CUPRINS
1. Introducere……………………………………...………………………….…..1
2. Proiectul “Scarry Weekend”…………………………………………………...2
2.1 Obiectivele proiectului…………………………………………….….2
2.2 Definirea proiectului……….………………………………………….2
2.3 Stabilirea colectivului………………………………………………....5
3.Desfățurare…………………………………………………………………...…9
3.1 Decorul………………………………………………………………..9
3.2 Definirea consumatorilor țintă……………………………………..…10
3.3 Rolurile în animație……………………………………………….,….12
4. Bugetul financiar…………………………………………………………….....15
5. Imagine, comunicare și mesaj de promovare……………………………….….16
6. Concluzii………………………………………………………………………..17
7. Webografie……………………………………………………………………..18
1. INTRODUCERE
De ceva vreme animaţia a devenit un element din ce în ce mai important pentru
vacanţele tuturor. Dar ce este animaţia şi de ce este ea atât de importantă?
Cuvântul “animaţie” îşi are originea în limba greacă unde verbul “animă” se traduce
prin “a da viaţă”. Cuvântul “animaţie” este folosit în mai multe domenii, precum marketing,
management, televiziune, iar începând cu 1960 a început să fie folosit şi în turism. În
România, noţiunea de “animaţie” este un termen relativ nou deoarece el a intrat în limbajul
nostru mult mai târziu.
Animaţia în turism a apărut ca şi parte a agrementului oferit la hotelul ales de turist.
Animaţia are ca şi scop petrecerea în mod cât mai plăcut a unui sejur şi este o parte
importantă în vacanţă fiecăruia dintre noi. Animaţia este “acel ceva” oferit în plus pentru că
noi să ne simţim bine la hotel.
1
2. PROIECTUL “SCARRY WEEKEND”
“Scarry weekend” este un proiect care încearcă să aducă în România tradiţia din
America numită “Howl-o-scream”. Anual, cu o lună înainte de Halloween, în fiecare
weekend oamenii iau parte la spectacolul oferit de animatori costumaţi în diferite personaje
înfricoşătoare.
2.1. Obiectivele proiectului
Principalul obiectiv al programului nostru de animaţie este acela de a introduce turiştii
în atmosfera de Halloween. Abilitatea animatorilor este aceea de a motiva turiştii să ia parte la
tehnicile de animaţie propuse, urmărind că timpul petrecut alături de echipa să fie cât mai
plăcut şi în acelaşi timp turiştii să se distreze.
Obiectivele specifice, derivate din obiectivul general, urmăresc:
· interacţiunea dintre participanţi în vederea stabilirii unor relaţii, care să promoveze
socializarea;
· oferirea unei experienţe de petrecere a timpului liber în natură;
· crearea stării de spirit specifice acestei sărbători;
2.2. Definirea proiectului
Definirea proiectului de animaţie turistică reprezintă o investiţie de resurse pe o
perioadă determinată, având ca scop animaţia turistică a unui grup de turiști sau a unui set de
obiective precise. Când spunem investiţie de resurse ne referim atât la necesitatea de resurse
materiale, cât şi de resurse umane. Aşadar , mai pe larg, vom defini proiectul ca fiind o serie
de activităţi sub forma unor tehnici de animaţie, ce au fost desfăşurate conform unei
planificări prestabilite de managerul echipei împreună cu membrii acesteia. Proiectul şi
implementarea lui prevede o muncă organizată cu un punct de plecare şi unul de finalizare ce
necesită pe lângă resurse şi o doză importantă de efort.
Rolul animaţiei nu este doar acela de a organiza evenimente, prilejuri de distracţie, de
a sărbători ceva, ci este, înainte de toate, acela de a apropia oamenii, unii de ceilalţi.
Echipa noastră a pus în aplicare trei tipuri de animaţie:
2
· animaţia de tip socializare, având ca scop facilitarea comunicării intre turişti, prin
posibilitatea acestora de a se deghiza şi a lua parte la activităţile desfăşurate de către
animatorii turistici.
