pag Pad. si Viata 2 2010care le are cu Statul Român şi de documentele care probează fap-tul că...

sumar:

REPORTAJ 3• Act de proprietate:

Amenajamentul !?

PĂDUREA 24ŞI MEDIUL

• Direcţia Silvică Buzău

LA ORDINEA ZILEI 7

• Pădurile nu ajung nici

pe departe la adevăraţii

proprietari

TRIBUNA 31PĂDURII

• Inginerul Alexandru

Mădularu: „Sunt pensionar,

sunt apicultor, sunt ocupat”

LA ORDINEA ZILEI 7

PĂDUREA ŞI MEDIUL 24

TRIBUNA PĂDURII 31

REPORTAJ 3 LA ORDINEA ZILEI 7



SĂ NE CINSTIMÎNAINTAŞII 36

SĂ NE CINSTIM 36 ÎNAINTAŞII

• Pădure sau deşert

• Un mare silvicultor:

Avram Lucescu

40 SILVICULTURA

ÎN DIVERSITATE

• Acunarea Generală

a CIC - 2010, Croaţia

• Considerente ale dezvoltării

şi reabilitării reţelei de

drumuri forestiere

52 MAGAZIN

• Plantele şi canicula

• Ziua internaţională pentru

sănătate şi securitate la locul

de muncă - 28 aprilie

PĂDURE SAU DEŞERT 36

DULCEA BUCOVINĂ 36

SĂ NE CINSTIMÎNAINTAŞII 36

SILVICULTURA ÎNDIVERSITATE 40

SILVICULTURA ÎNDIVERSITATE 40

ZIUA SECURITĂŢII MUNCII 52 MAGAZIN 52

REDACŢIA: Rodica Ludmila DUMITRESCU, Cristian BECHERU

R.N.P. - ROMSILVA, B-dul Magheru nr. 31, Bucureşti

[email protected]

Fotografi ile numărului: C. BECHERU

39 VITRINA

CU CĂRŢI

• “Plutăritul pe Bistriţa.

Incursiuni în istorie”

VITRINA CU CĂRŢI 39

3

Pe la amiază, am solicitat arhi-episcopului I.P.S. Pimen o între-vedere legată de procesele pe care le are cu Statul Român şi de documentele care probează fap-tul că Arhiepiscopia sau Fundaţia F.B.O.R.B. a avut aceste proprietăţi. Am fost anunţaţi că vom fi primiţi, la ora 18.00. Şi am fost primiţi pe scările Casei Arhiepiscopale, în faţa uşii, la o discuţie în picioare. Ni s-au înmânat câteva articole scrise în presa centrală pe tema

Fundaţiei Fondului Bisericesc Or-todox Român din Bucovina.

,,Am fost purtat prin tribunale, spunându-se că noi nu suntem pro-prietari.

[...]Că statul austriac a fost când-va proprietar sau că statul român ar fi fost proprietar! Mergeţi la cei ce v-au spus toate astea, la domnul prefect, la domnul Solovăstru, la domnul Flutur... şi apoi vorbim! Să aveţi ceva scris, cu ce v-au spus ei şi

apoi... vorbim. Eu de ani de zile am vorbit şi am scris.

Dumneavoastră, ca ziarişti, aveţi posibilitatea să vedeţi, să vă informaţi. Este şi pe site! Deci, oricând, veniţi cu ceva scris, de la ei, pentru că eu, degeaba vă spun... Să veniţi cu argumentele lor. După ce vorbiţi cu dânşii, vorbiţi şi cu mine!

Şi eu vă spun... aceasta,... aceas-ta... Noi credem că... şi că... Lucrurile sunt simple ca bună ziua!“

Era normal ca documentarea să înceapă de aici, de la Arhiepis-copie. Aşa cum şi procesul este început tot din această curte, a Ar-hiepiscopiei. Venisem cu speranţa că pe o masă ne vor fi puse actele de proprietate în baza cărora s-a început, acum 10 ani, sarabanda proceselor prin care se solicită 166.000 ha de fond forestier, care la 1781 au fost confi scate de stat.

