Redactare: ILinca MareTehnoredactare: Mihail MadPregltire de tipar; Marius Badea

Design coperti: Laurenliu Midvichi

Deecderea CIP a Bibliotecii Nationrle a RomtnieiI{ASLETIADAMGilndette-te ci nu mei sunt / Adam Haslett ; trad. din lb. englezl

9i note de Alexandra Tirrcu. - Pitclti : Paralela 45, 2020

ISBN 978-973-47-3193-0L Tirrcu, Alexandra (trad. ; note)421.117

Inagine Me Gone

Adam Hrsleft

Coplright O 2016 by Adam Haslen

Copldght @ Editura Pardela 45 ,2020Prezenta luctare folosegte denumiri ce constitui€ merci inregistrate, iarconlnutul este protejat de legislafia privind dr€pnn de ProPrietate intdectuali.www edituraparalela4S.ro

ADAM

HASLETTL/l

cE nu mai suntTraducere din limba englezl 9i note de

Alexandra Turcu

CAndeste-te

Editura Paralela 45

adam haslett

toate aceste lucruri - gridina cu biuturile, soarele $i oameniiplini de viald - sd nu mA poarte in ziua in care am mers la casa

de pe strada Slaidburn, aproape de King's Road, insofnd unprieten la o petrecere, prin coridorul cu tavan jos qi apoi afari,pe micul petic de peluzd din spate, unde l-am vizut pe John pen-tru prima datd, stand imbricat in pantaloni la dungd qi c6magidupi o masd pe care o ciraseri pe iarb6 qi o acoperiserd cu ceeace p6rea a fi un ceargaf impiturit. Amesteca gin 9i api tonici,i4r, dupd ce mi-a prepatat un pahar, a ocolit masa, ca sE bea cumine. Ca se incepem prima noastri conversalie. Cu atata poli-tele qi griid.

E ziua pe care mi-o amintesc nu cu tristete, doar cu mirarefa16 de tot ceea ce a urmat.

Cuprins

Alec / 9

Michael / 12

IMargaret / 17

Celia / 39

Margarct / 44

Celiz / 53

Mic}:ael / 62

Alec 179

John / 84

nMichael / 121

Celia / 169

Alec / 185

Margatet / 194

Celia / 208

Ivltchael / 226

IIIAlec I 239

Mic}:ael I 267

I

Matgatet I 284Celia / 298

Michael / 311

Alec I 317Celia / 349

Alec / 354Maryarct I 362

Margaret

Mereu uitim cAte ceva din grabi. Nu am avut cum sd impa-

chetez mai mult de at6t ieri, intre programarea lui Alec la doctor

ca si ii scoati copcile, vizita lui Kelsey la veterinar qi toate cum-pdrdturile pentru drum. Dar am fdcut tot ce am putut qi micar

John i-a aiutat pe Alec qi pe Celia si-9i aleagi cirlile cdnd s-a

intors aseard de la muncd. Fie ce-o fi, plec6m la opt 9i jumetate.

John i-a bitut pe copii la cap cu asta. A transformat-o intr-unjoc, ca tot ceea ce face cu ei: daci intArziali un minut, rdm0neliacasd gi nu ne mai intoarcem dup6 voi! C6nd mdrgiluiegte princasd qi strigi ,,E timpul s5 mergem!", iau cu ei ce apuc6, pre-supunind cd am avut eu griji si impachetez restul, gi se intrecpAnd la magind, se bat pe locurile de pe bancheta din spate,

Michael gi Celia inaugurind un nou front de lupti in vegniculrdzboi, in timp ce Alec aleargd in urm6 cEte o altd infrAngeresiguri in fala lor. Dacd nu e inclus, se vaitd ca sd le strice distrac-

1ia. Plecdrile le accelereazi toate dorinlele gi fricile, plecarea asta

mai mult decat toate celelalte: vacanla de vard, doud sdptimAnila mare in Maine, intr-o casi inchiriatd.