· animaţia de tip cultura, ce permite satisfacerea nevoilor de informare, de curiozitate,
de schimbare, prin participarea la manifestări sau activităţi diverse
· animaţia de tip creativitate prin care se oferă turiştilor posibilitatea să desfăşoare
activităţi manuale, de îndemânare, de creativitate (face painting specific Halloween-
ului)
Pe baza acestor tipuri de animaţie, am ales să realizăm următoarele tehnici:
-“de-a v-aţi ascunselea”: fiecare personaj din echipa de animatori se ascunde cât mai bine în
locuri care stârnesc teamă (locuri întunecoase, cimitire etc) şi îi sperie pe turişti, aceştia din
urmă aşteptându-se la acest lucru;
- face painting: turiştii vor putea intra în pielea personajelor fiind pictaţi pe chip de către
animatorii turistici într-un mod care să fie cât se poate de înspăimântător;
Fazele prin care va trece proiectul pentru atingerea obiectivelor stabilite reprezintă
ciclul de viaţă al proiectului de animaţie. Ele sunt următoarele:
Faza 1 – Iniţiere şi definire:
· am selectat un manager de proiect care să conducă şi să coordoneze echipă;
· am format echipă;
· am stabilit obiectivele;
· fiecare membru al echipei şi-a formulat propunerile, şi-a elaborat ideile în ceea ce
priveşte tehnicile de animaţie în industria turismului;
· am stabilit planuri de acţiune alternative;
· am analizat beneficiile, avantajele şi dezavantajele activităţilor de animaţie.
Faza 2 – Planificare
· am întocmit o listă a instrumentelor necesare pentru a îndeplini scopul propus, astfel
încât acestea să se poată utiliza într-un mod optim şi eficient, după cum urmează:
3
având o activitate de animaţie turistică de tip socio-cultural şi de spectacol, ne-am
asigurat recuzita necesară pentru desfăşurarea în condiţii bune a tehnicilor;
· am identificat şi structurat sarcinilor în cadrul unei acţiuni de animaţie turistică ce
vizează tinerii şi adulţii;
· am stabilit activităţile pentru fiecare membru al echipei de animaţie în parte;
· am ales locaţiile poziţionate central unde fluxul turistic este mai mare pentru a ne
putea desfăşura activitatea (zona de sub Tâmpa)
Faza 3 – Organizare:
· se repartizează sarcinile membrilor:
- Chelmuș Ștefan –animator;
-Duma Daniel- animator;
- Faluvegi Melinda – animator;
- Fenichiu Andreea – animator;
- Lazăr Teodora – manager;
- Radu D.F. Mihaela – animator;
· se pregătesc instrumentele enumerate;
· se pregăteşte planul de acţiune.
Faza 4 – Implementare:
· sosim la locaţia prestabilită unde ne vom desfăşura activităţile de animaţie turistică
propuse;
· abordăm un grup de turişti cu scopul de a le oferi prin spectacolul noastru de animaţie
o modalitate de petrecere a timpului liber într-o atmosferă amuzantă şi în acelaşi timp
înfricoşătoare, dar şi constructivă din punct de vedere cultural (deoarece dobândesc
informaţii noi despre cultura şi legenda care îl are în spate pe contele Dracula, dar şi
despre sărbătoarea americană care este din ce în ce mai cunoscută şi sărbătorită în
spaţiul românesc)
· prezentăm scopul acestor activităţi şi ce efecte pozitive au asupra turiştilor;
2.3. Stabilirea colectivului
4
Echipă formată pentru realizarea proiectului de animaţie se regăseşte în tipologia
animatorului turistic. Animatorul turistic are scopul de a stimula participarea turiştilor în
activităţi de recreere, sportive, de recunoaştere a valorilor morale.
Vom încerca să realizăm o imagine cât mai clară a acestuia, ţinând cont că în România
acest termen, de animator turistic, este aproape necunoscut.
