A TREIA EUROP|aman.ro/betawp/wp-content/uploads/ebook/polirom/vecinii_lui_kafka.pdfRomanul unei...

A TREIA EUROP|

2 The Neighbors of Franz Kafka

Colecþia „A TREIA EUROPÃ” apare în cadrul programului cu acelaºi nume al

Fundaþiei pentru o Societate Deschisã

Redactor : Gabriela Scurtu Ilovan

Colecþie coordonatã de Adriana Babeþiºi Cornel Ungureanu

© by POLIROM Co SA Iaºi, 1998

Editura POLIROMIaºi, B-dul Copou nr. 3, P.O. Box 266, 6600

Bucureºti, B-dul I.C. Brãtianu, nr. 7

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale :TISMÃNEANU, VLADIMIR

Vecinii lui Franz Kafka. Romanul unei nevroze=Neighbors of Franz Kafka. The novel of a neurosis/

Vladimir Tismãneanu, Mircea Mihãieº;Iaºi : Polirom, 1998, Ed. bilingvã

144 p. 18 cm – (A TREIA EUROPÃ),ISBN : 973-683-172-8

I. Mihãieº, Mircea1. Kafka, Franz

CIP : 859.0-31=20=590Printed in ROMANIA

3Vecinii lui Franz Kafka

Vladimir Tism\neanu Mircea Mih\ie[

POLIROM1998

Vecinii lui Franz KafkaRomanul unei nevroze

The Novel of a Neurosis

The Neighbors of Franz Kafka•

Edi]ie bilingv\/Bilingual edition


VLADIMIR TISMÃNEANU (b. July 4th, 1951). Graduatedfrom the University of Bucharest, the Faculty ofPhilosophy. Ph. D. degree in philosophy. Professor ofGovernment at Maryland University, College Park.Books published: The Crisis of Marxist Ideology inEastern Europe. The Poverty of Utopia (1988), LatinAmerican Revolutionaries (1990, in collaboration), InSearch of Civil Society (1990), Convicted to Happines.The Communist Experiment in Romania (1991),Debates on the Future of Communism (1991, incollaboration), The Ash Guillotine (1992), ReinventingPolitics. Eastern Europe from Stalin to Havel (1992),The Archaeology of Terror (1992), The Phantom ofGheorghiu-Dej (1995), The Irrepeatable Past (1995),The Totalitarian Night (1995), Political Culture andCivil Society of the Former Soviet Union (1995), TheFancy Dress Ball (1996), Fantasies of Salvation (1998).

MIRCEA MIHÃIEº (b. January 1st, 1954). Editor--in-Chief, Orizont magazine. Ph. D. in Philology,University of Bucharest. Associate professor of Englishand American literatures at Timiºoara University.Books published: Vigil in the Mirror (1989), The Bookof Failures. An Essay on Re-writing (1990), The Womanin Red (1990, in collaboration), The Raw/CruelBooks. Literary Diaries and Suicide (1995). Inter-viewed Vladimir Tismãneanu, for The Fancy DressBall (1996). He translated and wrote the foreword toLeon Wieseltier’s Against Identity (Romanian version,1997). Published a textbook on English Literature,Victorian Fiction (1998).


VLADIMIR TISMÃNEANU (n. 4 iulie 1951). Absolvental Facultãþii de filosofie a Universitãþii din Bucureºti.Doctor în filosofie. Profesor de ºtiinþe guvernamentalela Universitatea din Maryland, College Park. Autoral volumelor The Crisis of Marxist Ideology in EasternEurope. The Poverty of Utopia (1988), Latin AmericanRevolutionaries (1990, în colaborare), In Search ofCivil Society (1990), Condamnaþi la fericire. Expe-rimentul comunist în România (1991), Debates onthe Future of Communism (1991, în colaborare),Ghilotina de scrum (1992), Reinventing Politics.Eastern Europe from Stalin to Havel (1992), Arheologiaterorii (1992), Fantoma lui Gheorghiu-Dej (1995),Irepetabilul trecut (1995), Noaptea totalitarã (1995),Political Culture and Civil Societies of the FormerSoviet Union (1995), Balul mascat (1996), Fantasiesof Salvation (1998).

MIRCEA MIHÃIEº (n. 1 ianuarie 1954). Redactor ºefal revistei Orizont. Doctor în filologie al Universitãþiidin Bucureºti. Conferenþiar la catedra de limba ºiliteratura englezã a Universitãþii din Timiºoara. Apublicat volumele: De veghe în oglindã (1989), Carteaeºecurilor. Eseu despre rescriere (1990), Femeia înroºu (1990, în colaborare), Cãrþile crude. Jurnalulintim ºi sinuciderea (1995). A realizat, împreunã cuVladimir Tismãneanu, volumul de interviuri Balulmascat (1996). A tradus ºi prefaþat cartea lui LeonWieseltier, Împotriva identitãþii (1997). Autor alcursului de literaturã englezã Victorian Fiction (1998).


The Neighbors of Franz Kafka

The Novel of a Neurosis


Vecinii lui Franz Kafka

Romanul unei nevroze


*

As you get out from the subway, you runinto the legs of the equestrian statue of KingVáclav. You know then you are in Prague.During a summer day, the statue is covered byflowers, a Christ-like picture that furtherenhances the sentiment of historical surreality.The joke in one of Kundera’s novels will seemsomewhat far-fetched : no one vomits there anymore, or who knows, there may be some vomit-ing in the offing. After all, the flowers witheraway, as the illusions of the evanescent Pragueexhilaration. (As the Kundera story goes : oneguy, during Communism, stays in WenceslasSquare and throws up. A passer-by looks athim and comments : I know what you mean.)


*

Cum ieºi din metrou, ajungi la picioarelestatuii ecvestre a regelui Václav. ªtii atunci cãte afli la Praga. În timpul verii, statuia eacoperitã de flori, o imagine aproape cristicã,sporind senzaþia de suprarealitate istoricã.Gluma dintr-unul din romanele lui Kunderaîþi va apãrea oarecum nepotrivitã : nimeni numai vomitã aici sau, cine ºtie, poate vomitã peundeva prin preajmã. La urma urmelor, florilear putea sã se ofileascã, asemenea trecãtoareiveselii pragheze. (Anecdota lui Kundera e urmã-toarea : un individ, în perioada comunistã, stãîn Piaþa Venceslas ºi vomitã. Un trecãtor îlpriveºte ºi comenteazã : Înþeleg ce vrei sã spui.)

1 0 The Neighbors of Franz Kafka

*

In winter, there will be fewer flowers. Butone could find a tiny coloured poster repre-senting the new Wenceslas, with a wry smileand barely knowing the reason to be there. Hiswords, uttered two or three years ago, may bethe possible answer : “In November 1989, whenthousands of printed and hand drawn postersexpressing the real will of citizens were hang-ing on the walls of our towns, we recognizedwhat power is hidden in their art”. The newWenceslas is Havel, and maybe the littlecolored poster with his face is a sign of themuch-acclaimed “will of the people”. Or, maybe,it is the last sign of normalcy in a country thatseemed to justify the highest hopes for theregion ?

1 1Vecinii lui Franz Kafka

*

Iarna, florile vor fi mai puþine. Dar veiputea descoperi un mic poster colorat repre-zentându-l pe noul rege Venceslas, zâmbindstângaci, de parcã n-ar fi ºtiut de ce se aflãacolo. Cuvintele lui, rostite cu câþiva ani înainte,pot fi rãspunsul potrivit : „În noiembrie 1989,când mii de afiºe tipãrite sau desenate de mânãexprimând adevãrata voinþã a cetãþenilor aufost lipite pe zidurile oraºelor noastre, ne-amdat seama ce putere e ascunsã în arta lor”.Noul Venceslas e Havel ºi poate cã micul postercolorat reprezentându-i chipul e un semn almult-lãudatei „voinþe a poporului”. Sau, poate,e ultimul semn de normalitate într-o þarã carepãrea sã justifice cele mai înalte speranþepentru întreaga zonã ?


*

As you walk the whole length of VáclavskeNamesti, cross Charles Bridge and reach theCastle, you have the sudden feeling that Pragueis only a fictitious gate toward something else.And that, leaving behind glorious vestiges anddespondent ruins, you touch the reality ofCentral Europe : a province of dreams, neu-roses, anxieties, and far too many suicides.This is the place where the myth of the Castlewas imagined : a terrifying symbol of aliena-tion, and this is also the place where a Castlewas recovered by the villagers : “People, yourgovernment has come back to you !”.


*

Strãbãtând de la un capãt la altul VáclavskeNamesti, traversând podul Carolus ºi ajun-gând la Castel, îþi dai dintr-o datã seama cãPraga e doar poarta fictivã spre altceva. ªi cã,lãsând în urmã glorioasele vestigii ºi ruineledeprimante, atingi însãºi realitatea EuropeiCentrale : o provincie a viselor, a nevrozelor, aneliniºtii ºi a mult prea multor sinucideri. Aicis-a zãmislit mitul Castelului : un simbol înfri-coºãtor al înstrãinãrii. Dar acesta este ºi loculîn care un Castel a fost recâºtigat de locuitori :„Concetãþeni, guvernul vostru s-a întors la voi !”.


*

At a hair’s breadth form the Castle is theGolden Lane, the street where, at number 22,Franz Kafka lived. A Lilliputian street, a “gasse”as one sees in some distant neighborhoods ofVienna, a sketchy and ironical Disneyland ofthe ghetto. The mediaeval mind lingers herein its miniature version, reminiscent of a bygoneworld, surviving only in symbols both elemen-tary and expressive. Kafka’s little home, withits back windows facing a precipice, thusembodies duality : the front is reassuring andcalm, and even shining. The back, like thehistory of this region, is abysmal, and dark,and tenebrous (Lukács writing to Adorno andHorkheimer, but, implicitly, to Benjamin, orBroch, or Roth, or Musil : “You have rentedyour rooms in the Grand Hotel Abyss...”). LikeCentral Europe – but it is Central Europe –this house is a magic point : an alchemy ofspace and sentiments. It is simultaneouslycenter and periphery, and one barely knowswhere the border line lies. Here, no stabilityand no certainty, the solid attributes of a“center”, are allowed.


