MARY MORGAN - cartidedragostepdf.files.wordpress.com · va minute. R`suflând u[urat` intr` \n...

MARY MORGAN

Paradisul reg`sit

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

CRISTINA ANCA NICOLAE.

ALCRIS

giannijollys

Capitolul 1

Rafalele de ploaie biciuiau frunzele copacilor, smulgându-le[i aruncându-le pe mijlocul aleii. |nf`[urat` \n haina lung` deploaie, Liz se gr`bea s` ajung` acas`. Trebuia s` recunoasc`faptul c` pe lâng` avantajele de a avea un so] bogat, existau [io mul]ime de probleme... c` acestea erau mai numeroasedecât \[i \nchipuia majoritatea oamenilor... c` via]a nu se rezu-ma doar la dineuri stropite cu [ampanie [i vacan]e \nsorite.

Mijindu-[i ochii scrut` distan]a pe care o mai avea de f`cutpân` la blocul ce str`juia Regent’ s Park, spunându-[i c` o s`ajung` acolo ud` leoarc` [i c` f`cuse o prostie aventurându-seafar` pe o asemenea vreme, \n loc s` trimit` scrisoarea lapo[t`, ceva mai târziu, prin portarul blocului.

Oft` cu am`r`ciune. Adev`rul era c` de la plecarea luiFrancisco, apartamentul \n care locuiau i se p`rea celula unei\nchisori [i sim]ise nevoia s` ias` din cas`, m`car pentru câte-

giannijollys

va minute. R`suflând u[urat` intr` \n holul elegant al blocului,\[i d`du jos gluga [i-[i scutur` stropii de ploaie, nerealizândcât este de dr`g`la[` a[a, cu p`rul blond-cenu[iu c`zând \nvaluri m`t`soase peste marginea glugii [i cu pic`turile de ap`sclipindu-i pe gene.

De fapt, Liz nu era deloc con[tient` de fizicul ei.Recuno[tea c` e dr`gu]`, feminin`, dar tot nu \n]elegea cumun b`rbat atât de chipe[ ca Francisco, se uitase la ea. |ntot-deauna regretase c` are nasul un pic cam lung [i u[or acvilin,invidiindu-[i prietenele cârne [i nedându-[i seama c` al`turatbuzelor bine conturate, acesta \i d`dea un aer seme], combi-nat cu o puternic` senzualitate, care pe b`rba]i \i fascina.

– Ce zi mizerabil`, doamn` Ramirez! Vocea prietenoas` aportarului \i \ntrerupse [irul gândurilor.

– Mmm... nu cred c` a[ mai risca s` ies pe o vreme ca asta,recunoscu ea zâmbind.

– |n zece minute cât mai am de stat, poate \nceteaz` ploa-ia. Acum intr` \n serviciu Bill, o inform`, f`când un gest cumâna spre b`rbatul \n uniform` din gheret`.

– Sper ca vremea s` se-ndrepte pân` pleca]i, domnuleDodds. Pe curând. {i, intrând \n lift, ap`s` pe buton.

– Ce doamn` dr`gu]`. |ntotdeauna vorbe[te prietenos [inu e deloc \ngâmfat`, ca al]ii care nu stau cu tine de vorb`decât dac` au nevoie de ceva [i-]i \ntind bac[i[ul f`r` s` tepriveasc`, zise Jack Dodds.

– Dup` câte am \n]eles, b`rbatul ei e str`in, un tip arogant [imult mai b`trân decât ea, a[a e? \ntreb` Bill r`sucindu-[i o ]igar`.

6 MARY MORGAN

– E spaniol, cred c` dintr-o familie de aristocra]i, nu atât deprietenos ca so]ia lui, dar \ntotdeauna extrem de politicos...un adev`rat domn, nu ca al]ii. Acum e plecat \n Spania, cuafaceri.

– M` mir c` a l`sat-o singur`, zise Bill tr`gând din ]igar`.Am \n]eles c` nu sunt c`s`tori]i de mult.

– Ai \n]eles bine, de-asta [i zic c` mare e gr`dina luiDumnezeu, \ncheie Jack subiectul \ntr-o not` filozofic`. V`dc` a stat ploaia [i vreau s` profit. Ne vedem mâine, colega, maizise, cu ochii pe cer.

Liz intr` \n apartamentul elegant de la ultimul etaj [ir`suflând u[urat` \[i scoase haina de ploaie [i cizmele. |n pan-taloni maro, mula]i pe picior, [i bluz` din m`tase crem p`reao pu[toaic`, nicidecum o femeie m`ritat` de mai bine de [aseluni. Dup` ce-[i trecu degetele prin p`r se \ndrept` sprebuc`t`rie, dar f`r` nici o tragere de inim`. Numai gândindu-sela mâncare [i o apuc` grea]a, dar fiindc` \n afar` de castronulcu cereale de diminea]`, nu mai mâncase nimic, trebuia s`fac` un efort [i s` guste ceva.

|n frigider g`si ro[ii [i o bucat` de brânz` pe care, proba-bil, le cump`rase doamna Hammond, menajera. Le scoasedin`untru, \[i preg`ti un sandvi[ [i-[i umplu un pahar cu sucde mere.

|n timp ce mesteca f`r` chef, \ncerc` din nou s`-[i deaseama cum [i când \ncepuse s` [chiop`teze rela]ia ei cuFrancisco. Cu zece luni \n urm`, iubirea lor era atât de puter-nic`, \ncât p`reau c` pot dep`[i orice obstacol. Primele \ntâl-

PARADISUL REG~SIT 7

niri, \n casa unei colege de [coal` bogate, fuseser` un vis care,apoi, devenise realitate. Datorit` situa]iei, fuseser` numi]i F`t-Frumos [i Cenu[`reasa, la timpul respectiv [i p`rerea ei,deoarece p`rea imposibil ca Francisco Ramirez, fiul cel mareal uneia dintre cele mai bogate [i influente familii spaniole s`se fi \ndr`gostit tocmai de fiica unui invalid, fost miner.

Dup` ce mânc`, sp`l` vasele [i intr` \n salonul elegant s`se \ntind` pe canapea. Cu ochii min]ii rev`zu prima perioad`a rela]iei lor. Acum, gândindu-se \n urm`, vedea limpede c`pasiunea ce izbucnise \ntre ei \n`l]ând bariere de clas` [i cul-tur` p`rea de netrecut [i c` trebuia s` \nceteze a se maipreface; ignorase prea mult acest aspect, un adev`r pe careacum era nevoit` s`-l \nfrunte.

Apatic`, se ridic` de pe canapea s` dea drumul la combin`,spunându-[i c`, poate, pu]in` muzic` \i va alunga din minteacele gânduri dar, \n timp ce acordurile simfoniei luiBeethoven inundau \nc`perea, \n minte i se furi[ar` imaginidin ziua nun]ii.

Aproape toat` ziua plutise ca \ntr-un vis, având permanentsenza]ia c` nu ea, ci altcineva era eroina principal` a aceluieveniment. Totu[i, \[i amintea superbul buchet de trandafirialbi pe care-l purtase \n bra]e [i strânsoarea mâinii luiFrancisco dup` sfâr[itul ceremoniei. Noaptea nun]ii \i era \nc`vie \n minte. Pasiunea [i \ndemânarea lui Francisco rupseser`cu u[urin]` barierele lipsei ei de experien]`.

Nervoas`, se ridic` s` opreasc` muzica ale c`rei superbearmonii \ncepuser` s`-i tortureze sufletul. Acum \[i amintea c`

8 MARY MORGAN

primele fisuri \n c`snicia sa ap`ruser` dup` \nceperea primu-lui trimestru la facultate, dar nu pentru c` ar fi \nceput s`frecventeze discotecile [i barurile. Nu-i pl`cea s` ias` f`r`Francisco, [i rareori mergea altundeva \n afar` de bibliotec`,de unde el, aproape \ntotdeauna, venea s-o ia.

Ca o ironie a sor]ii, primul scandal serios se iscase dincauza lui Steve Farren, student la litere, logodnicul lui PamEllis, cea mai bun` prieten` [i coleg` a lui Liz. Francisco tre-cuse s-o ia de la facultate [i \l v`zuse pe acesta luând-o deum`r, dar absolut f`r` nici o inten]ie. Francisco \l interpre-tase gre[it [i nu acceptase nici un fel de explica]ie când Liz\ncercase s` se disculpe. Chiar [i dup` atâta vreme sim]i unfior pe [ira spin`rii amintindu-[i furia lui necontrolat` care-ischimonosise tr`s`turile. Cearta se stinsese atunci când el oluase \n bra]e [i f`cuse dragoste cu ea cu aceea[i pasiune ca\ntotdeauna dar, dup` ziua aceea, Liz sim]ise c` aceast`pasiune este \nso]it` de ur`, de parc` Francisco ar fi c`utats`-[i exprime sentimentele prin actul sexual plin deviolen]`.

|ncepând de-atunci c`snicia lor \ncepuse s` se destrametreptat. Francisco se purta distant, cu o polite]e rece, doar \npat p`rea c` nu-[i putea p`stra aura de b`rbat inabordabil.

Acum Liz \[i lega toate speran]ele de faptul c` desp`r]ireadatorat` vizitei lui \n Spania \l va face s`-[i dea seama c` \nc`o dore[te [i o iube[te, de[i realiza c` ne\nso]indu-l \n aceac`l`torie putea primi o bil` neagr`, dat` mai ales de familialui. De fapt totul mergea prost; un telefon prin care o

PARADISUL REG~SIT 9

anun]ase c` ajunsese cu bine, apoi câteva rânduri prin care-icomunicase c` \[i amânase venirea nu \nsemnau, nici pedeparte, reconcilierea pe care o a[tepta.

Sunetul telefonului o trezi din visare, obligând-o s` ias`, pemoment, din starea de letargie. Poate era Francisco! D`Doamne s` fie Francisco! se rug`, repezindu-se s` ridicereceptorul.

– Alo, alo, Francisco... tu e[ti? – Liz, la telefon e Andrew... de la facultate. |n]eleg c` tem-

nicerul t`u nu e acas`. |nseamn` c` putem discuta \n lini[te.– Aaa, Andrew, zise Liz, \ncercând s`-[i ascund`

dezam`girea. |n fond, nu era vina lui c` Francisco nu sederanja s`-i telefoneze.

– Nu pari prea entuziasmat`, scumpo. Cel pu]in jum`tatedin femeile nem`ritate din Londra abia a[teapt` s`-[i pun`inima la picioarele mele [i când colo tu-mi r`spunzi cu un„aaa, Andrew”!

– Oh, Andrew! {i, f`r` s` vrea, \ncepu s` râd`.– Nici acum nu pari prea entuziasmat`. {tii ce-]i trebuie ]ie,

feti]o? O sear` \n doi, dar nu cu bodyguard-ul spaniol!– Andrew, [tii bine c` n-ar fi corect din partea mea s` ies

f`r` Francisco. Ar \n]elege complet gre[it...– Cum? Vrei s` spui c` nu te \nchide cu [apte lac`te, seara,

când ajungi acas`? Sunt doar zvonuri?– Andrew, po]i fi serios o clip`? E cât se poate de normal

ca o so]ie s` ias` \n ora[ cu so]ul ei. Dac` ai fi \nsurat,recunoa[te c` nu ]i-ar pl`cea ca so]ia ta s` ias` seara f`r` tine.

10 MARY MORGAN

– Dac` a[ avea norocul s` fiu \nsurat cu o femeie atât defrumoas` cum e[ti tu, a[ trata-o cu mai mult` considera]iedecât te trateaz` el pe tine!

– Te rog, Andrew, nu spune a[a ceva, murmur` Liz, \ncer-când s` nu izbucneasc` \n plâns. {tii cât \l iubesc pe Francisco[i n-ai nici un drept s`-mi vorbe[ti a[a. Spre ru[inea ei, lacri-mile care o sufocaser` \ntreaga zi, \[i d`dur` drumul tocmaiatunci. Trebuie s` \nchid, sun` cineva la u[`, mai reu[i s`spun`, apoi puse jos receptorul, se a[ez` pe covor [i d`du frâuliber durerii.

Peste o jum`tate de or`, \n timp ce se sp`la pe fa]`,recunoscu \n sinea ei c` se simte mai u[urat`, dar \[i dorea caAndrew s` nu fi auzit c` o pufnise plânsul. S-ar putea ca to]iprietenii de la facultate s` aud` c` e nefericit`. Pân` atuncireu[ise s`-[i ascund` triste]ea, pref`cându-se c` nu-i pas` deatitudinea lui Francisco, exagerat de posesiv`. De ce nu puteaceda voin]ei lui de a se l`sa de facultate... de a renun]a com-plet la propria independen]`? La ce-i folosea orgoliul prostesc,când din cauza lui era atât de nefericit`?

Se duse la buc`t`rie s`-[i mai preg`teasc` ceva de mâncare,s` se for]eze s` mai m`nânce ceva, de[i totul avea gust derumegu[ [i dup` fiecare \mbuc`tur` \i venea s` verse. Deja\ncepuse s` sl`beasc`, iar fa]a ei palid` [i \ncerc`nat` curândnu-l va mai atrage pe Francisco, iar dac` disp`rea atrac]iafizic`, [tia c` nu-l va mai putea ]ine mult` vreme lâng` ea.

La u[` se auzi soneria, dar nu putea fi Francisco. El ar fianun]at-o c` ajunge [i, oricum, \i scrisese c` va mai r`mâne

PARADISUL REG~SIT 11

\nc` o s`pt`mân` \n Spania... iar dac` acolo g`sise atmosferamai pl`cut`, ceea ce era de a[teptat, putea sta chiar mai mult,\[i zise, cu am`r`ciune.

|n ciuda acestei logici corecte, mâinile \i tremurau \n timpce se str`duia s` descuie u[a, iar când o deschise [tia c` figu-ra ei exprima ner`bdare.

– Bun`, Liz. |n fa]a ei se afla Andrew Mellor, care o privea\ngrijorat. De[i ar fi trebuit ca pân` atunci s` se fi obi[nuit cudezam`girile, inima \i tres`ri \n piept v`zând c` nu eFrancisco.

– Ei, ce-i cu tine, scumpo? {i Andrew o \mbr`]i[`, apoi Liz setrezi stând pe canapeaua din salon, cu el al`turi, turnându-iconiac \ntr-un pahar.