Un manager de proiect este o persoană care deţine responsabilitatea pentru livrare
a tuturor componentelor unui proiect, fie ca atribuţie profesională în cadrul unui post
cu normă întreagă, fie ca sarcină de îndeplinit într-o situaţie dată. Munca pe care o face un
manager de proiect, variază, dar, în esenţă, managerul deţine responsabilitatea pentru
definirea sferei de cuprindere a activităţii din cadrul proiectului, pentru planificarea activităţii
şi determinarea necesarului de resurse, pentru organizarea alocării resurselor, iar apoi, pentru
gestionarea ducerii la îndeplinire a obiectivelor.
Pe parcursul desfăşurării proiectului, animatorul turistic îşi dezvoltă abilităţile şi
încearcă să îşi depăşească unele probleme de implicare, care variază în funcţie de sarcinile
atribuite.
Animatorul este o persoană care propune activităţi, vinde idei şi servicii şi afişează o
atitudine pozitivă, prin care motivează participanţii. Prin intermediul activităţilor pe care le
propune şi prin modul prin care dirijează participanţii, creează bună dispoziţie.
2.3.1. Organizarea: managerul şi echipa de animatori
Munca unui manager de proiect se desfăşoară în conformitate cu principiile unei
abordări de management de proiect. Resursele necesare unui manager de proiect sunt:
resursele umane (echipa de proiect), resursele materiale (echipamente si bunuri), resursele
informaţionale ( informaţii, cunoştinţe despre tema abordata etc.), resursele financiare
(bugetul alocat ) și timpul.
Echipă formată pentru realizarea proiectului de animaţie se regăseşte în tipologia
animatorului turistic. Animatorul turistic are scopul de a stimula participarea turiştilor în
activităţi de recreere, sportive, de recunoaştere a valorilor morale.
Vom încerca să realizăm o imagine cât mai clară a acestuia, ţinând cont că în România
acest termen, de animator turistic, este aproape necunoscut.
Un manager de proiect este o persoană care deţine responsabilitatea pentru livrarea
tuturor componentelor unui proiect, fie ca atribuţie profesională în cadrul unui post cu normă
întreagă, fie ca sarcină de îndeplinit într-o situaţie dată. Munca pe care o face un manager de
proiect, variază, dar, în esenţă, managerul deţine responsabilitatea pentru definirea sferei de
5
cuprindere a activităţii din cadrul proiectului, pentru planificarea activităţii şi determinarea
necesarului de resurse, pentru organizarea alocării resurselor, iar apoi, pentru gestionarea
ducerii la îndeplinire a obiectivelor.
Pe parcursul desfăşurării proiectului, animatorul turistic îşi dezvoltă abilităţile şi
încearcă să îşi depăşească unele probleme de implicare, care variază în funcţie de sarcinile
atribuite.
Animatorul este o persoană care propune activităţi, vinde idei şi servicii şi afişează o
atitudine pozitivă, prin care motivează participanţii. Prin intermediul activităţilor pe care le
propune şi prin modul prin care dirijează participanţii, creează bună dispoziţie.
Responsabilităţile managerului de animaţie sunt:
· prin programul şi tehnicile de animaţie propuse, trebuie satisfăcute nevoile reale ale
participanţilor, astfel se va obţine din partea acestora o implicare mult mai ridicată;
· conducerea eficientă a echipei de animaţie, repartizarea corectă a rolurilor astfel încât
să existe o bună colaborare în echipă, şi a se atinge obiectivul comun şi anume acela
de a bine-dispune turiştii;
· promovarea tehnicii alese în cadrul destinaţiei, întreprinderii, ceea ce implică o bună
cunoaştere şi utilizare a instrumentelor şi tehnicilor de comunicare, pentru că mesajul
să fie cât mai clar;
· evaluarea desfăşurării tehnicilor în vedrea descoperirea greşelilor ceea ce ajută la
îmbunătăţirea acesteia pe viitor;
· gestionarea eficientă a bugetului alocat;
· prezentarea unui raport final de evaluare a programului de animaţie, din care să reiasă
gradul de satisfacţie al turiştilor şi modul în care a fost perceput mesajul de către
aceştia.
