Download - Curs Kt Partial

Transcript
  • 8/17/2019 Curs Kt Partial

    1/30

    Obiective şi tehnici în kinetoterapie

    Introducere

     Kinetologia  (Dally, 1857) este ştiinţa care se ocupă cu studiul mişcării organismelor viişi al structurilor care participă la aceste mişcări. Definiţia aceasta este mai mult teoretică,

    deoarece n accepţiunea ei curentă ea se limitea!ă la unul dintre domeniile "inetologiei şi anume,la aplicarea acesteia n medicină ("inetologia medicală). Kinetologia medicală  studia!ă mecanismele neuromusculare şi articulare care asigură

    omului activităţile motrice normale, preocup#ndu$se totodată de nregistrarea, anali!area şicorectarea mecanismelor neuromusculoarticulare deficitare. %imitarea activităţii motrice poate fideterminată de&

    a) 'căderea forţei musculare (ipotonie) sau, din contră, contractura sau spasticitateamusculară (ipertonie)

     *) +edoarea articularăc) %ipsa coordonării mişcărilor.inetologia medicală face parte din medicina fi!ică - specialitate terapeutică care

    utili!ea!ă ca metode& mişcarea, căldura, curentul electric, climatul, masaul şi apa. Domeniulmedical al "inetologiei este cunoscut mai *ine su* denumirea de kinetoterapie / terapia prinmişcare. Dar "inetologia nu se reduce la "inetoterapie, ea cuprin!#nd ncă două domenii şianume, "inetologia profilactică şi "inetologia de recuperare.

     Kinetologia profilactică cuprinde totalitatea metodelor şi miloacelor "inetologice care seadresea!ă menţinerii şi ntăririi stării de sănătate, deci prevenirii stării de *oală.

     Kinetologia de recuperare  repre!intă principala armă a asistenţei de recuperarefuncţională, cuprin!#nd ntregul domeniu al deficitului funcţional din *olile cronice (n specialale aparatelor locomotor şi cardiovascular).

    'u* raport strict practic nu e0istă deose*iri semnificative ntre diversele tenici ale"inetologiei profilactice, terapeutice sau de recuperare. le pot, desigur, predomina n unul sau

    altul dintre aceste tipuri de asistenţă, pot să se com*ine n mod mai mult sau mai puţin diferenţiatsau să răm#nă nescim*ate. 2eea ce le deose*eşte totuşi sunt o*iectivele şi metodologia care seaplică, respectiv programele "inetologice profilactice, terapeutice sau de recuperare.

    inetologia medicală este considerată de mulţi autori ca partea cea mai importantă amedicinii fi!ice, fiind de multe ori su*nţeleasă n denumirea de 3fi!ioterapie4. 0istă astfelmulte tratate de medicină care, la capitolul de fi!ioterapie, se mulţumesc să e0pună c#teva ideie0clusiv legate de terapia prin mişcare. n alte ca!uri capitolul este intitulat 3"inetoterapie4, dar n str#nsă corelare cu metodele "inetice sunt pre!entate şi masaul, termoterapia, idroterapia şiciar electroterapia. Deşi nu fac parte din "inetoterapie, aceste procedee (şi n primul r#ndmasaul) sunt asociate aproape ntotdeauna mişcării. 'e vor*eşte mult despre triada insepara*ilăcăldură - "inetoterapie - masa, ca repre!ent#nd o unitate "inetică o*ligatorie. După cum se ştie, paralel cu termenul de "inetoterapie este utili!at şi cel de gimnastică medicală. 6ceşti termeni nusunt, nsă, sinonimi. imnastica medicală are un domeniu mult mai limitat - şi ca o*iective, şi camiloace utili!ate - comparativ cu "inetologia medicală. 'copul ei principal constă n menţinereaformei fi!ice şi reducerea unor deficite funcţionale. parte importantă a "inetoprofila0iei sencadrea!ă n sfera noţiunii, de asemenea foarte răsp#ndită, de educaţie fi!ică, consacrată maiales programelor de gimnastică din şcoli, programe care au ca o*iectiv de!voltarea armonioasă acopiilor şi tinerilor. 2a ramură a "inetoprofila0iei, educaţie fi!ică şi c#ştigă dreptul laindividuali!are datorită particularităţilor, o*iectivelor şi metodelor pe care le are.

  • 8/17/2019 Curs Kt Partial

    2/30

    Scurt istoric9rimele referiri la un sistem de posturi şi mişcări cu scop terapeutic se găsesc n scrierile

    cine!eşti veci de aproape 5::: de ani. ste vor*a de sistemul 2ong ;u de calmare a durerilor şi a altor simptome din entorse, deviaţii de coloană, unele *oli cirurgicale etc. n 3erodicus, profesorul lui >ipocrate, este primul medic grec care se preocupă şi scrie despre valoareae0erciţiului fi!ic (fi!ic mai de*il - sportul, *o0ul şi luptele corp la corp pacienţi fe*rili - mersulfără oprire p#nă la =: "m). n cartea sa ”Ars gymnastica” imaginea!ă un sistem e0trem decomplicat de e0erciţii, despre care 9linius cel ?ătr#n spunea că nu poate fi nţeles fără să aicunoştinţe serioase de geometrie. @ulţi contemporani, ca şi urmaşi ai lui >erodicus i criticăe0agerările. >ipocrate, cel mai de seamă dintre ei, arată că 3nimic nu este mai periculos pentruun fe*ril dec#t e0erciţiul fi!ic şi masaul4. >ipocrate, nu numai că de!voltă ideea şi practicagimnasticii, dar el este primul care sesi!ea!ă relaţiile mişcare$muşci, imo*ili!are$atrofiemusculară, precum şi valoarea e0erciţiului fi!ic pentru refacerea forţei musculare. @ai mult, el

    vede n "inetoterapie cel mai *un remediu ciar şi pentru *olile mintale. >ipocrate poate fi astfelconsiderat primul medic care a intuit şi aplicat noţiunea de recuperare funcţională.+oma antică a avut o ine0plica*ilă reţinere pentru e0erciţiul fi!ic (*un doar pentru sclavi,

    gladiatori). 2reştinismul a accentuat şi mai mult reţinerea faţă de e0erciţiul fi!ic, care dădea preamultă importanţă corpului, n detrimentul spiritului.

    n uropa sec. al Aieronymus @ercurialis - carte care a influenţattot ce s$a scris n următoarele decenii. Din sec. al A

  • 8/17/2019 Curs Kt Partial

    3/30

    Bazele anatomice ale locomoţiei

    J@işcarea a speciali!at un aparat diferenţiat - aparatul locomotor - care are ca unitatecomponentă de *a!ă unitatea "inetică, alcătuită din articulaţie$muşci$nerv4 (Cudor '*enge - Jinetologie profilactică, terapeutică şi de recuperare4). ;iecare din aceste trei structuri şi are un

    rol *ine preci!at, dar care nu se motivea!ă dec#t n relaţia de interdependenţă a ntregii unităţi"inetice. (Kos $la *iomecanică)

    I. Articulaţia este ansam*lul părţilor moi prin care se unesc două sau mai multe oasevecine. 2lasificarea articulaţiilor se face după mai multe criterii&

    a. După modul în care oasele componente se unesc între ele , articulaţiile se clasifică n&- Articulaţii fibroase $ unirea se face prin intermediul ţesutului conunctiv suprafeţele articularecongruea!ă perfect ntre ele sunt puţin mo*ile (e0emple& articulaţiile craniului, articulaţiileinterapofi!are verte*rale).- Articulaţii cartilaginoase  $ unirea se face prin fi*rocartila articulaţia permite o anumită

    mişcare (e0emple& simfi!a pu*iană, articulaţia interverte*rală)- Articulaţii sinoviale (diartroze) $ unirea se face prin capsulă ntre suprafeţele articulare e0istăo cavitate, ceea ce permite mişcări ample.

    ;orma capetelor osoase articulare determină tipul de mişcare posi*ilă n articulaţie. Dinacest punct de vedere, diartro!ele se clasifică n&

    $ articulaţii plane (mişcarea este mai mult de alunecare, de e0. articulaţiile oaselor carpului sau tarsului)

    $ articulaţii sferoide (formate dintr$o suprafaţă articulară sferoidă şi alta concavă, de e0.articulaţia co0ofemurală, scapuloumerală)

    $ articulaţii cilindroide (se mai numesc şi articulaţii *alamale, de e0. articulaţia cotului)

    $ articulaţii elipsoide (de e0. articulaţia genunciului)$ articulaţii selare (de e0. articulaţia trape!ometacarpiană a policelui)b. n funcţie de numărul gradelor de libertate Ȋ  :

    $ cu grad 1 de li*ertate (articulaţiile plane, cilindroide, elipsoide)$ cu grad L de li*ertate (articulaţii selare)$ cu grad = de li*ertate (articulaţii sferoide)6rticulaţiile sinoviale au o structură constantă, fiind alcătuite din aceleaşi elemente

     principale& cartilaul ialin, *ureletul fi*rocartilaginos, capsula articulară, sinoviala, licidulsinovial şi ligamentele paraaticulare.- Cartilajul ialin $ acoperă capetele osoase ce fac parte din articulaţie. rosimea lui este maimare n !onele de presiune, ca şi n centrul capetelor articulare sferice. ;iind lipsit devasculari!aţie, cartilaul ialin suportă mai *ine agresiunile nsă nu se poate regenera saucicatri!a de asemenea, fiind lipsit de inervaţie 3nu doare4.   2artilaul ialin se răneşte prindifu!iune, rana venind prin vasele osului su*condral sau prin intermediul licidului sinovial.9roprietăţi& compresi*ilitate, elasticitate şi poro!itate.

  • 8/17/2019 Curs Kt Partial

    4/30

    - !ureletul fibrocartilaginos $ n special la enartro!e, unde suprafeţele articulare nu sunt egale(e0. articulaţiile 2; şi '>). 2avităţile articulare şi măresc suprafeţele prin intermediul acestui *urelet circular, pentru a congrua mai *ine pe suprafaţa celeilalte componente osoase articulare.- Capsula articulară - are o structură conunctivă, formată dintr$un strat e0tern, fi*ros şi un stratintern, sinovial. 2apsula se prinde ca un manşon de epifi!e, de periost, de *ureletul

    fi*rocartilaginos, p#nă la nivelul cartilaului. %a articulaţiile cu o li*ertate mai mare de mişcare,capsula nveleşte şi c#ţiva centimetri din metafi!ă. 9entru ntărirea ei apar, n anumite locuri,nişte fascicule fi*roase, denumite ligamente capsulare care contri*uie la fr#narea mişcărilor.2apsula delimitea!ă o cavitate virtuală articulară, denumită şi cavitate sinovială. n interiorulȊacestei cavităţi, unele articulaţii dispun de ligamente puternice, interosoase, care aută saufr#nea!ă mişcarea (e0.& ligamentul rotund, ligamentele ncrucişate etc.). 2apsula dispune denumeroase terminaţii nervoase sen!itive, inclusiv fi*re dureroase. 6m*ele straturi conţin astfelde terminaţii. 9e l#ngă acestea, se mai găsesc şi proprioceptori speciali!aţi& *aroreceptori şimecanoreceptori.

    - "inoviala $ este un ţesut care tapetea!ă interiorul articulaţiilor, adică faţa profundă a capsuleiarticulare. a este compusă de o*icei din fi*re elastice şi din grăsime. a conţine şi produce unlicid lu*rifiant denumit sinovie, care facilitea!ă alunecarea suprafeţelor articulare. 2el maifrecvent, n ca! de agresiune mecanică, infecţioasă sau inflamatorie, mem*rana se ngroaşă şisecretă licid sinovial n e0ces (idartro!a). 0istă *oli specifice ale acestui ţesut, cele mai multe *enigne, numite sinovite.- #icidul sinovial   $ se află n interiorul cavităţii articulare şi este generat de sinovie,transsudatul plasmatic şi de produsele de descuamaţie sinoviale şi cartilaginoase ce apar ntimpul mişcării. 9rincipalele roluri ale licidului sinovial sunt& de rănire (m*i*ă poro!itateacartilaului) de a curăţa suprafaţa articulară de lu*rifiere.

    - #igamentele paraarticulare $ sunt e0terioare articulaţiilor reali!ea!ă re!istenţa şi sta*ilitateaarticulară participă la gidarea mişcării *locea!ă e0cesul de mişcare, regulari!#nd forţamuculară aplicată conţin multe terminatii nervoase.