Bona a acceptat gi de data asta sA hrineasci iepurii, porcu-

gorul de guineea, paslrea gi chiar qi pe garpele lui Michael, pen-

ru care uebuie sA atarne qoareci decongelali de capitul unuibit. Din toate menajeria, doar Kelsey vine cu noi, cea mai indis-ciplinatd dintre to1i, obiectul batjocurii gi al celui mai profund

t7

adam haslett

devotamenr al copiilor. E o corciturd nedresate gi prostuEd, care

te pAndegte prin ferestre qi iEi face nevoile in paturi, dar, pri-vind-o prin ochii copiilor, totuqi o iubesc qi eu.

CAnd plecdm la drum lung, le pregitesc cutii cu surprizepe care nu le scot pdni nu am ajuns la jumEtatea traseului -incerc sd le dau ceva pe care s5-l aEtepte cu neribdare 9i reugesc

astfel se imi mai cagtig o jumEtate de ori de linigte. Cutiile depantofi sunt pline de jocuri pentru drum, alune, portocale, unmic set de lego pentru Alec, o carte pentru Celia gi o revistd de

muzici pentru Michael. Trebuie sd le termin de aqezat inaintesd coboaie, altfel se pierde farmecul - qi reugesc sE fac asta cu unminut inainte sE intre Alec in bucdtdrie qi sd intrebe:

- Ce avem la micul deiun?

E urmat de Michael, care merge direct la fratele s6u maimic ai il str6nge de bral pdn6 cAnd Alec ii stigE si inceteze qi

spune:

- Mama e pe pilot automat cu preg5tirile, ceea ce

inseamni cE tata o se g6teasc5 qi el gdteqte doar oud vieneze,

deci asta avem la micul-defun, piticanie.

Michael gi Celia ll trateazd pe Alec de parc6 ar fi inrudit cu

Kelsey in schema evolulioniste, o sursi siguri de divertisment,atunci cAnd e ficute ca la carte.

- Mtr doare, spune Alec apucandu-$i bralul, dar Michaelnu aude.

E la radio, schimbdnd canalele, trecdnd peste ltiri, viori,reclame ricnite, Dolly Parton gi balade rock, ap6s6nd butoanelede inainte gi inapoi de trei sau pattu ori inainte sd se opreasci laun c6ntec disco, muzica lui favoritE din ultima vreme.

- Te rog, ii spun. Nu acum.

- Nu mai putem sE ascultim muzici barocd. i1i istozteste

mintea. Avem nevoie de ceva ritmat.De unde scoate un copil de doigpe ani ,,istovegte mintea't?

Din vreunul dintre romanele pe care le citegte, fere indoiali.

l8 l9

gdnde;te-te cd nu mai sunt

Sedus de sunetul sintagmei, o repeti intotdeauna c6te o sdp-

t6mene, inainte sd se agale de urmdtoarea. Le testeazi la cind,

de obicei pe Alec, care la qapte ani nu are nicio reaclie care sd

le infirme fralilor lui convingerea ce e prostul. ,,Cred cd ne-ai

incAntat destul", a spus Michael asearS, in timp ce Alec incerca

sd explice cum lucrau echipele in ziua de intreceri sportive la

gcoald. Michael a aqteptat, diplomat, un moment sau dou6 ina-

inte si se uite pe ascuns la mine gi la John, ca si vad6 cum am

reaclionat la noul lui bon mot. Alec a continuat sd turuie despre

intrecerile in saci pAnd cAnd Michael la pigcat din nou de bral.

- Nu acum, ii spun, aga cd butoneazi inapoi la ceea ce

Robert J. Lurtsema a ales si puna in dimineafa asta la radio

WGBH 9i deschide uga cu plasE ca sd o lase pe lingugitoarea de

Kelsey in curte, urmAnd-o afar6.

Soarele a rds6rit de mai bine de doud ore - la 5:17 in dimi-

neala asta, cu un minut mai tdrziu decat ieri - qi e deia mult peste

virfurile brazilor. Cintezele gi vrtrbiile i9i fluturi aripile in bazi-

nul de api pentru pesiri, care sti inclinat inffe straturile mele de

gilbenele. Ficut din beton grosier, e un obiect destul de urdt, 9i

iarna, in mormanul asimetric de zipad6, pare deznid5jduit, dar,

cu bdldceala pdsdrilor care fac apa sE sfeluceascd' in dimineala

asta e una dinme pa4ile plicute ale acestui loc pulin deteriorat -hambarul cu acoperigul din spate prdbugit, sub care trebuie sE

le amintim mereu copiilor cd nu au voie sI se joace, gi terasa cu

cirdmidd ugor firAmicioasi, unde zorelele infloresc in canalul

de scurgere, cu petalele lor plisate ca o penz6 in iurul centrului.