– Nu pot s` beau chestia asta. Nici n-am nevoie... zù c` m`simt bine.

– Tu nu te vezi cum ar`]i... bea asta [i fii feti]` cuminte.– Mul]umesc pentru compliment, zise ea pe un ton sec [i

sorbi din bùtura tare, care-i arse gâtul, tìndu-i respira]ia.Totu[i, Andrew are dreptate, \mi face bine, se gândea, \n timpce licoarea g`lbuie \ncepea s`-i \nc`lzeasc` picioarele\nghe]ate.

– Oricât de palid` ai fi, pentru mine tot cea mai frumoas`femeie r`mâi. E[ti adorabil`, [tiai? {i \[i strecur` bra]ul pedup` umerii ei.

Fie datorit` efectului relaxant al coniacului, fie din cauza anevoii disperate de a se sim]i ocrotit`, nu f`cu nici un gest s`se retrag`, chiar \[i ascunse fa]a \n um`rul lui, imaginându-[i

12 MARY MORGAN

pentru o clip` c` Francisco era lâng` ea. Nici când Andrew \[itrecu buzele peste p`rul ei nu i se aprinse \n minte nici unbecule] de alarm`. Se gândea atât de intens la Francisco, \ncâtbuzele lui le sim]ea.

Fu trezit` la realitate doar atunci când el \[i cobor\buzele pe gura ei, for]ând-o s`-i r`spund`. Oricât depasionat era Andrew, de aceast` dat` Liz nu se mai puteapreface c` era Francisco. Nu sim]ea acea mole[eal` pl`cut`l`sându-i-se \n picioare, ci dorin]a de a sc`pa. |ncepu s` sezbat` cu disperare \n bra]ele lui... apoi deschizând ochii,direct \n fa]a ei \l v`zu pe Francisco, privind-o [ocat [iacuzator.

– Dios! Lizbeth! N-a[ fi crezut a[a ceva niciodat`!– Francisco, Francisco, nu e ceea ce-]i imaginezi! Te rog,

crede-m`! Strig`tul ei \ngrozit \l readuse pe Andrew cupicioarele pe p`mânt. Cu ochii \nc` \nce]o[a]i de pasiune, seridic` \n picioare cl`tinându-se, pentru a-l \nfrunta peFrancisco, convins c` Liz \i \mp`rt`[ise dragostea [i c` \lrespinsese numai fiindc` \l v`zuse pe acesta când intrase \ncamer`.

– Deci s-a-ntors temnicerul spaniol! Dup` ce c` te por]i cuea cum te por]i, mai faci [i pe sup`ratul. Insolen]a lui Andrewfu de-ajuns ca s` transforme [ocul [i groaza ce-l cuprinseser`pe Francisco, \ntr-o furie oarb` [i, repezindu-se la el, \l\mpinse cu toat` for]a pe un scaun. Liz \[i spuse c` trebuia s`opreasc` lupta \ntr-un fel, altfel unul din ei, dac` nu amândoi,va fi grav r`nit.


Oricum, Francisco va suferi. Chiar [i acum, când [tia c` eraposibil s`-l piard` pentru totdeauna, nu suporta gândul c`putea fi r`nit. {i mai [tia c` dac` vestea acestei \ncìer`ri [i,mai ales, motivul ei, ar fi ajuns la urechile presei, orgoliul luiar fi primit o serioas` lovitur`. Pentru un spaniol orgoliul mas-culin era foarte important, iar Francisco deja se sim]ea lezatg`sindu-[i so]ia \n bra]ele altui b`rbat... chiar dac` ea se [tianevinovat`.

– |nceta]i! |n clipa asta \nceta]i amândoi! Dar cei doi n-oluar` \n seam`, continuând s` se bat`. Trebuia s` ac]ionezemult mai ferm. Alerg` \n buc`t`rie s` umple o oal` cu ap`,amintindu-[i cum proceda mama ei când voia s` despart`câinii ce se \ncìerau, aruncând ap` peste ei. Dac` solu]ia erabun` pentru câini, cu siguran]` mergea [i la oameni.

Doar câteva clipe trecuser` de când ie[ise din camer`, cÀndrew primi un pumn \n fa]` care-i desfigur` obrazul. Sep`rea c` Francisco era un adversar redutabil, avantajat [i decorpul suplu ca al unui animal de prad`, [i de mu[chii puter-nici de care [tia cum s` se foloseasc`.

Liz urm`rise scena cu coada ochiului [i, f`r` s` mai stea pegânduri, arunc` apa peste ei cu toat` puterea. Apa c`zu peFrancisco, pe Andrew doar stropindu-l. Francisco se opri cupumnul \n aer tocmai când voia s`-l mai loveasc` o dat` \nfa]`. Privirea lui surprins` ar fi fost amuzant` \n alte \mprejur`ri,\[i spuse Liz, abia ab]inându-se s` nu izbucneasc` \ntr-un râsnervos. Când realiz` ce se \ntâmplase, Francisco se \ntunec`din nou la fa]`.

14 MARY MORGAN

– Tic`loaso! Ai face orice s`-]i aperi iubitul, nu-i a[a? Dios!Ce pl`cere mi-ar face s` te omor! |n timp ce-i vorbea seapropie de ea amenin]`tor [i o apuc` de umeri, vrând parc`s`-[i duc` la bun sfâr[it amenin]area.

Liz nu g`si nici un cuvânt \n ap`rarea sa [i \n clipele aceleanu i-ar fi p`sat dac` Francisco ar fi b`tut-o [i pe ea. Ar fi fost onimica toat` \n compara]ie cu disperarea din sufletul ei.

– Oh, Doamne, chiar e[ti un nemernic, Ramirez! auzi caprin vis cuvintele lui Andrew [i imediat sim]i cum Franciscosl`be[te strânsoarea, \ndreptându-[i din nou aten]ia spreAndrew.

– Andrew, te rog, las`-ne singuri! Pleac`...– Chiar a[a, Mellor! Am terminat cu tine... pentru moment,

mârâi Francisco. {i zi mersi c` nu te afli \n ]ara mea, undebra]ul r`zbun`rii e mult mai lung. Apoi se \ntoarse spre Liz,a]intindu-[i privirea asupra fe]ei ei palide. Acum \mi pot con-centra \ntreaga aten]ie asupra scumpei mele so]ii. Alt`dat` \]if`cea pl`cere când eram atent cu tine. Nu-i a[a, cara? zise elpe un ton batjocoritor.

– Te rog, Francisco, ascult`-m`! M` jur c` nu l-am \ncura-jat pe Andrew... trebuie s` m` crezi...!

– Nu, cara, ai \ncetat s`-l \ncurajezi doar când m-ai v`zutintrând pe u[`. Crezi c` n-am observat c` te zba]i \n bra]ele luidoar de ochii mei? Noroc c` nu-s venit cu pluta [i sunt convinsc` nu l-ai mai fi respins dac` n-a[ fi ap`rut \n timpul aceleiscene \ncânt`toare. Ghinionul t`u c` mi-am terminat mairepede treburile [i am vrut s`-]i fac o... surpriz` pl`cut`.


– Eu chiar m` bucur c` ai picat chiar atunci, ca s` seconving` cât e[ti de tic`los, interveni Andrew.

De-abia atunci realiz` Liz c` Andrew \nc` se afl` acolo [i-[ispuse c` trebuie s`-l fac` s` plece imediat, \nainte ca Franciscos` se \nfurie din nou.

– Andrew, te rog, pleac` chiar acum! |l implor` din priviri,f`când câ]iva pa[i spre el.

– Scuti]i-m` de aceast` scen` lacrimogen`, se r`stiFrancisco. A[teapt` s`-]i vin` rândul ca s` te bucuri de nevas-ta-mea, Mellor. Acum, ie[i din casa mea [i ferice[te-te c` suntun om civilizat. Hai, \ntinde-o de-aici pân` nu m` r`zgândesc!

– Vino cu mine, Liz, insist` Andrew, apropiindu-se de ea,cu fa]a palid` pe care se citea disperarea. Liz sim]i un val deafec]iune pentru b`rbatul acela c`ruia, \ntr-adev`r, \i p`sa deea [i care nu avea nici o vin` pentru ce se \ntâmplase.

– Nu, Andrew, nu pot. Te rog, pleac`. N-o s` p`]esc nimic,ai s` vezi. Pleac` repede! \l rug` ea. {i-l \mpinse pe u[` afar`,promi]ându-i c` \l va suna dac` va fi nevoie. E so]ul meu,Andrew [i are toate motivele s` fie mânios. Nu crezi?

El \i lu` mâna [i o duse la buze, \nainte ca Liz s` apuce s`[i-o retrag`.

– Nu-]i face griji, iubito, totul va fi bine. De \ndat` ce ter-mini divor]ul cu... cu monstrul `sta, ne vom c`s`tori. Am s`renun] la facultate [i o s` intru \n afaceri al`turi de tata. E ceeace-[i dore[te [i el, dar vreau s` pleci cu mine acum. Nu te potl`sa singur` cu el, mai spuse aruncând o privire \n direc]ia luiFrancisco.

16 MARY MORGAN

Nu p`rea s`-[i dea seama c` vorbindu-i despre planurile luide viitor \i f`cea lui Liz mai mult r`u decât s-o \ncurajeze, a[ac`, pu]in enervat`, \l \ndemn` s` plece cât mai repede.

– Trebuie s` pleci. Acum nu mai putem vorbi. Mai târziu...lucrurile se vor schimba... mai târziu, ad`ug` ner`bd`toare s`-l vad` plecat ca s` se \ntoarc` \n camer` [i s`-ncerce s`-i dea oexplica]ie lui Francisco, f`r` s`-[i dea seama c` Andrew arputea interpreta gre[it, ca pe o acceptare a planurilor lui deviitor.

Se \ntoarse \n salon, a[teptându-se ca Francisco s-o\ntâmpine furios, dar camera era goal`. Se opri \n loc,acoperindu-[i \ngrozit` fa]a cu palmele. Francisco plecase!Oh, Doamne, cum putea fi atât de proast`? Doar st`tuse \nprag [i n-ar fi trecut pe lâng` ea f`r` s`-l vad`. Cu pa[i ap`sa]ise \ndrept` spre dormitor. N-avea rost s` mai amâne o nou`confruntare; trebuia s`-ncerce s`-l conving` de nevinov`]iaei. Trebuia. {i, dac` \ntr-adev`r o iubea, \i va accepta expli-ca]iile.

|n prag se opri v`zând scena ce i se desf`[ura \n fa]aochilor. Francisco, doar \n chilo]i, tocmai \[i punea o c`ma[`curat`.

– Scuz`-m`, Francisco... nu [tiam... se bâlbâi, luându-[i cugreu ochii de la corpul lui suplu [i bronzat.

– R`mâi, r`mâi, vreau s` discut`m, zise el pe un ton decomand`.

– Te-a[tept \n salon... dup`... dup`... ce te-mbraci.Hohotul lui de râs \i zgârie auzul.


– Hai, intr`, intr`, iubito. Nu crezi c` e tardiv s` faci pemironosi]a? Sunt convins c` trupul b`rbatului nu mai consti-tuie un secret pentru tine... \n [ase luni ]i-ai g`sit [i b`rbat [iamant... a[a c` aceast` demonstra]ie de virtute vine cam târziu,nu crezi? zise pe un ton batjocoritor, apropiindu-se de ea.Prinzând-o de bra], o trase \n camer` [i trânti u[a \n spatele ei.Liz se rezem` de perete ca s`-[i st`pânesc` tremurulpicioarelor. Cu un aer zeflemitor Francisco \[i propti palmelede perete, prinzându-i capul \ntre bra]ele lui. E[ti odestr`b`lat`, draga mea Lizbeth! De mult b`nuiam asta... acummi s-a confirmat! }i-ai b`tut joc de mine, iar eu, ca un prost cesunt, eram prea \ndr`gostit ca s` judec limpede. Dar nu pentrumult` vreme. Ar trebui s`-i mul]umesc... prietenului t`u Mellor.Datorit` lui te v`d exact a[a cum e[ti... o femeie frumoas`, darlipsit` de scrupule. |n timp ce vorbea \[i lu` palma de pe pereteca s`-i mângâie fa]a, gâtul, strecurându-[i degetele \n decolteulbluzei, f`când-o s` tremure de dorin]` de[i \i era ru[ine c`trupul o tr`da, [i el, cu siguran]`, \[i d`duse seama.

Buzele ei moi care tremurau [i pielea catifelat` ce frem`tasub palmele lui, \l f`cur` s` capituleze. Cu un geam`t de furie[i pasiune o lu` \n bra]e [i o for]` s`-[i deschid` gura ca s`-iprimeasc` s`rutul. Reac]ia ei fu instinctiv` [i chiar dac` \[idorea s`-l resping`, [tia c` trupul refuza s` se supun`.

Când el \ncepu s -̀i descheie, ner`bd`tor, nasturii bluzei, fucuprins ̀ de o dulce mole[eal̀ . Apoi, el \i def`cu sutienul [i \imângâie sânii goi cu o patim ̀crescând ,̀ s`rutându-i [i f`când-o s`tremure de dorin] .̀ Când se retrase brusc, Liz f`cu un gest s -̀l re]in .̀

18 MARY MORGAN

– Nu te impacienta, Lizbeth. Nu inten]ionez s` te neglijez.De data asta amantul n-a reu[it s` te satisfac`? }i-am zis c` nutrebuie s`-]i faci griji. Am s` te satisfac eu, ca s` nu te plângi cè[ti neglijat`, querida. Cuvintele spuse pe un ton sarcastic of`cur` s` se zbat` \n bra]ele lui, \n timp ce el o ridic` \n bra]e\ndreptându-se spre pat, dar p`rea s` nu simt` pumnii care-lloveau \n piept [i, \n vreme ce s`rut`rile lui deveneau tot maiinsistente, Liz se supuse, cedând complet când el \i d`du jos[i ultima pies` de lenjerie, f`r` s` se gândeasc` la nimic altce-va decât la corpul lui care o dorea.

Peste noapte, când se trezi, amintirile \i revenir` \nminte [i se a[tept` s` g`seasc` gol locul de lâng` ea, dup`ce Francisco \i demonstrase c` putea s-o domine, darcând se r`suci \n pat, \ntâlni privirea batjocoritoare aso]ului ei.