*

La doi paºi de castel se aflã Uliþa Alchimiº-tilor, strada pe care, la numãrul 22, a locuitFranz Kafka. O stradã liliputanã, o „Gasse”din cele pe care le întâlneºti pe la periferiileVienei, un Disneyland sumar ºi ironic alghetoului. Spiritul medieval subzistã aici înversiune miniaturalã, reamintind de o lumeapusã, supravieþuind doar prin simboluri înegalã mãsurã primordiale ºi expresive. Cãsuþalui Kafka, ale cãrei geamuri dau înspre oprãpastie, întruchipeazã aceastã dualitate :partea din faþã e îmbietoare ºi calmã, ba chiarstrãlucitoare. Partea din spate, ca însãºi isto-ria locului, e prãpãstioasã, întunecoasã ºitenebroasã (Lukács scriindu-le lui Adorno ºiHorkheimer, dar, implicit, ºi lui Benjamin saului Broch sau lui Roth sau lui Musil : „Aþiînchiriat camere în Marele Hotel Abis…”).Asemeni Europei Centrale – dar aceasta eEuropa Centralã – casa ar fi un punct ferme-cat : o alchimie a spaþiului ºi a sentimentelor.Ea este, simultan, centru ºi periferie, încâtaproape cã nu-þi poþi da seama unde e liniagraniþei. Aici, stabilitatea ºi siguranþa, solideleatribute ale „centrului”, nu au cãutare.


*

Indeed, why look for definitions or taxo-nomies when all is already so essentiallydesigned ? The very geography of the space, itsinvisible structure is already a map, and evena compelling one. You enter the little hut – itis not a real house, after all – and everythingis at hand : the books, the dusty pictures, andthe petrified Zeitgeist of a vanished history. Isthis dusky reality Central Europe ? Certainly,and then there is no point in further inqui-sitions about its meaning. Central Europe isthis collection of inane symbols, a matrix ofserpentine streets, dashed dreams, fulfillednightmares, pictures of obscurity and impos-sible escapes. The poster is here, vague, amirror of the past, Milena’s smile, or maybeHavel’s.


*

La urma urmelor, de ce sã cauþi definiþiiºi sã încerci clasificãri, când totul e atât delimpede înfãþiºat ? Însãºi geografia spaþiului,structura ei invizibilã alcãtuiesc o hartã, ºiîncã una impresionantã. Intri în scunda con-strucþie – de fapt, nu e o casã propriu-zisã –ºi totul se aflã la îndemânã : cãrþile, fotografiilecolbuite, împietritul Zeitgeist al unei istoriiapuse. Sã fie aceastã realitate întunecatã EuropaCentralã ? Fãrã îndoialã, ºi prin urmare numai are nici un rost sã pui întrebãri în legãturãcu semnificaþia ei. Europa Centralã e chiaraceastã colecþie de simboluri ale inutilitãþii, oîncrengãturã de strãzi întortocheate, de visesfãrâmate ºi coºmaruri devenite realitate, ima-gini ale întunericului ºi imposibilei evadãri.Aici, posterul e neclar, o oglindã a trecutului,zâmbetul Milenei – sau poate al lui Havel.


*

Images summon up each other. Havel’slonely tiny poster hanging in the vicinity ofSaint Wenceslas’ monument – think big, thinksmall – is only an element of the spontaneousoutburst of this non-theatrical drama. Althoughnobody wrote it, the dramaturgy is even moresophisticated than the one of the mediaevalcarnivals. Thanks to the aesthetics of libera-tion, militancy becomes an art. Another famousposter shows the double image of the president,where one single character can drasticallychange the sense not only of the picture, butof history as well : Havel to the Castle becomes,due to an accented “e,” Havel’s in the Castle.A Castle still haunted by Kafka’s shadow, theunknown neighbor from 22, Golden Lane.


*

Imaginile se cheamã una pe alta. Miculposter stingher al lui Havel atârnând lângãmonumentul Sfântului Venceslas – viziune largã,viziune îngustã – este doar un element al izbuc-nirii spontane a acestei drame ne-teatrale.Deºi n-a fost scris de cineva anume, scenariule chiar mai sofisticat decât cel al carnavalurilormedievale. Datoritã esteticii eliberãrii, mili-tantismul a devenit artã. Un alt poster celebruînfãþiºeazã dubla imagine a preºedintelui :schimbarea unei singure litere a textului înso-þitor modificã nu doar sensul imaginii, dar ºial istoriei : Havel la castel devine, prin punereaunui accent pe litera e, Havel este la Castel.Un Castel bântuit ºi acum de umbra lui Kafka,neºtiutul vecin de la numãrul 22 al UliþeiAlchimiºtilor.


*

A letter, an image changed the fate of thesenations : Havel entered the Castle. Is this aform of freedom ? Or, rather, one of the expres-sions of Hegel’s cunning of reason, a joke thatno tormentor could have concocted in order tokeep handcuffed the man who they so oftenincarcerated. For (Franz) Joseph K., thecastle – without any doubt, precisely this one,foreboding but also reassuring, like the dualmonarchy with its protection of the besiegedminorities and threatened insurance compa-nies – remains a maze with a hidden andperhaps never accessible sense. Is it now, forVáclav H., the intermezzo between one dreamand another ? Or, as in George Konrád’s vision,the ultimate stage of a world historical des-tiny : Not so long ago, the powers that besilenced him and locked him up from time totime. Now Havel is in the Castle. Over there,the Castle, rising above Prague, and inside itthe man whom the people of Prague haveaccepted in their hearts as their spokesman.


*

O literã, o imagine au schimbat soartaacestor naþiuni : Havel a pãtruns în Castel.Este aceasta o formã a libertãþii ? Sau, maidegrabã, una din vicleniile hegeliene ale raþiu-nii, o glumã pe care nici un torþionar nu ºi-arfi putut-o imagina pentru a-l þine înlãnþuit peomul pe care l-au încarcerat atât de des. Pentru(Franz) Joseph K., castelul – dincolo de oricedubiu, chiar acesta, ameninþãtor ºi protector,asemeni monarhiei dualiste, ce apãra mino-ritãþile ameninþate ºi ameninþa companiile deasigurãri – rãmâne un labirint cu o semni-ficaþie ascunsã ori poate niciodatã accesibilã.Sã fie el acum, pentru Václav H., rãgazul dintreun vis ºi altul ? Sau, ca în viziunea lui GyörgyKonrád, stadiul suprem al unui destin istoric :nu cu multã vreme în urmã, Puterea îi astupagura ºi îl trimitea la puºcãrie. Acum, Havel seaflã în Castel. Acolo sus, Castelul, înãlþându-sedeasupra oraºului, iar în el omul pe care cetã-þenii Pragãi l-au acceptat din inimã spre a lefi purtãtor de cuvânt.


*

Myth and magic are of primary importance,and the Czech writer who goes home weekendsto write his next speech since he wants to readhis own text, and who truly writes what hethinks, has become the symbol of CentralEurope’s non-violent democratic change thatinitiates us as authentic citizens of this ancientcontinent, granting us our individuality in ourown home.

Havel has particular dreams these days : hesits on a prison bunk and tells his cellmatesthat, to be sure, he used to be the President.They shake their heads, laugh, and point theirindex fingers at their foreheads : “What is it,Vasek, has the clink affected your brain ?”.


*

Mitul ºi magia au o importanþã covârºi-toare, iar scriitorul ceh care merge acasã lafiecare sfârºit de sãptãmânã pentru a-ºi scrieurmãtorul discurs, pentru cã vrea sã-ºi citeascãpropriul text, ºi care scrie chiar ceea ce gân-deºte, a devenit simbolul schimbãrilor demo-cratice non-violente din Europa Centralã, carene transformã în cetãþeni adevãraþi ai acestuibãtrân continent, conferindu-ne propria noastrãindividualitate în propria noastrã casã.

Havel are în aceste zile un vis straniu : e înînchisoare, stã pe marginea patului ºi le poves-teºte tovarãºilor de celulã cã, fãrã nici o îndo-ialã, a fost preºedintele þãrii. Colegii dau dincap, râd ºi fac semn cu arãtãtorul spre frunte :„Ce e, Vasek, închisoarea te-a fãcut sã-þi pierziminþile ?”.


*

What is dream and what is reality in Havel’sCentral European blueprint ? Should the callsfor civility, for a new politics rooted in truth,coming from the depths of the Bestiarium beseen as the prologue of a Resurrection, orrather expressions of historical impotence ?Will the real individuals, the makers of History(and its victims, to be sure) renounce theirpetty tribal allegiances for the sake of Havel’s(or Kant’s, or Walter Rathenau’s) dreams ofeternal peace ? Can a liberated polis offerenough of a shelter, or safe haven, for thebeleagued, uprooted individual in order for himor her to give up the need for collectivepageants ? Can salvation be guaranteed bymemory, especially if this memory is oftenbleeding from countless unhealed wounds ?What is then dream and what is reality in thevery idea of Central Europe ? Is this only theglimmering fantasy of a dissident whose biogra-phy evolves from one prison term to another ?At a higher level – the one that we still callhistory – does the fate of Central Europeandissent reproduce the tragic fate of the region ?Undoubtedly, Václav Havel is not the onlyexemplary intellectual of the communist stageof Central European history. One can think ofLudvik Vaculik, or János Ki‹, or Paul Goma,or Adam Michnik.


*

Ce e vis ºi ce realitate în proiectul central--european al lui Havel ? Sã fie oare apelurilela civilitate, la o nouã politicã înrãdãcinatã înadevãr, izvorând din adâncimile Bestiariumului,prologul Învierii sau mai degrabã al neputinþeiistorice ? Vor renunþa indivizii, cei care facIstoria (dar ºi victimele ei, desigur) la micilelor fixaþii tribaliste de dragul viselor pãciieterne ale lui Havel (sau Kant ori WaltherRathenau) ? E în stare o cetate eliberatã sãofere refugiu sau adãpost sigur individuluidezrãdãcinat ºi neputincios pentru a-l face sãrenunþe la nevoia exhibiþionismelor colective ?Poate memoria sã garanteze salvarea, mai alesatunci când aceastã memorie sângereazã ade-seori din nenumãrate rãni nevindecate ? Cemai înseamnã, atunci, vis ºi realitate în însãºiideea de Europã Centralã ? Sã fie ea doarfantasma dubioasã a unui dizident a cãruibiografie evolueazã între o închisoare ºi alta ?La un nivel mai înalt – acela pe care încã îlnumim istorie –, reproduce, oare, dizidenþacentral-europeanã destinul tragic al regiunii ?Neîndoios, Václav Havel nu este singurul inte-lectual exemplar din istoria etapei comunistea Europei Centrale. Ne putem gândi ºi laLudvik Vaculik, la János Ki‹, la Paul Goma,la Adam Michnik.


*

But Havel’s fate seems to be, to a uniquedegree, determined by the tribulations of histo-rical events in this turbulent area. No otherintellectual has become so much a critic anda part of the historical script. The more hewanted to escape the Procustean covers ofthis awesome Book, the more he was caughtup in it. The more sardonic he was, the morehe wept for those who vanished in this agonyof asphyxiation and loneliness. Havel’s decisionnot to leave the Biafra of the mind was theopposite of Kundera’s perhaps cynical choice :eternity had conquered the region in the figureof Brezhnev’s tanks (the USSR’s most successfulautomobiles, of course), so what remained forthe intellectual but to run away ? The antinomyis here : internal versus external exile. Thosewho stay and those who go. Who are the realCentral Europeans among them ? Havelremained and for several years he becameCzechoslovakia’s most popular politician. Then,there was no Czechoslovakia. But anyway, onecannot deny it, Havel enjoyed a minute ofhappiness. Kundera left and became a famousnovelist, a luminary of the Rive Gauche. Atremendous success and very little of a CentralEuropean destiny. In the region, personalitiesare judged in the light of their suicidability.