Kelsey a luat-o la goand pe drumul care duce in pidure -asta o si mai dureze vreun sfert de ori -, dar Michael a refu-

zat si o urmeze, s-a oprit in schimb la furgoneti' a sdrit pe bara

din spate 9i acum, linAndu-se de grilajul de pe acoperig, migcimagina in sus 9i in jos pe rolile din spate, de parc6 ar fi o fiar5 pe

care ar putea si o convingi si mearg6 inainte.

adam haslett

igi face aparilia John, spilcuit, purtand una dintre !inu-tele sale stilate de var6: bermude, o curea d,e pdnz6,, o cemagepolo albastri, gata sE ne ghideze in aventurile noastre maritime.Pentru copii, nu inseamn6 nimic ci atdt casa de pe !Arm, cat licea de pe insul5 gi chiar gi barca cu care ne deplasim incolo 9iincoace ne-au fost toate imprumutate de unul dintre parteneriilui John, ci nu ne-am putea permite altfel toate astea gi, in mare,nu inseamni nimic nici pentru mine - e un cadou frumos pe cares-a int6mplat si il primim tei ani la r0nd deja, un loc pe care amajuns sE il iubesc. Doar cA faptul cd niciodati nu gtim pAni inultima clipi dacd sau cdnd o si avem parte de el imi aminteqte catde provizorii, cit de improvizate sunt vielile noastre aici.

Asta nu-i oraqul in care trebuia sd triim, nici mdcar lara qi

clar nu e locul in care vrem sd ne trimitem copiii la gcoali. Amlocuit in Londra Ei i-am dus acolo pe Michael gi pe Celia cu unmotiv, pentru cd aceea era casa lui John. $i e locul in care vreasi se intoarcd. Si locuim aici at0ta fimp a fost mai mult un acci-dent, ca sd fiu sincerd. John fusese trimis int-o deplasare pen-tru a asigura consultanle in Boston pentru ceea ce noi am crezutci vor fi opt luni, aga cd am inchiriat casa asta in Samoset, cucAleva case mai sus pe strada mamei mele, in oragul in care obig-nuiam si venim vara qi in care ea s-a murat definitiv dupd ce amurit tata, o casi pe care se pare cd a construit-o un strimogde-al meu in vremurile in care intreaga familie locuia in zond.

Apoi firma lui John din Londra a dat faliment. $i iat6-ne.Suficient spaliu de ioac6 pentru copii. Bunica lor la trei minutedistanld, lucru care are avantajele lui. Aga cd John $i-a ceutatun loc de muncd provizoriu, in timp ce mobila noastra zeceaintr-un depozit in Anglia. A gdsit unul, apoi altul gi in sf6rgitunul cu potenlialul de a deveni ceva permanent in toati aface-rea asta a capitalului de risc Ai viala pe care am presupus ci ovom avea - urban6, cu prieteni gi petreceri - a rimas in a$tep-tare an dupd an, de opt ani deia, iar noi am r6mas cu prezumlia

20 2l

gdnde5te-te cd nu mai sunt

cd ne vom intoarce la ea. Ceea ce uneori mi face sA mE simt ca

inr-un spaliu intermediar. Degi cel mai adesea, ca-n dimineala

asta, cAnd copiii sunt veseli gi vremea e frumoas!, nu vreau sd

md gandesc prea mult la asta.

