucovinssn suklet ro- mänssc.

Isis âsce orice nurnâr cs ii pri­mim, ii citim cu plâcers.

Din colsborsrils bogsts Hi siess s- mintim ps: O. bogkin, Qsorgo Dru- mur, Ii. b.r. 2sbsris, bl. Icsciuc- ^.lbu, Ion lVIuntesnu, IlâsUns Lârâsi, Mcolss îâutu, etc. Hi ne bucură mult coisborsres tinerelor conâes srâs- ieno O sorge loâorsn 6. Hovssnu, vlieoiss Rusu H. L.

lin cuvânt bun psntru tslentstul Hi moâestul oonkrsts Osorgs Dru- mur conâucâtorul âin umbrâ ?i su- kistui revistei.

6. 1.

IlRIIIVL RviViLM^SciL, VIII (1942).

Ls ft in tomurile trecute, scessts revista publics intsrsssnts contribu- ftuni, msjoritstes privinâ secolul sl XlX-les, secolul rensHterii nosstrs nsftonsls. In sesst âs sl VIII-1es tom, ee sâuc urmâtosrsls Htiri âs estre vs- loroHii csrcetstori strsnHi in jurul re­vistei lui lViiksil Xogâinicesnu: Il.u- rsl V. Lsvu—O moHis Xogâlnicssscâ.

Qoloniftii âin ftnuiul DâpuHnei. Ds cele cunoscute pânâ scum, cu privire Is Xogâlnicenii lui Vbibânsscu âin Linets Hi isvosâs, XXV (1933) ss s- âuc msri contribuftl ps bsrs mste- rislulul âocumsntsr âels ^csâemls komânâ Hi I'unâsfts lVl. Xogâlnlces- nu; Ilnârsl Rsâulsscu — Din vis- ^s Hi sctivitstes iui. lVlibsll LogLI- nicesnu in snii 1865—1867. Ușie­rilor îs âsmlsis ss âin kruntss gu­vernului Hi ls rsporturlls ssle cu Domnitorul Lurs ce-su sâus ls scss­sts âsmlsis, in 26 Ianuarie 1865, âin csuLS pârerilor âikerits cu privirs ls rntsrprstsrss Ltstului Hi Is ârepturile âomnului; Osn Limonsscu, — Hsa- bilitsrsa litsrstur-il românsHti vsckl Iltituâini lusts contrs skirmsftilor lui O. Osbnsscu in Istoris litsrsturii ro­mâne âels origini Hi pânâ in prezent, p. 5-7 Hi 11-65 ; Damian D. Dogâan,— Dssarsbesnul Dolikron Lârcu Hi con- tribufts lui ls culturs romLnssscs ve­rbe ; Llens Rââulsscu-Dogonesnu, — Vssils /âecssnâri Hi Vblbslm âe Xot- Lsbus. O scrisoare cstrs ^.lecssnâri; Lonst. lVloisll. — Dn portret msâslis- tic sl Dosmnsi ülens; <il. Qsns — Htiri noui âesprs losâsr ft (ilsvril Oânescu; L. Dobulsscu, — o ps- gins psntru mânsstires Runcului âin juâe^ul Hssmî; Victor Llsvsscu, — bbculse Hu^u Hi Domnitorul Qrigors vbics; I. lonsHcu — Loresponâen^s msnâstirii Lorfts in snui 1848 ;Sscsrâo^ssnu — Incsputurils kunc- tionsrsHti sie lui Vssils Hlsossnárl; e. I. Zmârssseu — Dists unor âocu- monts intrsbuln^sts âs D. -l. Xsno- polu, „Domnis lui OuLs Voââ"; Lmil Vârtosu — Lblricsls. Hote âespre introâucsrss okicislâ s slksbetulut lstin in Drincipstels HomLno 1858— 1859.

DrmssLâ notsls Hi comunicârils, cs volumul sâ se incbsis cu un inâics.

Ion AI. âleâa

cäki'ri kiri^HL KLO-veHL

LOHHRá I'IIXOá^ILI RLQái^L ?LXHliI d-ILRálIIRá HI áliláár. 7. Ltllmatraâ — Lortegiul ámintirilor.6K. Oprescu — Oratica Româneasca în sec. XIX, voi. I.Ings. ÎVrc. R. Lonstantrncscu — Lnciclopeâia inven^iunilor ted- ulce voi. II.O. Laracostca —Expresivitatea limbii române.iV. Oartozan — Istoria literaturii române vecbi voi. II.I. âgârbicsanu — b-icean... oâinioara.OMia La^rmir — á murit luciii, roman.áron 6otru§ — Rapsoâia Oacâ.âmiral K. Lr/râ — Singur.Len^amin i^ranckkin — áutobiograkie.«^kalccspecirc — Regele Rsar traâ. Oragoy Rrotopopescu.I'eâT'o Laîâeron âcla. Rarca — Via^a este vis, comeâie în 3 note traâ. ál. ?op6son-1'e1eg3.Lusebi?r OcrmiîaT- — Oorânn.OLI^á LOIIHHá RLiVlII8 LIO^LL6. ?>aâ — áinintiri 6oin Annimon âin In?i 2 voi. 750 iei. inaner« Ltuar-t — Stâpânni âin ársvon (roinsn) iei 400.O. V. La^rosckr — Zaren pâinântuini, iei 140.LOIIMá LáUlLá HOiViáXLáZLáLlikair Laâor-eanu eicini I'rnpi ââeri — Voi. I — Isvorni áld 350.Llrkâ ^acioneaM Voi. II — Ucenicia lui lonnh 350.Llrkail Lacîovcanu — Voi. III Oainenii Măriei Sale 420.OLIuá LOII'Hirá eiiQLI'áliLá 6LOR6LSc!II OLI^ál'IláSOsLar pstresca — Ocdii Strigoiului, roman în 3 voi. lei 750.