*

Destinul lui Havel pare, însã, a fi în modesenþial determinat de tribulaþiile evenimen-telor istorice în aceastã zonã turbulentã. Niciun alt intelectual nu a devenit într-o asemeneamãsurã un critic ºi o parte a scenariului istoric.Cu cât voia mai mult sã scape mãsurilorprocustiene ale acestei înfricoºãtoare Cãrþi, cuatât se gãsea mai prins în ea. Cu cât era maisarcastic, cu atât vãrsa mai multe lacrimipentru cei dispãruþi în chinurile asfixierii ºisingurãtãþii. Hotãrârea lui Havel de a nupãrãsi aceastã Biafrã mentalã se aflã la anti-podul alegerii, poate cinice, a lui Kundera :eternitatea cucerise regiunea sub forma tancu-rilor lui Brejnev (automobilele cele mai desucces, fireºte, ale U.R.S.S. !), deci ce-i mairãmânea intelectualului decât sã fugã ? Iatãantinomia : exil intern vs. exil extern. Cei carerãmân ºi cei care pleacã. Care dintre ei suntadevãraþii central-europeni ? Havel a rãmas ºi,vreme de câþiva ani, a fost politicianul cel maipopular al Cehoslovaciei. Apoi, n-a mai existatCehoslovacia. Însã, nimeni n-o poate contesta,Havel a avut clipa lui de fericire. Kundera aplecat ºi a devenit un romancier celebru, unadin vedetele lui Rive Gauche. Un succes enormºi doar într-o foarte micã mãsurã un destincentral-european. În aceastã regiune, perso-nalitãþile sunt judecate în lumina potenþialuluilor suicidar.


*

Kundera and Havel have chosen differentforms of failure (Cioran in conversation withRaddatz : “It is better to fail in a city likeParis”.) Different existential adventures in-spired by different philosophies : Havel thesober student of phenomenology, Kundera theDiderot of state socialism. In the sixties, onewas denied the right to study theater, the otherwas teaching at the Film Institute. Both dis-liked communism, but with different rewards.Both saw the insanity of everyday life underthe Red Star. But one watched it in Pascaliananguish, the other discovered its sensuouscomicality. For the former, the world was asenseless joke. For the latter, the joke was thesense of the world.


*

Kundera ºi Havel au ales forme diferiteale eºecului. (Cioran în dialog cu Raddatz :„E de preferat sã te ratezi într-un oraº ca Pari-sul”.) Experienþe existenþiale diferite inspiratede filozofii diferite : Havel, studentul sârgu-incios al fenomenologiei, Kundera, Diderot-ulsocialismului de stat. În anii ºaizeci, unuia is-a interzis sã mai studieze teatrul, celãlaltpreda la Institutul de Film. Amândoi detestaucomunismul, dar cu efecte diferite. Amândoiau vãzut nebunia vieþii de fiecare zi supra-vegheatã de Steaua Roºie. Dar unul o vedea cuo întristare pascalianã, pe când celãlalt i-adescoperit comicul deºãnþat. Pentru cel dintâi,lumea era o glumã fãrã sens. Pentru celãlalt,gluma era însuºi sensul lumii.


*

Normally therefore, Havel stayed in Pragueand tested the limits of absurdity. His expe-rience reenacted the script of his own plays :he became himself one of Kafka’s characters,hoping against hope, knowing that there wereno doors and still trying to find the exit fromthe Castle. His own plays were inscribed on hisexistence, like the verdict in the Penal Colonywas tattooed on the troublemaker’s skin.Kundera makes fun of existence preciselybecause he knows that there is some sense inthis exercise : applauded and acclaimed, heforgets his past. Nothing is less CentralEuropean than oblivion. The more he tries toescape the pattern, the more he meets thelimits of his power : Immortality brings hisauthor back to the starting point, in a neuroticcircle that can be repressed, but not suppressed.


*

Ca o consecinþã fireascã, Havel a rãmas laPraga ºi a înfruntat limitele absurditãþii.Experienþa lui a însemnat o re-punere în scenãa propriilor lui piese : a devenit el însuºi unuldintre personaje, sperând împotriva speranþei,conºtient cã nu existã uºi, dar continuând sãcaute o ieºire din Castel. Piesele îi erau în-scrise în existenþã, asemeni verdictului dinColonia penitenciarã tatuat pe pielea condam-natului. Kundera ia în derâdere existenþatocmai pentru cã ºtie cã acest exerciþiu are unsens : aplaudat ºi aclamat, el uitã trecutul.Nimic nu e mai central-european decât uitarea.Cu cât încearcã mai mult sã se sustragã acesteiparadigme, cu atât ajunge mai aproape dehotarele puterii sale : Imortalitatea îl readucepe autor la punctul de pornire, în cercul nevro-tic care poate fi restrâns, dar nu respins.


*

After all, what is this part of the world thatgrants such a spectacular role to its children ?Whence Central Europe’s miraculous force torespond to neurosis with neurosis and to vio-lence with violence ? An imaginary territoryand a geography of the mind, Central Europeis simultaneously a matter of fiction and real-ity. A nebulous galaxy made up of dreams,reveries, neuroses, Angst, frustrations, resent-ments, illusions, hopes, disenchantment : anindulgence into a Bovaryism that does notbelong to humans, but to History itself.


*

Dar ce este, la urma urmelor, aceastã partea lumii care încredinþeazã copiilor ei un rolatât de spectaculos ? De unde provine putereamiraculoasã a Europei Centrale de a rãspundenevrozei cu nevrozã ºi violenþei cu violenþã ?Teritoriu imaginar ºi geografie mentalã, EuropaCentralã e un spaþiu totodatã fictiv ºi real. Ogalaxie nebuloasã alcãtuitã din vise, reverii,nevroze, spaime, frustrãri, resentimente, iluzii,speranþe, dezamãgiri : un bovarism ce nu edoar al oamenilor, ci al Istoriei însãºi.


*

The big split in the heart of Europe, notonly of post-Communist Europe. The Balkanswith their Ottoman memories versus the archi-tecture and philosophy of Renaissance, baroque,Reformation and Counter-reformation. Tribalwarfare versus Rechtstaat ? The leveled cities,outgrowths of the countryside versus the monu-mental urban splendor of Budapest or Vienna ?Bucharest, Belgrade or Sofia embody thisperpetual fear of the foreign invasion : likenomadic populations attached only to theiralways removable tents, the Balkan dwellerswere deprived of a true sense of stability.


*

Marea rupturã în inima Europei, nu doar aEuropei post-comuniste. Balcanii, cu amin-tirile sale otomane, pe de-o parte, arhitecturaºi filozofia Renaºterii, barocul, Reforma ºiContra-reforma, pe de alta. Rãzboiul tribalîmpotriva Statului de drept ? Oraºele joase,excrescenþe rustice, versus splendoarea ur-banã monumentalã a Budapestei ºi a Vienei ?Bucureºtiul, Belgradul ºi Sofia întruchipeazãaceastã fricã permanentã de invazia strãinã :asemeni populaþiilor nomade ataºate doarde corturile lor veºnic miºcãtoare, locuitoriiBalcanilor au fost deposedaþi de adevãratulînþeles al stabilitãþii.


*

In the 1930s and 40s, Radio Moscow’s broad-casting to the region was divided between twoeditorial desks : the Balkan and the CentralEuropean one. The Comintern itself had anti-cipated this division by creating its own BalkanBureau (ironically, located for several years inVienna). Needless to say, its heads were hand-picked by the Kremlin from among Hungarianand Czech communists : Béla Kun and BohumilSmeral. Both were executed by Stalin in 1937,together with their lesser Central Europeansubordinates. Parties of the “Center” andpariah-parties, according to secret historyalready in the making. At the opposite pole,Hitler treats Romanians as second-class allies,whereas Horthy, Paveli, and Tiso are his favo-rites. Another name for the same painfuldivision. It would take Stalin’s cruel grip onthe whole region to make it appear homo-geneous : the same persecutions in Poland andRomania, the same show-trials in Prague andSofia, the same witch-hunts in Bratislava andEast Berlin. A negative unification that couldnot endure : in 1953, Romanians enhancerepression, Hungarians initiate Imre Nagy’s“New Course”. In 1956, re-enactment of 1919,Romanian “comrades” help the foreign invadersmash the Budapest Commune. Members ofthe Nagy government and their families are


*

În anii ’30-’40, emisiunile postului RadioMoscova cãtre aceastã regiune au fost împãr-þite în douã redacþii : redacþia pentru Balcaniºi redacþia pentru Europa Centralã. ÎnsuºiCominternul anticipase divizarea, creând pro-priul sãu Birou Balcanic (ca o ironie a sorþii,timp de câþiva ani el ºi-a avut sediul la Viena !)Se subînþelege cã ºefii Biroului fuseserã aleºide cãtre Kremlin dintre comuniºtii unguri ºicehi : Béla Kuhn ºi Bohumil Smeral. Amândoiau fost executaþi de cãtre Stalin în 1937,împreunã cu subordonaþii lor mai puþin central--europeni. Partide ale „centrului” ºi partide--paria, potrivit unei istorii secrete în curs deîndeplinire. De cealaltã parte, Hitler îi tra-teazã pe români drept niºte aliaþi de mâna adoua, în timp ce Horthy, Paveli ºi Tiso suntpreferaþii lui. Un alt nume pentru aceeaºidureroasã împãrþire. A fost nevoie de întreagacruzime a lui Stalin pentru a face întreagazonã sã parã omogenã : aceleaºi persecuþii înPolonia ºi România, aceleaºi procese-masca-radã la Praga ºi Sofia, aceeaºi vânãtoare devrãjitoare la Bratislava sau în Berlinul deRãsãrit. O unificare negativã ce nu putea sãdureze : în 1953, România sporeºte represiu-nea, Ungaria iniþiazã „noul curs” al lui ImreNagy. În 1956, re-jucare a lui 1919 : „tovarãºii”români îl ajutã pe ocupantul strãin sã zdrobeascã


abducted and forced into Securitate-granted“asylum” in Romania. The parents are returnedto Kádár’s quisling regime and executed orsentenced to long prison terms for “counter--revolutionary conspiracy”. Children cannotmourn their dead because the regime considersthe location of their graves a state secret.