La volaq John iqi poartd ochelarii de soare cu rame in picd-

1ele, care-i completeazE laok-ul de vard. Se dd in spectacol cindsuntem in vacanla, capabil de o generozitate impresionant5.CAnd e binedispus, banii se duc ca apa de la robinet. il pre-feri pe Ellington lui Coltrane, pe Sinatra celor de la Simon and

Garfunkel; ii place si danseze in sufragerie dupi ce copiii s-au

dus la culcare, sE mA g6seasc6 pe partea cealaltd a patului dimineala; gi gtie ci nu va inceta niciodate sd munceascd sau sE cagtige

indeajuns, pentru cd ideile lui de noi afaceri riscante sunt atat de

bune gi atAt de multe incAt devin o inmullire foarte ugor de reali-

zat. $i-n ultima vreme trebuie si recunosc cA a fost in regule, nu

a dat pe afard de fericire, dar paharul tot a fost mai bine de jumS-

tate plin. E s6rguincios la munc6 gi vine acasi in timp util ca sE

luim cina impreuni qi sd ii vadi pe copii, iar simbdta gi duminica

se joacd cu ei in curte, tunde iarba ca si aibS loc si se dea cu bici-cletele, curili cErdrile in p5dure 9i ziu ci e bine, oric6t de dife-

rit ar fi de petrecerile cu gin din casa de pe Slaidburn Steet, dinKing's Road 9i de ochii lui srilucitori, de prietenii imbrdcali la

patru ace gi de vremurile din Londra de dinainte sA ne cdsirorim.il cunoqteam pulin pe atunci. Nu a fost crescut ca sd poatd

in;elege termenii in care oamenii percep acum relaliile. A cres-

cut in vechea lume a caracterelor construite prin maniere 9i

forme care nu aveau nimic de-a face cu emoliile, c6s6toria fiinduna dintre ele. Ceea ce nu inseamni ci nu md iubegte. E doar

foarte britanic in privinla asta. Cred ci atunci cind m-a cunos-

cut a realizat ci ar putea sd se dezvele de citeva dintre lucrurileastea, cel puin in privat. in ochii lui, aveam franchelea aceea

americanE pe care o admira, deqi, de fapt, venind la Londra,evadam din propria lume de matroane de la Smith College gi

adam haslett

baluri pentru debutante. Presupun ci ne-am intAlnit undeva la

miiloc.,,Cel pulin vorbim cu totii engleza regelui." Asta a spus

mama lui la cind oricui era dispus s-o asculte, prima dati c6nd

am fost la ai lui, in afara Southamptonului. Aparent, a fost maipulin oripilati de accentul meu decAt se agteptase. Tatdl luiinstalase un mic teren de golf lAngd casd 9i igi petrecea acolo

mare parte din dupi-amiezi, inainte sd se intoarcd ineuntru pen-

tru cina pe care prefera si o m6nAnce in linigte- La micul-dejunaveam ceai cald qi piine prijiti, la prdnzul de duminicS, miel cu

sos de menti, iar seara eram intrebatd daci nu voiam sd md rela-xez cu o baie. John a fost 9i este preferatul mamei sale, cel mai

in vArstd, care a absolvit Oxford-ul qi a intrat in afaceri, cel care

poart6 costume elegante !i inlelege ci sunt modalit6li adecvate

gi neadecvate de a face lucruri - gi pe toate acestea le folosegte

c6nd e pe l6ngi ea, dornic si reflecte imaginea ei despre el.

Lucram la o biblioteci, undeva in suburbie. Mi ttezeam

devreme ca si prind tenul spre Walton-onlThames gi apoi auto-buzul spre fortEreala victoriani cu cdrimizi rogii in care qtam-

pilam gi agezam cirli pe rafturi toatd ziua, apoi ficeam cale

intoarsi, cilltorind spre orag in trenuri pe iumitate goale, mer-gind in sensul invers al tuturor celor care feceau naveta.

Acum cateva luni am citit Armatele no2;r7 a lui Mailer' care

mi-a adus aminte de tot ce ratasem in marea parte a anilor'60,c6t fusesem departe de America, citind despre toati violenla de

peste ocean 9i auzind despre ea de la prietenii mei, mereu de la

distan16. Era acolo un pasaj care m-a marcat. Dupi discursurilebombastice, urmate de lnclierarea de la Pentagon, odate ce au

fost toti arestali 9i expulzali in Virginia in autobuze de noapte'

toli t6cuti, Mailer scrie cd americanii i9i regisesc memoria doarin miqcare. Poate cd ar fi putut sa renunle la ,,americani" $i sd

spuni doar ,,oameni". in orice caz, mi s-a p5rut foarte adevi-rat. Daci te gendegti [a memorie, nu doar in sensul de a privi