    II. Muşchiul (elementul motor al mişcării) este format din ţesut fi*ros şi cărnos care,datorită proprietăţilor lui fundamentale, contracti*ilitate şi elasticitate, pune n mişcare diferite părţi ale corpului. n corpul omenesc e0istă peste M=: de muşci striaţi (apro0. =:$M:N dinȊgreutatea corpului). ;orma şi dimensiunile lor sunt variate, fiind adaptată regiunii şi funcţiei.0istă astfel muşci lungi şi scurţi, muşci laţi şi inelari, su*ţiri şi groşi. 2omponentelemacroscopice ale muşciului sunt& corpul muscular, tendonul, oncţiunea tendomusculară, tecilesinoviale, *ursele seroase ane0e.

    a. Corpul muscular 

    @uşcii unui segment sunt nveliţi de o fascie comună. ;iecare corp muscular, la r#ndullui, este nvelit de un manşon conunctiv (perimysium$ul e0tern), cu rol protector n efort,limit#nd ntinderea muşciului. ntre perimysium$ul e0tern şi fascia comună e0istă un ţesut la0Ȋconunctiv, care permite alunecarea planurilor n timpul contracţiei. serie de septuriconunctive pornesc din perimysium$ul e0tern n interiorul corpului muscular, pe care l separă nfascicule musculare mai groase sau mai su*ţiri, n funcţie de grosimea muşciului. 6ceste septuri

  • 8/17/2019 Curs Kt Partial

    5/30

    formea!ă n totalitatea lor perimysium$ul intern (endomysium). ;iecare fascicul cuprinde 1:$=:de fi*re musculare.

     Fibra musculară  repre!intă celula musculară organi!ată pe structura generală a uneicelule din organism, cu mem*rană (sarcolemă), citoplasmă (sarcoplasmă), nuclei (nucleiisarcolemali) şi n plus structuri citoplasmatice specifice - miofi*rilele. %ungimea unei fi*re

    musculare varia!ă de la c#ţiva centimetri la L5$=: cm (muşciul croitor$sartorius), iar grosimeaei de la 1:$15: O.

    $ Sarcolema, aici sunt plasate L elemente anatomofuncţionale importante& partea postsinaptică a plăcii motorii nceputul nvaginărilor tu*ulare ale sistemului tu*ular 3C4, princare sunt diriate impulsurile nervoase spre elementele contractile.

    $ Sarcoplasma  repre!intă o protoplasmă nediferenţiată n care se ncastrea!ă miofi*rilele.n sarcoplasmă e0istă o serie de granule formate din mitocondrii (sarco!omi), grăsimi, picăturide lipoproteine.

    $  Miofibrilele  sunt singurele elemente contractile ale muşciului. Dispuse n fascicule,

    sunt de ordinul sutelor de mii, ocup#nd LP= din spaţiul intracelular. @iofi*rilele sunt orientate nlungul celulei musculare, paralele ntre ele, apăr#nd cu o structură tigrată prin alternanţa de !one(discuri) ntunecate cu !one clare. 9orţiunea de miofi*rilă cuprinsă ntre L linii JI4 (stria 6mici),denumită sarcomer sau căsuţa rause, repre!intă unitatea contractilă propriu$!isă a fi*reimusculare. @iofi*rilele sunt compuse din miofilamente de mio!ină şi actină aranate longitudinal(fiecare moleculă de mio!ină este nconurată de Q molecule de actină) .

    $  Mitocondriile sarcoplasmice  (denumite de +et!ius sarco!omi) sunt purtătoareleecipamentului en!imatic celular, care meta*oli!ea!ă acidul piruvic p#nă la >LK2L suntre!ervoare de energie, stoc#nd 6C9.

    $  Reticulul sarcoplasmic  repre!intă un sistem canalicular longitudinal (sistemul tu*ular 

    J%4) care, la nivelul oncţiunii dintre discul clar şi cel ntunecat, se termină cu o dilataţie cuaspect de cisternă. ntre două cisterne soseşte un canalicul din sistemul tu*ular JC4, form#ndJtriada4 (descrisă de 9alade). ;iecare sarcomer are c#te L triade.

    $  Proteinele musculare  se clasifică n M categorii& proteine sarcoplasmice (mioglo*ina,en!imele) proteine miofi*rilare (mio!ina, actina, tropomio!ina, troponina etc.) proteineleformaţiunilor su*celulare şi proteinele stromei (din sarcomer - porţiunea de miofi*rilă cuprinsăntre două !one 3I4$ unitatea contractilă propriu$!isă a fi*rei musculare).

    ;i*rele musculare se prind n mai multe feluri de tendon, astfel& la muşcii plaţi (fesier,sternocleidomastoidian, croitor etc.) fi*rele musculare sunt paralele şi aşa se şi prind pe tendonsau aponevro!ă (mem*rană fi*roasă care acoperă şi susţine muşcii) muşcii fusiformi(*icepsul *raial) au acelaşi aranament paralel o serie de muşci au fi*rele convergente spre olatură a tendonului (muşcii penaţi) e0istă muşci unipenaţi (e0tensorul lung al degetelor) *ipenati (lungul peronier), multipenaţi, cu fascicule ce converg spre mai multe tendoane(deltoidul), circumpenaţi (ti*ialul anterior).

    9ro*lema modalităţii de prindere a fi*relor musculare de tendon a fost mult timpcontroversată. 2u autorul microscopiei electronice s$a constatat că sarcolema face nişte cute

  • 8/17/2019 Curs Kt Partial

    6/30

    ad#nci, de care, pe faţa internă, se prind miofi*rilele, iar pe faţa e0ternă se prind fi*rele decolagen ale tendonului. Deci, fasciculele musculare nu se continuă cu fi*rele tendinoase.

    b. $endonul  este un organ re!istent, ine0tensi*il, format din fascicule conunctive (fi*rede colagen), legate ntre ele printr$o su*stanţă fundamentală, ca un ciment. 9intre fi*rele decolagen se află celule tendinoase (tenocitele). 2a şi la muşci, e0istă o serie de septuri

    conunctive ce separă fasciculele tendinoase, care formea!ă peritendonul intern şi care sedesprind din peritendonul e0tern. Cendonul se inserea!ă fie direct pe os, fie prin intermediul periostului. De o*icei, fi*rele tendinoase fu!ionea!ă cu colagenul periostului şi, prin acesta,suprafaţa de prindere pe os devine mult mai mare.

    c.  Rnele tendoane, care stra*at canalele osteofi*roase, se nvelesc cu teci sinovialeformate dintr$o foiţă viscerală, pe tendon şi o alta parietală, pe canalul osteofi*ros. 6ceste tecisinoviale permit o mai *ună alunecare a tendonului.

    d . 6semănător tecii sinoviale a tendonului, av#nd acelaşi rol, bursa seroasă se de!voltă n!onele n care tendonul sau muşciul sunt ameninţate să se le!e!e prin frecare sau presiune

    intermitentă. 2a şi teaca sinovială, *ursa conţine un licid lu*rifiant de tipul licidului sinovialarticular.'u* raport structural şi funcţional, muşcii au fost catalogaţi n muşci tonici, de tip B (n

    general muşcii e0tensori) şi muşci fa!ici, de tip BB (muşci fle0ori).$  Muşchii tonici sunt muşci pro0imali, antigravitaţionali, sar o articulaţie, au tendoane

    late, travaliul lor este putin intens, se contractă lent şi o*osesc greu.$  Muşchii faici  sunt muşci superficiali, sar două articulaţii, au tendoane lungi,

    reali!ea!ă contracţii rapide şi o*osesc uşor.6ceastă clasificare a muşcilor este relativă, deoarece nu e0istă muşci e0clusiv fa!ici

    sau tonici. @ai corect ar fi să se vor*ească de răspunsuri (contracţii) fa!ice sau tonice. 0istă

    nsă n componenţa muşcilor fi*re musculare fa!ice (fi*re al*e) şi fi*re musculare tonice (fi*reroşii). ntr$un muşci predomină un tip sau altul de fi*re musculare. 6stfel, n fle0ori, n vastule0tern, gemeni, semimem*ranos, muşcii posturii, predomină fi*rele roşii, n timp ce ne0tensori, vastul intern, solear, semitendinos etc. predomină fi*rele al*e.

    $  Fibrele albe sunt sărace n mioglo*ină, mitocondrii şi en!ime o0idative re!ervele de6C9 sunt reduse vasculari!aţia este mai saracă aceste fi*re au o singură sinapsă neuromuscularăcare generea!ă potenţiale de acţiune ce se propagă n toată fi*ra musculară o astfel de contracţiecere o mare celtuială energetică, motiv pentru care fi*ra o*oseşte repede.

    $ Fibrele roşii sunt *ogate n mioglo*ină, mitocondrii şi 6C9 au o reţea amplă de capilaresanguine aceste fi*re au mai multe sinapse neuromusculare, care nu determină nsă potenţiale deacţiune propagate răspunsul tonic este de intensitate redusă, dar de lungă durată, cere un consumenergetic mic, motiv pentru care fi*rele roşii o*osesc greu.

    III. ervul

    A. euron. !elule "liale.

  • 8/17/2019 Curs Kt Partial

    7/30

    euronul este alcatuit dintr$un corp celular (pericarion) voluminos, cu diametrul de 7:microni, dendrite foarte ramificate si un a0on care este foarte lung, putand atinge aproape unmetru. Feuronii pot fi clasificati dupa forma pericarionului (piramidali, stelati, piriformi,ovalari) dupa numarul prelungirilor (multipolari, *ipolari, unipolari, pseudounipolari) sau dupafunctie (sen!itivi, motori, de asociatie, vegetativi). Din punct de vedere al locali!arii neuronii pot

    fi centrali (in creier) sau periferici (corpul celular in maduva, trunci cere*ral, ganglioni, iar  prelungirile in nervii periferici).#. !orpul celular formea!a su*stanta cenusie din nevra0 si ganglionii somatici si

    vegetativi e0tranevra0iali. l este delimitat de o mem*rana lipoproteica, neurilema, arecitoplasma (neuroplasma), ce contine organite citoplasmatice si un nucleu o*isnuit, central, cuunul sau mai multi nucleoli. Rnele organite celulare (mitocondrii, comple0ul olgi, reticulendoplasmatic, li!o!omi) sunt pre!ente si in alte celule, iar altele sunt specifice neuronului $corpusculii Fissl si neurofi*rilele. 2orpusculii Fissl (corpii tigroi!i) sunt constituiti din masedense de reticul endoplasmatic rugos, la nivelul carora au loc sinte!ele proteice neuronale. Feurofi*rilele apar ca o retea omogena de fi*re care traversea!a intreaga neuroplasma au rol intransportul su*stantelor si de sustinere.

    $. %relun"irile neuronale sunt dendritele si a0onul.&endritele sunt prelungiri citoplasmatice e0trem de ramificate continand neurofi*rile sicorpusculi Fissl spre *a!a lor. le conduc influ0ul nervos centripet (aferent).

    A'onul (cilindra'ul sau neuritul) este o prelungire unica, lunga (atinge ciar 1 m),alcatuit din a0oplasma (continuarea neuroplasmei), in care se gasesc neurofi*rile, mitocondrii sili!o!omi, si este delimitat de o mem*rana, a0olema, continuarea neurilemei. 60onul se ramificain portiunea terminala, ultimele ramificatii fiind *utonate (*utoni terminali). 6cestia contin, inafara de neurofi*rile, numeroase mitocondrii, precum si ve!icule in care este stocata o su*stanta(mediator cimic). 60onii conduc impulsul nervos centrifug (eferent). ;i*ra a0onica esteacoperia de mai multe teci&

    * teaca Sch+ann este formata din celule gliale, care inconura a0onii. Bntre doua celule

    'cSann succesive se afla strangulatii +anvier (regiune nodala). @aoritatea a0onilor pre!inta oteaca de mielina, secretata de celulele nevroglice 'cSann si depusa su* forma de lamelelipoproteice concentrice, al*e, in urul fi*rei a0onice (a0oni mielini!ati). +olul tecii de mielinaconsta, atat in protectia si i!olarea fi*rei nervoase de fi*rele invecinate, cat si in asigurareanutritiei a0onului. ;i*rele vegetative postganglionare si unele din fi*rele sistemului somatic auvite!a lenta de conducere si sunt amielinice, fiind inconurate numai de celule 'cSann, care auela*orat o cantitate minima de mielina

    * teaca ,enle este o teaca continua, care insoteste ramificatiile a0onice pana laterminarea lor, constituita din celule de tip conunctiv, din fi*re de colagen si reticulina, orientateintr$o retea fina care acopera celulele 'cSann pe care le separa de tesutul conunctiv din urulfi*rei nervoase. 6ceasta teaca conunctiva are rol nutritiv si de protectie.