Comuna din Budapesta. Membrii guvernuluiNagy ºi familiile lor sunt capturaþi ºi aduºiîntr-un azil al Securitãþii din România. Pãrinþiisunt daþi pe mâna regimului Kádár ºi executaþisau condamnaþi la ani grei de puºcãrie pentru„conspiraþie contrarevoluþionarã”. Copiii nu-ºipot plânge morþii pentru cã regimul a declaratmormintele secrete de stat.


*

Afterward to 1956 : in 1959, the youngestPolitburo member in Romania, NicolaeCeausescu, goes to Cluj and presides over theforced merger of the local Romanian andHungarian Universities. The rector of theBolyái University and several other professorscommit suicide : the first act of “ethnic clean-sing” ? The virus of rebellion, sensed amongHungarian intelligentsia in Transylvania, hadto be suppressed. A few courageous attemptsto endorse the Hungarian uprising are nippedin the bud : students are arrested in Bucharest,Cluj, Timisoara. The party resents the “re-visionist” temptation and the ideologicalstraitjacket is restored, after a brief interludeof hope. Paul Goma is right : 1956 was theoccasion manquée in Romania. The Romanianintellectuals continued to enjoy their isolationfrom their peers in the other East Europeancountries. There was no thaw in Romania, justthe perpetuation of the terrorist mechanism.Could it have been different ? What if some ofthe literary barons of the time, the PetruDumitrius, Marin Predas, Eugen Jebeleanus,G. Calinescus, and Geo Bogzas had openedtheir mouths and spoken the truth ? Cioran’sdesperation about his former motherland wasrooted precisely in this sentiment of historicalimpotence. His frantic excitement about the


*

Dupã 1956 : în 1959, cel mai tânãr mem-bru al Biroului Politic din România, NicolaeCeauºescu, merge la Cluj ºi vegheazã la uni-ficarea forþatã a universitãþilor românã ºimaghiarã. Rectorul Universitãþii Bolyái ºimai mulþi alþi profesori se sinucid : primulact al „epurãrii etnice” ? Virusul rebeliunii,detectat în mijlocul intelighenþiei maghiaredin Transilvania, trebuia suprimat. Câtevaîncercãri curajoase de a sprijini revolta dinUngaria sunt înãbuºite în faºã : la Bucureºti,Cluj ºi Timiºoara sunt arestaþi studenþi. Par-tidul resimte tentaþia „revizionistã” ºi cãmaºade forþã a ideologiei este repusã în drepturi,dupã un scurt interludiu de speranþã. PaulGoma are dreptate : 1956 a fost l’occasionmanquée a României. Intelectualii români aucontinuat sã fie la fel de izolaþi de semenii lordin celelalte þãri est-europene. În România n-aexistat dezgheþ, ci doar perpetuarea meca-nismului terorii. Ar fi putut fi altfel ? Ce s-arfi întâmplat dacã baronii literari ai timpului,Petru Dumitriu, Marin Preda, Eugen Jebeleanu,G. Cãlinescu sau Geo Bogza s-ar fi decis sãvorbeascã ºi sã spunã adevãrul ? Disperarealui Cioran privitoare la þara lui natalã eraînrãdãcinatã tocmai în acest sentiment deneputinþã istoricã. Entuziasmul lui debordantfaþã de revoluþia ungarã era egalat doar de


Hungarian revolution was matched only by hispainful regret that history had once againpassed Romania by. As for Noica : his responseto Cioran was meant to explain why Romanianintellectuals were silent. For this justificationof failure he was later sentenced to many yearsof jail. In prison, instead of pondering theresponsibility of Hegelian-Marxist dialecticsfor the Leninist nightmare, he learned how tolove his tormentors. When he was liberated, in1964, he even volunteered to become a “trainer”in Marxism for the younger generation. Theregime’s failure to recruit him for such a peda-gogy was just another proof that Romaniancommunists were poor ideologues. Imagine thejoy of Czech communists if Jan Patocka hadproposed the same deal to them.


regretul dureros cã istoria a trecut încã o datãpe lângã România. Rãspunsul lui Noica la scri-soarea lui Cioran avea drept scop sã explice dece tãceau intelectualii români. Pentru aceastãjustificare a eºecului, el a fost mai apoi con-damnat la mulþi ani de închisoare. Acolo, în locsã mediteze asupra responsabilitãþii dialecticiihegeliano-marxiste pentru coºmarul leninist,el a învãþat cum sã-ºi iubeascã torþionarii. Laeliberare, în 1964, s-a oferit chiar sã devinã„antrenor” de marxism al tinerei generaþii.Eºecul regimului de a-l recruta pentru o astfelde pedagogie este o altã dovadã cã acei comu-niºti români erau slabi ideologi. Imaginaþi-vãbucuria comuniºtilor cehi, dacã Jan Patockale-ar fi propus un astfel de târg !


*

Prague 1968, or rather 1991. The revolutio-nary ferment has triumphed. Even the occasionaltourist asks himself : what mysterious chemis-try lies in the local traditions that makes thesechanges possible in a uniquely decent and civi-lized way ? One is thus puzzled by the religiouscustoms of the country and one realizes thatthis is the motherland of Jan Hus. A territorywhere tolerance is deeply embeded in nationalconscience. Nothing of the gloomy stubborn-ness of the Lower Danube’s fundamentalists :ethnic prophets convinced that they have tocarry out, by all means, the mission of trueorthodoxy. Nothing of the mystical hubris thatmarked the nocturnal pageants for the IronGuard Capitan and his current reincarnations.Central Europe does not claim to be the rege-nerative power that would beget the ThirdRome and restore the lost legacy of Byzantium.Nobody in Prague would tell you that St. Peternever reached Rome only to delegitimize –without any fear of the ludicrous – Rome’sspiritual primacy. The spirit of this city isrooted in the tradition of reason and diversity :religion is recognized as one of the areas ofhuman affairs, not the only and all-pervasiveone. In the East, politics and religion, ethnicityand transcendence are intimately intertwined.Even in Poland, there are groups that may


*

Praga 1968, sau mai bine zis 1991. Fermentulrevoluþionar a triumfat. Chiar ºi turistul întâm-plãtor se întreabã : oare ce misterioase procesechimice conþine tradiþia localã, încât sã facãposibile astfel de schimbãri, într-un mod extra-ordinar de limpede ºi civilizat ? Obiceiurilereligioase ale þãrii te intrigã, însã îþi aduciaminte imediat cã aceasta e patria lui JanHus. Un loc în care toleranþa e adânc înrã-dãcinatã în conºtiinþa naþionalã. Nimic dinîncãpãþânarea neguroasã a fundamentaliºtilorde la Dunãrea de Jos : profeþi etnici convinºicã ei trebuie sã îndeplineascã, prin orice mij-loace, misiunea adevãratei ortodoxii. Nimic dinaroganþa misticã a mascaradelor nocturne încinstea Cãpitanului ºi a reîncarnãrilor saleactuale. Europa Centralã nu pretinde cã posedãputerea de regenerare care va duce la A TreiaRomã ºi va repune în drepturi moºtenireaBizanþului. Nimeni nu-þi va spune la Praga cãSfântul Petru n-a ajuns niciodatã la Roma doarpentru a delegitima – fãrã nici o teamã deridicol – primatul spiritual al Romei. Duhulacestui oraº stã în tradiþia raþiunii ºi a diver-sitãþii : religia e recunoscutã drept una dinzonele activitãþii umane, dar nu una atot-cuprinzãtoare. În Rãsãrit, politica ºi religia,etnicitatea ºi transcendenþa sunt strâns legateîntre ele. Chiar ºi în Polonia existã grupuri


argue that one cannot be a Pole without beinga Catholic. Still, what is the rule for the East,is the exception in Central Europe : in spite ofethnocentric voices, in 1997 a Protestant Polebecame the country’s Prime Minister, and aformer dissident of Jewish extraction the ForeignMinister. The romantics defined nationhood asa spiritual entity, not one based on blood andreligious affiliation, and it is this liberal andinclusive, non-biological definition that inspiredthe Central European search for emancipation.


care susþin cã nu poþi fi polonez fãrã a fi catolic.Însã ceea ce în Rãsãrit e regula, în EuropaCentralã e excepþia : în ciuda vocilor etno-centriste, în 1997 un polonez protestant adevenit primul ministru al þãrii, iar un fostdizident cu origini evreieºti, ministru de externe.Romanticii au definit naþiunea drept o entitatespiritualã, dar nu una decisã de sânge sau deafiliere religioasã : suflul emancipãrii în EuropaCentralã este inspirat de aceastã definiþie libe-ralã, integratoare ºi non-biologicã.


*

Here, in Prague, more than anywhere else,one gets the feeling that the revolutions of1989 were cosmopolitan and inclusive, ratherthan provincial outbursts of resentful anger.They were revolutions of the mind, inspired bya wager on the unity of the human species anda refusal of the administrative barriers imposedby various dictatorships. These revolutionstriumphed for a while and they warranted thehope that ideal values could prevail over meancalculations and Machiavellian power games.In 1956, in Budapest, Imre Nagy was the firstone to propose this new vision of politics ; asFerenc Fehér and Agnes Heller once wrote, itwas an experiment in post-Machiavellian poli-tics, a form of political conduct that wouldallow the plebeians to engage in true partici-pation, after all the oppression of Stalinistoligarchic despotism.


*

Aici, la Praga, mai mult decât oriunde alt-undeva, dobândeºti sentimentul cã revoluþiiledin 1989 au fost cosmopolite ºi integratoare,mai degrabã decât rãbufniri provinciale alemâniei resentimentare. Au fost revoluþii aleminþii, inspirate de pariul pe unitatea specieiumane ºi pe refuzul barierelor administrativeimpuse de diverse dictaturi. Aceste revoluþiiau învins pentru o vreme ºi au întãrit speranþacã valorile ideale pot triumfa împotriva cal-culelor meschine ºi a jocurilor machiavelicepentru putere. În 1956, Imre Nagy a propus,primul, aceastã nouã viziune politicã : aºa dupãcum scriau Ferenc Fehér ºi Agnes Heller, afost un experiment de politicã post-machia-velicã, o formã de conduitã politicã ce-ar fiîngãduit plebeilor sã participe cu adevãrat laactul politic, dupã oprimarea despotismuluioligarhic stalinist.


*

One cannot disassociate the message of 1956from the one of 1989 : the revolutions thatbrought down Russia’s outer empire continuedthe interrupted experiment in emancipationand renewed a chain in the search for humanautonomy that started perhaps with the anar-chists : Proudhon, Stirner, Bakunin – all KarlMarx’s arch-enemies. The revolutions of 1989do not come from the Marxian tradition : noTrotskyite could explain their origins. Noeconomic cause can be identified to explain thebehavior of the students in Leipzig andTimisoara. Had they been caused by “breadalone”, their starting point would have beenTirana or Bucharest. But their detonator was,after all, the quiet, immensely sober ceremonyin 1988 in Budapest, when Imre Nagy finallyfound a tomb – what an epilogue to Danilo Ki‹ !Or perhaps, earlier, the strikes in Poland andthe resurrection of Solidarity. An ironical ful-fillment of Marx’s prophecy : instead of trium-phing first in the most advanced countries ofthe world’s capitalist system, it indeed peri-shed first in the most advanced countries ofthe “world socialist” one. And, Kundera not-withstanding, life was not elsewhere : it wasprecisely in Prague, the city of Franz Kafkaand Václav Havel, that the paradoxical logicof these revolutions found its most humaneembodiment.