Am, plecat obişnuindu-ne cu gândul că n-a fost să fi e din prima încercare. Dar nu avea să fi e nici din cea de a doua.

REPORTAJ

Câţiva ziarişti la Curtea Arhiepiscopului I.P.S. Pimen

Rolul ziaristului este de a informa. Cum problema, dilema sau cum vreţi să-i zicem - a F.B.O.R.B. îşi aşteaptă termenul de judecată fi nală, la Înalta Curte de Casaţie a României, la sfârşitul lunii septembrie a.c., câţiva ziarişti bucureşteni au avut iniţiativa de a merge la I.P.S. Pimen, pentru a-i lua un interviu. Scopul nu a fost altul decât de a cunoaşte argumentele, documentele pe care le-a folosit Prea Înaltul când a dat în judecată Statul Român, în chestiunea demonstrării dreptului de proprietate asupra celor mai frumoase păduri ale judeţului Suceava. Procesul va decide dacă 192.000 hectare teren forestier sunt sau nu ale Statului Român.

ZIUA I: 18 august 2010, ora 18.00

4

,,Le-am dus o căruţă de acte ca să le dovedesc dreptul de proprietate. Ce îmi cer? Îmi cer hărţile, copii după hărţi. Şi hărţile sunt la ei. Arhivele Statului sunt tot la ei. [...]Am cheltuit de trei ori câte trei miliarde pentru cartografi ere, pentru suprapunerea hărţilor, pe hărţile noi, pe hărţile cadastrale... Sunt hoţi! Eu nu vorbesc degeaba!!“

,,Să vorbim sincer, ca la spo-vedanie... Cum nu vi s-a spus care este situaţia fondului bisericesc? Lăsaţi... Ei spun cine a fost proprie-tar: statul! Veniţi cu documentul de la ei, cei care spun că a fost statul mare proprietar. Eu am nevoie, nu de ce spun ei, ci de un document în care să se spună că statul austriac a fost proprietar! Eu vă arăt act de proprietate, da’ să arate şi ei act de proprietate... Vorbesc româneşte! Ce să vă mai spun eu... Suntem în afara legii!

Din moment în moment, aştept să vină să mă lege, să mă bage la puşcărie! Atâta a mai rămas, domnilor!”

Inginerul Buraciuc s-a îndoit pe cât era de mare şi i-a pus pe masă arhiepiscopului Pimen un amenajament silvic din anul 1935. Prea Înaltul ne-a citit din el că este amenajamentul unei păduri, proprietate a Fundaţiei Fondul Bisericesc Ortodox Român

din Bucovina. La replica unuia dintre ziarişti că amenajamentul nu este un document recunoscut de instanţele româneşti ca act de proprietate, ne-a zis: ,,Deci nu suntem proprietari... Deci dumneavoastră spuneţi că nu suntem proprietari.“ I s-a replicat: ,,Am spus doar că amenajamentul

nu este un act de proprietate şi nu este recunoscut ca atare de instanţele româneşti...”

Replica a venit promptă, prea promtă pentru noi, după vorba moale de până atunci, dezamăgindu-ne pentru că făcusem sute de kilometri ca să purtăm această conversaţie şi fusesem înşelaţi până acum de siguranţa cu care ne vorbise şi ne tratase până în acel moment. În loc să-şi continuie argumentaţia, să-şi susţină documentul cu motivele legale care demonstrea-ză că amenajamentul este un act de proprietate, Prea Înaltul a curmat brusc discuţia, în dorinţa ca măcar în acest mod să se impună: ,,Nu avem ce vorbi. Bună ziua!”

Şi s-a ridicat să plece.Alte acte de propietate nu am

văzut.Unii dintre ziarişti s-au ridicat şi

au ieşit pe hol. Alţii, în încercarea de a-l convinge să mai stea de

ZIUA II: 19 august 2010, ora 14.00

Act de proprietate: Amenajamentul !?