     Feuronul periferic motor se deose*este de cel sen!itiv atat din punct de vedere functionalcat si morfologic.

    euronul motor peri-eric  are forma stelata cu diametrul de 8: $1:: microni, cu 5$8 prelungiri si poarta denumirea de celula nervoasa multipolara. 6stfel de celule se gasesc in cornulanterior al maduvei spinarii si in nucleii motori ai trunciului cere*ral. Cerminatia acestui neuron seface in musciul striat su* forma placii motorii.

    euronul senzitiv peri-eric  are forma sferica, cu diametrul de 15: microni. 9re!inta o prelungire unica care dupa un traiect oarecare se divide in forma de < (celule ganglionare *ipolare

  • 8/17/2019 Curs Kt Partial

    8/30

    sau pseudounipolare). 2elulele nu se gasesc in sistemul nervos central, ci in ganglionii spinali si inganglionii sen!itivi ai nervilor cranieni.

    euronii de asociatie sunt neuroni de marime mica, in general multipolari, cu prelungiriscurte, pe care ii gasim in toate formatiunile cenusii ale nevra0ului.

    euronii ve"etativi sunt clasati in M grupuri.$ Feuronii din nucleii vegetativi, din tu*er cinereum sunt de talie milocie, uni sau *ipolari.$ Feuronii din nucleii reticulati *ul*o$ponto$pedunculari sunt ipercromi si multipolari.$ Feuronii ganglionilor vegetativi pre!inta o talie relativ mare si mai multe prelungiri.$ Feuronii vegetativi din peretii viscerelor sunt de talie milocie sau mica, cu mai multe prelungiri.

    9relungirile neuronilor vegetativi pot fi *ogate in mielina, sarace in mielina sau fara mielina(fi*re cenusii +emac"). 9artile periferice ale sistemului nervos vegetativ formea!a ple0uri ceurmea!a frecvent traiectul vaselor. Cerminatiile visceromotorii ale fi*relor vegetative merg spremusculatura neteda, formand ar*ori!atii terminale sau merg spre glande, devenind fi*re secretorii.Dendritele si a0onii constituie caile de conducere intranevra0iale (de la maduva spinarii pana lascoarta emisferelor cere*rale si invers) si nervi e0tranevra0iali. Fivelele de organi!are ale cailor nervoase aferente si eferente sunt deci & fi*ra nervoasa, fasciculul de fi*re nervoase, tractul nervos sinervul.

    ;i*ra nervoasa este formata dintr$un a0on sau o dendrita (protoneuronii din ganglionulspinal) si cele trei teci peria0onale (peridendritice). ;i*rele nervoase pot fi centrale (locali!ate insistemul nervos central) sau periferice motorii, sen!itive sau vegetative aferente sau eferentemielinice si amielinice.

    !alea motorie e-erenta este formata din doi neuroni& unul central si altul periferic.!alea senzitiva a-erenta este formata din trei neuroni& unul periferic si doi centrali.!elulele "liale (nevro"liile) sunt de 1: ori mai numeroase decat neuronii si sunt celule

    meta*olic active ce se pot divide. 6u rol in sustinere, fagocito!a resturilor neuronale, sinte!amielinei, troficitate, facand legatura dintre neuroni si capilare. Bntervin in retinerea unor su*stante din sange pentru a nu patrunde in 'F2 (*ariera ematoencefalica), in refacereadefectelor in ca! de le!iune a su*stantei nervoase (cicatrice gliala). %a nivelul 'F2 s$au

    evidentiat M tipuri de nevroglii& astrocite, oligodendrocite, celule ependimale si microglii. Bnafara 'F2 s$au evidentiat celule 'cSann si celule satelite.

    B. Sinapsa%egatura dintre neuroni se reali!ea!ă prin sinapse. 6cestea sunt formaţiuni structurale

    speciali!ate, care se reali!ea!ă ntre a0onul neuronului presinaptic şi dendritele sau corpul celular al neuronului postsinaptic. %egatura interneuronală se face ntre segmentul presinapticrepre!entat de *utonul terminal al a0onului şi segmentul postsinaptic, repre!entat de o !ona micădin mem*rana neuronului postsinaptic pe care se aplică *utonul terminal. 2ele două segmentesinaptice sunt separate printr$un spaţiu sinaptic. Deci legătura dintre neuroni nu se face princontact direct, ci este mediată cimic, prin eli*erarea mediatorului n fanta sinaptică.

    Cransmiterea impulsului nervos de la terminaţiile nervoase motorii la fi*rele musculare se face printr$o formaţiune similară numită plac/ motorie (sinapsa neuromusculară) av#nd ca mediator acetilcolina.

    !. ervul

  • 8/17/2019 Curs Kt Partial

    9/30

    %egătura dintre 'F2 şi restul ţesuturilor şi organelor se face prin sistemul nervos periferic. 6ceastă legatură este asigurată de nervi care sunt cordoane al*e, suple, re!istente latracţiune, al caror cali*ru varia!ă de la origine p#nă la terminaţiile lor ca urmare a desprinderii deramuri sau ramificaţii colaterale.

     Fervii (cranieni sau spinali) leagă sistemul cere*rospinal de organe şi invers n funcţie de

     polari!area influ0ului nervos. După organele pe care le inervea!ă descriem& nervi cutanaţi,articulari, vasculari, ramuri musculare, glandulare şi mucoase. "tructura nervului ! Fervul este nconurat de o teacă de ţesut conunctiv numită epiner". 'epturi conunctive

     pornite din epinerv i!olea!ă n interiorul nervului fascicule de fi*re nervoase. Tesutul conunctivcare nconoară fasciculele formea!ă periner"ul . 'uprafaţa internă a perinervului este netedă şialcătuită dintr$un strat de celule me!oteliale aplati!ate. Rnele ramuri nervoase foarte mici pot fialcătuite dintr$un singur fascicul. ;iecare fi*ră nervoasă este nconurată de o teacă de ţesutconunctiv numită endoner"! Tesutul conunctiv din alcătuirea nervului i asigură structura dere!istenţă şi contine elementele vasculare. +ădăcinile spinale care nu au teacă conunctivă *inediferenţiata sunt mai fragile.

    ;i*rele nervoase pot fi clasificate după structurile pe care le inervea!ă&$ ;i*ra nervoasă care stimulea!ă mu%ciul sceletic se numeste fibră motoare (eferentă)&$ ;i*ra nervoasă care transmite influ0uri de la o terminaţie senzitivă se numeşte fibră senzitivă(aferentă).$ ;i*rele care activea!ă glandele %i muscii netezi  sunt considerate tot fibre motoare, deşi ele ar tre*ui denumite fibre efectoare viscerale.

     Fervii spinali şi cranieni conţin patru tipuri de fi*re nervoase& aferente somatice, aferenteviscerale, eferente somatice şi eferente viscerale. Din sistemul nervos central pornesc =1 de pereci de nervi raidieni (spinali) care şi au originea n măduva spinarii şi 1L pereci de nervicranieni care şi au originea n encefal. 'eparat de aceste pereci de nervi somatici e0istă şi nervivegetativi conţin#nd fi*re viscero$sen!itive şi viscero$motoare. ;i*rele motoare somatice sunt

    nvelite cu o teacă de mielină, iar fi*rele vegetative nu au mielina (amielinice).Coţi nervii somatici şi vegetativi au o origine aparentă şi una reală.$ 9rin origine aparentă se ntelege locul de patrundere (nervi sen!itivi) sau de iesire (nervi

    motori) din 'F2.$ 9rin origine reala se ntelege nucleul (nucleii) nervos de unde pornesc fi*rele care dau

    nastere la nervi.6stfel, pentru nervii motori originea reală se află n neuronii din coarnele ventrale ale

    măduvei spinării sau neuronii din nucleii motori ai trunciului cere*ral. 9entru nervii sen!itivioriginea reală este n ganglionii spinali n ca!ul nervilor raidieni şi n ganglionii sen!itivi ainervilor cranieni.

     Fervii musculaturii striate conţin, n marea lor maoritate, fi*re mielini!ate de diametrediferite (L$L:O). 6pro0imativ M:N din fi*rele nervoase ale muşciului sunt fi*re aferentesen!itive restul de Q:N sunt fi*re eferente, motorii.

     "inapsa neuromusculară (placa motorie)are = părţi&$ 9artea presinaptică, repre!entată de terminaţia a0onului demielini!ată această terminaţieconţine neurofi*rile, mitocondrii, v!icule şau dilatatii sinaptice ce conţin acetilcolină$ ;anta sinaptică, adică spaţiul dintre a0oplasmă şi sarcoplasmă$ 6paratul su*neuronal (neregularităţi ale sarcolemei, care este plicaturată 3n palisadă4).

  • 8/17/2019 Curs Kt Partial

    10/30

    ;i*rele musculare al*e au o singură oncţiune mioneuronală (sinapsă neuromusculară), ntimp ce fi*rele roşii au mai multe.

    !/ile motorii voluntare%a sinapsa neuromusculară sosesc terminaţiile cilindra0ului motoneuronului alfa, cu

    sediul n coarnele anterioare ale măduvei spinării. 0istă L tipuri de motoneuroni alfa n cornul

    anterior medular&$ Feuronul motor alfa1 (motoneuron alfa fa!ic) - celulă mare, cu a0on gros, cu conducererapidă (Q:$1::mPs), care determină contracţia fa!ică terminaţiile lui se duc la fasciculelemusculare fa!ice (al*e).

    $ Feuronul motor alfaL (motoneuron alfa tonic) - celulă mai mică cu a0on su*ţire, cuconducere lentă, care şi trimite terminaţiile spre fasciculele musculare tonice (roşii). Feuronul motor medular este denumit de 'errington Jcalea finală comună4, deoarece la

    el aung fi*rele terminale ale căilor descendente pornite din corte0, diencefal, trunci cere*ral şicere*el& calea piramidală, calea e0trapiramidală, căile cere*eloase descendente. 2aleae0trapiramidală cuprinde o serie de tracturi descendente (tectospinal, ru*rospinal, olivospinal,vesti*ulospinal etc.).

    ntre neuronul motor din cornul anterior şi sinapsa neuromusculară, a0onulȊ

    motoneuronului alfa contri*uie la formarea nervului raidian (spinal). Fervul raidian areurmătoarele componente& rădăcină, trunci, ramuri terminale. +ădăcina posterioară estesen!itivă, av#nd fi*re aferente. 9e traiectul ei se află ganglionul spinal ce conţine protoneuronulsen!itiv. +ădăcina anterioară unită cu cea posterioară formea!ă trunciul nervului, nivel de lacare nervul spinal devine un nerv mi0t. Din acest nerv mi0t, imediat după ieşirea lui din gaura deconugare se desprinde o ramură recurentă (ramura spinoverte*rală %usc"a), care repătrunde ncanal. Crunciul nervului spinal se desface apoi n două ramuri - am*ele răm#n#nd tot mi0te&

    $ +amura anterioară va inerva regiunile anterioare şi laterale ale trunciului şia*domenului, precum şi mem*rele

    $ +amura dorsală este destinată musculaturii şi pielii spatelui.

    @otoneuronul alfa din cornul anterior apare deci ca unica legătură ntre musculaturavoluntară şi toate posi*ilităţile de comandăPdeclanşare a mişcării, fie prin arcul spinal simplurefle0, fie prin releele superioare.

    !/ile motorii involuntare ale activit/ţii tonice'tructuri anatomice implicate&'. Celulele nervoase din corpul anterior n afara motoneuronilor alfa, n cornul anterior e0istă şi alţi neuroni care participă direct laȊ

    actul motor&# motoneuroni gama  de la care pornesc fi*re de tip 6 pentru fusul muscular pot fi gamadinamici, sau gama statici$ celulele Rensho$ - neuroni intercalari speciali!aţi care determină fenomene ini*itorii pentrutoţi neuronii din vecinătate$ neuroni intercalari  - fac legătura ntre neuronii motori, ca şi ntre terminaţiile tracturilor nervoase cere*romedulare şi motoneuroni$ neuronii coordonali homolaterali - fac legătura ntre etaele medulare (cordoane medulare).. usul muscular  este un organ receptor speciali!at care funcţionea!ă independent de conştiinţanoastră este o formaţiune fusiformă, dispusă ntre fi*rele musculare, nvelită de o capsulă ninteriorul acestei capsule se află =$1: fi*re musculare, numite intrafu!ale (pentru a fi diferenţiatede cele e0trafu!ale).