– Pari surprins`, Lizbeth. Poate te-a[teptai s`-]i vezi aman-tul \n pat, lâng` tine. |mi pare rù c` te-am dezam`git, darinten]ionez ca noaptea asta s` r`mân` de neuitat pentru tine,[i când vei fi cu tân`rul tù prieten, s` te gânde[ti la mine [i laaceast` noapte.

– Te rog, Francisco! Nu vreau s` fiu cu Andrew. N-a fost cecrezi tu, zise cu voce tremurat`. Vreau s` m` iube[ti,Francisco. Te rog, iube[te-m`.

– Asta vreau [i eu, murmur` el strângând-o \n bra]e [idevorându-i gura.

Liz adormi \n zori, cu o slab` speran]` \n suflet \n privin]aviitorului. Cu siguran]` c` dup` acea noapte de dragoste


Francisco nu o va p`r`si. Era clar c` \nc` era atras de ea... darasta era doar o speran]`. Se gândi chiar s` abandoneze studiileca s` i se dedice \n \ntregime. Asta \l va mul]umi? Cu acestgând lini[titor \n minte, adormi din nou.

|n lumina mohorât` a dimine]ii situa]ia nu mai p`rea atâtde optimist`. Când se trezi, locul de al`turi era gol, dar speraca dup` o asemenea noapte lui Francisco s`-i mai pese, m`carpu]in, de ea. Amintirea nop]ii ce trecuse o f`cu s` ro[easc`. Ise d`ruise f`r` re]ineri, r`spunzând pasiunii lui violente.Acum, când era deja prea târziu, realiz` c` era complet subju-gat` de Francisco... Nervoas`, \[i alung` aceste gânduri dinminte. Trebuia s` se \mbrace repede [i s` descopere care erauinten]iile lui.

A[ezându-se pe marginea patului se \ntinse lene[ apoi,v`zându-[i imaginea \n oglinda m`su]ei de toalet`, se ridic` s`se priveasc` mai bine. Noaptea \[i l`sase ampreta asupra eidar, \n afar` de buzele iritate, nu sim]ea c` Francisco ar fiatins-o.

– |]i admiri frumuse]ea, Lizbeth? De fapt, de ce n-ai face-o?E[ti frumoas`... e[ti o târf` frumoas`! O capcan` pentru unprost. N-am dreptate?

Liz se cutremur` v`zându-i expresia din priviri. Toat` pasi-unea arz`toare din noaptea trecut` se spulberase.

– Francisco, te rog! murmur`, apropiindu-se de el. Nu tepurta a[a cu mine, te rog!

– Ah, nu? Timpul dragostei a trecut, querida, \i zise el cubrutalitate. Nu m` mai atragi. Nu mai sunt orb [i te v`d exact

20 MARY MORGAN

a[a cum e[ti: o târf` care a avut norocul s` se m`rite cu unb`rbat bogat. Cine m-ar crede c` m-am l`sat tras pe sfoar`pentru a doua oar` prin aceea[i [mecherie?

– Te rog... nu \n]eleg!– Nici n-ai cum s`-n]elegi. Prostul de mine nu ]i-am

povestit ca s` nu te-ntristez. Am cunoscut-o pe Helen laOxford, continu` pe un ton ironic. Era frumoas`... aaa, nu catine, nu sem`na deloc cu tine. Era brunet` [i avea figur` despaniol`. P`rin]ii ei erau medici \n Oxford. Ne-am cunoscut laun curs de dans... ea era \nconjurat` de admiratori, iar eu,destul de tân`r ca s` m` simt flatat c` a acceptat s`-[i piard`timpul cu mine. Ne-am \ndr`gostit... cel pu]in eu m-am\ndr`gostit... dar [i ea p`rea la fel de \ndr`gostit`... Pe vremeaaceea aveam un bun prieten, Bill Evans, cu care \mp`r]eamapartamentul. To]i trei eram buni prieteni [i de[i sim]eam c`Bill o dore[te, asta m` f`cea s` m` simt mândru de rela]ianoastr`. |ntr-o zi, m-am \ntors acas` pe nea[teptate. Cred c`m` durea capul... sau aveam o u[oar` indispozi]ie, ceva degenul `sta. B`nuiesc c` am intrat \n cas` foarte \ncet, saupoate c` ei erau prea prin[i \n discu]ie ca s` m` aud`. Numi-am dat seama decât peste câteva clipe c` nu sunt singur \napartament. Din dormitor se auzea vocea ei [i am stat la u[`s` trag cu urechea. Ca s` scurtez povestea, se p`rea c` erau demai mult timp aman]i, iar Bill era ner`bd`tor ca ea s` rup` mairepede leg`tura cu mine. Nu e deloc pl`cut ca atunci când e[ti\ndr`gostit s` consta]i c` mai exiast` cineva cu care \]i \mpar]iiubita, zise Francisco, aruncându-i lui Liz o privire ironic`. |n


schimb Helen nu era ner`bd`toare s` termine cu mine, fiindc`Bill nu o ducea prea bine din punct de vedere financiar, iar]elul ei \n via]` era s` pun` mâna pe un so] bogat. Pe mine m`socotea candidatul ideal.

– Dar Bill de ce nu te-a prevenit? \ntreb` Liz, f`r` s` vrea.I-ar mai fi spus c` dac` ar fi [tiut mai de mult adev`rul, gelozia[i ne\ncrederea lui nu i s-ar mai fi p`rut lipsite de logic` [i c`,poate, ar fi reac]ionat alt fel. Vorbele \i st`teau pe limb`, \ns`când Francisco \[i \ntoarse spre ea privirea rece, nu mai putuscoate o vorb`.

– Ah, da... Bill, continu` el, t`r`g`nând cuvintele. Bill oiubea, sau a[a credea el, iar dac` m-ar fi aten]ionat de tr`dareaei [i ea ar fi aflat, bine\n]eles c` i-ar fi pierdut favorurile. Ca s`fiu sincer, cred c` pân` la urm` mi-ar fi spus dar, dup` cumau evoluat lucrurile, n-a mai fost nevoie. |n câteva luni amuitat-o... mul]umindu-i lui Dumnezeu c` am sc`pat detic`loas`. Atunci mi-am jurat s` nu m` mai las prostit de femei.Dar tu, Liz, m-ai jucat bine pe degete, ai rupt barierele pe carele ridicasem \n jurul meu, \ntr-un timp remarcabil de scurt.Poate c` ]i-ai gre[it voca]ia, scumpa mea so]ioar`. M-ai fraieritca pe un prost.

– Nu te-am fraierit, Francisco. Crede-m`, te rog. Teiubesc... trebuie s` m` crezi!

Francisco \i arunc` o privire batjocoritoare [i continu`,reluând discu]ia ini]ial`.

– |n ce prive[te cele necesare, voi avea grij` s` nu-]ilipseasc` nimic [i s`-]i continui stilul de via]` cu care te-ai

22 MARY MORGAN

obi[nuit. Acum, \mbrac`-te [i vino \n salon... \nainte s` plecmai avem ceva de discutat, ad`ug` pe un ton rece, apoi se\ntoarse [i ie[i din dormitor.

Dup` plecarea lui Francisco, Liz r`mase inert`, incapabil`s` \n]eleag` faptul c` plecarea lui Francisco era definitiv`.Când auzi soneria la u[` alerg` s` r`spund`, sperând c` poateel se r`zgândise... c` se \ntorcea la ea... dar, când deschiseu[a, \n fa]a ochilor v`zu figura \ngrijorat` a lui AndrewMellor.

– Doamne, Liz, te sim]i bine? Te-a b`tut, iubito? Ar`]i\ngrozitor! N-ar fi trebuit s` te las singur` cu el, zise el luân-du-i palmele \ntr-ale lui, tr`gând-o \n hol [i \nchizând u[acu piciorul. Dac` te-a atins, jur c` va avea de-a face cumine.

Liz \[i retrase mâinile [i intr` \n salon.– Nu m-a lovit [i nu-]i mai face atâtea griji pentru mine, zise

pe un ton obosit, a[ezându-se pe canapea.– Liz, [tiu c` ]i-a f`cut ceva \ngrozitor, nu sunt tâmpit, o

contrazise el, a[ezându-se lâng` ea [i luându-i, din nou,palmele \ntr-ale lui.

– Da, da, mi-a f`cut ceva \ngrozitor, r`spunse Liz, cu voceagâtuit` de durere, \n timp ce lacrimi \ncepur` s` i se preling`pe obrazi.

– Ce, iubito? Ce ]i-a f`cut? insist` el.– M-a p`r`sit, Andrew! A plecat [i nu se mai \ntoarce. N-am

s`-l mai v`d niciodat`.Andrew \i \mbr`]i[` umerii [i-i trase capul la pieptul lui.


– Asta-i tot? o \ntreb`, v`dit u[urat. Nu-]i face griji, iubito.Ieri am vorbit foarte serios. N-am s` te p`r`sesc. Ne vomc`s`tori de \ndat` ce termini divor]ul, dar pân` atunci voi aveagrij` de tine. Nu plânge, Liz.

– Andy, nu \n]elegi nimic, zise disperat`, retr`gându-se din\mbr`]i[area lui. |l iubesc pe Francisco. {tiu ce crezi... c` m-amzb`tut \n bra]ele tale fiindc` \l v`zusem pe Francisco. Astacrede [i el, dar nu-i a[a. Nu l-am auzit intrând... chiar nu voiams` m` s`ru]i.

– |nseamn` c` te-ai pref`cut acceptându-mi avansurile,spuse el cu am`r`ciune \n voce.

– |mi pare foarte rù, sincer \mi pare rù. Nu vreau s` ter`nesc, dar trebuie s` afli adev`rul. Eram sup`rat` c` Francisconu-mi d`dea nici un semn de via]` din c`l`toria lui. Prieteniata a fost ca un... balsam. N-am inten]ionat s` merg atât dedeparte... a fost gre[eala mea. {tiu c` n-ai fi \ncercat s` m`s`ru]i dac` nu te-a[ fi \ncurajat.

– |n]eleg... deci nu-]i pas` de mine... totul a fost opref`c`torie, spuse el, fulgerând-o cu privirea. Oh, Doamne,]i-ai b`tut joc de mine. Chiar credeam c` m` iube[ti, dar tu e[ti\nnebunit` dup` spaniol. Ce ironie! râse el cu am`r`ciune. {ise ridic`, \ncepând s` se plimbe, nervos, prin salon. Eu te ador[i ]ie nici m`car nu-]i pas`. Nu-l vrei decât pe tic`losul tù deb`rbat. E ridicol, Liz! Apoi se duse la fereastr` [i privi \n strad`cu un aer \ngândurat. Liz [tia c` \l f`cuse s` sufere, dar nu-[i\nchipuise c` va face o dram` din faptul c` \i respingeadragostea. Uite ce e, Liz, spuse el \ntorcându-se de la fereas-

24 MARY MORGAN

tr`, pe un ton de parc` ar fi luat o decizie important`. Acceptideea c` nu m` vrei acum, dar tic`losului `luia nu-i pas` detine nici cât negru sub unghie [i inten]ionez s`-]i stau prinpreajm` pân` \]i vei da [i tu seama de asta. Nu scapi de minea[a u[or.

– Oh, Andrew, n-are nici un rost, [opti ea. A[ vrea s` teiubesc pe tine \n locul lui. Poate ar fi fost altfel dac` te-a[ ficunoscut pe tine \naintea lui, dar acum e prea târziu. N-am s`mai iubesc niciodat` pe cineva a[a cum \l iubesc pe el [i nicin-am s` m` mai m`rit vreodat`.

– Asta o spui acum, Liz, dar ai s` vezi c` peste [ase luni os` te-ntrebi ce-ai v`zut la tipul `sta.

– Acum m`-ntreb cum m` po]i iubi din moment ce ai oasemenea p`rere despre statornicia mea. Nu ]i-e team` c`dac` ne c`s`torim, peste [ase luni te voi \n[ela cu altul?

– Nu fi absurd`, iubito. Cele dou` situa]ii nu suport` com-para]ii. Promite-mi c` m` la[i s` stau \n preajma ta. Voi face cevrei tu, dar acum las`-m` s` te-ajut.

– Nu [tiu ce s` spun. |n momentul de fa]` nu pot decidenimic [i acum a[ vrea s` r`mân singur`. Te sun dac` am nevoiede tine... promit.

Era limpede c` decizia ei nu-l mul]umea, dar ridic` dinumeri neputincios [i-i spuse:

– Bine, dar dac` v`d c` nu m` suni curând, m` \ntorc... fiisigur` de asta.

Liz \l conduse \n hol [i \nchise u[a \n urma lui, u[urat` dar[i cu o und` de triste]e.


Capitolul 2

Francisco nu se mai \ntoarse \n apartament. Singuraleg`tur` pe care Liz o mai p`str` cu el era prin firma de avo-catur`. Aceasta o anun]` c` putea r`mâne \n apartament [i c`,lunar, \n contul ei va fi depus` o sum` generoas` de bani,reprezentând pensia de \ntre]inere. Despre divor] nu sepomenea nimic, \ns` Liz b`nuia c` este doar o chestiune detimp.

Scrisoarea avocatului o ajut` s` accepte realitatea, adic`sfâr[itul rela]iei ei cu Francisco [i, o dat` cu aceasta, re\nvievechiu-i orgoliu [i hot`rârea de a se bizui pe propriile for]e. Odat` decizia luat` \l sun` pe Andrew s`-i spun` c` nu existanici o [ans` pentru un viitor \n comun, iar dac` nu-i va accep-ta hot`rârea ca pe una final`, cel pu]in nu o va mai vizitacurând.

Mai greu \i era s` decid` \n privin]a apartamentului [i a pre-sei, dar era hot`rât` ca, dac` se putea descurca de una sin-

gur`, s` nu accepte nimic de la Francisco. P`rerea lui c` ar fio oportunist`, c` se m`ritase cu el pentru bani, \i \nt`reahot`rârea. Se va retrage de la facultate [i-[i va lua o slujb`...departe de Londra de care o legau atâtea amintiri dureroase.Pân` atunci reu[ise cu succes s` nu se gândeasc` la efectul pecare-l va avea asupra p`rin]ilor ei vestea desp`r]irii deFrancisco, iar cea luat` \n privin]a facult`]ii ar fi fost o nou`lovitur`. Dar nu avea de ales. La câteva zile dup` plecarea luiFrancisco \[i lu` inima \n din]i [i le scrise p`rin]ilor, spunân-du-le adev`rul.