5

vorbă pentru a afl a totuşi care sunt actele ce stau la baza celor zece ani de procese cu Statul Român, au rămas în încăpere. Cei care au rămas în încăpere nu au primit nicio altă explicaţie sau act care să demonstreze temeinicia pentru care s-au pornit procesele.

Pe culoar, ziariştii ieşiţi au primit explicaţii de la inginerul Buraciuc de genul: ,,...şi atunci de ce ni s-au dat deja cele 16.000 ha pe care le stăpânim, din terenurile fostului Fond Biserices Ortodox Român din Bucovina?”

De asemenea, inginerul Bura-ciuc ne-a prezentat şi nişte hărţi refăcute de o fi rmă din Târgovişte, care costaseră în lei vechi 3 mili-arde, dar care erau contestate de catre reprezentaţii statului.

Cum ni s-a arătat I.P.S. Pimen

Prea Înaltul este un călugăr nu prea mare de stat, vioi, auster, puţin repezit, întotdeauna atent la ce se afl ă şi mişcă în preajma sa. Modest... da, I.P.S. Pimen este modest. Nu pare să aibă nevoie de nimic pentru sine. Ne-a spus acest lucru de mai multe ori în cursul în-

trevederii cu noi. Întrevedere care nu a fost uşoară. Acele momente, atât cât ne-am afl at în prezenţa sa, ne-am simţit atraşi sincer de per-sonalitatea sa, de vorba sa, când blajină, când dojenitoare, când neîncrezătoare... şi chiar cu note de umor. Cât am stat cu dânsul?

Poate o oră, poate mai puţin... Au fost momente în care pur şi simplu ne-a dat afară...

Mărunţel, uşor, ne-a împins către uşă, iar noi ne retrăgeam, dar... un cuvânt aruncat peste liniştea lăsată înviora iar discuţia. Nu se poate spune că ar fi fost o contrazicere. Poate greşim, dar im-presia noastră, după ce ne-am luat ,,Doamne ajută” de la Prea Înaltul, a fost că nici dumnealui nu era prea sigur de dreptul său de pro-prietate. Argumentul său s-a limi-tat, facem referire la documente, la o colecţie de Monitoare Ofi ciale din anul 1935, unde se făcea vorbi-re despre proprietăţi, regulamente de exploatare, amenajamente etc., în care apărea din când în când sintagna ,,proprietate a Fondului Bisericesc’’.

Ori în Bucovina, până în anul 1938, a râmas în vigoare Codul civil austriac, care este diferit de cel românesc, în privinţa proprietăţiii. Până în 1938, în Bucovina, era obligatorie intabularea proprietăţii utile, iar proprietarul util era cel care avea folosinţa unui bun imobiliar, adică, în cazul nostru, a pădurii. Aşa se face că, din neştiin-ţă sau din dorinţa de a ne învălui cu argumente nefondate, luân-du-ne de creduli, dar mai ales crezându-ne nepregătiţi pentru

6

CUTIA STRUŢOCĂMILEI

o astfel de discuţie, Preşedintele Fundaţiei a încercat să ne mani-puleze cu argumente fără acope-rire legală. De câte ori îi puneam în balanţă argumente din legi, legislaţie sau coduri civile eram invitaţi afară, spunându-ni-se ,,...discuţia s-a încheiat” ,,...deci nu suntem proprietari...” Şi chiar mai dur, anume că suntem din partea Regiei Pădurilor care ne-a trimis să-l batjocorim.

Acest lucru nu ne-a stat nicio clipă în intenţie, niciunul dintre noi nu şi-ar fi permis, nici în gând, să facă aşa ceva...

,,Aici e interesul duhovnicesc. Nu-i nimeni proprietar. Toţi suntem administratori. Averea pe care o ai trebuie să o foloseşti pentru cel afl at în nevoie.