22 21

gdndegte-te cd nu mai sunt

inapoi, ci a fi congtient de timp, de felul in care rece gi in care

se simte trecerea lui, atunci starea de miqcare pe care o provoacA

devine iflt-adevdr perceptibili. Printr-un giretlic al minlii, mig-

carea fizic6 de inaintare face ca timpul si pari vizibil. Ceea ce

mi face si mi gindesc cd poate viteza nefireasca a maginilor qi a

avioanelor produce intr-adev6r nostalgie. Pentru cd cel mai sim-plu mod de a masca stanietatea timpului care i1i trece prin fala

ochilor este sd il fjxezi in loc, si il reduci la monumente sau la

plante in ghivece.

Aga cum cilitoriile mele in trenurile acelea aproape goale,

intorc6ndu-mi din Surrey seara devreme, dar deia pe intunericin timpul iernii, cu reflexiile pasagerilor de alituri in geam, au

devenit o amintire fixiL pe care o port acum cu mine ca pe unsubstitut pentru momentele mai concrete in care voiam at6t de

mult si il vid pe John, se termindm odatd cu perioada de cur-tare, ca se putem si locuim impreund 9i si fie firesc sd ne vedem

in fiecare sear6.

Sau a9a ca toate amintirile astea care n6vilesc acum asu-

pra mea in magin6, dupe ce am inmAnat cutiile cu surprize 9i

am domolit pentru o vreme neribdarea copiilor, cu geamurile

cobor6te qi aerul sirat dAnd buzna peste noi. imi aduc aminte

de o petrecere zgomotoase !i aglomerat6 la John acasd, cu colegii

lui de apartament, cu toati lumea la patru ace, in seara iu care

ne-am trezit cu pompierii in fala blocului gi a ffebuit sd cobo-

ram in goand pe sciri paffu etaie' cu paharele pline improgcAnd

peste tot, John dand fuga inapoi sus ca si-9i ia geaca' in caz ce

presa avea si scrie despre incendiul iminent - o glum6 meniti sa

prevind voia bunb sd se risipeasci pe trotuar, care a func;ionat'menlinend hohotele de rds pdni arn primit semnalul ci avem

cale liber6 sE ne intoarcem sus gi si continuim s[ bem.

Felul in care me sdruta la inceput era aproape solemn.

Emoliile ii erau mai vizibile ca niciodatd in preaima prieteni-

lor; cu ei, cuvintele erau singura valutd care conta. Contrastul

adam haslett

6sta m-a sedus mai mult decit orice altceva. Baieiii americanicu care ieqisem prin facultate gi imediat dup6 igi aduceau incre-derea gi dezinvoltura in dormitor, unde lSsau aceeagi impresieugor falsE ca atunci cdnd aveam companie. Poate cd John ar fivrut si fie la fel de dezinvolt, dar cu mine nu-i ieqea niciodati.Lucru pe care am ales intotdeauna si-l iau ca pe un compli-ment. $i apoi, ca gi cum s-ar fi dat de gol in intuneric, a doua zidevenea 9i mai galant, apirAnd la uqa mea cu un cog de picnicgi cu o magind lmprumutatd, conduc6nd pane undeva la tari,unde, chiar dacd nu era nimeni prin preajm6, tot nu incerca sd

mE ating6, ca 9i cind asta ar fi dovedit ceva despre caracterullui. M-am indr6gostit privinduJ cum ficea toate astea. $tiamci diferenla majori dintre comportamentul siu plin de tact gi

atingerile fird cuvinte, cu respiralia greoaie, din intimitate, se

datora intrucAtva faptului ci nu gtia niciodati cu exactitate cumsi se raporteze la mine, pentru ci nu putea sd md descifreze la

fel de ugor ca pe o englezoaicd. Tocrnai de aceea nu puteam sinu mi intreb dac6 nu cumva faptul cA eram striine in lumea luia fost ceea ce l-a atras cel mai mult la mine. Ceea ce mi ficeasE fiu sceptici in privinp lui, ciutandu-i in cuvinte gi in fapte

semne cd observase sau cE apreciase la mine qi altceva in afaride faptul cd veneam din altd !ara.