Cine nu o cuno[tea ar fi \nclinat s` cread` c` prin cal-mul pe care-l afi[a d`dea dovad` de indiferen]` [i lips` desentimente dar, \n realitate, se str`duia s` p`strezeaparen]ele, fie [i numai din mândrie. De[i noaptea setrezea cu perna ud` de lacrimi, o for]` interioar` o \ndem-na s` lupte mai departe.Tat`l ei avea acel spirit delupt`tor, dar ea \[i dorea s` nu-l fi mo[tenit. {i-ar fi doritca altcineva s` ia asupra sa toate necazurile ei... dar nu eras` fie a[a.

Dup` ce duse scrisoarea la po[t`, când se \ntoarse laTemple Court portarul se gr`bi s`-i dea o telegram`.

– Acum dou` minute a sosit, doamn` Ramirez. Sper cave[tile s` fie bune.

Dup` ce \i d`du portarului un bac[i[ se gr`bi s` ajung` \napartament ca s` deschid` telegrama, fiind atât de convins` c`era trimis` de Francisco \ncât, atunci când o citi, câtevamomente nu pricepu nimic.


REGRET P~RIN}II ACCIDENT STOP VINO IMEDIAT STOPSPITALUL ST. WILFRED UNCHIUL BEN

Câteva clipe r`mase \ncremenit`, apoi se a[ez` \ncet peun scaun, \nchizând ochii ca s`-[i alunge din minte imaginilede co[mar evocate de aceast` veste. Ame]it` se târ\ spre tele-fon. Trebuia s`-[i re]in` un loc la avionul de Yeadon chiaratunci. Situa]ia nu suporta amânare... p`rin]ii aveau nevoiede ea.

Ceva mai târziu, \n taxiul ce o ducea la aeroport, avea toatemotivele s`-i mul]umeasc` lui Francisco pentru generozitateasa [i se felicit` \n gând c` nu f`cuse prostia s`-i trimit` banii\napoi.

Când ajunse la St. Wilfred’s Hospital afl` c` sosise preatârziu pentru a-[i mai putea vedea tat`l \n via]`. Murise cu oor` \n urm`. De ce nu plecase imediat ce aflase vestea? Reu[is` rezolve toate formalit`]ile, de parc` altcineva s-ar fi aflat \nlocul ei, iar când asistenta o conduse la mama ei era foartecalm` [i st`pân` pe ea.

– M` bucur c` ai venit, scumpa mea... Mi-era team` s` nuajungi prea târziu...

– Oh, m`mico! [opti Liz suspinând, nu vorbi a[a! F`-te binerepede fiindc` am nevoie de tine... am nevoie de tine.

Era hot`rât` s` nu plâng`, dar imaginea mamei sale, cutrupul zdrobit pe patul spitalului, era de nesuportat dup`toate necazurile prin care trecuse \n ultima s`pt`mân`.

28 MARY MORGAN

– Nu e nevoie s` te prefaci, scumpa mea, zise doamnaHanson. Acum, c` tat`l t`u a murit, nu [tiu dac` mai are rosts` tr`iesc. Dac` tu [i Francisco sunte]i m`car pe jum`tate feri-ci]i cât am fost noi, ai fi o norocoas`, Liz. Acum m` simtobosit`... cred c` am s` dorm pu]in, mai spuse doamnaHanson \ntinzând mâna s`-i strâng` degetele reci. R`mâi lâng`mine, dac` po]i.

– Bine\n]eles c` pot... voi sta cu tine cât timp va fi nevoie.Acum culc`-te.

– Liz! Liz!– Da, mam`, sunt aici. Nu mai vorbi... odihne[te-te.– Voiam s`-]i spun c` sunt fericit` c` te-ai m`ritat cu

Francisco... e un om bun. M` bucur c` te-am l`sat s` te m`ri]icu el... da, sunt fericit`, zise \nchizând ochii.

Urm`toarele ore Liz le petrecu lâng` patul mamei sale, daraceasta nu mai reu[i s` vorbeasc` coerent [i, imediat dup`miezul nop]ii, muri. Chiar dac` \i spusese c` f`r` tat`l ei pen-tru ea via]a nu-[i va mai avea rostul, Liz nu-[i putu re]inelacrimile. De parc` moartea p`rin]ilor n-ar fi fost de-ajuns, \ilipsea dragostea [i prezen]a lui Francisco, care s-o\mb`rb`teze. Acum trebuia s` \nfrunte viitorul de una singur`.

R`mase \n casa p`rin]ilor pân` dup` \nmormântare [i, de[i\n compara]ie cu apartamentul din Londra, aceasta p`reamohorât` [i s`r`c`cioas`, se sim]ea bine acolo, \nconjurat` detoate lucrurile acelea dragi ce c`p`taser` [i o valoare senti-mental`, având leg`tur` cu p`rin]ii ei. Vechi prieteni [i rudeveneau tot timpul s`-[i exprime condolean]ele, dar cu ajutorul


tabletelor date de medic reu[ea s` doarm` noaptea, un scurtr`stimp \n care mintea i se relaxa [i Liz nu d`dea frâu liberdurerii.

Doamna Helliwell, vecina p`rin]ilor, o sf`tui s` plâng`, cas`-[i u[ureze sufletul.

– Când [i-a pierdut b`rbatul, la \nceput nici Jean a noastr`n-a putut s` plâng`, dar [i când s-a pornit, nu se mai puteaopri. {i acum, dup` doi ani, tot \l mai jele[te. Dar so]ul t`uunde e, a[ vrea eu s` [tiu? Dac` e \n Spania, cum zici, de cenu-i scrii s` vin`? Ai nevoie de el aici, ca s` nu mai vorbim c`nici la \nmormântare n-a venit...

Durerea pe care Liz o strânsese \n suflet timp de dou`s`pt`mâni izbucni la suprafa]` cu atâta violen]`, \ncât nu semai putu controla. |ncepu s` plâng`, la \nceput \ncet, potolit,apoi cu sughi]uri.

– Oh, dr`gu]a de tine, nu lua \n seam` ce-am spus... mereum` ia gura pe dinainte, zise doamna Helliwell ca s-olini[teasc`. Când, \n sfâr[it, Liz se potoli din plâns, femeia \i\ntinse o batist`. Ia-o [i [terge-]i ochii, mai am una aici. {i seb`tu cu palma peste buzunarul [or]ului.

– V` rog s` m` scuza]i, spuse Liz suspinând.– Nu-i nimic, feti]o. Acum am s` pun ceainicul la fiert s`

bem un ceai \mpreun`.Când doamna Helliwell se \ntoarse din buc`t`rie Liz

tres`ri, aproape adormit`.– |mi pare r`u c` te-am trezit, \i zise punând tava pe mas`,

apoi turn` ceaiul \n ce[ti [i se a[ez` comod \n fotoliul de lâng`

30 MARY MORGAN

[emineu. Se p`rea c` pentru moment nu mai avea nimic despus, apoi Liz o auzi vorbind: Hm... po]i s` nu-mi r`spunzi la\ntrebare [i dac` refuzi, nu m` sup`r... totu[i a[ vrea s` [tiudac` e[ti certat` cu so]ul tù.

De[i pân` [i doamnei Helliwell cuvintele i se p`rur` preadirecte [i inoportune, Liz [tia c` nu o f`cuse din curiozitate, cidin dorin]a de a o ajuta.

– Dac` m-a]i fi \ntrebat acum câteva zile, n-a[ fi fost dispus`s` v` r`spund, dar acum simt nevoia s` vorbesc cu cineva. Numai pot ]ine totul \n mine.

– Dac` crezi c` te ajut`, atunci poveste[te-mi [i-]i jur c`nimeni nu va afla. Doamna Helliwell nu se ar`t` nici sur-prins`, nici [ocat`, dup` cum se a[teptase Liz, [i nici nu\nclina s` arunce vina \n spatele cuiva. Dup` tot ce mi-aispus m-ar fi mirat dac` ai fi reu[it s`-]i men]ii c`snicia. Chiar[i f`r` povestea cu tân`rul acela, tot n-ar fi durat prea mult.Dragostea la prima vedere e bun` doar \n romanele dedragoste, \n realitate, \ns`, nu e simplu deloc. Venind dinmedii diferite, amândoi a]i a[teptat prea mult unul de lacel`lalt... el fiind strìn [i bogat... tu, având doar [aptesprezeceani... am dreptate? Dar el n-are nici o scuz`. Nu mai era untinerel f`r` experien]`, ci destul de matur ca s` fie prudent. {i,pe deasupra, mai e [i strìn! \ncheie ea, pufnind.

– N-a fost numai vina lui Francisco! Eu am fost nes`buit`...chiar foarte nes`buit`...

– Liz, nu zic c` n-ai fost! Ai f`cut [i tu câteva gre[eli, darcine nu face? Eu cred c` mare parte din ce s-a-ntâmplat se


datoreaz`, cum se spune, situa]iei sc`pate de sub control, [itot ce mai po]i face acum e s` la[i totul \n urm` [i s`-ncerci sìei via]a de la \nceput. Când vei fi preg`tit` s` faci acest pas,vei constata c` \n jurul tù roiesc o mul]ime de tineri... Apoi,privindu-i cu ochi critic fa]a tras` [i \ncerc`nat`: Mai \ntâi,\ns`, trebuie s` te pui pe picioare, dar asta las-o \n seama mea,o lini[ti ea, b`tând-o u[or peste mân`, cu un aer matern.

Doamna Helliwell se ]inu de cuvânt [i o lu` pe Liz subaripa sa protectoare... sf`tuind-o s` renun]e, pentru o vreme,la facultate [i dându-i sprijinul moral de care avea nevoie pen-tru a-[i face planuri de viitor. Dar, dup` o lun` de la moarteap`rin]ilor, Liz realiz` c` va trebui s` fac` fa]` altor complica]iiivite \n via]a ei. Nu mai putea ignora faptul c` organismul nu-imai func]iona normal [i asta nu din cauza [ocului [i a grijilor.Trebuia s` accepte realitatea, faptul c` e \ns`rcinat`... c` va dana[tere copilului lui Francisco!

Diminea]a aceea de sâmb`t` era trist` [i mohorât` ca [istarea ei de spirit.

|n subcon[tient [tia de ce nu luase pân` atunci o decizieferm` \n privin]a viitorului ei: fiindc` nu era nevoie. De \ndat`ce Francisco avea s` afle c` e \ns`rcinat` se va \ntoarce la ea...Oh, nu c` ar fi iubit-o, se gândea cu am`r`ciune, ci ca s`-[imul]umeasc` familia [i s`-[i satisfac` dorin]a de a avea unmo[tenitor.

Pe ea, categoric, n-ar fi socotit-o capabil` s`-[i \ngrijeasc`singur` copilul. Ideea o \ngrozi, tìndu-i respira]ia. Poatechiar i l-ar fi luat s`-l duc` \n Spania ca s`-l creasc` mama lui.

32 MARY MORGAN

|ncepu s` umble agitat` prin buc`t`rie f`cându-[i planuri,care mai de care mai fanteziste, despre cum s` se ascund` deFrancisco. Dac` ar disp`rea complet din via]a lui el ar fidevenit suspicios, ar fi urm`rit-o [i atunci, ce s-ar fi-ntâmplat?Nu, asta nu era o solu]ie, dar trebuia s` existe una prin cares`-[i poat` p`stra copilul. Se opri \n mijlocul buc`t`riei [i-[ipuse palmele pe abdomen \ntr-un gest posesiv... trebuia s`existe ceva...

– Liz! Liz, te-ai trezit deja? S`-]i fac un ceai, scumpo? seoferi doamna Helliwell.

– Oh, Doamne... Liz \[i frec` fruntea cu degetetremurânde.

– Acum ce s-a mai \ntâmplat? Pari tulburat` [i nelini[tit`.Tonul blând al femeii o lini[ti pe moment. B`trâna sedovedise o bun` prieten` [i putea avea \ncredere \n ea. Nu[tiu ce s` te sf`tuiesc, oft` ea, dup` ce Liz \i explic` noua eiproblem`. Avem nevoie de o minte mai \n]eleapt`... Sam ar[ti ce sfat s`-]i dea. Nu-]i face griji, Liz, o scoatem noi lacap`t.

Sam era un b`rbat m`run]el, \mbr`cat \ngrijit [i atât deusc`]iv, pe cât era de rotofeie doamna Helliwell. V`zându-i\mpreun`, Liz avea \ntotdeauna impresia c` doamnaHelliwell l-ar fi putut ridica \n aer ca pe un fulg, s`-l bage \nbuzunarul uria[ al [or]ului de buc`t`rie. Sam avea mintea atâtde ascu]it` de parc` ar fi lucrat la agen]ia de pariuri din cen-trul ora[ului a[a c`, imediat, g`si o posibil` solu]ie pentruproblema lui Liz.


– Pì, doamn` Ramirez, eu v`d...– |nceteaz`, Sam, \l \ntrerupse doamna Helliwell. Nu-i mai

tot spune „doamna Ramirez”! Mâine, poimâine m` pomenescc`-mi zici [i mie „doamna Helliwell”.

– Da, spune]i-mi Liz...– Bine, Liz, atunci zi-mi [i tu mie Sam, altfel am s` m` simt

ca un b`trân pensionar...– Gata, gata, Sam Helliwell, spune-ne mai repede la ce

te-ai gândit. |n spatele acestor tachin`rii, doamna Helliwell\ncerca s` ascund` mândria de a avea un asemenea b`rbat.Nici n-ai crede, Liz, ce minte ascu]it` are atunci când reu[e[tes`-[i opreasc` limbari]a.

– Liz, deci cum spuneam \nainte s` fiu \ntrerupt... modul\n care v`d eu rezolvarea situa]iei este s`-i spui so]ului tù cà[tep]i un copil. Chiar tu ziceai c`, oricum, va afla, nu?

– Da, a[a e.– Atunci, dac` ar crede c` tat`l copilului e acel Andrew, cu

care \[i imagineaz` c` ai avut o rela]ie, problema e ca [i rezol-vat`.