- Poporul român este în nevoie - a zis unul dintre noi. Dacă aş avea Fondul Bisericesc al Bucovinei - a continuat Prea Înaltul, tot ce-i casă sinistrată, aş face-o în trei luni de zile. 33 de case am acum făcute. Şi încă cinci, 38 de case cu totul. Eu vin acum de pe şantier, de la Dorneşti.

Pentru ce îmi cer această propri-etate... Pentru două lucruri: ca să ajut pe cei săraci, nu eu, ci Biserica... Ăsta e scopul. Al doilea, pentru mo-numentele istorice. Pentru că dacă ele nu vor avea acces la fonduri, nu le vom mai avea. Eu sunt aici din 1957 şi cunosc problema legată de monumentele istorice. Ceea ce dă statul, dă foarte puţin şi acel puţin, se fură. Cu acte se fură.”

Acestea fi ind zise, Prea Înaltul ne-a lăsat ,,în ceaţă”, fără să ne fi demonstrat absolut nimic.

La sfârşitul lui septembrie, vom afl a verdictul de la Înalta Curte de Casaţie.

Rodica DumitrescuCristian Becheru

În primii ani de după 1990 am susţinut în presa centrală („Tineretul liber”) o amplă cam-panie publicistică, sub genericul fără echivoc „Mănăstirile Bucovinei - alarmă de gradul zero!”. Interlo-cutor şi susţinător competent mi-a fost I.P.S. Pimen, căruia de atunci îi respect strădania în această direcţie şi îi admir modestia şi decenţa trăirii monahale (ce ar trebui să devină o exemplară pildă şi un model de viaţă obligatoriu pentru toţi „subalternii” slujitori în biserici ai Domniei-Sale, dar asta este altă poveste). Legitimat fi ind de această contribuţie personală, am acceptat, după o adâncă refl ecţie, să particip la dezbaterea publică a procesului prilejuit de încercarea de stăpânire pe o parte a pădurilor României a unui grup de persoane (având, e drept, în frunte pe ierarhul locului, pe care îl aşez deasupra suspiciunii, fără însă a putea înţelege mandatul în alb dat apropiaţilor nărăviţi în calomnie). De ani de zile, deşi instituţia Bisericii nu apare nicăieri ofi cial în această afacere, se apasă excesiv şi exclusiv pedala emotivităţii şi cea a obedienţei, ascultării mute cerute aprioric oricărui „bun creştin”, sunt ridicaţi în slăvi ori „desfi inţaţi”, eventual „reciclaţi” după contextul electoral, politicieni şi administratori. Totul cu o totală şi în fond de înţeles sub aspec-tul mizei şi nerăbdării ignorare a competenţei constituţionale şi limitelor acesteia în cazul fi ecăruia şi tuturor celor întâi „traşi de mânecă” sever, apoi puşi la index cu intransigenţă. Strategia intimi-dării, a invocării pedepsei divine a avut efect inclusiv asupra unor judecători. Pentru că m-am săturat, zău, de etichete şi epi-tete acordate după porunca clipei, pentru a încerca să opresc sufocarea unei necesare dezbateri de idei în mâlul steril al polemicii şi hulei (atât de străine spiritului creştin), am decis să mă implic. Nu voi emite judecăţi juridice, nu e meseria mea şi nici plăcerea mea, într-o epocă a generalizării „datului cu părerea”. Dar e tristă şi