  • 8/17/2019 Curs Kt Partial

    11/30

    ;i*rei intrafu!ale i se descriu = regiuni&$ !ona polară, la e0tremităţi, cu multe miofi*rile, săracă n sarcoplasmă$ miotu*ul, *ogat n sarcoplasmă şi sărac n miofi*rile, face legătura ntre !ona polară şi ceacentrală (ecuatorială)$ !ona centrală, cu nuclei voluminoşi, puţină sarcoplasmă, cu miofi*rile spre periferia ei.

    0istă L tipuri de fi*re intrafu!ale&$ fi*re cu sac nuclear - sunt mari, av#nd mulţi nuclei n !ona ecuatorială$ fi*re cu lanţ nuclear - sunt mai su*ţiri, iar nucleii sunt dispuşi Jn lanţ4.

    a. Bnervaţia sen!itivă - fi*rele intrafu!ale conţin receptori primari (terminaţiileanulospirale, situate central) şi receptori secundari (eflorescenţa +uffini, situată periferic) căileafernte sen!itive care pleacă de la aceşti receptori sunt repre!entate de fi*ra 6 B  (Ba) de lareceptorul anulospinal şi fi*ra 6BB (BBa) de la formaţiunea +uffini.

     *. Bnervaţia motorie - căile eferente motorii principale către fusul muscular aung n !ona polară (pentru fi*rele de la neuronii gama dinamici) şi n !ona u0taecuatorială (pentru fi*rele dela neuronii gama statici).*. +rganul tendinos ,olgi  se găseşte n tendon, l#ngă oncţiunea acestuia cu muşciul, av#nd

    aspectul unui corpuscul de :,5 mm, nconurat de o capsulă conunctivă c#te 1:$15 fi*remusculare sunt conectate la acelaşi organ olgi, iar starea de tensiune a acestui mănunci defi*re l stimulea!ă de la acest proprioceptor pornesc aferenţe spre motoneuronii alfa.. Căile nervoase de legătură pot fi aferente şi eferente&a! %ăile ner"oase aferente - de la receptorul musculotendinos (fusul muscular, organul olgi) pornesc aferenţe nervoase spre celulele nervoase ale cornului anterior, prin intermediul protoneuronului sen!itiv spinal.$ ;i*ra Ba sau fi*ra aferentă primară (6B) porneşte de la receptorul ecuatorial al fi*rei intrafu!alede tip sac sau lanţ nuclear (formaţiunea anulospirală). 6unsă n cornul anterior face sinapsă cu &motoneuronul alfa (agonist) neuronul intercalar facilitator care apoi se va lega şi el demotoneuronul alfa (sinergist) neuronul intercalar ini*itor (+ensoS), prin care se va lega de

    motoneuronul alfa (antagonist).$ ;i*ra BBa sau fi*ra aferentă secundară (6 BB) porneşte de la formaţiunile +uffini, n cornulanterior face sinapsă cu neuronii intercalari şi prin ei cu motoneuronii alfa.$ ;i*ra B* pleacă de la organul tendinos olgi, făc#nd sinapse cu neuronii intercalari ini*itorisau facilitatori şi prin ei, cu motoneuronii alfa. *. 2ăile nervoase eferente - de la motoneuronii cornului anterior, a0onii lor aung la muşci prin&$ ;i*re 6 alfa - a0onul motoneuronului alfa, care aunge la placa motorie a fi*rei muscularee0trafu!ale$ ;i*ra 6 gama dinamic - a0onul motoneuronului gama dinamic, aunge pe !ona polară a fi*reiintrafu!ale$ ;i*ra 6 gama static - a0onul motoneuronului gama static, aunge la formaţiunile +uffini(receptori secundar)$ ;i*re *eta - se presupune că pornesc din motoneuronii cornului anterior şi aung at#t la fi*relee0trafu!ale, c#t şi la cele intrafu!ale, inclusiv la organul olgi (deşi maoritatea autorilor afirmăcă acesta nu are eferenţe).

    2one0iunile corn anterior$muşci formea!ă un sistem funcţional foarte *ine autoreglat, ncadrul căruia, cea mai *ine cunoscută este 3*ucla gama4, formată din& motoneuronul gamaUfi*ra 6 gamaU fi*ra intrafu!alăU terminaţia anulospiralăUfi*ra BaU protoneuronul sen!itivspinalU motoneuronul alfa tonic.

  • 8/17/2019 Curs Kt Partial

    12/30

    Bazele -izice ale locomoţiei: -orţa şi mişcarea "ravitaţie echilibru p0r"hii

     For&a şi mişcarea9entru ca un corp să fie scos din starea de repaus este necesară intervenţia unei forţe. nȊ

    funcţie de unele caracteristici ale acestei forţe, se vor nregistra mişcări diferite&

    $ Dacă acţionea!ă o singură forţă asupra unui corp, va imprima corpului o mişcare naceeaşi direcţie cu mişcarea sa$ Dacă acţionea!ă două forţe concomitent n aceeaşi direcţie şi n acelaşi sens, ele se

    adună, mărind valoarea forţei re!ultante (direcţia şi sensul fiind aceleaşi)$ Dacă cele două forţe acţionea!ă n sensuri opuse, ele se scad, re!ultanta av#nd sensul

    celei mai mari.6supra segmentelor corpului n mişcare acţionea!ă ntotdeauna doua forţe& forţa

    musculară şi forţa gravitaţiei. n cadrul forţei musculare e0istă, de asemenea, vectori de forţă cuȊdirecţii, sensuri şi mărimi diferite. 'egmentul de corp se va mişca n articulaţie pe vectorul$re!ultantă al forţei (poligonul forţelor). +e!ultanta mai multor forţe determină mişcare doar dacădirecţia acesteia este una din mişcările articulare posi*ile, pentru care structurile anatomice

    articulare sunt construite. Dacă forţa depăşeşte re!istenţa acestora apare lu0aţia (o forţă careacţionea!ă asupra unui corp determină fie mişcarea acestuia fie deformarea lui). 'egile mişcării (studiate de FeSton) e0primă relaţia dintre forţă şi mişcare&

    Vlegea inerţiei / orice corp răm#ne n starea sa de repaus sau de mişcare uniformă liniară dreaptădacă nu intervine o forţă e0terioară care să$i scim*e stareaVlegea acceleraţiei / scim*area momentului corpului este proporţională cu forţa aplicată şi areloc n direcţia forţei care acţionea!ăVlegea acţiunii şi reacţiunii / orice acţiune determină o reacţiune opusă şi egală.

    9e *a!a celor L parametrii ai mişcării - vite!a (v) şi acceleraţia (a) - mişcarea poate fi&uniformă (v/constantă a/:) variată (aW:) care, la r#ndul ei, poate fi uniform variată (a/creştesau scade constant) şi neuniformă. 

    @işcarea unui corp este influenţată de pre!enţa altor corpuri cu care vine n contact,re!ult#nd frecarea ea este cea care se opune mişcării, devenind o forţă re!istivă poate fi statică(n momentul punerii n mişcare a corpului) sau dinamică (pe parcursul mişcării corpului), primafiind cea mai mare.

    n condiţii o*işnuite, frecarea determină o mişcare uniform ncetinită, p#nă la oprireaȊmo*ilului. 9entru a menţine mo*ilul n mişcare, tre*uie să intervină continuu o forţă e0terioarămai mare dec#t forţa de frecare.

    9entru nţelegerea conceptelor enunţate şi a celor ulterioare este necesară definirea unor noţiuni ca&V for&a $ am vă!ut că forţa este repre!entată de un vector, care este definit de mărime, direcţie,sens (deci se poate măsura şi e0prima fi!ic)& ; / m 0 a / 1"g 0 1mPsX / 1FVlucrul mecanic $ o forţă care acţionea!ă asupra unui corp pe care$l deplasea!ă reali!ea!ă unlucru mecanic& 1G (Goule) / 1 F 0 1 mVenergia $ capacitatea unui corp de a produce lucru mecanicV puterea $ vite!a cu care se efectuea!ă un lucru mecanic sau timpul n care o forţa efectuea!ă unlucru mecanic 1 H (Hatt) / 1 G P 1 s.

  • 8/17/2019 Curs Kt Partial

    13/30

    ,ravitaţie ecilibru p/rgii @işcarea oricărui corp este influenţată de greutatea sa. (reutatea unui corp este forţa cu care

    acel corp apasă pe un plan ori!ontal sau forţa cu care corpul este atras spre păm#nt. reutatea va fi decidefinită de masa corpului (n "g) şi de acceleraţia gravitaţională (Y,8 mPsX)&

    / m 0 a / ; gravitaţională

     For&a gra"ita&ională are o mare importanţă n "inetologie, ea necesit#nd sau nu forţemusculare suplimentare, reacţionale, pentru a fi nvinsă n funcţie de direcţia mişcării. a poate fianiilată sau utili!ată n scop de facilitare sau ncărcare n cadrul e0erciţiilor fi!ice.

    rice corp are un centrul de greutate care repre!intă punctul n care acţionea!ă totalitateaforţelor gravitaţionale paralele ale totalităţii punctelor materiale ale unui corp. n general, el seȊgăseşte n centrul sau pe a0a de simetrie a corpului la om se găseşte n dreptul corpului verte*ral 'L.

    9rin centrul de greutate trece, virtual, o linie verticală $ linia centrului de greutate. 9entru om aceasta trece prin& creştetUcorp verte*ral 'LUun punct n poligonul de susţinere pe a0a articulaţiilor tarsiene.

    Stabilitatea sau echilibrul  unui corp aşe!at pe un plan este dată de *a!a lui de susţinere,care este repre!entată de suprafaţa poligonului format de toate punctele e0terioare ale acelui corpce se spriună pe plan. Rn corp este ntr$un ecili*ru cu at#t mai sta*il, cu c#t centrul lui de

    greutate este mai co*or#t, iar linia centrului de greutate cade mai aproape de centrul poligonuluide susţinere.@etodele "inetologice utili!ea!ă frecvent dispo!itive pentru a amplifica efectul unei forţe

    sau pentru a o face mai comod de aplicat, denumite 3maşini simple4. 6ceste maşini se grupea!ăn două categorii& p)rghiile (p#rgiile propriu$!ise, scripeţii, roata, *alanţa) planul *nclinat .

     P)rghiile& o *ară dreaptă sau cur*ă, pe care forţa ; (activă) şi forţa + (reactivă) tind să orotească n urul unui punct de spriin ' repre!intă o p#rgie.

    ;uncţie de po!iţia punctului de spiin faţă de forţele ; şi +, se descriu trei tipuri de p#rgii&

    $ p#rgii de gradul B, cu punctul de spiin ntre cele două forţe (e0. *a!inul, deasupracapului femural - *alanţa 9auSels) ;$'$+ 

    $ p#rgii de gradul BB, cu punctul de re!istenţă la miloc (e0. c#nd ne ridicăm pe v#rfuri, piciorul devine o astfel de p#rgie fle0ia ante*raţului pe *raţ) '$+$;$ p#rgii de gradul BBB, punctul forţei este la miloc (e0. mişcări de fle0ie). '$;$+ 

    n cadrul p#rgiilor, distanţele dintre punctul de spriin ' şi punctele celor două forţe ; şiȊ poartă numele de 3*raţele4 acestor forţe. 9#rgia este utili!ată pentru amplificarea fortei,amplificare dată de raportul +P;.

    Scripe&ii sunt nelipsiţi n sălile de "inetoterapie. 2ei mai utili!aţi sunt scripe&ii ficşi, care,deşi nu determină niciun fel de amplificare a forţei active, ne permit o serie de aranamente pentru aplicarea acestei forţe n directii diferite, convena*ile e0erciţiului fi!ic dorit. %a scripetelefi0, condiţia de ecili*ru este ; / +, deoarece *raţul forţei sau re!istenţei este egal cu ra!a roţiiscripetelui.

    Scripetele mobil , reduce forţa reactivă la umătate pentru fiecare roată nou$aplicată.;ormula va fi& ;n/ +PLZ, unde n repre!inta numărul de scripeţi. 'e utili!ea!ă rar n "inetologie.