– Dar copilul nu e a lui Andrew [i nu-i pot spune luiFrancisco a[a ceva. I-a[ da satisfac]ie!

– Nici nu trebuie s`-i zici. Dac` e atât de gelos [i \ncuiatcum afirmi, e de-ajuns s`-i scrii c` vei avea un copil, f`r` s`men]ionezi al cui, [i va trage singur concluzia pe care o credeplauzibil`.

– Singura concluzie plauzibil` pentru toat` lumea \n afar`de el este c` acest copil e al lui. Asta va pune gaz pe foc.

34 MARY MORGAN

– Va pune, dar n-ai ce face. Din moment ce e convins c`l-ai \n[elat, iar tu nu vrei s` ri[ti s`-]i ia copilul, asta e singurasolu]ie pe care o \ntrev`d.

– Ai dreptate, Sam. E ca [i cum a[ recunoa[te c` suspiciu-nile lui au fost \ndrept`]ite...

– Deci, am stabilit, o \ntrerupse doamna Helliwell, \nainteca Liz s` se gândeasc` la posibilele repercusiuni ale acesteidecizii. Acum, cred c` ar trebui s` te hot`r`[ti ce faci \n con-tinuare cu facultatea [i unde ai s` locuie[ti.

– Da, ar fi cazul, zise Liz, trecându-[i degetele prin p`r. Nue nevoie s`-mi iau o slujb` pentru c` Francisco \mi va pl`ti opensie, chiar dac` afl` despre copil. Ar r`ni orgoliul familieilui s` se [tie c` so]ia lui tr`ie[te \n lipsuri. Nu c` lui i-ar p`sace se-ntâmpl` cu mine. {i \ncepu s` se plimbe prin buc`t`rie,de parc` mi[carea ar fi ajutat-o s` decid` mai u[or ce are def`cut mai departe. Adev`rul e c` nu vreau s` accept banii luiFrancisco. {tia]i c`-[i imagineaz` c` m-am m`ritat cu el pentrubani? \ntreb` ea, uitându-se la doamna Helliwell.

– |nseamn` c` e nebun! replic` aceasta.– Scuz`-m` c` te-ntreb, i se adres` Sam lui Liz. {tiu c` nu e

treaba mea, dar tat`l t`u nu ]i-a l`sat nici un ban? Totu[i suntconvins c` a pus ceva deoparte. Acum mai pu]in de un an,\nainte ca tu s`-l cuno[ti pe Francisco, mi-a m`rturisit c` dac`mama ta ar r`mâne v`duv`, nu ar duce lips` de nimic. Nu [tiudespre ce sum` e vorba... dar b`nuiesc c` se referea la câteva mii,plus casa al c`rei propietar era... Liz \l privea buimac`, parc`ne\n]elegând ce spune. Avocatul nu ]i-a zis nimic despre asta?


– Nu... nu... doar m-a rugat s` trec pe la el, dar n-am ajuns\nc`. Nu [tiam c` tata e proprietarul casei. Credeam c` e luat`cu chirie [i chiar m-am mirat de ce n-a venit nimeni s`-micear` banii, apoi m-am gândit c` o fi pl`tit o lun` \n avans.Tocmai voiam s` v`-ntreb despre asta, doamna Helliwell, maispuse, surprins`.

– Acum [tii, a[a c` telefoneaz` imediat avocatului [i pro-grameaz`-]i o \ntâlnire cu el, s` vezi ce zice. Celelalteprobleme le po]i amâna pentru când vei [ti cum stai cu banii.

Câteva ore mai târziu, \mbr`cat` \ntr-un taior maro care-iaccentua paloarea fe]ei, Liz se afla din nou \n buc`t`ria fami-liei Helliwell.

– Nu-mi vine s` cred... \ncepu ea s` le povesteasc`. I-amspus avocatului c` eu cred c` e o gre[eal`, dar m-a asigurat c`nu e. Tata era proprietarul casei [i a l`sat [i o substan]ial`sum` de bani. Avocatul crede c` \n ultimii ani a câ[tigat laloterie [i a pus deoparte [i pensia, de[i nu [tiu cum [i-auputut permite asemenea economii. {i se a[ez` vl`guit` pe unscaun.

– Doar nu crezi c`... nu, nu conteaz`, doar mi-a trecut prinminte...

– Ce anume, doamn` Helliwell?– Crezi c` e posibil ca so]ul t`u s`-i fi dat bani lui Fred? {tiu

cât era de orgolios, dar avea [i datorii.– Nu, nu... doamn` Helliwell. {i eu am crezut asta la

\nceput dar Francisco mi-a promis c` nu-i va oferi banitatei. {tiam c` asta l-ar fi jignit pe tata [i chiar mi-a zis, dup`

36 MARY MORGAN

ce ne-am c`s`torit, c`-l place [i mai mult pe Francisco pentruc` nu i-a oferit bani. Chiar le-am sugerat c` dac` vreodat` aunevoie de bani, s` cear`, dar [tiam c` din mândrie, mama, maiales, n-ar fi f`cut-o chiar a[a s` fi fost. Deci, nu poate fi vorbade asta, [opti Liz. Avocatul este convins de câ[tigul la loterie [imie mi se pare credibil.

– Nu [tiu de ce-]i faci atâtea griji, zise doamna Helliwell,v`zându-i expresia \ngrijorat`. |n]eleg c` problema banilor eca [i rezolvat`, a[a c`-i po]i spune so]ului tù s`-[i bage unde-va pensia de \ntre]inere, adùg` doamna Helliwell. F`r` s`vrea, Liz izbucni \n râs, ceea ce o f`cu pe aceasta s` remarce:E pentru prima oar` de la accident când te-aud râzând. Suntsigur` c` lucrurile vor merge din ce \n ce mai bine, iar eu ams` te ajut s` te-ntremezi, fiindc` acum, nu uita, trebuie s`m`nânci pentru doi. Oricum, mâine du-te la medic ca s`-]iconfirme, apoi \i po]i scrie so]ului tù s`-i anun]i vestea ceamare.

Sam avusese dreptate intuind caracterul lui Francisco.Când Liz \l inform`, prin avocat, c` a[teapt` un copil, \nmod automat, el conchise c` Andrew Mellor este tat`l. Oricevin` pe care Liz o sim]ise scriindu-i, disp`ru când primir`spunsul lui, \n care \i d`dea clar de \n]eles c` nu aveadubii \n aceast` privin]`, dar c` ea va primi \n continuarepensia, \ns` niciodat` nu va dori s` [tie despre ea [i desprecopil.

Liz \i scrisese avocatului c` nu accept` pensia [i c` aparta-mentul putea fi re\nchiriat, \ntrucât ea se va muta de acolo.


Lunile urm`toare trecur` chinuitor de greu. De[i situa]ia \ncare se afla era dramatic`, Liz nu se l`s` prad` disper`rii [icontinu` s` apar` \n societate cu zâmbetul pe buze. Pe m`sur`ce sarcina avansa, trupul i se \mplinea [i nicicând nu avusesep`rul mai str`lucitor [i tenul ca petala de trandafir.

Pentru un observator neavizat p`rea s` reprezinte imagineaperfect` a maternit`]ii. Cu toate acestea, nici un b`rbat nu o\nso]ea la medic [i \ncepuse s` se team` c` \n spital, dup`na[tere, va deveni, inevitabil, subiect de bârfe.

|ns` na[terea lui Edward fu u[oar` [i f`r` complica]ii, iarLiz se sim]ea atât de bine \ncât medicul, acceptând asigur`riledoamnei Helliwell c` va avea grij` de amândoi, o extern` dup`patruzeci [i opt de ore.

Stând \n pat [i sim]ind \n bra]e trupul micu] al copiluluicare dormea, Liz realiz` c` niciodat` nu va permite s` fie luatde lâng` ea. Privind chipul relaxat \n somn, fu surprins` desentimentul matern ce-i inunda \ntreaga fiin]` [i atunci se jur`c` va lupta din r`sputeri s` p`streze copilul [i s`-l creasc` deuna singur`. Indiferent ce-i va rezerva viitorul, ea [i Edwardvor fi nedesp`r]i]i. De asta era convins`.

38 MARY MORGAN

Capitolul 3

Liz privea pe fereastra trenului \ncercând s` recunoasc`peisajul. |n dou`zeci de minute avea s` ajung` la Londra. Johnnu considerase necesar` prezen]a ei, dar avocatul insistase s`fac` drumul acela [i, pân` la urm`, cedase.

Gândul la John Spencer o f`cu s` zâmbeasc` \n sinea ei. Elera exact opusul lui Francisco: blând, curtenitor, cu sim]ulumorului. |l cunoscuse la scurt` vreme dup` ce se angajasesecretar` la Parkheaton Comprehensive School, unde el era[eful laboratorului de fonetic`. |n prima perioad` \i fusese demare ajutor \n munc` dar, \n acela[i timp, \i d`duse de \n]elesc` o intereseaz` ca femeie. La \nceput \i respinseseavansurile, nedorind s` se implice sentimental dup` o c`sni-cie ratat`, dar felul lui de a fi o f`cuse pân` la urm` s`accepte, iar acum urma s`-i cear` divor]ul lui Francisco pen-tru a se m`rita cu John.

De data aceasta va fi un mariaj perfect, se gândea fericit`. Secuno[teau de aproape patru ani [i amândoi erau suficient dematuri ca s` [tie ce vor de la via]`. Aveau preocup`ri comune,dar cel mai important era faptul c` John \l iubea pe Edward, iarsentimentul era reciproc. Iar dac` \n bra]ele lui nu sim]eaaceea[i pl`cere magic`, cu atât mai bine, fiindc` tocmai acestlucru \i crease atâtea probleme \n c`snicie. F`r` ea, probabil c`vor avea mai multe [anse de reu[it`, se gândi Liz cu luciditate.

Trenul opri scrâ[nind din frâne [i Liz se uit` repede la cesulde la mân`. Ajunseser` mai repede \n gara King’s Cross, a[a c`avea destul timp s` ajung` la firma de avocatur`, ba chiar s` intre\n câteva magazine de \mbr`c`minte. Taiorul bej \n care era\mbr`cat` cunoscuse [i zile mai bune, dar nu avea bani de chel-tuit pentru propria garderob`; Edward cre[tea atât de repede,\ncât ea mereu \[i f`cea probleme \n privin]a hainelor lui.

|n ziua aceea radia o frumuse]e deosebit`, cu p`rul blondstrâns \n coc [i cele câteva [uvi]e ce-i \ncadrau fa]a r`sucindu-se\n jurul urechilor [i, de[i taiorul nu mai era la mod`, \i scotea\n eviden]` tenul u[or bronzat [i silueta zvelt`.

Fix la dou` [i jum`tate se afla \n fa]a firmei de avocatur`Launceston, Launceston [i Sellerman, \ntrebându-se pentru adou`zecea oar` de ce ]inuser` neap`rat s` fie prezent`, cândtotul se putea rezolva prin avocatul ei. Acum, m`car avea s` afle.

Tr`gând adânc aer \n piept ca s`-[i calmeze nervozitatea,\mpinse u[ile mari de sticl` [i p`[i \n`untru cu mai mult curajdecât sim]ea \n suflet [i, imediat, fu condus` \ntr-un birouspa]ios [i elegant.

40 MARY MORGAN

– Bun` ziua, señora Ramirez, sunt domnul Launcestonsenior, o \ntâmpin` b`rbatul \nalt, grizonat care, dup` ce-[istrânser` mâinile ad`ug`: S` v` prezint colegii mei prezen]i laaceast` \ntâlnire.

Liz se uit` la persoanele care mai era \n \nc`pere.– Oh, o clip` am crezut` c`... P`lise vizibil când domnul

Launceston o \ntrerupse:– Nu cred c` l-a]i cunoscut pe fratele so]ului dumneavoas-

tr`, señor Carlos Ramirez. Liz d`du mâna, mai mult [ocat`, cufratele mai mic al lui Francisco, care sem`na leit cu acesta,apoi se \ndrept` spre domnul Sellerman, partenerul domnu-lui Launceston.

– V` rog s` lua]i loc, señora [i imediat v` voi explicamotivul pentru care v-am solicitat prezen]a.

|n timp ce se a[eza, Liz sim]i privirea lui Carlos Ramirez\ndreptat` asupra ei [i \ntoarse capul spre el, ridicând intero-gativ din sprâncene. El \[i mut` imediat privirea [i Liz \iobserv` fa]a m`slinie \mbujorându-se u[or. Nu aveast`pânirea de sine a lui Francisco, totu[i era un b`rbatatr`g`tor. Ea nu [i-l amintea pe Francisco pierzându-[i calmuldecât, fire[te, \n momentele de furie.

– Vre]i s`-i explica]i dumneavoastr` señorei Ramirez de ceam rugat-o s` se prezinte personal, sau m` l`sa]i pe mine? \l\ntreb` domnul Launceston pe Carlos Ramirez.

– Spune]i-i dumneavoastr ,̀ domnule Launceston, zise el repede.– Perfect! Señora Ramirez... Se opri câteva clipe, parc`

nesigur cum s` formuleze fraza... so]ul dumneavoastr`


dore[te s` v` fac` o propunere. Sunt câteva probleme pe caredore[te s` le discute cu dumneavoastr` \nainte s` \ncepe]iprocedura de divor]. Dore[te, bine\n]eles dac`-i ve]i acceptapropunerea, s` v` ofere o substan]ial` sum` de bani.

Liz se uit` surprins` la cei trei.– M` tem c` nu \n]eleg. De ce ar vrea Francisco s` m`

\ntâlneasc` tocmai acum, dup` ce m-a p`r`sit [i n-a mai vruts` [tie de mine vreme de nou` ani?

– Señora Ramirez, \n acest sens exist` un semn de \ntre-bare, anume care din parteneri l-a p`r`sit pe cel`lalt...

Liz \l \ntrerupse nervoas`:– Scuza]i-m`, domnule Launceston, dar \n aceast` privin]`

nu exist` absolut nici un dubiu. Francisco mi-a spus clar c`inten]ioneaz` s` m` p`r`seasc`... a plecat de-acas` [i de-atuncinu l-am mai v`zut. Dac` asta nu \nseamn` p`r`sire de domi-ciliu, naiba mai [tie ce-i aia!