greu de suportat constatarea că în chestiunea Fondului s-a exhibat deja prea multă patimă şi discredit „la grămadă” împotriva Corpului silvic, că s-a ajuns, aberant, la invocarea mâniei cereşti, care i-ar fi executat rapid pe principalii „inamici”- nişte oi rătăcite? - ai împroprietăririi unui (mic) grup, că se rostesc vorbe grele şi se difuzează manifeste şi afi şe in-criminatorii. Nu voi înceta să cred că atât Torquemada, cât şi Stalin („Dai în mine? Dai în fabrici şi uzine!”) sunt pe veci morţi nu doar ca fi inţe, ci şi ca spirit, că tonul inchizitorial, excomunicator trebuie să dispară din orice demers în temă. Oricâtă omenească iritare ar putea stârni un – cu adevărat- prea lung proces. Cine exprimă, cu argumente solide îndoieli asupra unor pretenţii ilegale ori sentinţe greşite înseamnă că atacă Biserica? Ea este conştiinţa intimă a apartenenţei la un neam cu un sistem de valori şi nu pretenţia oricărui funcţionar în sutană de a acorda certifi cate de bună ori de rea purtare, trufi e pe care o resping ferm, cu dreptul pe care îl are, prin naştere şi educaţie, orice spirit cartezian. Doresc dez-batere onestă şi deschisă, nu insultă. Visez la dialog, resping incriminarea. Salutarul echilibru, posibil de realizat într-o discuţie publică „cu cărţile pe masă” (din păcate refuzată până azi de „preopinenţi”) se impune a înlocui excesiva „bigotizare” a discursului revendicativ-vindicativ, evident vetust într-o Europă modernă, constituţional laică. La urmă - şi pe şleau - care bucovinean sănătos la cap nu ar dori ca o cât mai mare parte a avuţiei locului să rămână în Bucovina (de aici vine şi irepresabi-la tentaţie a unor politicieni de a specula, de a plagia şi duce astfel în derizoriu serioasa temă)?. Însă condiţia esenţială a împlinirii defi nitive a acestui deziderat obş-tesc este respectarea întocmai a adevărului istoric şi temeiului juridic. Şi adecvarea utopiei la realităţile şi cerinţele vremii.

Cezar Straton

Ing. Celsie George, neobosit, pledează pentru dreptul de proprietate al Sta-tului Român asupra pădurii

Valerian Solovăstru, directorul general al R.N.P.-ROMSILVA, face comentarii pe marginea unor cereri de punere în proprietate :

Majoritatea sunt suprafeţe care nu au fost revendicate iniţial prin comisiile locale şi comisiile judeţene. Bănuiesc că s-a lucrat la identifi carea acestor proprietăţi prin arhive, prin alte locuri, iar după aceea, case de avocatură, destul de renumite, după ce au identifi cat aceste proprietăţi, au identifi cat eventualii moştenitori şi ei, mai mult sau mai puţin legali, au depus solicitări.

Astfel a început o sarabandă a cumpărărilor drepturilor litigioase şi, aici avem cazuri cunoscute, care au apărut în presă, cu suprafeţe de zeci de mii de hectare cumpărate pe sume modice - cumpărări de drepturi litigioase, ca apoi acele case de avocatură să se pună în mişcare, cu forţă mare, cu putere de convingere în instanţă şi cu argumente ,,solide’’ şi să reuşească să obţină aceste suprafeţe.

Culmea este că pădurile nu ajung nici pe departe la adevăraţii proprietari, ajung la alţii, care stau în umbră şi care, de cele mai multe ori, nu sunt cunoscuţi!

De cele mai multe ori, statul român, care ar trebui să fi e reprezentat de Ministerul de Finanţe, nici măcar nu este citat sau nu are cunoştinţă de aceste procese şi atunci se judecă în lipsa reprezentanţilor statului. Şi, astfel, statul nu are posibilitatea să depună în apărare documente şi probaţiuni în apărarea dreptului de proprietate.

Noi, ca reprezentanţi ai statului, suntem destul de limitaţi în a ne organiza apărarea, mai ales din cauză că, de cele mai multe ori, instanţele nu ne recunosc calitatea procesuală.

În plus, de multe ori, suntem puşi în imposibilitatea de a

pune în aplicare unele hotărâri judecătoreşti pentru că, nefi ind parte în proces, suprafeţele nefi -ind identifi cate, noi am putea, prin punere în aplicare a unor hotărâri judecătoreşti, care repară un abuz, să creem alte abuzuri, poate mai mari.

Noi am vrut să evităm astfel de lucruri, însă - ca o chestiune esenţială - de reţinut, este că acolo unde sunt hotărâri judecătoreşti defi nitive şi irevocabile, ROMSILVA le pune în aplicare.