*

Nu putem disocia mesajul lui 1956 de cel allui 1989 : revoluþiile care au doborât imperiulsovietic extern au continuat experimentulîntrerupt al emancipãrii ºi au reînnoit ºirulcãutãrii autonomiei umane început probabilo datã cu anarhiºtii : Proudhon, Stirner,Bakunin – toþi marii duºmani ai lui Marx.Revoluþiile din 1989 nu s-au nãscut dintr-otradiþie marxistã : nici un adept al lui Troþkin-ar fi în stare sã le explice originile. Nu sepoate identifica nici o cauzã economicã în staresã motiveze comportamentul studenþilor dinLeipzig ºi Timiºoara. Dacã ar fi fost stârnite„numai de cãtre pâine”, punctul lor de pornirear fi trebuit sã fi Tirana sau Bucureºtiul. Dardetonatorul l-a constituit sobra, liniºtita cere-monie din 1988 de la Budapesta, când ImreNagy ºi-a gãsit în fine un mormânt – ce epilogla cãrþile lui Danilo Ki‹ ! Sau poate mai devreme,o datã cu grevele din Polonia ºi renaºterea„Solidaritãþii”. O împlinire ironicã a profeþieilui Marx : în loc sã triumfe mai întâi în celemai avansate þãri ale lumii capitaliste, comu-nismul a pierit mai întâi în cele mai avansateþãri ale „lumii socialiste”. ªi, în ciuda luiKundera, viaþa nu era în altã parte : logicaparadoxalã a acestor revoluþii ºi-a gãsit celemai umane întruchipãri tocmai la Praga, oraºullui Franz Kafka ºi Václav Havel.


*

The documents of the revolutions : no morethan a number of simple points about thedignity and centrality of the individual. Aboutthe separation of powers and the right to con-duct human affairs without fear of policerepression. This was Solidarity’s proud self--designation : the independent, self-organizedtrade union Solidarnosƒ. The civic identity wastheirs : one belonged to an independent move-ment, not to an ethnic one. Revolutionarymovements in the region were anti-Communist,therefore anti-Soviet, but not anti-Russian.


*

Documentele revoluþiilor : nu mai mult decâtcâteva simple adevãruri despre demnitatea ºicentralitatea individului. Despre separareaputerilor ºi dreptul oamenilor de a trãi, munciºi vorbi fãrã teamã de represiunea poliþiei.Acesta era modul de autodesemnare cu care semândrea „Solidaritatea” : sindicatul indepen-dent, auto-organizat „Solidarnosƒ“. Aveau oidentitate civicã : ea aparþinea unei miºcãriindependente, nu uneia etnice. Miºcãrile revo-luþionare din zonã au fost anti-comuniste, decianti-sovietice, dar nu anti-ruseºti.


*

The first stage of the revolutions expressedthe limits of the historical horizon : as long asthe shadow of Big Brother was looming large,it was a matter of suicidal adventure to attackcommunism as a whole. The initial thrust,therefore, was anti-authoritarian. The com-munist bureaucracy, with its enormous, mafia--like structure was challenged from below bythose in whose name they pretended to runsociety. It was the revolt of unhappy conscious-ness, as Hegel would have put it.


*

Prima etapã a revoluþiilor a scos la ivealãlimitele orizontului istoric : atâta vreme câtumbra Marelui Frate se profila atotcuprin-zãtoare, sã ataci comunismul ca sistem constituiaun atac sinucigaº. Primul impuls a fost, aºadar,anti-autoritarist. Birocraþia comunistã, cuenorma ei structurã de tip mafiot, a fost atacatãdinspre bazã, chiar de cãtre aceia în numelecãrora ei pretindeau cã guverneazã societatea.A fost o revoltã a conºtiinþei nefericite, cum arfi spus Hegel.


*

Later, as changes in Moscow gatheredmomentum, as Gorbachev embraced viewsonce professed by Nagy and Dubek, the revo-lutionary movements grew bolder. The issuewas not socialism with a human face, but nosocialism at all. None of these movements voiced,however, the slightest form of chauvinism.Because they were civic in their philosophy,they tended to offer a universalistic covenant.


*

Mai apoi, când la Moscova au început sã seproducã schimbãri, când Gorbaciov a adoptatpunctul de vedere susþinut cândva de Nagy ºiDubek, miºcãrile revoluþionare au devenitmai îndrãzneþe. Problema nu mai era socia-lismul cu faþã umanã, ci renunþarea totalã lasocialism. Nici una dintre aceste miºcãri nu aprezentat nici cea mai vagã formã de ºovinism.Fiind civice în filozofia lor, ele au încercat sãofere un pact universalist.


*

How, then, did they give in to the nationalistderailments of today ? First, it is not true thatall former communist countries have latelyexperienced the same degradation. In the Czechlands, the situation is different from Slovakia.In Poland it is different from Romania. InSlovenia, people behave in a more tolerantway than in Serbia. It remains, however, adisturbing question why Yugoslavia, once themost liberal state in the socialist world, couldleave such a legacy of hatred and intolerance ?One possible answer is that in most cases thenationalist agenda has been adopted andintensified by the former communist elites.Once stripped of their ideological arsenal, astrue manipulators, Leninist experts in propa-ganda and organization, they were the mostsuccessful in espousing and re-functionalizingnationalism as a successor creed. Second, thenationalist battle-cries resound most vocife-rously in countries where the revolution hadbeen abducted, interrupted or simply imitated :Romania, Serbia, Slovakia. This may explainthe ongoing slide into the barbarism of massexterminations and civil wars. Add to this that,in the aftermath of the revolutions of 1989, thecommunist parties have become actors in thepolitical game. International human rights’groups are concerned whenever former or active


*

Cum s-a ajuns, atunci, la derapajele naþio-naliste de azi ? Mai întâi, nu e adevãrat cãtoate fostele þãri comuniste au atins acelaºinivel de degradare. În Cehia, situaþia e diferitãde Slovacia. În Polonia, ea diferã de aceea dinRomânia. În Slovenia, oamenii se comportãîntr-un mod mai tolerant decât în Serbia.Rãmâne, fireºte, tulburãtoarea problemã : cuma fost posibil ca Iugoslavia, odinioarã cel mailiberal stat al lumii socialiste, sã lase o ase-menea moºtenire de urã ºi intoleranþã ? Unuldintre rãspunsurile posibile este cã în cele maimulte cazuri agenda naþionalistã a fost adop-tatã ºi intensificatã de fostele elite comuniste.Odatã deposedaþi de arsenalul lor ideologic,experþii leniniºti în propagandã ºi organizares-au dovedit, ca adevãraþi manipulatori ceerau, încununaþi de succes în confiscarea ºirefuncþionalizarea naþionalismului drept cre-dinþã succesoare a comunismului. În al doilearând, strigãtele de bãtãlie ale naþionalismuluiau rãsunat cu o tãrie sporitã în þãrile underevoluþiile au fost deturnate, întrerupte saudoar imitate : România, Serbia, Slovacia. Astfelse explicã alunecãrile în barbaria exterminã-rilor în masã ºi a rãzboaielor civile. Sã maiadãugãm la toate acestea faptul cã, dupãrevoluþiile din 1989, partidele comuniste audevenit actori în jocul politic. Grupurile inter-


communists suffer the slightest limitation intheir free exercise of political rights. They arenow “honorable men”. Everybody seems toblame communism for the Stalinist and post--Stalinist aberrations, but there is little inte-rest in blaming the human perpetrators ofthese atrocities : the communist bureaucraciesthemselves. De-communization is often seenas the code word for sinister plans to erectscaffolds.


naþionale de drepturi ale omului sunt foarteîngrijorate de fiecare datã când foºti sauactuali comuniºti suferã cea mai neînsemnatãlimitare în exercitarea liberã a drepturilor lorpolitice. Acum, ei sunt „oameni onorabili”.Toatã lumea pare sã învinuiascã comunismulpentru aberaþiile sale staliniste ºi post-staliniste,dar existã un interes scãzut în a-i condamnape cei care au comis atrocitãþile : înseºi biro-craþiile comuniste. Decomunizarea e adeseorivãzutã drept un termen ce ascunde planurisinistre de înãlþare a eºafoadelor.


*

But can one see these former communists(or born-again nationalists) as actors like allthe other ones ? Are they equally honorable ?Honorability is not the issue when rabid natio-nalist Vladimir Mear artificially provokes thedivorce between Czechs and Slovaks, in spiteof the majority’s opposition to this separation.Neither is this the appropriate term to describethe populist hysteria of Corneliu Vadim Tudor,a political buffoon who excelled in paeans forCeausescu and who claims now to incarnatethe very essence of true Romanianism. Upsettingas it may sound, the answer to such questionsis that in the neurotic world of post-communistEast and Central Europe, the sickest seem tobe the doctors themselves. Like in a nightmare,they prescribe the type of medicine that,instead of curing the disease, does nothing butaggravate it and thus bring the patient to thebrink of collapse.


*

Putem, oare, sã-i vedem pe aceºti foºticomuniºti (sau naþionaliºti renãscuþi) dreptniºte actori ca oricare alþii ? Sunt ei la fel deonorabili ? N-ai însã cum vorbi de onorabilitateatunci când un naþionalist violent precumVladimir Mear provoacã în mod artificialdivorþul dintre Cehia ºi Slovacia, în ciuda opo-ziþiei majoritãþii la aceastã separare. Dupãcum nu acesta e termenul potrivit pentru adescrie isteria populistã a lui Corneliu VadimTudor, bufonul politic care a excelat în odepentru Ceauºescu, iar acum pretinde cã încar-neazã însãºi esenþa românismului. Oricât arpãrea de tulburãtor, rãspunsul la asemeneaîntrebãri este cã în nevrozata lume post--comunistã a Europei Centrale ºi Rãsãritene,cei mai bolnavi par a fi înºiºi medicii. Caîntr-un coºmar, ei prescriu medicamente care,în loc sã vindece boala, nu fac decât s-o agra-veze ºi sã aducã astfel pacientul în pragulcolapsului.