Capacitatea de a comunica cu oamenii pe toate nivelurile este considerat al doilea cel
mai important lucru pentru managerii de proiect, dar şi pentru membrii echipei.
Managementul de proiect implica o comunicare eficienta despre obiective, responsabilitate,
performanţă, aşteptări şi feedback. Managerul trebuie să fie deschis faţă de angajaţii şi colegii
săi, iar dacă organizaţia este transparentă, oamenii vor putea înţelege care este rolul lor şi ce li
se pregăteşte în viitor şi vor şti că performanţa în executarea sarcinilor le este măsurată şi
evaluată. Dacă nu există această comunicare, angajaţii vor face presupuneri, vor da
6
interpretări personale diferitelor situaţii şi relaţii din organizaţie şi vor avea propria înţelegere
a stării de lucruri în locul mesajului clar care ar putea veni chiar de la vârful organizaţiei.
Managerul trebuie să adune toţi membrii echipei (animatorii) pentru a contribui la
îndeplinirea obiectivelor, la construirea unui climat susţinător şi reconfortant şi stabilirea unui
mediu încurajator care permite discutarea tuturor problemelor relevante.
Echipa de animatori reprezintă un ansamblu de persoane care se adună pentru un scop
comun şi care interacţionează la diferite nivele. Echipa de animaţie are un rol deosebit pentru
că este cel mai important mijloc de socializare şi integrare socială, are o contribuţie decisivă
în ceea ce priveşte transmiterea valorilor unei societăţi, oferă membrilor echipei securitate şi
mijloace de afirmare, răspunde nevoilor de asociere şi de apartenenţă la un grup, echipa se
prezintă ca un mediu şi mijloc de învăţare a unor roluri sociale, crează anumite competente de
autoevaluare prin comparaţie cu ceilalţi membrii ai grupului, contribuie la dezvoltarea
cunoştinţei de sine şi a membrilor săi, reprezintă o modalitate de afirmare socială.
2.2.3. Stabilirea sarcinilor
O echipă de animaţie este formată din toate persoanele specializate care, într-un
moment dat, sunt implicate în destinderea turiştilor prin tehnici de animaţie specifice, fiind
coordonate de un manager.
Munca în echipa reprezintă colaborarea mai multor persoane în vederea atingerii unui
scop comun. Ea presupune, pe de-o parte, cooperare, comunicare, înţelegere, schimb de
informaţii între membrii echipei, iar, pe de altă parte, confruntare a diferenţelor de opinie,
subminare a intereselor personale în favoarea celor de grup. Nu toţi membrii unei echipe se
pot adapta muncii colective.
Managerul de proiect, Lazăr Teodora, îi are în subordine pe ceilalţi membrii din
echipa de animaţie, conduce echipa de proiect, are drept de coordonare şi de luare a deciziilor,
aprobare, monotorizarea activităţilor şi raportarea lor către nivele superioare.
Sarcinile echipei de animaţie:
1. contribuie la construirea armonioasă a grupului;
2. îndeplinesc sarcinile propuse de către managerul grupului;
3. au rolul de a ghida participanţii la tehnica de animaţie;
4. sunt foarte bine informaţi cu privire la tema abordată, pentru a avea credibilitate în ochii
turiştilor;
7
5. ajută participanţii să se focalizeze asupra implicaţiilor a ceea ce s-a întâmplat în timpul
experienţei, astfel ca aceştia să conştientizeze că au învăţat ceva nou.
2.2.4. Planificarea implementării proiectului
Implementarea proiectului înseamnă organizarea şi desfăşurarea efectivă a activităţilor
prevăzute în proiect. Din acest punct de vedere, se procedează ca în cazul organizării oricărei
alte activităţi, în care se ţine cont de anumite observaţii specifice care să asigure derularea în
bune condiţii a tuturor acţiunilor întreprinse, cu modificări reduse.