TRIST INVENTAR DE PROBLEME ŞI ÎNTREBĂRI NEPUSE DESPRE RETROCEDĂRI LITIGIOASE

Acum, în ultimul ceas, lansăm un apel la refl ecţie: ce ar mai fi de făcut pentru a salva ceea ce a mai rămas din pădurile României?

• Judeţul Alba

La Judecătoria Caransebeş s-a depus o cerere de retrocedare pentru o suprafaţă de 744,79 ha. Cererea a fost aprobată, solicitantul a fost pus în posesie deşi nu şi-a dovedit dreptul de proprietate.

• Judeţul Arad

5118,80 ha au fost puse în posesie, deşi solicitantul nu a demonstrat că avea drept de proprietate.

• Judeţul Argeş

La Judecătoria Câmpulung Muscel sunt depuse cereri de retrocedare pentru o suprafaţă de 3500 ha, iar solicitanţii nu îşi pot dovedi dreptul de proprietate.

• Judeţul Bacău

La Judecătoria Sf. Gheorghe, Elie Vlad Sturdza cere 32.000 ha şi are toate şansele de a le primi, aceasta, în condiţiile în care D.S. Bacău i s-a respins de către instanţă calitatea procesuală şi nici nu mai este parte în proces.

• Judeţul Bihor

Episcopia greco-catolică cere 638,765 ha pădure din pădurea de stat, fără a avea dovezi ale dreptului său de proprietate.

• Judeţul Botoşani

La Judecătoria Dorohoi, Liceul teoretic Anastasie Başotă cere 1808 ha, fără a putea face dovada dreptului său de proprietate, iar D.S. Botoşani i s-a respins calitatea procesuală.

Fundaţia Epitropia Spitalului Sfântul Spiridon cere 1204 ha. Fără acte de proprietate.

• Judeţul Braşov

Fără a se dovedi dreptul de proprietate, municipiul Codlea

7

La Ordinea Zilei

8

cere spre retrocedare 1762 ha, comuna Dumbrăviţa cere 259 ha, comuna Hărşeni cere 134 ha, comuna Buneşti cere 421 ha, iar comuna Racoş cere 215 ha.

• Judeţul Buzău

Urmaşul pretins al Buzeştilor, Năstase Teodor şi fi rma SC Expres Invest SRL cer 62.757 ha. Solicitan-ţii pot dovedi cu acte doar 3,58 ha de pădure şi coastă…

Judecătoria Pătârlagele le-a dat câştig de cauză, iar la proces, D.S. Buzău nu a fost parte în proces.

Obştea Moşnenilor Pâslăreasca a cerut şi a obţinut într-o primă fază 1361 ha, chiar dacă şi-a dovedit dreptul de proprietate doar pentru 400 ha.

Obştea Moşnenilor Valea Nehoiului cere 3703 ha, chiar dacă nu este legal constituită.

Obştea Moşnenilor Buzoieni cere în mai multe procese 2199 ha, iar cererile au fost validate în mare parte de comisia judeţeană. Cu toate că obştea in chestiune nu şi-a dovedit dreptul de proprietate.

Tot la Judecătoria Pătârlagele Obştea Moşnenilor Sarchiojdeni cere 4522 ha, având avizul comisiei locale, deşi D.S. Buzău consideră că avizul este nelegal acordat.

• Judeţul Caraş-Severin

Comunitatea de avere a fostului Regiment Confi nari nr. 13 cere 54.534 ha de pădure. Această organizaţie nu este succesoarea în drepturi a fostei forme asociative.

• Judeţul Covasna

Comuna Zagon cere 3455 ha, Roy Chowdhury Katalin cere 3865 ha, Zsuff a Levente cere 450 ha, Apor Peter cere 1670 ha. Sunt patru cereri de reconstituire a dreptului de proprietate asupra pădurii fără a se dovedi în vreun fel dreptul de proprietate.

• Judeţul Dâmboviţa

Un cetăţean cere 1178 ha de pădure în numele Obştii Văsească Velinaşi fără a avea, însă, calitatea legală de reprezentare.