Era totul parte din ceea ce la inceput fdcea sd se pdstreze unsentiment de mister intre noi. Tensiunea aceea de a nu qti, darde a vrea sd gtii. Ai crede ci dupd laptesprezece ani impreuni,dupE trei copii gi dupi mutarea din Londra intr-un ordgel dinMassachusetts, genul 6sta de mister ar fi de mult mort qi ingro-pat, iar efemeritatea iubirii timpurii, qtearsi de caracterul prac-

tic. $i maioritatea chiar e. Nu md mai farmec6. Vid in schimb

cum ii farmecd pe al1ii, cum gi numai accentul lui e in stare sd

distragd gi sd ingele in tara asta, dar nu e genul de efect care

sd dureze intr-o cdsnicie. $i cu siguranli ci nu mai reprezintniciun refugiu penru el, nu in sensul acela simplu de abatere

24 25

gdnd,eSte-te cd nu rnai sunt

de la familiaritate. Ne certim. Nu cddem de acord. ii rdsfald pe

copii ca si le intre in gralii, suspendendu-mi interdicliile pen-

tru un lucru sau altul, lis6ndu-md sd fiu singura autodtar5. Mienerveazi ci nu gtiu cdnd sau daci va decide cE a venit timpul sE

ne intoarcern in Anglia qi md enerveazi c[ depindem de munca

lui. Nu tot timpul, qi nu cd l-aq invinui in inftegime pentru asta,

dar nu pot se imi lin gura cAnd mi calcd pe nervi. Ca atuncic6nd cotrobdi prin vechea mobild din garaiul mamei in ciutarede dulipioare sau mesule, pentru cd cele pe care le-am cump6-

rat impreune dupE ce ne-am cdsdtorit zac intr-un depozit la unocean distanld gi el nu vrea sd le trimitem aici' pentru ci poate

ne intoarcem curAnd.

$i totuli rimene loc de mister intre noi, Ce vreau si spun

este ci tot nu ne cunoagtem unul pe celdlalt, cE inci ne desco-

perim qi, bineinleles, dat fiind ci nu mai suntem la inceput' nu

e intotdeauna gi nici mdcar in intregime o chestiune de roman-

tism - sd nu gtii, se vrei sd gtii - dar dorinla de a qti e acolo.

Desigur, sunt momente in care m5 gindesc cd poate e unilateral,

ce md cunoaqte exact atat cet il intereseazi qi cd eu sunt singura

care incd descifreazE, lucru care ar putea deveni in sine o surs6

de resentimente.

Orice ar fi, nu mai este vorba despre nalionalitEli ori despre

familia lui sau a mea - ci despre lucrul pe care toate astea l-au

camuflat de la inceput, fdr6 si imi dau seama. Cel pulin pAnd

la episodul acela al lui, cu pulin timp inainte de nunta noastri.in toa-tra lui '63, dupd logodni, imi dddeam seama ci se

intAmplS ceva cu el la munci, pentru ci atunci cAnd ne intAl-neam era mai distras decAt de obicei qi avea mai puline de spus.

Nu cunoscusem pe nimeni care sd vorbeasci mai repede decitel, asta ihainte sd inceapi Michael si vorbeasci, gi in starea

potriviti stiteam qi-l ascultam trencinind despre cit de arogant

era Harold Macmillan sau despre ultimele gtiri privind scanda-

lul Profumo, el qi prietenii lui intrerupAndu-se 9i vorbind unii

adam haslett

peste allii, chipeqi qi deqtepli $i amelili de beuturd. Md gendeam

la prietenele mele care se cisdtoriseri, in primul sau in ultimulan de facultate, cu birbali exact ca aceia aldturi de care au cres-cut, indreptandu-se acum citre Wall Street sau cEtre facultateade Drept, unele dintre ele deja cu copii de trei sau patru ani, qi

mE g6ndeam, slavd Domnului, nu sunt o pipuqi in casa de fan-tezii a mamei mele. Am plecat de-acolo. $i incd departe.