Etapele proiectului de animaţie au fost următoarele:
o deplasarea echipei de animaţie la zona de sub Tampa;
o punerea la punct a ultimelor detalii în legătură cu desfăşurarea tehnicilor;
o abordarea turiştilor;
o descrierea de către şeful animaţiei a probelor ce urmează a fi realizate;
o punerea în practică a tehnicilor
3. DESFĂȘURAREA ȘI MANAGEMENTUL PROIECTULUI
8
3.1. Decorul, spațiul și locul animației
Tehnicile de animație s-au desfășurat pe parcursul a patru ore, în zona de sub Tâmpa.
Foto 1. Zona de sub Tâmpa
Foto 2. Zona de sub Tâmpa
Tâmpa (în maghiară Cenk, în germană Zinne, alternativ Kapellenberg) este un munte
care aparține de masivul Postăvaru, localizat în sudulCarpaților Orientali (mai precis
în Carpații de Curbură) și înconjurat aproape în totalitate de municipiul Brașov[2]. Înălțimea:
960m (după unele surse 995m), la aproape 400m deasupra orașului.
Muntele este alcătuit în principal din formațiuni calcaroase, formându-se în urma
procesului de încrețire a scoarței terestre.
Mare parte a sa (188,20 ha) este declarată rezervație naturală, datorită speciilor de
animale (urși, râși, lupi, fluturi - 35% din totalul speciilor din țara noastră, păsări) și plante
9
rare (crucea voinicului, obsiga bârsană) care se găsesc pe acest munte. Pe Tâmpa se poate
ajunge pe mai multe căi: există cele 25 de serpentine, tăiate în 1837 de către Ocolul silvic al
Brașovului, treptele lui Gabony, drumul Cavalerilor, vechi din vremea cetății Brașovia sau
drumul pentru mașină de „la iepure”. Cei neobișnuiți cu drumețiile lungi pot lua telecabina,
care face legătura între Cabana-restaurant Casa Pădurarului de la poale și Restaurantul
Panoramic, aflat pe coama muntelui, în mai puțin de trei minute. Priveliștea din vârful
Tâmpei, de pe terasa de piatră construită în 1873 ori de pe cea a fostului restaurant Béthlen,
oferă o splendidă panoramă asupra orașului, iar în zilele senine se poate observa întreaga țară
a Bârsei.
3.2. Definirea consumatorului ţintă
Consumatorii carora ne adresam sunt tineri, adulti, dar și copii, deoarece sunt receptivi
la nou și dornici să traiască experiențe inedite.
3.2.1. Segmentarea pieţei
Pentru o mai bună evidenţiere a segmentării pieţei turistice, am ales patru clase de
criterii:
· criterii demosociale;
· criterii economice;
Criteriile demosociale principale aplicate în segmentarea pieţei turistice sunt: ciclul de viaţă
al familiei, naţionalitatea, nivelul de educaţie, profesia, religia,vârsta.
1. După ciclul de viaţă familială, consumatorii de produse turistice se împart în:
- copii şi adolescenţi care încă depind financiar de părinţi;
- celibatarii care dispun de o mare libertate de petrecere a timpului liber;
- persoanele căsătorite fără copii;
- personele căsătorite cu copii în întreţinere, care finanţează activităţi ale copiilor, dar
apelează în mai mică măsură la turism pentru ei;
- bătrânii singuri sau în cuplu.
2. Naţionalitatea este importantă pentru segmentarea pieţei turistice, firmele autohtone
trebuind să-şi adapteze oferta în raport cu exigenţele diverselor categorii de turişti străini.
3. Nivelul de educaţie este un criteriu important în special pentru unele categorii de
turism cum ar fi turismul cultural. În general, există o corelaţie pozitivă între nivelul educaţiei
10
şi cererea de turism, clientela principală a firmelor turistice fiind formată din populaţia cu
studii medii sau superioare.
4. În ceea ce priveşte profesiunea este convenabil să segmentăm piaţa pe categorii
socio – profesionale, astfel:
- liber – profesionişti;
- cadre superioare;
- cadre medii;
- funcţionari;
- muncitori;
- agricultori;
- populaţia inactivă;
- alte categorii.