La Judecătoria Pucioasa, cineva cere Muntele Bătrâna, 7oo ha de pădure, fără a face vreo dovadă a dreptului de proprietate.

În aceeaşi manieră, se vor proprietari fără a dovedi că au acest drept, Teodorescu Mihai, care cere

750 ha, dar şi Cazan Elena şi Stoica Radu care cer 524 ha.

• Judeţul Galaţi

Fără a-şi dovedi dreptul de proprietate, Vasiliu Constantin Bolnavu cere 1405 ha de pădure.

• Judeţul Giurgiu

Judecătoria Sibiu a dispus punerea în posesie a unei familii, Neniţescu, cu 1522 ha de pădure, pădure care nu există. Direcţia Silvică Giurgiu a fost obligată de instanţă să pună la dispoziţia solicitanţilor suprafaţa câştigată în proces.

Ca o paranteză la cele de mai sus, de fapt toate retrocedările care s-au făcut în judeţul Giurgiu s-au făcut după acest tipar. Direcţia Silvică Giurgiu nu a deţinut suprafeţele de păduri cerute şi câştigate în instanţă, la Judecătoria Bolintin sau la Judecătoria Giurgiu, direcţia silvică a fost obligată să pună la dispoziţie suprafeţele de pădure in chestiune. Astfel, Dan Bolomei şi Maria Râmniceanu au câştigat 272 ha, 1119 ha tot Dan Bolomei, 123 ha au fost obţinute de Crissoveloni Maria şi 127 ha au fost câştigate de Drăgan Radu.

• Judeţul Ilfov

Chiar în zona Capitalei, unde existenţa unei centuri verzi este necesară pentru calitatea mediului, sunt solicitate şi obţinute sute de hectare de pădure fără a se face

dovada dreptului de proprietate. Chiar şi Mănăstirea Cernica cere 22,5 ha fără acte.

• Judeţul Maramureş

La Judecătoria Aleşd, dove-dindu-şi calitatea de proprietar doar pentru 6.222 ha, Compose-soratul Borşa cere 17.000 ha. Lipsit de dovezi, Pascu Mircea cere 4322 ha pădure, la Judecătoria Baia Mare.

• Judeţul Mehedinţi

Varlam Elisaveta cere prin proces la Judecătoria Vânju Mare, 1531 ha, iar in alt proces, mai cere 812 ha. Şi nu face dovada dreptului de proprietate în niciunul din cazuri.

Pentru 1695 ha, Burileanu Dimitrie a făcut cerere la Judecătoria Vânju Mare, chiar dacă suprafaţa repectivă a fost ipotecată în favoarea statului şi nu a mai fost răscumpărată.

Geblescu Traian a fost împro-prietărit cu 198 ha pădure prin sentinţa Judecătoriei Vânju Mare, deşi actele sale de dovedire a calităţii de proprietar sunt pentru 198 ha păşuni şi terenuri neproductive.

• Judeţul Mureş

La Judecătoria Reghin, Banff y şi ai săi cer 4339 ha pădure fără a-şi dovedi dreptul de proprietate. Pe aceeaşi suprafaţă, comuna Răstolniţa a depus şi ea cerere de punere în proprietate…

De asemenea, Banff y mai solicită reconstituirea dreptului de proprietate tot la Judecătoria Reghin pentru 10.225 ha fără acte.

• Judeţul Neamţ

Fără a-şi dovedi dreptul de proprietate, Mănăstirea Neamţ cere complexul Nemţişor, o su-prafaţă de 4478 ha, Mănăstirea Agapia şi Mănăstirea Văratec cer

,, Culmea este că pădurile nu ajung nici pe departe la adevăraţii proprietari ! ’’

9

11000 ha, fără dovada dreptului de proprietate, la fel şi Mănăstirea Nechit, care cere 140 ha, cu toată smerenia lipsei de dovezi ale dreptului de proprietate. Şi pentru ca totul să fi e şi mai hilar, comuna Hangu, la Judecătoria Bicaz, cere 1704 ha tot fără dovezi.