*

We wanted to see Wenceslas’ statue againand check whether Havel’s pictures had notbeen removed. After so many years of mecha-nical enthusiasm under Ceausescu, with millionsof touched-up photographs of the presidentialcouple placed everywhere in our existence,from kindergarten to the Academy of Sciences –it was barely believable that a statesman’spicture would be willingly placed in publicareas. Without any order from the top, withoutany perk to be offered to the subservientinstruments of the ubiquitous party-state. Wewalk from Charles Bridge and run into MartinWeiss, the curly-haired editor of Respekt, thetaboo breaking, yuppie-style magazine. In theStates, Martin had a fellowship with The NewRepublic, attended elections in Nicaragua and,predicted, in spite of all pundits, in a TNRpiece, the defeat of the Sandinistas. Now, inthe maze of the Gothic streets of Prague’s OldTown, Martin warned us to stay away fromthat neighborhood.

“There’s a fight going on there”, he said.“Skinheads beat gypsies to death. This is ourlatest form of anti-Semitism.”


*

Am vrut sã revedem statuia lui Venceslas,sã ne convingem cã fotografiile lui Havel seaflau tot acolo. Dupã atâþia ani de entuziasmmecanic ceauºist, cu milioane de fotografii alecuplului prezidenþial plasate pretutindeni înexistenþa noastrã, de la grãdiniþã pânã laAcademia de ºtiinþe, ni se pãrea greu de crezutca fotografia unui om de stat sã fie aºezatã debunã voie în locurile publice. Fãrã ordin desus, fãrã nici un fel de platã oferitã instru-mentelor servile ale ubicuului partid-stat.Venim dinspre Podul Carolus ºi dãm pesteMartin Weiss, redactorul-ºef cel cârlionþat alrevistei Respekt, publicaþia stil yuppie, care adoborât atâtea tabuuri. În America, Martin aavut o bursã la The New Republic, a urmãritalegerile din Nicaragua ºi a prezis, în ciudatuturor observatorilor, într-un articol publicatîn revistã, înfrângerea sandiniºtilor. Acum,în labirintul strãzilor gotice ale VechiuluiOraº, Martin ne avertizeazã sã nu ne apropiemde zonã.

„În piaþã e o încãierare”, ne spune. „Skin-head-ii îi rup în bãtaie pe þigani. E formanoastrã cea mai nouã de anti-semitism.”


*

Thus, not even the peacable, decent andcivilized Czechoslovakia is spared inter-ethnicstrife. The neo-fascists disguised as skinheadsare the equivalent of the Securitate agents inRomania and other vigilantes, Ustasha-likegroups in the former Yugoslavia. The scriptseems to repeat itself in the most minutedetails : a minority (ethnic, racial, religious,intellectual), any form of collective alterity canand is scapegoated for the satisfaction ofentranced masses. It is hard to say to whatextent the shaved heads in Wenceslas Squarespelled out widespread popular resentment.But the issue is that this type of violence hadbecome part of the weekly ritual of reprisals.

“But why the Gypsies, we asked naively.Are they so numerous and significant in thiscountry ?”

“Of course not. But pogroms need a startingpoint : Today, the Gypsies. Tomorrow, us, theJews,” says our young friend Vladana, a highlyrespected Prague lawyer.

And the day after tomorrow, in an escalationof rancor, the whole Czech nation, as Slovakpremier Mear seems to suggest when des-cribing the former brothers as an oppressivepopulation. Farewell to human solidarity ! Longlive collective hatreds ! The age of tribalismbegins again, with skinheads killing Gypsies.


*

Prin urmare, nici liniºtita, corecta, civi-lizata Cehie nu e scutitã de bãtãlii inter-etnice.Neo-fasciºtii deghizaþi în skinheads sunt echiva-lenþii agenþilor de securitate ºi ai altor huliganidin România, ai grupurilor de inspiraþie ustaºãdin fosta Iugoslavie. Scenariul pare sã serepete în cele mai mãrunte detalii : o mino-ritate (etnicã, rasialã, religioasã, intelectualã),orice altã formã de alteritate colectivã poate fiºi este fãcutã þap ispãºitor pentru satisfacereamaselor hipnotizate. E greu de spus în cemãsurã capetele rase din Piaþa Venceslas expri-mau un resentiment popular rãspândit. Darproblema este cã aceastã formã de violenþã adevenit parte a ritualurilor sãptãmânale derãzbunare.

„Dar ce e cu þiganii ?”, am întrebat cu naivi-tate. „Sunt ei oare atât de numeroºi ºi deimportanþi în þara asta ?”

„Bineînþeles cã nu. Dar pogromurile aunevoie de un punct de pornire. Astãzi, þiganii.Mâine noi, evreii”, ne spune tânãra noastrã prie-tenã Vladana, avocat foarte respectat în Praga.

Iar poimâine, prin escaladarea resentimen-tului, întreaga naþiune cehã, aºa cum pare sãsugereze premierul Mear, atunci când vor-beºte despre foºtii fraþi ca despre o populaþieasupritoare. Adio, solidaritate umanã ! Trãiascãurile colective ! Epoca tribalismelor începe dinnou, prin omorârea þiganilor de cãtre skinheads.


*

There is, it seems, a blood tribute to be paidby the countries of East-Central Europe to getrid of communism. This may be a reenactmentof the old sacrificial ritual that required bloodto be washed off with blood. But, in past, thisritual may have resulted in purification,whereas here it seems that everything is invain. The return of the scoundrel to powerseems thus inevitable, a curse hanging onthese nations, despite the exhilaration of thefirst revolutionary days. The explanation maybe that after such a long internalization of lies,after having made lies a principle of everydaylife, even the myths of foundation have losttheir regenerative power. One hears every-where, from Berlin to Belgrade, the same typeof complaint : was it worth all the sacrifice ? Isthis what we have been dreaming of ? It is notthe specter of the guillotine that haunts theEast European imagination, but the all--absorbing spillover of a mean volcanic lava.Overthrowing paranoid communism cost Roma-nians several thousand lives, but the outcomewas that a group of cynical apparatchiks roseto power. In Yugoslavia, national-CommunistSerbia has provoked a genocidal war againstthe independent republics of Croatia and Bosniato take revenge for the loss of its hegemony.In Czechoslovakia, the “velvet revolution” was


*

Existã, se pare, un tribut de sânge caretrebuie plãtit de þãrile din Europa Centralã ºiRãsãriteanã pentru a scãpa de comunism. Arputea fi rejucarea vechilor ritualuri de sacri-ficiu care pretindeau cã sângele trebuie ºterscu sânge. Dacã în trecut s-ar putea ca acestritual sã fi dus la purificare, în cazurile de faþãtotul se dovedeºte a fi degeaba. Reîntoarcereaticãloºilor la putere pare a fi inevitabilã ; unblestem ce atârnã deasupra acelor naþiuni, înciuda bucuriei din primele zile ale revoluþiilor.O posibilã explicaþie este cã dupã o asumareatât de îndelungatã a minciunii, dupã ce aufãcut din neadevãr un principiu al vieþii defiecare zi, pânã ºi miturile întemeietoare ºi-aupierdut puterea de regenerare. De la Berlin laBelgrad, auzi în fiecare zi acelaºi tip de lamen-tare : A meritat oare sacrificiul ? La asta amvisat noi ? Imaginaþia Europei Rãsãritene numai e bântuitã de spectrul ghilotinei, ci deatotsufocanta scurgere de reziduuri de lavãvulcanicã. Rãsturnarea comunismului paranoici-a costat pe români viaþa mai multor sute deoameni, dar rezultatul a fost cã la putere aajuns un grup de cinici aparatcici. În Iugoslavia,Serbia naþional-comunistã a provocat un rãz-boi genocidar împotriva republicilor indepen-dente Croaþia ºi Bosnia, pentru a se rãzbunapentru pierderea hegemoniei. În Cehoslovacia,


nothing but the prelude to a “velvet divorce”between Czechs and Slovaks, after which noone knows what would follow : perhaps Mear’sself-styled experiment in “ethnic cleansing”with Czechs, Gypsies, Jews and Hungariansbeing forced into bantustans. The Slovakminister of culture has no compunction inrehabilitating the puppet fascist regime of Mgr.Tiso, and there are many ways in which thisrehabilitation can turn into a contemporaryCentral European nightmare.


„revoluþia de catifea” n-a fost decât preludiul„divorþului de catifea” dintre cehi ºi slovaci,dupã care nimeni nu ºtie ce va mai urma :poate cã experimentul „purificãrii etnice”stil-Mear, prin crearea de bantustanuri pentrucehi, þigani, evrei ºi unguri. Ministrul slovacal culturii nu are nici o remuºcare când reabi-liteazã regimul marionetã fascist al lui Tiso,ºi existã destule ºanse ca reabilitarea acestuiasã se transforme într-un nou coºmar al EuropeiCentrale.


*

At any rate, regardless of the initial approachto destroying communism – violent or non--violent – there is always a mass of Leninistdebris poisoning the political and moralclimate. Not that the Bolshevik dream ofproletarian revolution would still enthuse any-body. Dogmatic Leninism is definitely dead,but the Leninist style, with its cult of authorityand discipline, with the suppression of anyminority and the supremacy of a rigidly definedmajority, with the worshipping of the pseudo--providential leader is still there. We deal withthe resentment amassed by a whole politicalclass, the former managers of bureaucraticsocialism, who for the first time have found anally among those whom they had ruthlesslyexploited and humiliated for decades : the littleman on the streets, whose reflexes had beenconditioned by the relentless activities of the“engineers of human souls.”


*

Indiferent de modalitãþile iniþiale de dis-trugere a comunismului – violente sau non--violente – persistã mereu o masã de rãmãºiþeleniniste care otrãvesc climatul politic ºimoral. Nu pentru cã visul bolºevic al revoluþieiproletare ar mai încânta pe cineva. Leninismuldogmatic e mort pentru totdeauna, dar stilulleninist – cultul autoritãþii ºi disciplinei, supri-marea oricãrui fel de minoritate ºi supremaþiaunei majoritãþi definite rigid, proslãvireaconducãtorului pseudo-providenþial – e încãprezent. Vedem ºi simþim zi de zi resentimen-tele adunate într-o întreagã clasã politicã, înfoºtii manageri ai socialismului birocratic. Eiºi-au gãsit, pentru întâia oarã, un aliat printrecei pe care i-au exploatat fãrã milã ºi i-auumilit decenii în ºir : micul om de pe stradã,ale cãrui reflexe au fost condiþionate de necon-tenitele activitãþi ale „inginerilor sufletuluiuman”.