5. Religia are importanţă ca criteriu de segmentare pentru firmele care realizează o
parte însemnată a cifrei lor de afaceri pe seama pelerinajelor.
6. În raport cu vârsta, clientela este formată din:
- copii şi adolescenţi, amatori în cea mai mare parte de turism cultural şi sportiv;
- tineret sub 30 de ani;
- maturi (de la 25-30 ani până la pensionare), care posedă venituri relativ mai mari şi sunt
mult mai interesaţi de condiţiile de confort şi intimitate;
- pensionarii. În ţările dezvoltate ei formează un segment de bază a pieţei turistice, datorită
economiilor mari şi a timpului liber de care dispun. Întrucât sunt o categorie importantă de
clienţi, acestora le sunt acordate adesea reduceri semnificative.
În ceea ce priveşte criteriile economice, cele mai importante sunt veniturile
consumatorilor şi reacţia lor la schimbările de preţ.
1. În funcţie de venituri putem vorbi de următoarele segmente de piaţă:
- turişti la limita existenţei care au dobândit acest statut fără voia lor, forţaţi fiind de cauze
obiective (de ex. o boală) care-i determină să apeleze la unele servicii turistice;
- turişti săraci, al căror venit depăşeşte cu puţin limita subzistenţei şi care apelează rar la
serviciile turistice. Ei sunt interesaţi nu atât de confort şi de calitatea serviciilor, ci de preţul
lor.
- turişti de condiţie medie, care formează majoritatea clientelei, mai pretenţioşi în raport cu
condiţiile de confort, dispuşi să cheltuiască banii pe servicii diverse şi deschişi la nou,
adaptându-se uşor la schimbări;
11
- turişti de lux, cu venituri mari şi foarte mari, foarte exigenţi în ceea ce priveşte calitatea
serviciilor, dar şi dispuşi să plătească pe măsura serviciilor oferite.
2. Din punct de vedere al reacţiei la modificările de preţ, clientela se poate împărţi în:
- turişti sensibili care vor renunţa uşor la unele servicii în cazul în care preţul creşte
considerabil;
- turişti indiferenţi, în general cei cu venituri mari sau cei obligaţi să apeleze la anumite
servicii din motive obiective.
3.2.2. Profilul turistului
Cercetările de piaţă au relevat câteva categorii de turişti pe care le-a modelat, pentru a
le conferi o generalitate mai mare. Redăm în continuare patru modele de comportament
turistic descrise de francezul Robert Lanquar, cu douăzeci şi cinci de ani în urmă:
a) Turistul sedentar-retras.
b) Turistul sedentar-mobil combină turismul de odihnă cu cel de descoperire.
c) Turistul itinerant caută în primul rând evadarea culturală şi socială
d) Turistul nomad caută contactul direct cu natura şi populaţia locală
Astfel, turiştii psihocentrici au preocupări mai ales în ceea ce priveşte propria
persoană, fiind temători în legătură cu lumea exterioară, considerând că nu o pot controla, în
timp de turiştii alocentrici sunt curioşi şi foarte preocupaţi de lumea exterioară, mai degrabă
independenţi, şi caută experienţe şi destinaţii noi. Din combinarea acestor doă dimensiuni:
psihocentrici-aleocentrici şi introvertiţi-extrovertiţi, rezulta:
Exploratorul este idiosincrasic, flexibil, prospectror, are un scop difuz, se organizează
de unul singur, este exclusivist, el nu este controlabil, evită mulţimile, este tăcut în grup, îşi
stabileşte singur programul, se cazează la gazde cunoscute şi păstrează discreţia asupra
destinaţiilor.
Aventurosul este spontan, întreprinzător, inovativ şi curios cultural, călătoreşte cu
prietenii, dar şi cu turişti necunoscuţi, întâlneşte oameni noi, în special gazde, nu călătoreşte
organizat, desfăşoară activităţi opţionale, nu se înscrie în programele prestabilite, ci mai
degrabă născoceşte el activităţi interesante şi evită plictiseala, explorează diferite culturi,
destinaţii şi locuri, este prietenos şi predispus la contacte sociale.