     Planul *nclinat & n diverse situaţii, pacienţii sunt aşe!aţi pe un plan nclinat şi din această po!iţie fac o serie de e0erciţii fi!ice, sau sunt aşe!aţi n scop de posturare pa planul nclinat.;orţa ; necesară menţinerii corpului pe acest plan este n funcţie de mărimea ungiului ([) făcutde planul nclinat cu ori!ontala şi va fi calculată& ; / sin [, unde / greutatea corpului.

  • 8/17/2019 Curs Kt Partial

    14/30

    Bazele -iziolo"ice1nitatea motorie (1M) - considerată cea mai mică unitate morfofuncţională este un

    comple0 neuro$muscular format din& Vneuron& din cornul medular anterior (R@ periferică) sau alnervilor cranieni motori Va0onul neuronului Vtotalitatea fi*relor musculare la care aungterminaţiile acestui a0on.

    +aportul dintre neuron şi numărul fi*relor musculare pe care le inervea!ă poartă numelede Jcoeficient de inervaţie al R@4 cu c#t raportul este mai mare, adică un a0on inervea!ă mai puţine fi*re musculare dintr$un muşci, acel muşci are o activitate mai diferenţiată, mai fină. Dee0emplu, *icepsul *raial (care are cca. L: ::: de fi*re musculare) este inervat de 5:$Q: deneuroni, n timp ce dreptul e0tern ocular (tot cu L: ::: de fi*re) are peste M ::: de neuroni.

    ntr$o R@ intră ntotdeauna acelaşi tip de fi*re musculare (al*e sau roşii) şi toate fi*relese contractă n acelaşi timp.

    Activarea 1M:a) #a nivel pericarionului  (corp celular) - n stare de 3repaus4, neuronul motor periferic (F@9)se pre!intă cu o polaritate negativă intracelular şi cu una po!itivă e0tracelular, datorită repartiţieiinegale a ionilor ca urmare a permea*ilităţii selective a mem*ranei celulare neuronale.

    Bneglitatea ionică determină o diferenţă de potenţial la nivelul mem*ranei de cca. $Y: m< ($85m

  • 8/17/2019 Curs Kt Partial

    15/30

    c) #a nivelul sinapsei neuro-musculare  - la nivelul *utonului terminal  fenomenele sunt biochimice n urma depolari!ării mem*ranei *utonului terminal, acetilcolina este eli*erată dinve!icule n spaţiul sinaptic, unde va e0cita mem*rana postsinaptică. 6cetilcolina eli*erată sefi0ea!ă pe celulele receptoare specifice ale mem*ranei postsinaptice, instal#ndu$se un potenţialde e0citaţie postsinaptică, denumit 3potenţial de placă motorie4. Dacă acest potenţial depăşeşte o

    anumită valoare (L: m

  • 8/17/2019 Curs Kt Partial

    16/30

    transversale (de mio!ină) care se leagă de miofilamentele de actină şi le Jtrag4 spre miloculsarcomerului. Bntensitatea contracţiei este dată de suprapunerea mai mare sau mai mică, pelungime, ntre cele două tipuri de filamente (tensiunea este ma0imă c#nd ma0imă este şisuprafaţa de contact ntre filamentele de actină şi cele de mio!ină).

    2ontracţia musculară persistă at#t timp c#t persistă influ0ul nervos sau c#t timp e0istă

    resurse energetice să susţină lucrul mecanic al miofilamentelor. dată influ0ul nervos oprit,apare decontracţia rela0area musculară. n ceea ce priveşte ncetarea contracţiei - rela0areamuşciului - aceasta este determinată de scăderea concentraţiei calciului intracelular, cualunecarea filamentelor de actină n po!iţia iniţială, refăc#nd discul clar al sarcomerului.Decontracţia este şi ea un proces activ, deoarece se reali!ea!ă cu consum energetic.

     "inapsa interneuronală@otoneuronul intră n relaţie, prin mii de sinapse cu alţi neuroni. ?utoanele sinaptice&

     plasate pe corpul celulei sau pe dendrite (8:$Y: N din sinapse), sunt capetele terminale ale unor fi*re nervoase originare n alţi neuroni. parte din aceşti *utoni sinaptici sunt e0citatori,secret#nd su*stanţe care e0cită neuronii& acetilcolina, norepinefrina, dopamina, serotonina, %$glutamatul, %$aspartatul. Rnii sunt ini*itori, secret#nd o su*stanţă care ini*ă neuronii& acid

    gamaamino*utiric, glicina, taurina, alanina. 0istă su*stanţe care pot acţiona ca e0citatori sauini*itori, n funcţie de anumite circumstanţe& istamina, prostaglandinele, su*stanţele 9(polipeptidele). Rn anumit neuron va secreta ntotdeauna acelaşi tip de su*stanţă (ini*itoare saue0citatoare) la toate *utoanele sinaptice terminale ale sale (şi deci va transmite ini*iţie saue0citaţie tuturor neuronilor cu care este n legatură).

    2#nd 96 venit de la neuron aunge la *utonul presinaptic, depolari!ea!ă mem*rana presinaptică, ceea ce va determina golirea ve!iculelor de transmiţător (mediator). 2antitatea desu*stanţă transmiţătoare care va trece n spaţiul sinaptic, este cu at#t mai mare cu c#t&⇒cantitatea e0tracelulară de 2aLK şi FaK este mai mare şi @gLK este mai mică⇒mem*rana presinaptică nu era depolari!ată parţial la sosirea 96.

    @ediatorul cimic este resinteti!at n protoplasma *utonului prin energia furni!ată de

    mitocondrii, apoi resor*it de ve!icule. ;ără această sinte!ă continuă, n c#teva minute sinapsaşi$ar nceta activitatea.@em*rana postsinaptică a somei neuronale are un potenţial de repaus de $7: m

  • 8/17/2019 Curs Kt Partial

    17/30

    ;ormarea concomitentă de potenţiale postsinaptice e0citatorii şi ini*itorii de către unneuron duce la anularea reciprocă, completă sau parţială, n raport cu mărimea potenţialelor. stedeci posi*ilă şi sumaţia simultană a celor L tipuri de potenţiale, neuronul put#nd răm#ne n 3starede e0citaţie centrală4 sau 3stare de ini*iţie centrală4, n funcţie de re!ultanta sumaţiei.

    Dacă o sumare temporală sau spaţială a creat un potenţial de e0citaţie (sau ini*iţie), dar 

    acesta este ncă su* pragul necesar pentru a deveni activ, se spune că neuronul este 3facilitat4, iar dacă sosesc la acest neuron, printre alte surse de incitaţii, semnale noi, acestea vor determinaimediat şi cu multă uşurinţă, răspunsul neuronal (96).

    Bmediat după descărcarea unui 96 (peste pragul de -5Y m

  • 8/17/2019 Curs Kt Partial

    18/30

    6ferenta BBa pleacă de pe Jterminaţiile secundare^ sau eflorescenţa +uffini, care segăseşte aproape numai pe fi*ra fu!ală cu lanţ nuclear, ceva mai periferic dec#tterminaţia primară.  6ceste două tipuri de terminaţii, care sunt nişte receptori, c#nd sunt e0citate, determinădouă tipuri de răspunsuri& ntinderea muşciului, respectiv a fusului muscular, creea!ă e0citaţia

    specifică pentru cei doi receptori. Cerminaţia secundară e0citată transmite un număr de impulsurin proporţie directă cu gradul ntinderii fusului, transmitere care se continuă n mai multe minute.6cest efect este denumit Jrăspuns static^, căci semnalul este transmis pe o perioadă mai lungă detimp. Cerminaţia primară e0citată are şi ea un răspuns static, dar are şi un Jrăspuns dinamic^,adică un răspuns activ şi prompt la orice scim*are de lungime a fusului muscular. creşteredoar de o fracţiune de micron n lungime a fusului face ca receptorul primar să transmită unnumăr enorm de impulsuri pe fi*ra Ba, dar numai att timp c#t lungimea se modifică, impulsurilescă!#nd rapid cnd variaţia de lungime s$a oprit răm#ne nsă un răspuns static, ca la receptoriisecundari. 'curtarea fusului face să diminue impulsurile din receptorul primar, dar, odată cescurtarea ncetea!ă, imediat reapar impulsuri in fi*ra Ba. 'e poate spune deci că fi*ra fu!ală cusac nauclear este responsa*ilă de răspunsul dinamic, iar cea cu lanţ nuclear, de răspunsul static.

    2ele două tipuri de răspunsuri e0plică e0istenţa celor două componente ale Jstretc$refle0ului^.a!Refle+ul miotatic dinamic este declanşat de semnalul dinamic emis dereceptorul primar, c#nd fusul este ntins cu intensitate. 'emnalul aunge direct la motoneuronulalfa, fără să treacă prin neuronii intercalari. De aici este imediat comandată contracţia refle0ă amuşciului ntins, care l va aduce la lungimea lui de repaus.

    b!Refle+ul miotatic static  este generat de semnalele continue ale receptorului staticsecundar transmise din fi*ra fu!ală cu lanţ nuclear. l poate determina contracţia musculară  at#ttimp c#t muşciul este menţinut ntr$o e0cesivă alungire (pentru c#teva ore). 2ontracţiamuşciului caută să se opună forţei care ntinde muşciul.

    c!Refle+ul miotatic negati" apare cnd muşciul este *rusc scurtat din starea de alungire ncare fusese adus. ste mai mult un refle0 ini*itor, static şi dinamic, cu efecte e0act opuse celui

    clasic. Deci, refle0ul miotatic negativ se opune scurtării *ruşte a muşciului.d! Refle+ul de greutate  $ Dacă fi*rele gama sunt puternic stimulate, n aşa fel nc#trefle0ul static să fie activ, cea mai mică alungire a muşciului determină o puternică şi imediatăcontracţie printr$o acţiune de feed$*ac" promptă. Dacă, spre e0emplu, flectăm cotul la Y:_ şimenţinem aşa ante*raţul, refle0ul static al *icepsului este activat punem n palmă o greutate,ante*raţul se va e0tinde cu o anumită amplitudine, mărirea acestei amplitudini fiind n funcţie degradul de activitate a fi*relor gama, care declanşea!ă mai mult sau mai puţin rapid contracţia *icepsului, pentru menţinerea ante*raţului la Y:_. Dacă refle0ul static al fi*relor fusului este puternic prin stimularea de către gama s, nu se va produce mişcarea cotului. Rn astfel de răspunsa fost numit Jrefle0ul de greutate. 6cest refle0 asigură fi0area corpului sau a unor segmente nanumite po!iţii, iar ncercarea de a le mişca declanşea!ă instantaneu contrare!istenţa, datorităunei mari e0tinderi a Jrefle0ului de greutate4. 'ensi*ilitatea acestui refle0 poate fi modificată prin scim*area intensităţii stimulării gama s, po!iţionind segmentul fie ntins, ncordat, fierela0at, flasc.

    e, Mecanismul de amortiare $ +efle0ele miotatice static sau dinamic au un rol deose*itde important n crearea unei contracţii lipsite de oscilaţii, de *ruscări. 'emnalele venite de lasistemul nervos spre muşci sunt neregulate ca intensitate. 6ceşti stimuli sunt Jamorti!aţi^, pentru a determina o contracţie lină, fără *ruscări, prin acţiunea refle0elor fusului muscular.

  • 8/17/2019 Curs Kt Partial

    19/30

    . 1efle0ul de tendon  $ la nivelul oncţiunii musculotendinoase se află un receptor  proprioceptiv, organul olgi, de la care pleacă fi*re sen!itive de tip BB*, mai groase, mielini!ate.6cest receptor detectea!ă orice scim*are n starea de Jtensiune4 a muşciului, după cumreceptorul proprioceptiv din fusul muscular depistea!ă orice scim*are n Jlungimea4muşciului. @odificarea de tensiune musculară determină o puternică e0citaţie n organul olgi,

    care va transmite repede informaţia, pentru ca n următoarea fracţiune de secundă starea lui dee0citaţie să scadă şi să se sta*ile!e!e la un nivel proporţional cu tensiunea e0istentă n muşci.