*

However radical, an analysis by JosefSkvorecky of the recent years of shilly--shallying in search of pluralism, has beenborne out by the recent attempts at con-servative, read authoritarian, restoration.Experiencing for decades the primacy of force,the new political actors cannot find betterarguments than the communist statisticalbogus. For instance, Romania’s former presidentIon Iliescu fantasized about a former communistparty with an astronomical 12 million mem-bership, by simply extending this status to thefamily members of the enrolled individuals. Bythis logic, a five-year old girl was no less aflaming communist than Elena Ceausescu.And this was maintained about a country whosewhole population is under 23 million ! To showthat Iliescu is not the only practitioner of thestatistical witchcraft, Czech neo-Communistleader Miroslav Svoboda is not ashamed to saythat for a population of about 14 million,150,000 political prisoners (as Czecholovakiahad under Stalin) is not too high a figure andthat therefore calls for the trial of communismare unwarranted. What is amazing with theseunreconstructed communists is that they keepignoring (but do thy really ignore it ?) that forthem to make such outrageous statements withimpunity is precisely a result of the emerging


*

Oricât de radicalã, analiza fãcutã de cãtreJosef Skvorecky ultimilor ani de orbecãieli încãutarea pluralismului a fost confirmatã prinîncercãrile restauraþiei conservatoare, sau maibine zis autoritariste. Confruntaþi ani de zilecu primatul forþei, noii actori politici sunt inca-pabili sã gãseascã alte argumente decât celeale statisticilor falsificate de tip comunist. Depildã, fostul preºedinte român, Ion Iliescu, fan-tasma despre un fost partid comunist avândastronomica cifrã de douãsprezece milioane demembri, prin simpla extindere a acestei cali-tãþi la membrii familiilor celor care fãceau cuadevãrat parte din partid. Dupã o asemenealogicã, o fetiþã de cinci ani era o comunistã lafel de înflãcãratã ca ºi Elena Ceauºescu. Iarlucrurile acestea s-au spus despre o þarã acãrei populaþie totalã este sub douãzeci ºi treide milioane ! Pentru a dovedi cã Iliescu nu estesingurul practicant al vrãjitoriei statistice,liderul neo-comunist ceh Miroslav Svoboda areneruºinarea sã spunã cã la o populaþie deaproximativ paisprezece milioane, o sutã cinci-zeci de mii de deþinuþi (câþi avea Cehoslovaciasub Hitler) nu e o cifrã prea mare ºi cã, prinurmare, cererile de a deschide un proces alcomunismului sunt nefondate. Ceea ce e uimitorla aceºti comuniºti impenitenþi este cã ignorãîn continuare (dar ignorã cu adevãrat ?) cã lasã


democracy based on the rule of law. It wouldbe absolutely unthinkable to imagine a com-munist leader – when he was in power, and notany form of power, but an absolute one – admit-ting, even as a joke, that political prisonersexisted in the communist Eden.


nepedepsite astfel de afirmaþii revoltãtoareeste tocmai rezultatul democraþiei incipientebazate pe domnia legii. Ar fi absolut de negân-dit sã ne imaginãm un conducãtor comunist –pe când se afla la putere, ºi nu orice fel deputere, ci una absolutã – în stare sã admitãchiar ºi în glumã cã în Raiul comunist auexistat prizonieri politici.


*

Makarenko’s notorious “Pedagogical Poem”was written for bad guys, for the marginals,the thieves and crooks. Political prisoners ?Come on, read Ceausescu’s speeches (32 thick,endless volumes) and try to find a single lineabout such cases. Or Khrushchev’s or Brezhnev’sor even Gorbachev’s speeches ? “We kill you,and we are going to rehabilitate you” – thisline was heard by more than one dissident inmore than one former communist country. Wasit worth it for the children of Timisoara to dieon the streets in December 1989 only for com-rade Iliescu to tell them later that “objectively”they were, after all, fighting for and not againstcommunism ? This is his logic, since you hada grandfather as party member, you were partof the movement, willingly or unwillingly.Today, by trying to present 150,000 prisonersas a mere trifle, Svoboda shows that ideologicaltaboos of the past, the limits of the politicaldiscourse, have now become arguments for anew, revanchist ideology. “After all, thingswere not that bad, comrades.”


*

Celebrul Poem pedagogic al lui Makarenkoa fost scris pentru bãieþii rãi, pentru marginali,pentru hoþi ºi escroci. Prizonieri politici ? Sãfim serioºi, citiþi discursurile lui Ceauºescu(treizeci ºi douã de volume groase, intermi-nabile) ºi încercaþi sã gãsiþi un singur rânddespre astfel de cazuri. La fel, în discursurilelui Hruºciov, ale lui Brejnev ºi chiar Gorbaciov.„Noi o sã vã omorâm, ºi tot noi o sã vã reabi-litãm” – astfel de fraze au fost auzite de maimulþi dizidenþi, în mai multe foste þãri comu-niste. Meritau, oare, sã moarã pe stradã copiiidin Timiºoara în decembrie 1989, numai pentruca mai târziu tovarãºul Iliescu sã le spunã cã„în mod obiectiv” ei luptaserã de fapt pentrucomunism, ºi nu împotriva lui ? Aceasta elogica sa : din moment ce ai avut un bunicmembru de partid, de voie, de nevoie, faci ºitu parte din miºcare. Astãzi, prin încercareade a prezenta 150.000 de deþinuþi politici drepto bagatelã, Svoboda aratã cã tabuurile ideo-logice ale trecutului, limitele discursului politicau devenit argumente ale unei noi ideologiirevanºarde : „La urma urmelor, lucrurile nustãteau chiar atât de rãu, tovarãºi !”


*

According to this slanted logic, if Havel,instead of using the olive branch, had followedthe communist pattern of pacification and hadsent 150,000 communists to prison, Czecho-slovakia would be a democratic model. We dealtherefore with a conflict of logics : one based onviolence and force, the other on rational legi-timacy and humane communication. We deal,in many cases, with the revenge of the “grayarea,” of those strata who gossiped about andeven disliked communism, but never thoughtof a real alternative to it. Czech sociologistJirina Siklova calls this syndrome “the soli-darity of the culpable”. They were oppressed,of course, but for some this oppression was asweet and pleasant one. Like individuals, socialgroups can indulge in masochistic experiences.To admit this is painful, therefore we deal witha devious form of “return of the repressed” : theshameful forms of collaborationism, the littledealings with the secret police, the forgettablespeech against the dissidents are there, inone’s memory, and they come back, in this formof new aggressiveness. Slandering the heroesis easier than admitting one’s own villainy.


*

Potrivit acestei logici ºchioape, dacã Havel,în loc sã vinã cu o ramurã de mãslin ar fiurmat modelul comunist de pacificare ºi ar fitrimis o sutã cincizeci de mii de comuniºti lapuºcãrie, Cehoslovacia ar fi fost un model dedemocraþie. Avem de-a face, prin urmare, cuun conflict al logicilor : una bazatã pe violenþãºi forþã, cealaltã pe legitimare raþionalã ºicomunicare umanã. În multe cazuri e vorba derãzbunarea „zonei gri”, a acelor straturi carebârfeau sau chiar detestau comunismul, darcare nu s-au gândit niciodatã la o adevãratãalternativã la el. Sociologul ceh Jirina Siklovanumeºte acest sindrom „solidaritatea culpa-bililor”. Au fost oprimaþi, fireºte, însã pentruunii a fost vorba de o oprimare dulce ºi plãcutã.Asemeni indivizilor, ºi grupurile sociale se potdeda experienþelor masochiste. Admitereaacestor lucruri e dureroasã ºi, prin urmare,avem de-a face cu o formã perversã a „întoar-cerii refulatului” : formele ruºinoase de colabo-raþionism, micile pacturi cu poliþia secretã,discursurile uitate împotriva dizidenþilor sub-zistã acolo, în memorie, ºi iatã-le întorcându-seîn aceastã formã a noii agresivitãþi. E mai uºorsã-i batjocoreºti pe eroi decât sã-þi recunoºtinemernicia.


*

With the exception of communists, nobodyis surprised that things did not occur in accor-dance with the Jacobin logic of exterminatingthe (real or imagined) enemy. It was normal forHavel and Michnik and Haraszti to ensure thequiet transition towards democratic regimesthat would allow the former communists tomake a political comeback. Had it not beentragic, the situation would provoke irresistiblelaughter. Skvorecky puts it in unequivocalterms : “The ultimate irony is that all theseCommunists and former Communists owe adebt to President Havel – and many non-Com-munists are holding it against him. His VelvetRevolution may have been prevented a muchworse revolution, one with bodies hanging fromlampposts – no small achievement after fourdecades of terrorist rule by the Communists.The comrades owe him a debt, but they havenever been famous for gratitude. The onlyargument most of them understand is preciselythe argument of the lampposts.”


*

În afarã de comuniºti, nimeni nu e surprinscã lucrurile nu s-au petrecut potrivit logicii loriacobine a exterminãrii duºmanului (real sauimaginar). A fost normal pentru Havel, Michnikºi Haraszti sã asigure tranziþia calmã spreregimurile democrate care sã le ofere foºtilorcomuniºti ºansa unei reîntoarceri politice. Dacãn-ar fi tragicã, situaþia ar provoca irezistibilehohote de râs. Skvorecky o spune în termenilipsiþi de echivoc : „Ironia supremã este cã toþiaceºti comuniºti ºi foºti comuniºti au o datoriefaþã de preºedintele Havel – în timp ce mulþinon-comuniºti îi poartã picã. Revoluþia lui decatifea s-ar fi putut sã previnã o revoluþie multmai rea, cu cadavre atârnate de stâlpi – ceeace nu e o realizare micã dupã patru decenii deconducere teroristã a comuniºtilor Tovarãºii îisunt îndatoraþi, însã ei n-au fost niciodatãadepþii recunoºtinþei. Singurul argument pecare-l înþeleg cei mai mulþi dintre ei este tocmaiargumentul stâlpului”.


*

As so often in history, conspirators brandishconspiracy theories. Read Romania Mare,published in Bucharest by former cheerleadersof Ceausescu’s cultic propaganda, or Zmena,published by professors of the journalism andlaw faculties of Bratislava Comenius Univer-sity : they abound in scurrilous attacks on the“Jewish-Masonic conspiracy” and calls forimmediate ethnic and political cleansing. Thephenomenon of Stalino-Fascism is thus notlimited to the dark Balkan hinterland : onedetects it even in Central Europe. After all,anti-Semitism as a modern ideology of racialhatred was born in the German-speakingworld. The Balkans simply imported it andgave it an anarchic, less “systematic” face. TheIasi pogrom and the appalling death train inAntonescu’s Romania lacked the cold perfec-tion of the Nazi gas chambers in Auschwitzand Treblinka. They were thuggish impro-visations rather than rational exercises inmethodic murder. Don’t expect any pangs ofconscience on the part of those who run theneo-Fascist (or neo-Communist) show. On thecontrary, the victims are killed now a secondtime, in memory.