Ghidatul este predispus la izolare, îi place să fie singur ori într-un grup discret, uneori
călătoreşte numai cu soţul/soţia sau cu un prieten special, vrea ca totul să fie aranjat pentru a
evita neplăcerile, neînţelegerile sau cheltuielile suplimentare, vizitează de mai multe ori
12
destinaţiile sale favorite, vrea să uite problemele curente din viaţa de zi cu zi, să se relaxeze,
adoră luxul, preferă lucruri, condiţii şi persoane familiare.
Grupatul este om de grup, mare amator de companie şi companioni, gregar, coeziv,
menţinător de grup. El călătoreşte în grup cu prietenii sau ia parte la grupuri organizate de alţii
cu oameni pe care nu îi cunoştea înainte, frecventează locurile şi activităţile care îi atrag pe
turişti, participă la multe activităţi, inclusiv evenimente sportive şi parcuri tematice, caută
locurile aglomerate şi acţiunea.
Tinerii se remarcă în principal prin dorinţa lor de notorietate, de noi experienţe şi de
disponibilitatea de a încerca şi a-şi depăşi limitele normale. Aceştia nu au vârstă destul de
înaintată pentru a participa în toate activităţile destinate adulţilor, dar nici nu se pot încadra
într-un program anume. Programul specific tinerilor are două obiective: că tinerii să se
distreze la fel ca şi celelalte segmente de turişti aflaţi în vacanţă şi ceea ce este mai important
să se simtă integraţi în structura umană a echipei de animaţie.
Atitudine de neîncredere şi indiferenta a tinerilor este frecvenţa şi evidentă în
comportamentul lor, decid între ei la ce activităţi vor participa, optând întotdeauna pentru cele
mai active. De obicei sunt cumpătaţi în conversaţie, nu le place să se arate mereu mulţumiţi, ci
mai degrabă prefer să fie indiferenţi faţă de programul de animaţie.
Tehnicile de animaţie pentru tineri au ca principal scop pentru aceştia cultivarea
valorilor sociale, ei trebuie să înveţe ce este cooperarea, un lucru foarte important în tehnica
de animaţie, deoarece este un necesar pentru o bună înţelegere. Tinerii trebuie să-şi dezvolte
capacitatea de a lua decizii şi de a înţelege şi punctele de vedere ale celor din jurul lor.
3.3. Rolul turistului în tehnicile de animaţie realizate
Tehnicile propuse de noi nu au fost pregătite dinainte pentru a le da dinamism,
spontaneitate, şi putere de creaţie. Scopul principal a fost implicarea totală, dar totodată de
bună voie, nesilita a participanţilor, aceştia simţindu-se pe rând în centrul atenţiei. Rolul
principal a fost de a socializa, a lua parte alături de echipa de animaţie la jocuri care să îi
destindă, să îi binedispună. Libertatea de exprimare a fost punctul forte al tehnicii, deoarece
că echipa am înţeles că pe primul loc în implementarea unei tehnici sunt nevoile şi dorinţele
acestora. Exprimarea liberă prin vocabularul folosit, denotă gradul de cultură, modul de viaţă,
caracterul, dar un lucru e sigur: indiferent de :”limba” tineri reuşesc să ajungă la un consens.
Am încercat să nu intervenim pe cât am putut în acţiunile acestora,să fim arbitri imparţiali, dar
totodată nu ne-am îndepărtat de la scopul tehnicilor îndrumarea venind din umbră. Cele mai
frumoase şi hazlii momente din viaţă apar în momentul când nu sunt programate. Cu cât
13
încercam să ne programăm bună dispoziţie cu atât nu vom reuşi să funcţionăm la cote
maxime. Fiecare dintre noi îşi aduce aminte cu siguranţă momente din viaţa sa în care pur şi
simplu nu a gândit, a acţionat spontan, iar rezultatul a fost mult mai plăcut decât în momentele
în care a planificat cu minuţiozitate fiecare element.