O clip` se l`s` t`cerea, apoi domnul Sellerman zise:– |n]eleg c` ave]i un copil, care nu e rezultat din c`s`toria

cu señor Ramirez.– Francisco a preferat s` cread` c` Edward nu e fiul lui...– Nu asta e problema pe care o discutam, interveni Carlos

Ramirez, aruncându-i domnului Sellerman o privire t`ioas`.Problema e dac` señora Ramirez dore[te, sau nu, s` se vad` cuFrancisco \nainte de a \nainta divor]ul.

– Bine\n]eles c` vreau, dac` asta dore[te, de[i nu [tiu cesper` s` ob]in`, zise nedumerit`. Acum e la Londra? Azi vreas` m` vad`?

42 MARY MORGAN

– Nu, señora, fratele meu e plecat din Anglia. Asta e prin-cipala problem`. Afacerile nu-i permit s` p`r`seasc` Spaniatocmai acum. Divor]ul intervine \ntr-un moment totalnepotrivit, când Francisco [i-a propus s` extind` pia]a de des-facere a vinurilor tocmai \n America.

– Regret c` am ales un moment nepotrivit pentruFrancisco, zise ea pe un ton sarcastic.

Carlos se foi stânjenit pe scaun.– Eu doar am expus situa]ia... explicându-v` de ce

Francisco dore[te s` v` \ntâlni]i cu el \n Spania. Fire[te, vasuporta toate cheltuielile c`l`toriei, ad`ug` repede citindrefuzul pe figura ei.

– |i mul]umesc lui Francisco pentru aceast` invita]ie multamânat` de a-l vizita \n Spania, dar n-am nici cea mai vag`inten]ie s` plec, iar dac` acesta este singurul motiv pentrucare m-a]i chemat aici, mi-e team` c` amândoi am pierdut tim-pul degeaba. {i-[i lu` geanta [i m`nu[ile, preg`tindu-se s`p`r`seasc` biroul cât mai repede posibil. |ntâlnirea o tul-burase mai mult decât era dispus` s` recunoasc`. Avusese un[oc v`zându-l pe Carlos Ramirez, iar asta \i zdruncinase nervii[i a[a \ntin[i la maximum.

– Señora, dac` v` aminti]i, era vorba de dou` propuneri, ise adres` domnul Launceston.

– Da, \mi amintesc. Francisco \mi ofer` o sum` mare debani dac`-i accept preten]iile...

– Propunerile, señora... dac`-i accepta]i propunerile, ziserepede Carlos Ramirez.


– M` rog... propunerile, dac` prefera]i cuvântul, dar cumn-am nici o inten]ie \n acest sens, nici oferta nu m` intere-seaz`. |n plus, mi se pare cam tardiv` grija lui Francisco fa]`de situa]ia mea, financiar` sau de alt` natur`. V` asigur c`ne-am descurcat perfect \n ultimii nou` ani [i f`r` ajutorul lui[i la fel se va-ntâmpla [i pe mai departe. Bun` ziua, domnilor!|i salut`, apoi ie[i repede pe u[` [i cobor\ \n fug` sc`rile,\nainte ca cei trei s` se dezmeticeasc`.

|n timp ce trecea gr`bit` pe lâng` vitrinele magazinelor,\ncercând s`-[i calmeze nervii, auzi pa[i \n spate [i cineva oprinse de bra]. Când \ntoarse capul v`zu fa]a \mbujorat` a luiCarlos Ramirez.

– Speram s` v` prind din urm`! zise el gâfâind u[or. Dac`-mipermite]i, a[ vrea s` mai discut`m pu]in.

Liz \[i retrase bra]ul.– Nu m` mai \ntorc \n biroul avocatului, señor Ramirez, a[a

c` insista]i inutil.– V` rog! V` invit la o cafea, undeva unde s` putem sta de

vorb` nestingheri]i. Liz sim]i c` cedeaz`. Carlos Ramirez p`reafoarte tân`r [i vulnerabil [i ceva din \nf`]i[area lui \i atinse ocoard` sensibil`, poate asem`narea cu Edward, se gândi ea.A[a, cum ar`ta atunci, cu p`rul ciufulit, sem`na cu un pu[ti.F`r` s` vrea \i zâmbi. Sunte]i foarte frumoas`.

Liz izbucni \n râs [i scutur` din cap amuzat`.– Dup` un asemenea compliment, chiar nu v-a[ mai putea

refuza! Uitasem cât de pricepu]i \n a face complimente suntb`rba]ii spanioli!

44 MARY MORGAN

– Am spus-o cu sinceritate, nu ca s`-mi accepta]i invita]ia...de[i vreau mult s` vorbesc cu dumneavoastr`. Cafeneaua \ncare intrar` nu era nici pe departe un loc lini[tit, dar avur`norocul s` g`seasc` o mas` liber` \ntr-un separeu, a[a c`puteau discuta f`r` ca zgomotul s`-i deranjeze. |mi pare r`upentru remarca de mai devreme, zise Carlos, dup` ce chel-nerul \i l`s` singuri. Sper c` nu v-a]i sup`rat pe mine.

– Cum s` m` sup`r pentru un asemenea compliment? Lizzâmbi din nou, sim]ind c` \l simpatizeaz` din ce \n ce maimult.

– N-am vrut s` v` flatez, sunte]i \ntr-adev`r frumoas`...foarte frumoas`. Pân` nu mi-a]i zâmbit nu mi-am dat seama c`sunte]i atât de frumoas`. Cum o fi putut Francisco s`suporte... dar asta nu e treaba mea. Voiam s` v` rog s` v`r`zgândi]i \n privin]a deciziei de a nu merge \n Spania.Francisco e ner`bd`tor s` v` vorbeasc` [i v` asigur c` ar fi \nfavoarea dumneavoastr`... \n]elege]i?

– Da, \n]eleg foarte bine, zise Liz, ridicând din umeriobosit`. |n]eleg c` Francisco este, ca de obicei, hot`rât s` pro-cedeze \n felul lui specific, oricât l-ar costa. Totu[i, r`spunsulmeu este „nu”, un „nu” definitiv.

Carlos o privi surprins.– Nu v` e pu]in team` s`-l \nfrunta]i? V` m`rturisesc c`

atunci când se \nfurie pe mine m` face... cum s` v` explic... s`tremur ca varga.

– Uite ce e, Carlos... pot s`-]i spun Carlos, nu? {i, \n timpce el consim]i printr-un zâmbet, Liz continu`: Acum nu-mi


mai poate face nici un r`u [i nici un cred c` s-ar mai ostenis-o fac`. |n plus, m` a[tept s` se fi obi[nuit cu felul meu de afi, \nc` de pe vremea când eram \mpreun`.

– |l urâ]i atât de mult? De-asta nu vre]i s` pleca]i \n Spania?– Nu, nu-l ur`sc... cel pu]in acum nu-l mai ur`sc [i m-a[

bucura s`-l rev`d când se \ntoarce \n Anglia, dar nu v`d de cetrebuie s` m` duc eu acolo când, de fapt, el vrea s` m` vad`.|n plus, amintirile din singura mea vizit` \n Spania, \n compa-nia lui Francisco, nu sunt dintre cele mai pl`cute.

– E vorba de purtarea cam rece a p`rin]ilor mei, nu? Da,asta e, dar s` [ti]i c` n-a fost nimic personal, doar c` speraser`ca Francisco s` se \nsoare cu o fat` din vecini. Erau doardezam`gi]i, zise Carlos, drept scuz`. |n momentul `sta lamo[ie locuim doar noi. Tata a murit, iar mama st` cu sora ei,lâng` Madrid. Sora noastr` mai mic` e plecat` la colegiu [i st`mai mult departe de cas`, iar celelalte surori sunt c`s`torite [ilocuiesc la mare distan]`. Francisco [i cu mine suntem singuriidin familie care locuim permanent la mo[ie.

Urm` un moment de t`cere, timp \n care Liz \l privi curioas`.– {i cam cu ce sum` \ncearc` Francisco s` m` mituiasc`?– Mi-a spus s` v` ofer \n jur de zece mii de lire.Liz f`cu ochii mari de uimire.– E nebun! Vrei s` spui c` voi primi aceast` sum` numai dac`

merg \n Spania? Probabil c` l-ar costa mai pu]in dac` [i-ar amânaafacerea \n America [i s-ar \ntoarce pentru câteva zile \n Anglia.

– B`nuiesc c` el gânde[te altfel. Deci, v` p`stra]i hot`râreade a-i refuza oferta? Nu veni]i \n Spania?

46 MARY MORGAN

– Nu, nu vin. |mi pare rù c` \]i creez greut`]i.– Va trebui, desigur, s`-i explic motivul. Carlos ridic` din

umeri neputincios. Oricum, sunt obi[nuit s`-i suport toanele.Suntem parteneri de afaceri [i deseori e greu de mul]umit.

– Nu m` \ndoiesc, zise Liz f`când o grimas`. |]i plâng demil`, \ns` crede-m` c` nu doresc s` merg \n Spania, nici acum,nici alt` dat`. {i, uitându-se la ceas, adùg`: |mi pare rù, daracum trebuie s` plec ca s` prind trenul de patru [i jum`tate.L-am l`sat pe Edward la o prieten` [i nu vreau s` \ntârzii.

– Pe Edward? \ntreb` Carlos cu o expresie mirat` [i Lizsim]i sângele n`v`lindu-i \n obraji.

– E fiul meu. Nu ]i-a spus Francisco c` am un copil?– Ba da... ba da, [tiu c` ave]i un bìat, dar pe moment am uitat.– Fiindc` tot a venit vorba... dac` a[ pleca \n Spania

nici n-a[ [ti cu cine s`-l las. Presupun c`, de[i poart`numele de Ramirez, n-ar fi acceptat... \n sânul familiei. Amdreptate? |nainte s` primeasc` r`spunsul, continu`: Nu-midau seama nici cum a acceptat Francisco s` primeasc` \ncas` o femeie dec`zut` ca mine. Nu-i e team` c`„pâng`resc” casa?

Carlos \[i drese vocea:– Pì... a aranjat s` pl`teasc` pe cineva s` aib` grij` de bìat

cât a]i fi plecat`... \n privin]a asta nu-i nici o problem`, ziseCarlos \mp`ciuitor.

– Din nou banii! Ar fi trebuit s`-mi imaginez, oft` Liz. Acumchiar trebuie s` plec. Sper ca Francisco s` nu se supere preatare pe tine...


– M` descurc eu cu el dar, dac` totu[i v` r`zgândi]i, nu tre-buie decât s` lua]i leg`tura cu avocatul [i totul se va aranja.

Dup` ce ie[ir` din cafenea Liz \i \ntinse mâna.– N-am f`cut drumul chiar degeaba. M` bucur c` te-am

cunoscut.El \i duse mâna la buze [i-i s`rut` degetele.– Pl`cerea e de partea mea! Mi-ar face pl`cere s` te rev`d...

V-a[ putea vizita când revin \n Anglia cu afaceri? \ntreb` el peun ton ezitant.

– Mai bine, nu. Adios, Carlos.– Buena suerte, Liz. Mult noroc [i sper ca totul s`-]i mearg`

bine. Acum du-te... s` nu pierzi trenul.A doua zi diminea]` Liz se trezi cu sufletul \ndoit, de parc`

i-ar fi p`rut rù c` refuzase atât de vehement invita]ia luiFrancisco. Dac`, a[a cum \i spusese lui Carlos, nu ]ineaneap`rat s`-l \ntâlneasc` pe Francisco, f`cuse o prostierespingându-i propunerea de a vizita Spania, pierzând astfel osubstan]ial` sum` de bani. Adev`rul era c` nu dorea acei banipentru ea, dar avea dreptul s`-i refuze fiind vorba de Edward?E drept c` John i-ar fi putut \ntre]ine pe amândoi, dar [tia c`dup` c`s`torie el nu o va mai l`sa s` munceasc` [i cum \[idoreau copii \mpreun`, oricum banii ar fi devenit o problem`.|n scurta sa via]` de pân` atunci, Edward fusese \nconjurat demult` dragoste [i \n]elegere \ns`, din punct de vedere mate-rial, beneficiase de prea pu]ine lucruri. Dac` ea ar fi acceptatbanii lui Francisco, ar fi avut satisfac]ia c` fiul sù nu va trì dinveniturile lui John.

48 MARY MORGAN

|n minte i se strecurau idei care o puneau pe gânduri: lana[terea lui Edward procedase corect? N-ar fi trebuit s` luptepentru a-l obliga pe Francisco s` accepte c` este tat`l copilu-lui? Totu[i, trebuia s` recunoasc` faptul c` dac` ar fi r`mas\mpreun`, Edward n-ar fi avut o copil`rie fericit` fiind nevoits` asiste permanent la certurile p`rin]ilor s`i.

Pentru moment fu nevoit` s` lase deoparte acesteprobleme, fiindc` cel pentru care [i le f`cea tocmai b`g` capulpe u[a dormitorului.

– Hai, mami, gr`be[te-te s` preg`te[ti micul dejun. Le-ampromis lui Chris [i lui David c` ne \ntâlnim la nou` [i jum`tatepentru o partid` de fotbal.

– Nici s` nu te gânde[ti, Edward! \l bomb`ni ea. M-ams`turat s` tot sp`l [orturi [i [osete murdare.

Edward \i zâmbi [i Liz fu din nou frapat` pentru a câta oar`?de asem`narea cu Francisco: acela[i p`r negru, ten oache[ [iacelea[i gene lungi. Cine i-ar fi v`zut \mpreun` nu s-ar fi \ndoitc` sunt tat` [i fiu.

– N-a mai plouat de câteva zile, a[a c` n-o s` ne murd`rim,insist` el.

– M-a[ a[tepta la prea mult de la tine! De ce nu tepasioneaz` [i pe tine un sport „curat”, cum ar fi \notul? oft`Liz, dându-se jos din pat f`r` chef. Acum, du-te [i pune masapân` m` sp`l. Cobor imediat. Prefer s`-mi fac baia mai târziu,când nu m` mai bate nimeni la cap.

|n timpul mesei Edward p`rea \ngândurat.– Nu te sim]i bine? \l \ntreb` \ngrijorat`.