*

Aºa cum se întâmplã adeseori în istorie,conspiratorii vânturã teorii conspiraþioniste.Citiþi România Mare, publicatã la Bucureºtide foºti sicofanþi ai propagandei cultice a luiCeauºescu sau Zmena, scoasã de profesorii dela facultãþile de jurnalism ºi drept ale Univer-sitãþii Comenius din Bratislava : ele abundã înatacuri mârºave împotriva „conspiraþiei iudeo--masonice” ºi cer epurãri etnice ºi politiceimediate. Aºadar, fenomenul stalino-fascist nue limitat doar la întunecatul spaþiu balcanic :el poate fi detectat pânã ºi în Europa Centralã.De fapt, anti-semitismul, ca ideologie modernãa urei rasiale, s-a nãscut în lumea germa-nofonã. Balcanii doar l-au împrumutat ºi i-audat o faþã anarhicã, mai puþin „sistematicã”.Pogromului de la Iaºi ºi înfricoºãtorului trenal morþii din România antonescianã le lipseaperfecþiunea rece a camerelor de gazare de laAuschwitz ºi Treblinka. Primele erau maidegrabã improvizaþii sãlbatice decât exerciþiiraþionale de asasinat metodic. Nu vã aºteptaþila vreo mustrare de conºtiinþã din partea celorcare au condus spectacolul neo-fascist (sau neo--comunist). Dimpotrivã, victimele sunt uciseacum a doua oarã, în memorie.


*

There is, in the whole region, a contagioussolidarity of the scoundrels. For want of abetter term, and running the risk of being seenourselves as obsessed with tenebrous maneuvers,we could call it the “new conspiracy.” In 1990,we wrote about the “Bucharest syndrome”hoping that the Romanian case of mergerbetween Fascism and Communism, was asingular one. Unfortunately, we were wrong.Romania turned out to be a pioneer in awidespread strategy of marginalization of thedissidents and rehabilitation of all anti--democratic traditions. The old profiteers havemanufactured a restoration of sorts by exploi-ting the elbow room created by the championsof the politics of truth. Because Havel, unlikeSaint Just, thought that liberty extended evento its enemies, he suffered the consequences ofsuch an idealistic wager. His downfall, in Prague,could presage similar defeats in the other coun-tries ; a reverse domino, that would be thenegative counterpart to the demolition of theBrezhnevites following the demise of their model.


*

Existã, în întreaga zonã, o contagioasã soli-daritate a ticãloºilor. În lipsa unui termen maibun, ºi asumându-ne riscul de a pãrea noiînºine obsedaþi de manevre obscure, am puteas-o numim „noua conspiraþie”. În 1990, amscris despre „Sindromul Bucureºti”, sperândcã amestecul românesc de fascism ºi comunismera unic. Din nefericire, ne înºelam. Românias-a dovedit a fi pionierul într-o strategie mailargã a marginalizãrii dizidenþilor ºi a reabi-litãrii tuturor tradiþiilor anti-democratice. Vechiiprofitori au pus la cale o cvasi-restauraþie,exploatând spaþiul amplu creat de apãrãtoriipoliticii adevãrului. Pentru cã Havel, spredeosebire de Saint Just, credea cã libertateatrebuie acordatã pânã ºi duºmanilor ei, a sufe-rit consecinþele acestui risc idealist. Cãderealui, la Praga, ar antrena posibile înfrângerisimilare în celelalte þãri ; un domino invers,care ar putea fi reversul negativ al demolãriibrejneviþilor dupã colapsul modelului propusde ei.


*

On closer examination, things are morecomplex, and Havel’s case is, in many respects,unique. Among Central-European politicalleaders, there is no one that would have thesame symbolic clout. Let’s take the case ofPoland. Bronislaw Geremek, former Solidarityadvisor and brilliant historian, came from therevisionist, post-Marxist generation. So didKuron and Michnik. Unlike Havel, they neverbecame embodiments of people’s sovereignty :remember the famous sentence “People, yourgovernment has returned to you !”. Rhetoricaside, the statement was, for one historicalinstant, true. As for Walesa, he is a consum-mate politician, with great maneuvering skills,but little metaphysical concerns. “Living intruth” may sound to him a nice sentence, andindeed he lived in truth, but not in the obses-sional way Havel did. His compromises and hisbickering belong to the traditional art of demo-cratic bargaining. The man who identifiedhimself with Solidarity was among the firstwho initiated the fragmentation of the move-ment. Hungary, on the other hand, is dominatedby a class for whom internationalism appliesonly to economic transactions and favors aself-centered populism for domestic purposes.In Romania, the Iliescu regime was com-mitted to the early perestroika ideals and


*

La o privire mai atentã, lucrurile sunt maicomplicate, iar cazul lui Havel este, din maimulte puncte de vedere, unic. Nu existã, întreliderii central-europeni, nici unul care sã aibãun asemnea impact simbolic. Sã luãm cazulPoloniei. Bronislaw Geremek, fost consilier al„Solidaritãþii” ºi strãlucit istoric, provine dingeneraþia revizionistã, post-marxistã. La fel caºi Kuron ºi Michnik. Spre deosebire de Havel,ei n-au devenit niciodatã întrupãri ale suve-ranitãþii poporului : amintiþi-vã de celebrapropoziþie : „Oameni, guvernul vostru s-a întorsla voi !”. Lãsând de-o parte retorica, propoziþiaa fost, pentru un moment istoric, adevãratã. Înce-l priveºte pe Walesa, el este un politicianversat, cu o mare capacitate de a manevra,însã cu foarte puþine obsesii metafizice. „A trãiîn adevãr” poate sã fie o propoziþie frumoasã,iar el a trãit cu adevãrat în adevãr, dar nuîn felul obsedant în care a fãcut-o Havel.Compromisurile ºi argumentãrile aparþin arteitradiþionale a negocierilor democratice. Omulcare s-a identificat cu „Solidaritatea” a fostprimul care a determinat fãrâmiþarea miºcãrii.Ungaria, pe de altã parte, e dominatã de oclasã politicã pentru care internaþionalismulse aplicã numai în tranzacþiile economice ºicare favorizeazã un populism centrat pe pro-blemele interne. În România, regimul Iliescu


regarded any form of opposition as an attemptat destabilization. The euphoria associatedwith the November 1996 elections and EmilConstantinescu’s replacing Iliescu as thecountry’s president was followed by discontentor the sluggishness, torpor, incoherence, andfactionalism in the new government. In Bulgaria,the separation from communism remains sus-pended in a historical no man’s land : on theone hand, former party bosses Zhivkov andLukanov were initially brought to justice(Lukanov was later killed in what seemed tobe a mafia-style operation). On the other, theformer communists still control much of thecountry’s economy and social services.


a fost fidel idealurilor timpurii ale perestroikãiºi privea orice formã de opoziþie drept o încer-care de destabilizare. Euforia care a însoþitalegerile din 1996 ºi înlocuirea lui Iliescu cuEmil Constantinescu la preºedinþia þãrii afost urmatã de inerþie, torpoare, incoerenþã ºifacþionalism în interiorul noului guvern. ÎnBulgaria, despãrþirea de comunism a rãmassuspendatã într-un no man’s land istoric : pede o parte, foºtii ºefi ai partidului, Jivkov ºiLukanov, au fost iniþial deferiþi justiþiei (pentruca mai târziu Lukanov sã fie asasinat printr-ooperaþie de tip mafiot). Pe de alta, foºtii comu-niºti se aflã încã la conducerea celei mai maripãrþi din economia þãrii ºi a serviciilor sociale.


*

All such cases bring us back to the unavoi-dable fundamental thesis : those who cannotcome to terms with their own abdications needto tarnish all those who behaved, if not alwaysheroically, at least decently in times of politicalinfamy. Mudslinging is the favorite weapon ofthe politically defeated nomenklaturas : nobodywas pure and those who protest their innocencedeserve even more slandering. Think of AdrianPaunescu : a poet who made his honorable debutas Romania’s Yevtushenko during Ceausescu’sshort-lived liberalization, after 1965. The mainthemes of his poetry were the rejection ofbureaucracy, the thirst for liberty and the exal-tation of national sovereignty. As Ceausescubecame increasingly paranoid, so did Paunescu’soverblown metaphors : his lines worshippedthe Conducator as the ultimate embodiment ofRomania’s destiny. For Paunescu, Ceausescu’sname was synonymous with the Carpathianmountains, the Danube, the shepherd of the“chosen nation,” as the national-Stalinistdepicted the increasingly despondent Romanianpopulace. “You, Ceausescu, erected schools anduniversities, not jails,” chanted the nationalbard to a hysterical audience in horrendouslystaged pageants. And the hypnotized, moro-nized youth repeated, for more than a decade,these aberrations. The mindboggling show did


*

Toate astfel de cazuri ne aduc înapoi la tezafundamentalã de neocolit : cei ce nu pot sã-ºiaccepte abdicãrile simt nevoia sã-i terfeleascãpe aceia care s-au comportat dacã nu întot-deauna eroic, cel puþin decent în timpuri deinfamie politicã. Împroºcarea cu noroi estearma favoritã a nomenklaturilor învinse dinpunct de vedere politic : nimeni n-a fost pur,iar cei care îºi clameazã nevinovãþia meritã sãfie împroºcaþi ºi mai tare. Iatã-l pe AdrianPãunescu : un poet ce ºi-a fãcut un debutonorabil, un Evtuºenko al României din scurtaperioadã a liberalizãrii ceauºiste de dupã 1965.Principalele teme ale poeziei lui erau respin-gerea birocraþiei, setea de libertate ºi exal-tarea suveranitãþii naþionale. Cu cât deveneaCeauºescu mai paranoic, cu atât mai paranoiceau devenit ºi metaforele sale bombastice :versurile lui îl proslãveau pe Conducãtor dreptîntruparea supremã a destinului României.Pentru Pãunescu, numele lui Ceauºescu erasinonim cu Carpaþii, Dunãrea, pãstorul „naþiuniialese” –, termenul prin care naþional-stalinismuldescria tot mai disperata populaþie a României.„Tu, Ceauºescu, ai înãlþat ºcoli ºi universitãþi,nu închisori”, psalmodia bardul naþional înfaþa unei mulþimi isterizate de respingãtoa-rele, bine organizatele mascarade. Iar tineretulhipnotizat, imbecilizat a repetat vreme de peste


not have a parallel in the whole Soviet bloc,not even in Yevtushenko’s depressing kowtow-ing to the Brezhnevite gerontocracy.


un deceniu aceste aberaþii. Idiotizantul spec-tacol pãunescian n-a avut echivalent în întregulbloc sovietic nici mãcar în deprimanta pros-ternare a lui Evtuºenko în faþa gerontocraþieibrejneviste.

9 6 The Neighbors of Franz

A TREIA EUROP|aman.ro/betawp/wp-content/uploads/ebook/polirom/vecinii_lui_kafka.pdfRomanul unei...

Documents

Transcript of A TREIA EUROP|aman.ro/betawp/wp-content/uploads/ebook/polirom/vecinii_lui_kafka.pdfRomanul unei...