183

Reconversia arhitecturii industriale

Fig. 548 Birou și spații expoziționale (inițial depozit), Shanghai575, 2009-2010, arh. Archi-Union Architects

Fig. 549 Salt Museum (inițial

salină), Salins-les-Bains576

Pe lângă soluționarea cerințelor curente din tema de proiectare a unei clădiri noi, reconversia arhitecturii industriale implică și aspecte care țin de semnificația pe care o are clădirea existentă în conștiința comunității. Această semnificație însumează trei componente:

componenta informativă, definită de identitatea clădirii în cadrul istoriei civilizației umane, identitate determinată de aspecte de natură socială și tehnică;

componenta estetică, definită de expresivitatea clădirii; componenta afectivă (psihologică), definită de gradul în care, prin asocieri

psihologice, clădirea participă la conturarea identității unei comunități.

Atitudinea în reconversie este influențată în mare măsură de acești factori, rezultând de aici caracterul interpretativ al acestui proces. Pentru a ilustra tendințele generale ale conceptelor din reconversie, este utilă o analiză sintetică a unor realizări reprezentative. Alegerea exemplelor a fost determinată de identificarea unor tipuri de atitudine în reconversie diferențiate în funcție de semnificația clădirii inițiale.

4.4 Reconversii exemplare

Reconversia fabricii Lingotto, Torino

Valoarea construcției

Fosta fabrică de automobile Fiat din Torino, construită între anii 1916-1923 după proiectul arhitectului Matté Trucco, este un reper important pentru populația orașului. În perioada funcționării, numărul de angajați atingea impresionanta cifră de 12.000. Importanței afective pe care o are pentru comunitate i se adaugă recunoașterea internațională a valorii sale arhitecturale, dovedită de aprecierile pozitive ale arhitecților moderni și ale adepților curentului futurist, care au considerat-o un moment cheie al avangardei epocii. Închisă în

575http://preprodtest.archdaily.com/82251/au-office-and-exhibition-space-archi-union-architects-inc/ 576http://www.archdaily.com/59348/salt-museum-malcotti-roussey-architectes-thierry-gheza-architecte/

184

Reconversia arhitecturii industriale

1982 datorită uzurii morale, clădirea fabricii a fost subiectul unui concurs pentru realizarea unui complex multifuncțional, cu săli de spectacole, spații comerciale, hoteluri, birouri și locuințe. Soluția câștigătoare, aparținând arhitectului Renzo Piano, a propus eliminarea funcțiunii de la ultimul nivel, cu păstrarea scheletului structural și substracții la nivelul parterului, urmărind evidențierea formei insolite a pistei de încercări existente pe terasa clădirii și scăderea masivității clădirii prin articularea față de planul de amplasament. De asemenea, au fost prevăzute trei dealuri artificiale pentru fragmentarea fațadei de mari dimensiuni (Fig. 551). Având însă în vedere semnificația deosebită a clădirii existente, propunerea inițială a fost simplificată, renunțându-se la aceste intervenții radicale pentru a afecta cât mai puțin imaginea originală a fabricii (Fig. 550). Datorită dimensiunilor considerabile ale clădirii, reconversia a fost etapizată, desfășurându-se pe perioada a douăzeci de ani (1983-2003).

Operații și efecte formale

Volume

Soluția finală a avut ca obiectiv principal conservarea volumetriei originare a fabricii, motiv pentru care sala mare de spectacole a complexului a fost amplasată subteran, în una din curțile interioare. La nivelul compoziției volumetrice, soluția ilustrează operația de adiționare parțială articulată. Volumele propuse la nivelul terasei, cu funcțiunile de galerie de artă și sală de ședințe, au fost concepute în scopul realizării unei schimbări minime a imaginii inițiale a clădirii, prin dimensiuni fiind subordonate acesteia. Prin articularea volumetrică și prin forma „antigravitațională”, obiectele noi au aspectul unor corpuri care se „desprind” de volumul fabricii. Limbajul arhitectural formal, în ceea ce privește volumele, materialele și detaliile utilizate, are ca efect un contrast evident între cele două etape de construcție și impunerea corpului fostei fabrici ca volum de referință (datum). Cele două corpuri noi devin accente compoziționale volumetrice percepute fie simultan, din spațiile publice deschise situate în vecinătate, fie individual, din perspective vizibile în parcursul urban. Aceste accente echilibrează dezvoltarea extinsă pe orizontală a volumului dat și produc efectul de reducere a masivității ansamblului.

Fig. 550 Schiță realizată de arh. Renzo Piano care prezintă ideea

inițială a reconversiei fabricii Lingotto

Fig. 551 Plan de situație înfățișând propunerea inițială

185

Reconversia arhitecturii industriale

Extensiile, cu un aspect atipic, asemenea unor utilaje a căror dimensiuni și scară nu sunt în mod spontan inteligibile, determină un contrast care, prin intermediul unei iluzii optice, diminuează la nivelul percepției scara aparentă a ritmului structural monoton. Cele două volume noi, cu forme diferite, conferă compoziției diversitate fără a afecta unitatea, prin subordonarea față de clădirea existentă dominantă.

Planurile anvelopantei

Decuparea și translarea spre interior, în spatele structurii perimetrale, a unor porțiuni din planurile anvelopantei determină formarea de spații intermediare care cresc permeabilitatea clădirii în raport cu spațiul public și amenajările peisagistice din curțile interioare. Prin aceste operații este diminuat aspectul introvertit al clădirii și rezultă raporturi noi de scară, păstrarea elementelor structurale conservând însă integritatea volumetriei.

Fig. 552

Fig. 553577

Fig. 554578

577 http://www.flickr.com/photos/eager/5007171774/sizes/l/in/photostream/

186

Reconversia arhitecturii industriale

Fig. 555 Fig. 556

Fig. 557

Fig. 558 Deschiderea spațiului spre curtea interioară

Fig. 559 Intrare pe fatada de sud-est

Fig. 560 Intrare pe fatada de sud-est579

Planuri interioare

La amenajarea spațiului interior, din necesitatea unei ierarhizări care să răspundă noilor cerințe funcționale, s-au operat compartimentări și decupări de planuri în scopul realizării de fragmentări și de cumulări spațiale ale nivelurilor. Acestea au efect de diversificare a configurației spațiului interior, inițial deschis și de înălțime constantă (Fig. 561), prin modificări ale proporțiilor acestuia.

578 http://www.flickr.com/photos/eager/5006562131/in/photostream/ 579 http://en.wikipedia.org/wiki/File:Lingotto-2.jpg

187

Reconversia arhitecturii industriale

Fig. 561

Fig. 562

Fig. 563 Fig. 564

Operații plastic-ambientale

Spațiile plantate amenajate în afara incintei, în curțile interioare și în clădire contribuie la unitatea compozițională prin culoare și registru formal (Fig. 558, Fig. 565). Rolul de element referințial formală (datum) al clădirii existente este evidențiat și la interior prin culoarea gri a elementelor structurale, echilibrată cu accente de culoare care reduc monotonia ritmului structurii, marcând totodată cele două etape.

Fig. 565 Fig. 566