    'emnalele de la organul olgi aung n măduvă, e0cit#nd un singur neuron intercalar ini*itor, care, n cone0iunea cu motoneuronul alfa, i transmite acestuia informaţia de ini*iţiemotorie. De su*liniat că această ini*iţie se va referi strict la muşciul de la al cărui tendon a plecat stimulul ini*itor, şi nu se va e0tinde şi la muşcii nvecinaţi. Feuronul intercalar cu rolini*itor a fost denumit de către >ufscmidt Jmotoneuron delta^.

    'emnalul de la organul olgi, n afară de efectul local medular, ia şi calea tractuluispinocen*elos, aung#nd la cere*el. ntinderea unui muşci va declanşa deci, prin e0citaţiaȊ

    fu!ală, o contracţie (creştere de tensiune) n acel muşci, dar concomitent această ntindere,mărind e0citaţia n onganul olgi, va crea ini*iţia motoneuronului alfa. Rneori, cnd tensiuneade contracţie a unui muşci devine e0tremă, impulsul ini*itor tendinos poate fi at#t de intens şi *rutal, nc#t să determine *rusca rela0are a muşciului, efect numit Jreacţie de alungire^ şiconsiderat ca un mecanism protectiv mpotriva smulgerii tendonului sau deşirării lui.'istemul facilitator venit la motoneuronul alfa prin fi*rele Ba mpreună cu sistemul ini*itor venit prin fi*rele B* formea!ă ceea ce %loyd a denumit 2unitatea miotatică3 şi ar repre!enta su*stratulfenomenului inervaţiei reciproce, descris de 'errington.

    +efle0ul de tendon poate fi considerat ca un servomecanism de control al tensiuniimuşciului, după cum stretc$refle0ul este un mecanism de feed$*ac" pentru controlul lungimii

    muşciului. 9e măsură ce tensiunea n tendon creşte, vor creşte şi impulsurile ini*itorii de laorganul olgi. Bnvers, pe măsură ce tensiunea scade, impulsurile ini*itorii de la tendon vor fi totmai mici, p#nă la stingerea lor totală. Dispariţia impulsurilor ini*itorii spre motoneuronul alfaface ca acesta să redevină activ şi să reiniţie!e creşterea tensiunii n muşci. 'e aprecia!ă,teoretic, că acest circuit ini*itor este modulat de impulsuri sosite de la creier. 6ceste semnalecresc sau scad starea de sen!itivitate a *uclei ini*itorii. creştere a nivelului de sen!itivitateface ca răspunsul ini*itor să fie intens la cele mai mici semnale de la tendon şi invers, c#ndmodularea centrală este spre scăderea sen!itivitaţii refle0ului de tendon. 'ervomecanismul decontrol al tensiunii musculare prin refle0ul tendon face ca n orice activitate muşciul să de!voltenumai acea tensiune necesară e0ecuţiei respectivei activităţi.

    2elulele +ensoS de!voltă şi ele, un proces de ini*iţie care previne, de!voltarea uneicontracţ ii , respectiv a unei tensiuni musculare e0agerate.

    *.1efle0ul fle0or   (refle0ul nociceptiv) este cel de$al treilea refle0 medular al activităţiimotorii. Rn stimul sen!itiv, n special  dureros, la un mem*ru determină retracţia n  fle0ie amem*rului respectiv. +efle0ul se produce la animalul spinali!at sau decere*rat, ceea ce de notăoriginea lui medulară. +efle0ul are la *a!ă e0citaţia e0teroceptivă, a pielii, şi este considerat unrefle0 polisinaptic, căci această e0citaţie este condusă la maduvă prin numeroase fi*re sen!itive,

  • 8/17/2019 Curs Kt Partial

    20/30

    la cel puţin =$M neuroni intercalari, iar de aici este concentrată spre un motoneuron alfa. De aceeamotoneuronul primeşte impulsuri n serie, starea de e0citaţie centrală  persist#nd mai mult timp,astfel nc#t contracţia poate deveni tetanică şi să  se continue  ciar un timp scurt după oprireastimulului nociceptiv.

    De fapt, e0citaţia apare nu numai n muşcii fle0ori, ci şi n alţi muşci (de e0emplu n

    a*ductori, adică n acei muşci care ndepărtea!ă mem*rul de stimulul nociceptiv). %a :,L$:,5secunde după ce refle0ul de fle0ie a fost declanşat ntr$un mem*ru, apare n mem*rul opus oe0tensie, este refle0ul e0tensor ncrucişat.  'emnalul venit prin nervii  sen!itivi dă, pe aceeaşi parte medulară, refle0ul de fle0ie, dar se ramifică spre umătatea medulară opusă, unde e0citămotoneuronii muşcilor e0tensori ai segmentului apus.  Ȋnt#r!ierea de :,L$:,5 secunde de laaplicarea e0citantului e0teroceptiv dureros se datorea!ă  mulţimii sinapselor (neuronilor intercalari) ce tre*uie stră*ătute p#nă ce stimulul aunge n umătatea opusă. 6cest refle0 durea!ăceva mai mult dec#t refle0ul de  fle0ie după oprirea stimulului, datorită rever*eraţiei circuitelor interneuronale.

    'timulul e0teroceptiv auns n măduvă determină şi un efect ini*itor asupra e0tensorilor şi fle0orilor omolaterali, prin intermediul neuronilor intercalari.+efle0ul e0teroceptiv fle0or ncepe să Jo*osească4 după c#teva secunde de la apariţia lui,

    Jo*oseala4 fiind un efect general al refle0elor medulare, ca şi al celor din ntreg 'F2, pro*a*ildatorită epui!ării transmiţătorului sinaptic. 6ceasta nseamnă că, imediat după un refle0 motor,un altul este greu de evidenţiat un anumit timp. Datorită acestei Jo*oseli4 apare un alt efectimportant - fenomenul de rebound  - prin care, n perioada de o*oseală a refle0ului agonistului,un al doilea refle0 va determina un răspuns crescut pe antagonist.

    n afara celor trei refle0e medulare de *a!ă care controlea!ă motilitatea (miotatic, deȊtendon şi fle0or), la nivelul măduvei se mai ncid o serie de refle0e motorii, care au fost perfectdemonstrate pe animalul decere*rat, dar din care numai unele au fost considerate ca fiind

     pre!ente şi la om. 6ceste refle0e sunt comple0e, intervenind mai multe circuite, inclusivrefle0ele supramedulare.. 1efle0ele posturale %i de locomoţie

    a, Reac&ia poiti"ă de spri-in repre!intă e0tensia mem*rului inferior c#nd se e0ecută o presiune pe talpă. +efle0ul este puternic, put#nd susţine ciar şi greutatea animalului spinali!at.2reşterea  tonusului e0tensorilor apare n ortostatism. +efle0ul po!itiv de spriin determină şidirecţia n care mem*rul inferior se e0tinde şi anume, n direcţia unde a fost locali!ată presiunea n plantă. De reţinut acest refle0 pentru pacienţii care merg n c#re fără spriin pe unul din mem*re.

    b, Refle+ele de redresare  apar n po!iţia de decu*it, de o*icei lateral, av#nd ca ţel posturarea n po!iţie dreaptă verticală. 'unt, de fapt  un comple0 de mişcări sincroni!ate alemem*relor, trunciului, capului de a menţine ocii ori!ontal, capul şi corpul verticale, pentru a

    se pregăti pentru actul motor.  'timulul refle0elor sau Jreacţiilor^ de redresare poate fi optic,la*irintic sau tactil ele fiind de fapt refle0e supraspinale.

    c, Refle+ele de echilibrare sau Jreacţiile de *alans^ sunt mişcări refle0e care ncearcă sămenţină centrul de greutate al corpului n interiorul *a!ei de susţinere.  4.1efle0ele medulare care determină spasm muscular 

    a,Spasmul muscular post#fractură  apare n !ona fracturată datorită durerii cau!ate dele!iunea traumatică şi cedea!ă la aneste!ie generală şi locală. 2ontraţia puternică musculară poate ngreuia reducerea fracturii.

  • 8/17/2019 Curs Kt Partial

    21/30

    b,%rampele musculare sunt determinate de orice fel de factor iritant local& frig, iscemiemusculară, ntindere musculară etc. care determină durere. Bmpulsul sen!itiv va induce contracţiamusculară locali!ată, care va deveni ea nsăşi stimul pentru receptorii sen!itivi locali şi, deci, seva intensifica (mecanism de  feed$*ac" po!itiv). Dacă se e0ecută ocontracţie i!ometrică peantagoniştii muşcilor cu crampă, aceasta poate nceta *rusc (ini*iţie reciprocă).

     5. 1efle0ele supraspinale $ '$a arătat că activitatea motorie  controlată la nivel spinaleste un proces refle0 şi au fost descrise cele trei refle0e medulare sau segmentare (calea aferentă,calea eferentă şi centrul refle0 sunt n măduvă).

    6ctivitatea motorie este influenţată de asemenea de refle0ele supraspinale sausuprasegmentare, n care căile aferente şi eferente sunt medulare, dar centrul refle0 este situatundeva n etaele superioare. De fapt, refle0ele supraspinale acţionea!ă tot prin refle0ele spinale, pe care le influenţea!ă direct, mai e0act ar fi mecanisme de facilitare a refle0elor medulare.

    0istă patru principale refle0e supraspinale & refle0ele tonice ale gtului, refle0elela*irintice, refle0ele de redresare şi refle0ele de ecili*rare.

    a, Refle+ele tonice ale g)tului # se declanşea!ă prin mişcarea şi po!iţia capului şi g#tului,care determină stimularea terminaţiilor sen!itive proprioceptoare din e0tremitatea superioară

    cervicală, articulaţiile occipito$atlantoidă şi atlantoa0is.  %a nivelul articulaţiilor g#tului e0istăreceptori proprioceptivi care conduc informaţia asupra orientării capului n raport cu corpul.Bmpulsul de la proprioceptorii g#tului, trec#nd prin  cere*el şi nuclii cenuşii va aunge, prinintermediul su*stanţei reticulate la motoneuronii gama şi, de aici, va activa fusul muscular.

    0istă două tipuri de răspuns al refle0ului tonic al g#tului & #Refle+ul tonic asimetric& rotaţia cu nclinare a capului face să crească tonusul e0tensorilor de partea *ăr*iei şi al fle0orilor, de partea occiputului. fectele de modificare a tonusului muscular sunt mai evidente la mem*rele superioare.# Refle+ul tonic simetric& flectarea capului determină creşterea tonusului fle0or al  muşcilor mem*relor superioare şi al fle0orilor lom*ari, concomitent cu creşterea tonusului  e0tensor lamem*rele inferioare. 0tensia capului determină creşteri de tonus muscular inverse.

     b,Refle+ele labirintice sau "estibulare

     sunt şi ele de două feluri & #Refle+ul tonic labirintic simetric declanşea!ă, n ca!ul po!iţiei de e0tensie a capului, c#ndcorpul este n decu*it dorsal, o creştere a tonusului e0tensorilor n e0tremităţi. Din decu*itventral, dacă menţinem capul n fle0ie, induce o creştere a tonusului fle0orilor n   mem*re.2reşterile de tonus al agoniştilor se nsoţesc, *inenţeles, de scăderi n tonusul antagoniştilor. #Refle+ul tonic labirintic asimetric apare n decu*it lateral, cu creşterea tonusului  fle0orilor lamem*rele eterolaterale (de deasupra)  şi  cu creşterea tonusului e0tensorilor la  mem*releomolaterale n contact cu suprafaţa de spriin.

    c, Refle+ele de redresare sau reacţiile de redresare au fost amintite mai nainte, ncadrul refle0elor posturale şi de locomoţie.  d,Refle+ele de echilibrare (reacţiile de *alans) sunt refle0e foarte importante n reali!area posturii şi locomoţiei sunt controlate de reacţii proprioceptive sau la*irintice şi sunt de L feluri&$ +eacţii de origine musculară cu mecanism proprioceptiv, se produc c#nd 2 iese din *a!a despriin, corpul ncep#nd căderea apărarea refle0ă se manifestă prin deplasarea rapidă a unuimem*ru n lateral pentru lărgirea poligonului de susţinere, sau prin adoptarea po!iţiei gemuit, pentru a co*or centrul de greutate.$ +eacţii de origine la*irintică, apar la acceleraţii liniare sau angulare, pentru menţinereaecili*rului. @usculatura corpului nregistrea!ă modificări de tonus.+efle0ele de ecili*rare pot fi antrenate, aunigndu$se la performanţe deose*ite, ca la acro*aţi.