Dar in toamna aia, prin octombrie, John trecea printr-opasi proast5. Nu a fost atat de dramatic la inceput. Nu vorbeaprea mult despre muncd, dar imi imaginam cd exista acolo o pre-siune care il epuiza, ficdndu-l mai pugin dornic s5-gi petreacS

serile cu prietenii. Pirea doar dezamdgit, asta era tor. Demisialui Harold Macmillan din funclia de prim-ministru era genul de

lucru despre care, in mod normal, ar fi citit qi vorbit cu inver-gunare, dar a pdrut aproape dezinteresat. in seara in care l-auimpuqcat pe Kennedy seard in Anglia - mi-am dat seama cd

sigur era ceva in neregulE cu el, pentru ci atunci cind am ap6-rut la u$a lui in lacrimi, m-a luat in brale, m-a agezat pe canapeagi a incercat sd md calmeze, dar pe el gtirea nu pdrea s6l fi atinsc6tugi de pu1in. Nu mE alteptam se plAngi - nu era pregedintele

lui - dar a fost ca 9i cum i-a9 fi spus cd mi-a murit un unchi inde-pdrtat, iar el m-ar fi bitut pe urn6r din obligalie. Era nefiresc.

Trei siptdmAni mai tArziu, m-am intors in New York de sdr-bdtori. Am stat mai pulin de o luni. Ne scriam de c6teva ori pe

sdptemeni. Despre intdmpldrile din viala de zi cu zi, dar gi des-pre ceea ce simleam unul pentru celilalt. Citeva scrisori de la el

au fost chiar deosebit de inflScirate - pirea mai sigur pe dragos-tea lui dec6t fusese vreodatd in scris sau in persoani.

Nu am inleles ce-mi spunea colegul lui de apartament cAnd

am sunat in ziua in care m-am intors in Londra, iar el mi-a zis

cd John fusese internat la spital.

- A avut un accident? am intrebat.

- Nu, a spus. Dar poate c-a! trebui s6-i suni pe ai lui.

gdndegte-te cd nu mai sunt

Am sunat imediat. Mama lui i-a dat receptorul soluluiaproape fir6 niciun cuvAnt. ,,Da", mi-a spus el. ,,Am sperat ca

am terminat cu toatd povestea asta. E foarte nepldcut pentrumama lui."

Nimic nu md pregdtise pentru asta. John st5tea in ceea ce

p6rea a fi o sal6 de aSteptare imensi, cu maldire de scaune qi

misule de cafea, toli cei care agteptau fiind birbali, majorita-tea citind ziare sau iucdnd cdrli sau pur 9i simplu privind prinferestrele murdare. Chipul lui era atet de stors de via!5, cE pdrea

aproape de nerecunoscut. Dacd nu gi-ar fi migcat ochii, ag fi cre-zut ce era mort,

in carneri intra doar o lumini slabi, iar draperiile eraupe jumitate trase. Pur qi simplu nu avea logici sd rimAnem inatmosfera aceea molegltoare gi sobr5, aqa cd am spus ,,Ce-ar fisd facem o plimbare?". Trebuia si plec de acolo ca sd revin cupicioarele pe pdmdnt, ca s6-l aduc cu mine inapoi la realitate.

Bineinleles cE nu a fost aga de simplu. S-a dovedit cd nucra prima data cend era internat. in al doilea lui an la Oxford,a trebuit sa lipseasci un semestru, Aproape zece ani trecuseride atunci, zece ani in care fusese bine, in general. in care fusese

omul pe care l-am cunoscut. Acum era complet diferit de per-

soana aceea, abia vorbea. M-a linut doar de m6nd in timp ce

ne-am plimbat prin Hyde Park, stafia lui John in corpul lui John.Avea nevoie sd se odihneascd, mi-a spus. Era obosit. Atita

tot. Dar eu gtiam ce nu avea cum si fie doar atit sau ci era doarpe jumitate adevdrat. Ca orice american insistent, am ficut o

programare la doctorul lui, Un lucru foarte surprinzitor pentrupersonal, ,,dar in regulE atunci" au spus, doctorul avea sd vor-beascd cu mine.

imi amintesc cardiganul lui in carouri albastre, ochelariipltrAlogi gi pirul brunet, dat pe spate cu Brylcreem. Nu imid5deam seama daci inc5perea in care ne-am int6lnit era cabi-

netul lui sau doar un spaliu pentu intdlniri in afara saloanelor

26 27