– Poftim? Ah, ba da... m` gândeam la ceva...– Asta observ [i eu, zise Liz, \mpingându-[i farfuria \ntr-o parte

[i punându-[i coatele pe mas`. Acum \mi spui [i mie ce-i cu tine?– P`i... ezit` el. Oricum nu va fi posibil, a[a c` ce rost are...

{tii, e vorba despre ce-ai spus, c` nu m` pasioneaz` un joc„curat”.

Liz \l privi atent`.Presupun c` e ceva ce ]i-ar pl`cea s` faci, dar care cost`

bani, nu?– Mda... dintotdeauna am vrut s` \nv`] s` c`l`resc. Ieri toc-

mai m-am uitat \ntr-o carte despre Andaluzia... scrie c` acoloexist` cai superbi, spuse el entuziasmat.

Liz pufni u[or.– {i, m` rog, de ce te uitai \ntr-o carte despre Spania?Edward se foi stânjenit pe scaun, dar continu` prinzând

curaj:– Tu ziceai c` tata s-a n`scut acolo [i eram curios. Vreau s`

i-o ar`t [i lui Chris, fiindc` m-a tot \ntrebat despre el.– Edward, tat`l t`u a murit [i nu cred c` e o idee prea bun`

s` \ncerci s` cercetezi trecutul! Apoi, pe un ton ceva mai blândv`zându-i mutra bosumflat`: Uite ce e, dac` asta te face fericit,\]i promit c` de \ndat` ce facem rost de mai mul]i bani, te\nscriu la un curs de c`l`rie, dar asta nu se va-ntâmpla nicis`pt`mâna, nici luna viitoare.

– Nu conteaz`, o s` m` gândesc c` se va \ntâmpla cândva.Acum fug s` nu \ntârzii, spuse, \nh`]ând \n drum spre u[`saco[a cu echipamentul de fotbal. Ne vedem la prânz!

50 MARY MORGAN

– Pa, Edward! strig` Liz dup` el. Dac` nu m` g`se[ti acas`când te-ntorci, s` [tii c` sunt la John.

Nu era nevoie s`-[i fac` griji \n privin]a lui Edward. De[isensibil, era un copil cât se poate de normal pentru vârsta lui,\ns` \n urma discu]iei luase o hot`râre de neclintit: de dragullui Edward va accepta invita]ia lui Francisco.

Carlos \i spusese c` dac` se r`zgânde[te, s`-l pe sune avo-cat dar, mai \ntâi, trebuia s`-l anun]e pe John despre decizialuat` [i sim]ea c` nu va fi prea \ncântat.

|ntr-adev`r, dup` cum se a[teptase, John nu era deloc\ncântat c` hot`râse s` plece \n Spania.

– E[ti sigur` c` \n subcon[tient nu nutre[ti speran]a c` ve]ifi din nou \mpreun`? o \ntreb` el privind-o fix \n ochi.

– Oh, iubitule, nu fi prostu]! Nici nu [tii cât \l ur`sc. Chiarcrezi c` a[ avea motive de \mp`care? M-a p`r`sit dup` [ase lunide c`snicie l`sându-m` cu un copil de crescut.

– N-ai uitat nimic? So]ul t`u nu [tie c` Edward e copilul lui[i, dup` câte mi-ai povestit despre el, dac` ar fi [tiut adev`rul,nu te-ar fi p`r`sit.

– M-ar fi p`r`sit dup` ce a[ fi n`scut, [i ar fi luat [i copilul cu el!– Liz, nu te duce! o rug` John, \ndep`rtându-se [i ducân-

du-se s` se uite pe fereastr`.– E vorba numai de bani... \n situa]ia de fa]` nu pot

renun]a la ei. |n fond, n-o s` m` m`nânce, râse ea.– B`nuiesc c` n-o s` te for]eze s` faci ceva \mpotriva

voin]ei tale, dar vizita asta ar putea \ngreuna pronun]areadivor]ului. A]i stat desp`r]i]i nou` ani [i acum vrei s` fii


liber` cât mai repede ca s` te rec`s`tore[ti, nu? {i eu dorescacela[i lucru, iubito. {i o lu` \n bra]e s`rutând-o cu tandre]e.

– Dac` ar fi s` m` gândesc la mine nici nu mi-ar p`sa deb`nii ìa... [tii bine, dar m` simt vinovat` pentru Edward c` \lfrustez de drepturile lui. Când m-am desp`r]it nu am acceptatnici un ban de la Francisco. Cu ace[tia, Edward nu va aveanevoie s` apeleze la veniturile tale...

– Doamne, Liz, o \ntrerupse John nervos, crezi c` Edwardmi se pare o povar`? |l iubesc... cum te iubesc [i pe tine. Vreaus` am grij` de el!

– {tiu, iubitule, nu te enerva. Nu vreau decât ca Edward s`beneficieze de ni[te bunuri materiale pe care le-ar fi avut dacà[ fi r`mas cu Francisco.

– Eu am insistat mereu c` ar fi trebuit s`-i spui c` Edwarde fiul lui [i, din câte \l cunosc de la tine, nici nu i-ar fi trebuitprea mult ca s`-[i dea seama de adev`r. Dar, cum n-ai f`cut-opân` acum, m` gândeam c` nici n-ai s-o mai faci vreodat`...Scoate-l definitiv din via]a ta pe individul `sta!

– E exact ceea ce inten]ionez s` fac... Dup` vizita asta nuvoi mai avea nici un motiv s` iau leg`tura cu el [i-l voi dauit`rii ca [i cum n-ar exista.

– Asta s-o crezi tu! Cu cele zece mii de lire ai lui \n contultù din banc`, va avea preten]ia s`-i dai socoteal` pentrufiecare b`nu] cheltuit, spuse John pe un ton sec, apoi ridicânddin umeri: Dar dac` e[ti atât ner`bd`toare s`-i accep]i oferta,n-am cum s` te-mpiedic. Sper doar ca nici unul dintre noi s`nu regrete aceast` decizie!

52 MARY MORGAN

Capitolul 4

Liz se sim]ea foarte obosit`. Plecase de acas` la [asediminea]a [i gândul revederii o fr`mântase \ntreaga noapte,nel`sând-o s` \nchid` ochii. |n apropiere de Madrid stewarde-sa le spuse s`-[i lege centurile de siguran]`. Preg`tindu-se deaterizare fu cuprins` de nelini[te. Mai c`l`torise de câteva oricu avionul, dar \ntotdeauna acesta fusese momentul \n care ise f`cea fric`. Acum, \ns`, \ncerca s`-[i st`pâneasc` panica. |nziua aceea mai avea de trecut un hop [i dac` nu-[i p`stra con-trolul, la Sevilla ar fi ajuns cu nervii la p`mânt. Gândul i se\ntorcea cu zece ani \n urm`, când venise \n Spania cuFrancisco. Fusese singura dat` când zborul cu avionul \i f`cusepl`cere, el reu[ind s` fac` \n a[a fel \ncât toate temerile s` i separ` ridicole.

Agita]ia din jur o aten]ion` c` deja aterizaser` [i asta f`r`incidente. R`suflând u[urat` se ridic` s`-i urmeze spre u[` peceilal]i pasageri. Acum, c` zborul se sfâr[ise cu bine, se gândi

c` ar fi pl`cut s` viziteze Madridul câteva ore, dar cursa intern`spre Sevilla decola \ntr-o or` [i abia dac` avea timp s`-[i deacu ap` pe fa]` [i s`-[i aranjeze p`rul. |n dou` ore avea s`ajung` le destina]ie.

Avocatul \i spusese c` va veni cineva la aeroport s-o\ntâmpine [i s-ar fi bucurat dac` acea persoan` ar fi fostCarlos, dar avea o presim]ire c`, totu[i, Francisco va fi acela.

O dat` ajuns` \n aeroportul din Sevilla, sim]i c` i se ia ogreutate de pe inim`, când \n grupul de persoane care a[teptaavionul z`ri figura lui Carlos [i-i zâmbi bucuroas`, stârnindinvidia nedisimulat` pe fe]ele celor trei b`rba]i care a[teptaulâng` el.

Carlos privea ca vr`jit silueta zvelt` care se \ndrepta spre el.|n ziua aceea Liz i se p`rea chiar mai frumoas` decât [i-oamintea. Fusta simpl`, bluza cu mâneci scurte [i p`rul strâns\ntr-un coc la ceaf` \i d`dea un aer distins [i plin de prestan]`,dar stârnea [i admira]ie. Francisco fusese nebun! Care b`rbatse \nsura cu o femeie superb` cum era Liz, ca apoi s-op`r`seasc` cu atâta u[urin]`?

– Liz, cât m` bucur s` te v`d! o \ntâmpin` el zâmbindu-ilarg.

– Speram ca tu s` vii s` m` \ntâmpini. {i eu m` bucur s` terev`d. Carlos \i s`rut` mâna, apoi o lu` de bra] [i o conduseafar` din aeroport spre parcarea unde l`sase ma[ina. Deschiseportiera limuzinei gri-metalizat [i o a[tept` pân` se instal` pescaunul din dreapta, apoi b`g` valiza \n porbagaj [i se urc` lavolan.

54 MARY MORGAN

– E superb`! Liz se a[ez` comod pe bancheta ma[inii ele-gante. E un Rolls-Royce, nu?

– Da, râse Carlos, dar nu e al meu. Francisco inten]iona s`vin` s` te ia, dar \n ultimul moment a fost chemat cu treburi\n alt` parte. A insistat s` iau ma[ina lui ca s` c`l`tore[ti con-fortabil. F`cu o pauz` ca s`-[i pun` centura de siguran]`, apoicontinu`: B`nuielile lui s-au adeverit... ca de obicei, dinp`cate. E foarte greu s` discu]i cu el \n contradictoriu. |ntot-deauna \]i d` impresia c` oricât de corecte ]i-ar fi argumentele,\n cele din urm` tot el are dreptate. De-asta, poate, rareorieste contrazis... Tu e[ti o excep]ie. {i \ntoarse capul spre eazâmbind. Familia noastr` te prive[te cu un sentiment derespect, amestecat cu team` [i uimire. |]i dai seama de acestlucru?

Liz surâse, dar nu-i r`spunse. C`zuse \ntr-o pl`cut`letargie. Aerul condi]ionat din ma[in` [i compania relaxant` alui Carlos contrastau cu zarva de afar` [i c`ldura torid` a dup`-amiezii. Se sim]ea ca \nchis` \ntr-un cocon, ferit`, cel pu]inpentru o vreme, de nepl`cerile lumii de afar`.

F`cu un efort s`-[i revin` [i \ntoarse capul spre Carlos.– Mi-ar pl`cea s` vizitez Sevilla. Crezi c` spre sfâr[itul

s`pt`mânii ne-am putea \ntoarce aici?– A[ fi fericit s` te \nso]esc... sunt multe lucruri interesante

de v`zut.– E[ti foarte amabil, zise ea \ncântat`. Ie[ir` din ora[ [i Liz se

\nvior` privind curioas` peisajul ce se desf`[ura sub soarelecanicular. M` \ntreb cum, totu[i, mai cresc plantele \n ar[i]a asta.


– E adev`rat c` aici solul e uscat [i greu de cultivat, dar noisuntem noroco[i c` avem podgoriile \n valea râuluiGuadalquivir, unde p`mântul e cel mai fertil din ]ar`.Francisco \]i va explica mai clar cum e cu p`mântul... are sim]ulpropriet`]ii mult mai dezvoltat decât al meu. Apoi, f`cu opauz`, cùtându-[i cuvintele. Fiul tù... ai g`sit cu cine s`-l la[i?

– Da, cu John Spencer, b`rbatul cu care sper s` m`c`s`toresc.

– E bine c` bìatul va avea un tat`.Carlos nu \ncerc` s` rup` t`cerea ce se l`sase \ntre ei, iar Liz

\ncepu s` se gândeasc` la nodul din capul pieptului, ce deve-nea tot mai dureros pe m`sur` ce se apropiau de destina]ie.

Dar când ajunser` la Riera nu-i trebui s` arunce decât o sin-gur` privire \n jur ca s` dea uit`rii toate gândurile despresenza]ia nepl`cut` din stomac. |n mijlocul acelei regiuni aridese \ntindea o oaz` de verdea]`, \ntr-o simfonie de culori, deplante exotice [i vegeta]ie luxuriant`. Extaziat`, nu-[i revenidecât atunci când Carlos frân` brusc [i opri motorul.

– Acum cine e acas`? S-a \ntors mama ta?– Nu, e \nc` la Madrid, la sora ei. Nu-]i fie team`, \n afar`

de mine [i Francisco nu mai e decât Marisa, sora noastr` ceamic`. Cred c` deja ne-a[teapt`, fiindc` era ner`bd`toare s`te-ntâlneasc`.

– Am cunoscut-o rândul trecut, când i-am vizitat pe p`rin]iitì la Madrid, dar nu mi-o mai amintesc bine. Oricum, \nultimii nou` ani s-a schimbat mult. Acum e o adev`rat`domni[oar`.

56 MARY MORGAN

– A[a e, \i confirm` Carlos. Hai s` intr`m \n cas`. |nùntrue mult mai r`coare. {i \i ]inu portiera deschis` ca s` coboare,dar lui Liz \i disp`ru surâsul de pe buze de \ndat` ce z`ri silue-ta b`rbatului \nalt care ie[ea de sub porticul uneia dintrecl`diri. |n timp ce Carlos \[i saluta fratele, Liz apuc` s`-[i com-pun` o min` indiferent`.

– Francisco, v`d c` ]i-ai terminat mai repede treburile, ziseCarlos.

– Da, r`spunse acesta [i, imediat, \[i \ndreptàten]ia asupra lui Liz \n fa]a c`reia s` \nclin` scurt.Regret c` n-am putut veni s` te \ntâmpin personal. }i-aexplicat Carlos c` am fost chemat \n ultimul moment s`rezolv o problem`.

– Mi-a... explicat, reu[i Liz s` r`spund`, pe acela[i tonrece, oficial, pe care \i vorbise Francisco dar, \n sinea ei eranervoas` [i dezam`git`. Dac` \[i \nchipuise c` Francisco se vapurta prietenos, renun]` imediat la idee. O strìn` s` fi fost [itot ar fi \ntâmpinat-o cu mai mult` c`ldur`.