  • 8/17/2019 Curs Kt Partial

    22/30

    !oordonarea mişc/rilor voluntare 

    @işcarea voluntară este re!ultatul unei continue com*inaţii sinergice intre factoriisen!itivi şi motori. 2oordonarea acestei mişcări implică aproape totalitatea funcţiilor sistemuluinervos. Desfăşurarea, n etape, de la concepere la e0ecuţie, a mişcării voluntare&

    $ luarea deciziei de mi%care, act cortical, conştient, dar in general determinat de realitateaşi cerinţele am*ientale aunse in conştiinţa noastră prin aferentele sen!itivo$sen!oriale.# elaborarea actului motor în corte0 -  funcţie pra0ică corticală pe *a!a informaţiei

    sen!itivo$sen!oriale.#  punerea in acţiune a sistemelor piramidal %i e0trapiramidal ca sisteme motorii

    e0ecutive de transport al comen!ii şi planului de mişcare către motoneuronii alfa şi gamaşi, de aici, spre aparatul efector.

    # activitatea continuă a sistemului monitor (sistemul sen!orial$po!itiv), care transmiteinformaţii asupra modului de desfăşurare a mişcării, pe *a!a e0citaţiilor primite de proprioceptori, receptori vi!uali, receptorii vesti*ulari etc. 6ceste informaţii suntrecepţionate de sistemul reglator, mai ales de cere*el.

    # sistemul reglator va asigura organi!area şi austarea etapelor tonice şi fa!ice alesistemului efector $ aparatul efector mu%ci-articulaţie, reali!ea!ă mişcarea voluntară in conformitate cu

     planul ela*orat şi transmis de corte0 şi prelucrat continuu de su*corte0, pe *a!aaferentelor sen!itivo$sen!oriale.

    0istă deci trei mari sisteme care concură la producerea mişcării voluntare.$ Sistemul in-ormaţional$ Sistemul re"lator$ Sistemul e-ector

    '. "istemul informaţional   este alcătuit din aferente sen!itivo$sen!oriale, care participăatt la ela*orarea deci!iei şi planului de mişcare, ct şi continuu, pe tot parcursul mişcării. Din

    acest sistem fac parte &  a)A-erenta proprioceptiv/ conştient/, generată de receptorii din tendoane, articulaţii,ligamente, muşci etc. De la aceşti receptori, fi*rele sen!itive aunse prin rădăcina posterioară nmaduvă vor forma, fără sinapsă, caile sen!itive lungi ascendente oll şi ?urdac, spre *ul*, iar de aici, spre talamus şi apoi n corte0ul parietal. 6lte fi*re din rădăcina posterioară fac sinapsă inmăduvă, formea!ă colaterale spre motoneuronii cornului anterior (refle0e sen!itivo$motorii),altele spre calea spinocere*eloasă directă, iar altele, prin intermediul su*stanţei reticulateascendente, la cere*el.

     *)A-erenta proprioceptiv/ inconştient/, este repre!entată de fi*rele sen!oriale de lafusul muscular şi organul olgi, care vor transmite prin calea spinocere*eloasă informaţiile sprecere*el şi nucleii *a!ali. 'e pare insa ca aferentele de la fus şi de la organul olgi ar transmite şidirect, spre corte0ul motor, această informaţie. 2ăile spinocere*eloase nu transmit numaiaferente proprioceptive, ci şi e0teroceptive $ tactile.

    c)A-erenta vestibular/, este o aferentă sen!orială de mare importanţă, prin intermediulcăreia 'F2 este informat continuu despre natura mişcării, po!iţia corpului n spaţiu, scim*areade direcţie etc., pentru a se evita pierderile de ecili*ru. +eceptorii sen!oriali ai aferenteivesti*ulare sunt receptori dinamici care raspund la mişcări şi acceleraţiile de mişcare, n utriculăşi saculă, receptori statici pentru mişcarea lenta, forţa gravitaţională şi acceleraţiile liniare.6ferenta vesti*ulară aunge n nucleii vesti*ulari din planşeul ventriculului al B

  • 8/17/2019 Curs Kt Partial

    23/30

     pornesc o serie de cone0iuni importante pentru asigurarea ecili*rului static şi dinamic. 6stfelsunt caile vesti*ulocere*eloase, vesti*ulospinale, vesti*ulotalamice, vesti*ulo$cere*elo$talamo$corticale, care fac legături directe cu aria corticală a anali!orului vesti*ular etc.

    d) A -erente l e s enzor i a l e  de la organele vă!ului, au!ului, olfacţiei, pipăitului, carese integrea!ă n corte0, regl#nd mişcarea şi ecili*rul.

  • 8/17/2019 Curs Kt Partial

    24/30

     prin ocul diverselor grupe musculare. 6şadar, activitatea sistemului muscular Jurmea!ă^ pas cu pas scema locali!ată n aria sen!itivă, ceea ce nseamnă că lucrea!ă ca un servomecanism.

    2el mai rapid control (adică recunoaşterea greşelilor şi corectarea lor) l reali!ea!ăengrama proprioceptivă. 0istă emgrame controlate sen!orial de vă! sau au!, dar mişcareareali!ată este mult mai lentă, căci feed$*ac"$ul sen!orial este mult mai lent decit feed$*ac"$ul

    sen!itiv proprioceptiv. Rtili!area engramelor sen!itivo$sen!oriale pentru actul motor nu poatee0plica nsă activităţile foarte rapide, a*ilităţile deose*ite, cum ar fi *ătutul la maşina de scris,cntatul la pian sau vioară etc. 'e consideră că in ca!ul a*ilităţilor controlul mişcărilor muscularefoarte rapide se face ciar n sistemul motor, in aria corticala premotorie, in ganglionii *a!ali sauciar in cere*el. %e!area oricăreia dintre aceste !one distruge a*ilitatea actului motor.

    'e poate vor*i deci de Jengrame motorii^ care au fost denumite 3sceme ale funcţieimotorii de a*ilitate^, care controlea!ă mişcările pe aceleaşi principii ca şi engramele sen!itivo$sen!oriale. Bnformaţia de la periferie este condusă direct n sistemul motor. rorile nregistratesint comparate cu engrama motorie şi corectate.

    ngramele, at#t cele sen!itivo$sen!oriale, c#t şi cele motorii se formea!ă in copilarie princontrol voliţional şi se perfecţionea!ă continuu prin repetiţie. 2u cit engramele sint mai *ine

    fi0ate, cu atit activităţile musculare capata vite!ă de e0ecuţie, intensitate şi comple0itate. Bn fond,engramele nu numai că vor reali!a mişcările dorite, dar vor ini*a şi sinapsele care nu estenecesar să intre n scema mişcărilor dorite. 6cest proces de ini*iţie a tot ce ar putea para!itamişcarea precisă mpiedică iradierea impulsului n afara căii activate. arel ?o*at spunea, pe *ună dreptate & J;iecare engrama motorie este o cale de e0citaţie inconurata de un !id deini*iţie^.

    @işcarea voluntară se desfăşoară deci pe *a!a unui program pree0istent, contri*uţiavoliţională avnd rol de iniţiere, susţinere şi oprire a activităţii. inetoterapia are de Jnvăţat^ dinideea engramelor principiul repetiţiei, ca principiu de *a!ă al o*ţinerii unei *une coordonări. 

    Bazele fziopatologice ale recuperării kineticeinetologia profilactică are ca o*iectiv menţinerea condiţiilor fi!iologice ale sistemului

     F@6. 2#nd aceste condiţii sunt alterate ele devin o*iectul de activitate al "inetoterapiei şiPsaual recuperării funcţionale. ;i!iopatologia elementelor care alcătuiesc sistemul F@6 ustifică,direcţionea!ă şi determină tenicile, metodele şi o*iectivele terapeutice şi recuperatorii ale"inetologiei. 2unoaşterea şi nţelegerea modificărilor fi!iopatologice care stau la *a!a suferinţeiunui pacient permit efectuarea unei prescripţii adecvate, motiv pentru care vom pre!entamecanismele fi!iopatologice care pot fi influenţate prin "inetoterapie.

    #.A23I!14A5IA  $ poate genera deficit F@6 prin pierderea sta*ilităţii şiPsau agradului de mo*ilitate al celor L segmente adiacente. Coate structurile articulare şi periarticulare pot genera aceste L pertur*ări funcţionale. Din perspectiva fi!iopatologică aceste pertur*ări pot ficau!ate de& pre!enţa durerii, inflamaţia ţesuturilor, pierderea integrităţii aparatului capsulo$ligamentar, pierderea congruenţei suprafeţelor articulare osoase, pierderea funcţiei musculare.6ceste modificări pot genera& redoare sau an"ilo!ă articulară, dificultăţi n menţinerea unei posturi şiPsau aliniamentului corect corporal, dificultăţi de mers sau n a*ilitatea de a e0ecutagesturi.

    a.1edorile sunt limitări patologice ale mo*ilităţii articulare. Rnele redori pot ficongenitale şi de la nceput sunt de domeniul cirurgiei corectoare. +edorile do*#ndite faco*iectul de lucru al "inetotrapeutului. +edorile do*#ndite pot fi generate de&

  • 8/17/2019 Curs Kt Partial

    25/30

    • 'eiunile tegumentelor   şi ale ţesutului celular su*cutanat (cicatrici "eloide) *eneficia!ă de"inetoterapie, unele dintre ele fără corectare cirurgicală preala*ilă.• 'eiunile apone"roelor   tre*uie mai nt#i corectate cirurgical şi apoi pot *eneficia de"inetoterapie e0. maladia Dupuytrene.V 'eiunile capsulo#ligamentare care produc redori sunt cel mai adesea post$traumatice şi post$

    inflamatorii dar şi alterări de v#rstă, stări vasculotrofice locale refle0e (algoneurodistrofiasimpatică refle0ă). n aceste situaţii se poate efectua "inetoterapie la nceput pasivă apoi activă.V 'eiunile sino"iale apar ca urmare a inflamaţiei care generea!ă& reacţie licidiană, iperpla!ie amem*ranei, procese fi*roade!ive, cicatrici fi*roase, toate en#nd mişcarea care poate firecuperată prin "inetoterapie.V 'eiunile cartilaginoase şi osoase sunt de o*icei ireversi*ile. 2onsecutiv le!ării cartilauluisuferă şi osul su*condral (le!iuni proliferative - e0osto!e, osteofito!e sau distructive $ osteoli!a)care prin durere şi deformări determină redoare sau an"ilo!ă. ;racturarea capetelor osoase lasăsecele severe pentru mo*ilitatea articulară mai ales dacă nu sunt corectate ortopedico$cirurgical şi n perioada insta*ilităţii focarului de fractură "inetoterapia este contraindicată.V Procesul de retrac&ie#adaptare este o stare anatomo$funcţională comple0ă care cuprinde toate

    structurile din urul unei articulaţii imo*ili!ate timp ndelungat. ntr$o primă etapă se pierdeelasticitatea ţesuturilor după care se diminuă şi celularitatea lor şi se adaugă organi!areaedemului difu!.

    b.Ancilozele  sunt pierderi definitive ale mişcărilor dintr$o articulaţie uneori fiindevoluţia unor procese care au determinat redori alteori fiind re!ultatul voit terapeutic.6ncilo!ele pot fi  fibroase c#nd solidari!area capetelor articulare se face prin ţesut fi*ros (9+)sau osoase c#nd solidari!area se face prin ţesut osos('6).

    c.7obilitatea articulară e0agerată repre!intă inversul redorilor şi este cau!ată derupturi ligamentare, elongaţii tendinoase, ipotonii musculare. inetoterapia acţionea!ă peelementul muscular atunci c#nd poate fi tonifiat.