4. BUGETUL FINANCIAR
14
Bugetul unui proiect trebuie să fie clar şi cât mai detaliat, realizat pe faze/activităţi şi
centralizat pe tipuri de cheltuieli. Sumele incluse în buget se calculează sau se estimează pe
baza costurilor reale, iar bugetul trebuie să conţină elementele de calcul (costuri unitare şi
număr de unităţi). Costurile totale trebuie defalcate în costuri acoperite din grant (din
finanţarea nerambursabilă) şi costuri acoperite din cofinanţare.
Pentru pregătirea bugetului unui proiect trebuie parcurse următoarele etape:
* identificarea categoriilor de cheltuieli eligibile în cadrul proiectului şi a costurilor
unitare specifice
* respectarea limitelor impuse de cerinţele specifice ale programului în care se
încadrează proiectul ales
* identificarea categoriilor reale de cheltuieli implicate de derularea proiectului şi
cuantificarea acestora, pe faze, activităţi şi pe tipuri de cheltuieli
Bugetul trebuie să fie fezabil – trebuie să asigure funcţionarea activităţii în economia reală, nu
doar pe hârtie – deci trebuie stabilite şi estimate cât mai precis posibil toate categoriile de
cheltuieli necesare pentru realizarea obiectivelor activităţilor respective, în condiţiile de
calitate necesare în proiect.
Orice omisiune esenţială duce, în faza de implementare efectivă, fie la solicitarea de fonduri
suplimentare peste cele aprobate, de multe ori echivalentă cu anularea proiectului, fie la
solicitări de modificare a bugetului, acceptate de finanţatori în mod excepţional şi doar între
anumite limite.
Pentru realizarea acestui proiect, a fost necesar următorul buget:
· 75 lei închiriere de costume;
· 40 lei accesorii ( peruca clown, bandaje pentru mumie, machiaje speciale);
· 20 lei transportul până la locaţia unde s-a realizat animaţia.
5. IMAGINE, COMUNICARE ȘI MESAJ DE PROMOVARE
15
Eşti o fire deschisă, dornică de distracţie? Poveştile de groază te-au fascinat dintotdeauna?
Sau dimpotrivă, teama te cuprindea numai gândindu-te la ele? Acum ai şansa să cunoşti
acele personaje sau chiar să intri în pielea lor. Alătură-te echipei de animaţie turistică şi vei
avea parte de momente memorabile!
Foto 3. Echipa de animație
6. CONCLUZIA
16
Datorită dinamismului acestui sector şi a dorinţei de îmbunătăţire continuă a calităţii
serviciilor, munca de animator necesita o anumită organizare, nu doar prin însumarea
eforturilor individuale a unor profesionişti, ci şi prin efortul unei munci de echipă. Sinergia
muncii în echipa înseamnă punerea în comun a energiilor tuturor.
Animatorul interacţionează permanent cu alte persoane şi se integrează în echipa de
animatori (perspectiva internă) sau îşi desfăşoară munca în relaţie cu alte persoane sau grupuri
(perspectiva externă), pe care le conduce şi le binedispune.
Cei mai buni profesionişti ai animaţiei turistice nu ar forma o bună echipă dacă între ei
nu şi-ar face apariţia şi concurenţă neloială. Munca în echipa presupune acţiune unitară şi
uniformă, se bazează pe efortul individual, dar şi pe activităţi diverse şi complexe, realizate
prin efort comun.
Obiectivul ambelor forme de muncă este de a eficientiza departamentul de animaţie şi
de a realiza activităţi de animaţie atrăgătoare şi apreciate.
Calitatea animaţiei este cea care face diferenţa şi explică atracţia suplimentară a unei
destinaţii turistice, care este în strânsă legătură cu potenţialul turistic al unei ţări sau a unei
regiuni.
Elementele cheie ale unei tehnici reuşite sunt echipa de animaţie, participanţi, şi locul
unde se desfăşoară activitatea care poate induce starea de bine, de relaxare a tuturor.
7. WEBOGRAFIE17
Top Related