Francisco \i f`cu semn s`-l urmeze \n hol [i Liz \l \nso]i,p`[ind cu un aer sfid`tor \naintea lui. Sim]indu-i \n spateprivirea, se \ntoarse brusc [i se uit` la el ridicând dinsprâncene \ntreb`tor.

– S-a-ntâmplat ceva?– Nu! r`spunse el scurt [i \ntoarse capul când \n hol \[i f`cu

apari]ia o femeie brunet` [i corpolent`.– Ana te va conduce \n apartamentul tù [i-]i va aduce de

bùt ceva r`coritor. Dup` cum [tii deja, \n Spania cina se


serve[te târziu, a[a c` pân` atunci vei avea timp s` teodihne[ti. {i ad`ug` dup` o pauz` scurt`: Dac` e[ti de acord,a[ vrea s` vorbesc cu tine \nainte de cin`. S` zicem la nou` [ijum`tate, \n bibliotec`.

Liz realiza, o dat` \n plus, c` totul fusese pus la cale \nainteca ea s`-[i dea acordul [i c` Francisco era foarte sigur de sine,dar \n clipa aceea o gustare [i pu]in` odihn` chiar i-ar fi prinsbine.

– Cum dore[ti, \i zise, apoi se lu` dup` menajera care oconduse la etaj \n apartamentul care nu era format nu doardintr-un dormitor [i o baie, cum se a[teptase, ci [i un salonelegant, decorat \n nuan]e de verde, albastru [i alb. Balconuldormitorului d`dea \n curtea interioar`, plin` de flori al c`rorparfum \nmiresma aerul.

Ana deja \ncepuse s`-i despacheteze valiza, atârnând peumera[ele uria[ului dulap \ncastrat \n perete cele câteva hainepe care le luase cu ea.

– Celelalte lucruri vi le aranjez când sosesc de la aeroport[i celelalte bagaje.

– A``... asta-i tot ce-am luat cu mine. Nu mai am alte valize,\i explic` Liz ro[ind u[or. Nu stau decât câteva zile...

– Am \n]eles, señora... Ah, uita]i, au sosit b`uturiler`coritoare. Dori]i s` mânca]i aici, sau \n salon? o \ntreb`,\n timp ce o servitoare tân`r` intra cu c`ruciorul perotile.

– Aici, te rog! spuse Liz, aruncând o privire spre patul con-fortabil, acoperit cu o cuvertur` alb`.

58 MARY MORGAN

– Am s` trimit o fat` s` v` trezeasc` pentru cin`.– Mul]umesc... ah, era s` uit... trebuie s`-l v`d pe so... pe

señor Francisco \nainte de cin`...– Si, don Francisco mi-a spus. Nu v` face]i griji, totul e

aranjat.Dup` ce menajera ie[i, Liz gust` din mâncarea delicioas` [i

b`u dou` c`ni cu ceai, apoi se desc`l]`, se dezbr`c` de hainele[ifonate \n care c`l`torise [i se strecur` sub cuvertur` \n a[ter-nuturile r`coroase de m`tase, adormind aproape imediat.

Se trezi odihnit` [i gata s` \nfrunte chinul revederii \ntrepatru ochi cu Francisco. Lâng` pat v`zu o tav` cu ceaiproasp`t, iar din baie se auzea apa curgând.

Ana ap`ru \n prag.– V-a]i trezit! Baia este gata. S` v` preg`tesc hainele pentru

disear`?– Nu... nu e nevoie. {i... \]i mul]umesc pentru ceai... e deli-

cios, spuse Liz sorbind din cea[c`.– M` bucur, señora, zise menajera cu zâmbetul pe buze.

Vin mai târziu s` v` conduc la don Francisco, mai spuse\nainte s` ias` din dormitor.

Liz mai r`mase \n pat uitându-se \n jur la luxul cu care nuera obi[nuit`, apoi se d`du jos [i intr` \n baie, unde Ana l`saseapa s` curg` \n cad` peste s`rurile parfumate, gândindu-se cuce o s` se \mbrace. Nu-i era greu s`-[i aleag` din garderob`toaleta pe care o va purta \n seara aceea. Probabil c` se va\mbr`ca \n rochia bleumarin cu alb, mulat` pe corp, care, de[inu era foarte elegant`, \i eviden]a silueta supl`.


|[i amintea cu nostalgie toaletele scumpe pe care le l`sasecu nou` ani \n urm` \n apartamentul din Londra. Fire[te,acum ar fi fost complet demodate [i nepotrivite pentru noulei stil de via]`. Un copil era mai u[or de crescut \mbr`cat` \nblugi [i pulov`r, decât \n bl`nuri de nurc` [i diamante.

Dup` ce ie[i din baie scoase rochia din dulap [i o \ntinsecu grij` pe pat, apoi \[i perie p`rul [i-l strânse la spate \nobi[nuitul coc [i \ncepu s`-[i fardeze pleoapele cu o umbr` degri, pentru a-i pune \n eviden]` albastrul ochilor. Privindu-se\n oglind` trebui s` recunoasc` faptul c` avea noroc cu un tenneted, perfect, pe care nu era nevoie s`-l retu[eze. Imagineadin oglind` ar`ta o femeie elegant` [i sigur` de sine, dar \nsinea ei, la gândul revederii cu Francisco de Riera, era foartenervoas`.

{irul gândurilor ei fu \ntrerupt de o u[oar` b`taie \n u[`,apoi Ana intr` \n dormitor.

– Señora, don Francisco m-a rugat s` v`d dac` sunte]i gata.– Da, sunt.– V` rog s` m` urma]iFrancisco o a[tepta \n bibliotec`, rezemat lene[ de perete

[i uitându-se pe fereastr`, afar`, \n curte. Când Liz intr`, plec`de la geam [i sub privirea lui rece, indiferent`, ea se str`dui s`r`mân` calm`.

– Ia loc, te rog, zise Francisco ar`tându-i un scaun \n drep-tul biroului. Sunt câteva probleme pe care vreau s` le discutcu tine... lucruri de care s` ]ii seama \n timpul [ederii tale aici,ad`ug`, continuând s-o fixeze cu privirea, cu un aer arogant.

60 MARY MORGAN

Vorbele lui o f`cur` s`-[i \ndrepte umerii [i s`-[i ridiceb`rbia sfid`tor, hot`rât` s` nu se lase intimidat` de atitudinealui impertinent`.

– Nu pot s` cred c` dup` atâ]ia ani mai avem ceva de dis-cutat. Tonul ei era voit rece [i avu satisfac]ia s`-l vad`strângând din buze.

– Vreau s`-]i retragi ac]iunea de divor], zise el brusc [i\nainte ca Liz s` spun` ceva, continu`: Las`-m` s`-]i explic\nainte s` ripostezi. Nu-]i fie team` c` a[ inten]iona s` re\nnodvreo rela]ie intim` cu tine... Nu m` mai interesezi ca femeie.Orice dorin]` \n sensul `sta a disp`rut cu mul]i ani \n urm`,de asta fii sigur`, \ns` ideea divor]ului \mi displace. Nu e \nspiritul familiei noastre [i n-am de gând s` schimb tradi]ia.

– Dar cu siguran]` c` \]i dore[ti copii... adic`...Francisco o privi acuzator.– Da, mi-ar fi pl`cut s` am un fiu, dar n-a fost s` fie a[a.

Carlos va fi mo[tenitorul meu, iar copiii lui ne vor ducenumele mai departe. |n fa]a lui Dumnezeu tu e[ti so]ia mea [ia[a vei r`mâne pentru totdeauna! Desigur, pentru ca totul s`r`mân` neschimbat \]i voi oferi o sum` de bani substan]ial` cucare s` te descurci mult mai bine decât pân` acum, zise pe unton arogant, convins c` planul lui nu va \ntâmpina nici unrefuz.

– Mi-e team` c` dac` acesta este singurul motiv pentru carem-ai invitat s` vin aici, mi-am irosit timpul, iar tu banii, replic`Liz, reu[ind s`-[i p`streze calmul aparent. N-am nici cea maivag` inten]ie s` renun] la ac]iunea de divor], iar dac` te cram-


ponezi de o asemenea... scuz` pentru a nu te rec`s`tori, n-aidecât, eu am s-o fac de \ndat` ce se termin` divor]ul. Acum, terog s` m` scuzi... {i se ridic` s` plece, \ns` Francisco ajunsemai repede la u[` [i-i t`ie calea.

– Nu prea cred... morm`i el, t`r`g`nând cuvintele. |nc`n-am terminat discu]ia. Apoi, privind-o mali]ios: |]i m`rturi-sesc c` m-ai surprins. Nu [tiam c` vrei s` te rec`s`tore[ti. Suntmai pu]in informat decât credeam.

Liz f`cu un efort s`-[i recapete controlul [i s`-i \ntoarc`privirea impertinent`.

– Trebuie s`-]i fie foarte clar c` vreau s` divor]ez ca s` m`rec`s`toresc.

– Chiar m`-ntrebam, dup` ce ai refuzat prima oar` s` vii \nSpania, dac` nu cumva ai reu[it s` mai fraiere[ti vreun tont cubani. Liz strânse din buze furioas` [i f`cu un gest s` ias`, darFrancisco nu se clinti din u[`, ci doar \i zâmbi flegmatic. Carlosm-a asigurat c` nu aveai aspectul unei femei \ntre]inute de unb`rbat cu posibilit`]i financiare, dar se pare c` a apreciat gre[it.Din curiozitate, spune-mi [i mie de ce, dup` ce ne-am desp`r]it,nu te-ai m`ritat cu Mellor? Farmecele tale nu l-au mai atras, saubanii lui nu ]i-au mai fost de-ajuns? Poate c` aspiri la mai mult.

– Cum \ndr`zne[ti s`-mi vorbe[ti a[a? E[ti egoist, un omlipsit de suflet! Las`-m` s` ies... ai auzit? strig` furioas`, f`r` s`se team` când el se apropie cu un aer amenin]`tor, darinstinctul de conservare, \nc` treaz, o f`cu s` se retrag`, invo-luntar, \ntr-o parte. Las`-m` s` ies, Francisco! Te rog, las`-m`!N-ai nici un drept s` m` \mpiedici...

62 MARY MORGAN

– N-am nici un drept? Te asigur c` am tot dreptul s` facce vreau cu tine. |n]elegi? {i, oprindu-se lâng` ea, o prinsede bra]e [i o trase lâng` el. Poate c` ar trebui s` ]i-odemonstrez chiar acum, mârâi el. }i-ar pl`cea, scump`so]ioar`? N-ai vrea s` r`mâi \ns`rcinat` cu b`rb`]elul t`uiubit?

|n timp ce vorbea, Francisco \[i apropie fa]a de a ei.Gura i se strâmbase de furie [i privirea \i sc`p`ra scântei.Liz se uit` la el cu ochi mari care implorau, pentru c` elchiar p`rea c` vrea s`-[i pun` \n practic` amenin]area.Când o strânse \n bra]e Liz \i sim]i trupul \ncordat [i inimab`tându-i lâng` a ei.

Câteva clipe Francisco \i privi cu o expresie ciudat` buzelecare tremurau [i Liz se sim]i topindu-se \n \mbr`]i[area lui.{tia c` dac` el ar fi for]at-o, nu i s-ar fi putut opune,recunoscând \n sinea ei c` nimic nu-[i dorea mai mult decâts` simt` gura aceea crud` devorându-i buzele [i palmelemângâindu-i trupul.

– Te rog, Francisco, [opti pe un ton f`r` s` vrea provoca-tor, desf`cându-[i buzele \ntr-o invita]ie nedorit`.

– Madre de Dios, Lizbeth! murmur` el \mpingând-o brutal\ntr-o parte.

Oh, Doamne, ce proast` fusese! N-ar fi trebuit s` vin` \nSpania; John avusese dreptate. {i se cutremur` la gândul c`,f`r` s` vrea, \i f`cuse avansuri lui Francisco.

Aruncându-i o ultim` privire disperat` lui Francisco, carese uita \ncruntat pe fereastr`, se repezi \n hol [i urc` sc`rile


cu picioarele tremurânde [i lacrimile curgându-i pe obraji, abiaa[teptând s` se refugieze \ntre cei patru pere]i ai dormitorului.

Se trezi la zgomotul jaluzelelor ridicate [i se \n`l]` \n capuloaselor, ca imediat s` se strecoare sub cear[af, sco]ând un]ip`t scurt de surpriz` când \[i d`du seama c` este completdezbr`cat`. |n primul moment nu-[i aminti s` se fi dezbr`catsingur`, ori s` se fi urcat \n pat apoi, revenindu-i \n minte,treptat, \ntâmpl`rile din seara trecut`, avu sentimentul unuidezastru, motiv pentru care nu-i putu r`spunde Anei peacela[i ton când aceasta o salut` vesel`.

– V-am trezit prea devreme, señora? zise femeia, apropiin-du-se de pat. |mi pare r`u! Am s` iau tava, cobor jaluzelele [ipute]i dormi \n continuare.

– Nu, nu-i nevoie, Ana. M` simt perfect, \ns`, pentru oclip`, n-am [tiut unde m` aflu. ~``... \mi pare r`u c` asear` ampierdut cina. S-a sup`rat cineva...?

– Nu, señora. Señor a explicat c` sunte]i obosit` [i c` v-a]iculcat. Mai târziu am venit s` v`d dac` dori]i cina \n camer`dar \nc` dormea]i. Acum v-am adus micul dejun gândindu-m`c` v` e foame.

– Mul]umesc, Ana. Ai f`cut foarte bine.Când ie[i din baie menajera deja plecase. Probabil c` ea o

\ntinsese \n pat cu o sear` \n urm`. |n timp ce-[i turna cafeaua\n cea[c`, se uit` la ceasul de pe noptier` [i aproape c` sc`p`din mân` cafetiera. Era dou`sprezece f`r` zece! La ora aceeachiar nu-[i mai putea aranja \ntoarcerea \n Anglia, a[a cumhot`râse pentru ziua acee

MARY MORGAN - cartidedragostepdf.files.wordpress.com · va minute. R`suflând u[urat` intr` \n...

Documents

Transcript of MARY MORGAN - cartidedragostepdf.files.wordpress.com · va minute. R`suflând u[urat` intr` \n...