    $.M16!,I14 $ are o importanţă deose*ită n reali!area mişcării, unii autori consider#nd

    că depăşeşte importanţa articulaţiei. 'tările fi!iopatologice care mpiedică e0ecutarea uneimişcări normale, suple, elastice ntr$o articulaţie sunt& atrofia, retractura, distrofia şi o*osealamusculară.a.Atrofia musculară de imobilizare apare ntr$un muşci cu inervaţia păstrată dar care a fost pusn imposi*ilitatea de a funcţiona (ap. gipsat). Deoarece n această situaţie nu se produc pertur*ăristructurale, refacerea prin "inetoterapie este promptă şi demonstrea!ă efectele "inetoterapiei.b.1etractura musculară  repre!intă creşterea re!istenţei musculare la mişcarea pasivă. Creitermeni corespund mai mult sau mai puţin acestei definiţii& retractura, contractura şi spasticitatea,repre!#nt#nd o stare de tensiune contractilă a unui muşci striat n repaus. 'pasticitatea este ore!istenţă e0cesivă a muşciului produsă prin le!iune a neuronului motor central. 2ontracturamusculară este definită ca scurtarea muşciului sau menţinerea unei tensiuni musculare,dureroasă sau nu, reversi*ilă sau fi0ă, paro0istică sau permanentă. Din punct de vedere clinic sedescriu = tipuri de contracturi&V%ontractura antalgică, de apărare, care *locea!ă o articulaţie dureroasă. ste un refle0nociceptiv care merge pe căile polisinaptice e0teroceptoare şi creşte activitatea motoneuronuluialpa. a este o contractură secundară unei cau!e patologice de vecinătate şi deci, tre*uierespectată p#nă la ndepărtarea cau!ei.V%ontractura algică  este o contractură primară, autontreţinută printr$un feed$*ac" po!itiv, cu punct de plecare muşciul. 'timularea sen!itivă intensă a unui muşci i!olat poate fi originea

  • 8/17/2019 Curs Kt Partial

    26/30

    unei contracturi lente şi dureroase. 'timularea poate fi produsă de către o stare de iscemie, unematom, o ruptură de fi*re musculare, un depo!it calcar.V%ontractura analgică este un termen generic care desemnea!ă = tipuri diferite de contractură&$ miostatică  apărută c#nd un segment de mem*ru este imo*ili!at ntr$o po!iţie de scurtaremusculară. Bniţial acest tip de contractură este reversi*ilă, dar după mai multe săptăm#ni devine

    ireversi*ilă.$ miotatică este suportul spasticităţii$ contractura congenitală este produsă prin mecanisme centrale şi periferice (artrogripo!ă).

    *ună parte din contracturi sunt de fapt retracturi. +etractura musculară este ocontractură pe cale de organi!are sau dea ireversi*ilă caracteri!ată prin diminuarea sarcomerelor şi de!voltarea ţesutului conunctiv cu elasticitate scă!ută. +etracturile musculare veci, reale nu *eneficia!ă de "inetoterapie, e0ist#nd pericolul ruperii muşciului. @ulte ca!uri sunt la limitadintre contractură şi retractură şi permit "inetoterapia pentru o*ţinerea supleţii mişcării articulareşi capacităţii de contracţie musculară.c.Distrofia musculară este denumirea generică dată unor *oli degenerative ale muşciului striat,condiţionate genetic, cu evoluţie lent$progresivă. Cul*urarea musculară crea!ă grade diferite de

    insuficienţă musculară, de la forme simple p#nă la forme care sunt incompati*ile cu activitateamusculară, motiv pentru care e0erciţiul fi!ic tre*uie nceput precoce. 9rogramele "inetice nuurmăresc creşterea forţei sau a re!istenţei musculare ci menţinerea lor la valoarea e0istentă.d.+boseala musculară este o stare fi!iopatologică const#nd n incapacitatea muşciului de a secontracta, de a e0ecuta un travaliu muscular. Fervul trimite impulsuri, dar muşciul este sla* prin scăderea re!ervelor de 6C9. *oseala musculară este inversul re!istenţei musculare.2reşterea re!istenţei musculare duce şi la nt#r!ierea apariţiei o*oselii musculare.

    7.!OM%48914 82 ; M16!,I produce tul*urări ale sistemului F@6 cum sunt&spasticitatea, rigiditatea, ipotoniile musculare şi atrofiile de denervare.a."pasticitatea este re!istenţa e0cesivă a unui muşci striat opusă la ntindere pasivă şi care estecau!ată de o le!iune centrală. 2elelalte situaţii de re!istenţăcrescută la ntindere sunt contracturi

     - retracturi musculare. 'pasticitatea alterea!ă calitatea mişcării voluntare, ncetineşte iniţiereamişcării, scade forţade contracţie. @ecanismul de producere al spasticităţii este ncă n discuţie.'istemul piramidal are acţiune ini*itorie asupra refle0elor miotatice medulare prin medierea *uclei gamma. 'căparea de su* control a *uclei gamma determinăcreşterea e0cita*ilităţiimotoneuronilor alpa tonici. 0agerarea refle0uluimiotatic duce la apariţia spasticităţii. 9entrurecuperarea acestor stări despasticitate se folosesc tenici de facilitare neuro$proprioceptive.b.1igiditatea este tot o ipertonie musculară, diferenţiată clinic de spasticitate. %a *a!a rigidităţii(spasticităţii e0trapiramidale) stă tot e0agerarea refle0uluimiotatic. +ecuperarea se face folosindaceleaşi metode şi tenici ca pentruspasticitatea piramidală.c.8ipotoniile musculare cu mecanism neuro$muscular sunt produse prin deprimarea refle0uluimiotatic de către factori locali sau superiori care generea!ă influ0uri ini*itorii spre *uclagamma sau *locări ale căilor facilitatorii spre motoneuronii alpa tonici. 2orectarea ipotoniilor musculare din cursul multor *oli, mai ales neurologice, este posi*ilă prin tenici şi metode delucru "inetice.d.Atrofiile de denervare sunt situaţia e0tremă a ipotoniilor musculare, c#nd muşciul estecomplet privat de influ0ul nervos trofic prin le!area neuronului motor periferic undeva petraiectul lui. 9rin denervare muşciul pierde din volum, pierde treptat unităţile contractile şiapare fi*ro!a şi infiltraţia grăsoasă.

  • 8/17/2019 Curs Kt Partial

    27/30

  • 8/17/2019 Curs Kt Partial

    28/30

    @entinerea po!itiei se gaseste in conflict cu forta gravitationala (statiunea *ipedica) siacest fapt pune in oc mecanisme de conservare a ecili*rului static si dinamic.

    !riterii anatomo*biomecanice si -iziolo"ice ale starii de posturaBn studiul unei anumite po!itii de fond se va respecta o*ligatoriu tratarea urmatoarelor 

     pro*leme&

    # .escrierea poitiei diferitelor segmente! ;iecare stare posturala impune o descriere a po!itiei segmentelor implicate si a raporturilor dintre ele, ungiurile unui segment fata decelalalt, precum si planurile (ori!ontal, frontal, sagital) in care se gasesc acestea in po!itiile defle0ie, e0tensie, rotatie, a*ductie sau adductie, suspinatie sau pronatie etc.

    # /aa de sustinere 0poligonul de sustentatie,! ste suprafata geometrica varia*iladelimitata fie de marginile e0terioare, fie de punctele prin care segmentele corpului omenesc iaucontact cu solul. 9oate fi redusa la un punct (*alet), sau la o linie (patinaul sau mersul pe sarma).@entinerea ecili*rului devine cu atat mai dificila, cu cat *a!a de sustinere isi diminuea!asuprafata.

    # Poitia centrului de greutate! Determinarea acesteia se face luand in consideratie loculcentrului de greutate si greutatea fiecarui segment in parte. 2unoscand po!itiile milocii ale

    centrelor de greutate si greutatea a doua segmente vecine i!olate, se poate gasi centrul degreutate al am*elor segmente reunite. 9rin com*inarea din aproape in aproape a centrelor degreutate ale diferitelor parti ale corpului, se poate gasi po!itia centrului de greutate al intreguluicorp aflat intr$o po!itie oarecare.

    # 1nghiul de stabilitate! ste proiectia centrului de greutate cu dreapta care il uneste cumarginea *a!ei de sustinere. 2u cat acest ungi este mai mare, cu atat sta*ilitatea devine maimare. Ceoretic, ungiul de sta*ilitate este cu atat mai mare, cu cat centrul de greutate este situatmai os, iar *a!a de sustinere mai mare.

    Mecanisme posturale. Diverse po!itii sau stari posturale se mentin datorita travaliuluistatic al grupelor musculare, prin contractiile lor i!ometrice, declansate si reglate prin refle0elede postura. @ecanismele de postura refle0e si de ecili*ru sunt provocate de stimuli de origine

    diferita, informatiile fiind primite de la organele proprioceptive ale urecii interne (la*irintice) privind po!itia capului in spatiu, de la proprioceptorii musculaturii gatului asupra po!itiei capuluifata de trunci, de la proprioceptorii musculaturii trunciului si mem*relor (fusurile neuro$musculare) asupra po!itiei mem*relor in spatiu, de la receptorii retinieni vi!uali asupra po!itieiintregului corp fata de corpurile inconuratoare si e0teroreceptorii cutanati care intra in contactcu punctele de spriin ale corpului pe sol sau cu o*iectele inconuratoare.

    Coate aceste informatii aung la diferite etae ale a0ului cere*ro$spinal (maduva, truncicere*ral, nucleii cenusii cere*rali, scoarta cere*rala si cere*el), declansand o serie de reactii&reactii statice locale2 reactii statice segmentare si reactii statice generale! 

    lementul de *a!a in mecanismul posturii este refle0, participarea centrilor superioricorticali este indispensa*ila, iar mentinerea po!itiilor (posturii) nu este posi*ila fara mentinereaecili*rului corpului.

    2onform legii ecili*rului, starea de ecili*ru se reali!ea!a atunci cand proiectia verticalaa centrului de greutate al corpului cade in interiorul *a!ei de sustinere.

    9o!itia anormala a capului in spatiu modifica perceptiile sen!oriale la nivelul retinei sila*irintului, determinand refle0e de redresare a muscilor cefei, care readuc capul si, succesiv,corpul in po!itie normala.

  • 8/17/2019 Curs Kt Partial

    29/30

    (rupele musculare posturale principale!  9ractic intervin toate grupele musculare cu precadere grupul e0tensorilor intervine si cu efectuarea unui travaliu static. Coate grupeleagoniste si antagoniste actionea!a ca niste cupluri de forta, neutrali!andu$se reciproc.

     Mi-loacele de stabiliare pasi"a si participarea parghiilor osteo#articulare!  Rn roldeose*it revine ecili*rului intrinsec al coloanei verte*rale, capsulei si ligamentelor unor 

    articulatii ipere0tinse, punerea su* tensiune a fasciilor si aponevro!elor (mem*rană fi*roasă,foarte re!istentă, care nveleşte muşcii şi i leagă de oase) sau intrarea in contact a unor segmente osoase care *locea!a miscarea.

    %ozitia ortostatica bipedaBn statiunea *ipeda, centrul de greutate este locali!at la incrucisarea planului dorso$sacral,

    care trece prin partea superioara a celei de$a doua verte*re lom*are (%L), cu planul medio$frontal.Din fata cade in milocul *a!ei de sustinere, repre!entata de o suprafata trape!oidala, limitata demarginile e0terne ale plantelor. Bn spriinul *iped, centrul de greutate principal mai are doi centrisecundari, plasati in milocul articulatiilor co0o$femurale, astfel incat proiectia lor cade in !onele plantare undeva mai la miloc si mai inapoia lor.

    *ligatia impusa picioarelor si gam*elor de a suporta greutatea corpului a dus la

    de!voltarea si intarirea acestor elemente. 9elvisul s$a adaptat, de asemenea, la statiunea verticala,in timp ce trunciul a suferit o angulatie la nivelul articulatiei lom*o$sacrate, ce repre!inta o !onade e0trema sla*iciune pe plan mecanic (dicopatiile lom*are).

    Mecanisme posturale ortostatice.@ecanismul de mentinere a statiunii *ipede se reali!ea!a prin re!istenta opusa greutatii

    corpului, care tinde sa flecte!e genuncii si soldurile. 6ceasta atrage dupa sine ntindereae0tensorilor, stimularea fusurilor neuro$musculare, contractia refle0a a e0tensorilor care fi0ea!agenuncii resta*ilind dupa sine po!itia ortostatica.

    Rn om in po!itie verticala pasiva poate cadea in orice directie& inainte, inapoi, sau intr$o parte. @uscii care se opun caderii, in special cei din grupul e0tensorilor, oaca un rolantigravitational. 2and corpul se apleaca in fata, e0tensorii trunciului si fle0orii gam*ei se

    contracta cu o forta suficienta pentru a resta*ili ecili*rul, ca urmare a unor refle0e miotaticedeclansate si coordonate de un verita*il dispo!itiv "ineste!ic. 2and corpul se rastoarna in spate,se contracta marii drepti a*dominali si e0tensorii gam*ei.

    6ceste raspunsuri  sunt de origine refle0a si re!ulta de la receptorii de intindere dintrunci, mem*rele inferioare si de la receptorii cefa