• Judeţul Suceava

Cazul celor 166.813 ha de pădure cerute şi obţinute prin judecăţi de o fundaţie a unor persoane fi zice care au serviciu la Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţiului care se vrea continuatoarea fostului Fond Bisericesc Ortodox Român al Bu-covinei este cunoscut ca fi ind un model de mare excepţie. S-a confundat cu bună ştiinţă, în acest caz, dreptul de folosinţă cu dreptul de proprietate.

Mai sunt prin instanţele de judecată din judeţ solicitări fără drept pentru mai mult de 1000 ha.

• Judeţul Timiş

Asociaţia Societatea Anonimă Forestieră Nădrag cere 11.144 ha deşi nu este succesoarea în drep-turi a fostei societăţi comerciale.

• Judeţul Vâlcea

La Judecătoria Brezoi, Obştea Moşnenilor Voinesari cere 2469 ha cu acte care dovedesc dreptul de proprietate numai asupra a 406 ha. Tot la Brezoi, Obştea Moşnenilor Fraţilor Tărăşti cere 184 ha fără a dovedi dreptul de proprietate asupra acestei suprafeţe.

Obştea Moşnenilor Sălişte cere comisiei judeţene 6156,75 ha, în condiţiile în care a dovedit că are drept doar pentru 3500 ha.

La Judecătoria Rm. Vâlcea, Obştea Moşnenilor Olăneşti cere 4703 ha de pădure. Şi-a dovedit drepturile doar pentru 3600 ha.

• Judeţul Vrancea

Prin procuratorul Cosor Mari-cel, Apostoleanu Tatiana Cecilia cere 5549 ha, deşi nu are acte decât pentru 4409 ha. Şi tot prin acest

procurator mai sunt cerute supra-feţe de pădure, fără acte, pentru 1081 ha, şi încă pentru 12.683 ha, în numele altor persoane fără a se face dovada dreptului de proprietate.

La Judecătoria Adjud, Cristofi l Denisa Ileana, prin procuratorrul Gică Duţă, cere 1420 ha, iar la Judecătoria Focşani, procuratorul Gărboiu Constantin cere 4200 ha fără a avea calitatea de a face solicitarea.

La Judecătoria Panciu, Consiliul Local Răcoroasa cere în numele locuitorilor comunei, fără acte doveditoare, 135 ha, la tribunalul Vrancea, Bobocea Tinca cere, fără a avea dovezi, 135 ha, la Judecătoria Focşani mai cere alte 294 ha, tot fără a avea acte, la Judecătoria Panciu, cetăţeanul Stan Călin cere 202 ha de pădure… şi el fără a avea acte de a-şi dovedi dreptul de proprietate.

Notă:Cu excepţia direcţiilor silvice Suceava

şi Giurgiu, toate celelalte direcţii silvice, despre care am făcut vorbire mai sus, nu au fost parte în procesele de

reconstituire a dreptului de proprietate ale diverşilor solicitanţi prin instanţele judecătoreşti.

Cererile de a fi considerate parte procesuală ale direcţiilor silvice au fost respinse în instanţă, pe considerentul că direcţia silvică nu este proprietar ci administrator, cu toate că există o decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care se recunoaşte calitatea procesuală activă a Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva.

Ministerul de Finanţe, titularul dreptului de proprietate al Statului Român, fi ind chemat în instanţă de către direcţiile silvice, a invocat lipsa calităţii procesuale, iar instanţele au admis aceasta.

Instanţele, în general, au reconsti-tuit dreptul de proprietate - deşi prin lege, acest rol îl au comisiile judeţene şi locale - pe baza declaraţiilor de martori, care nu aveau proprietăţi învecinate cu solicitanţii, pe baza unor expertize extrajudiciare, fără documente de atestare a dreptului de proprietate şi a amplasamentului.

Statul Român nu şi-a intabulat proprietăţile şi nu poate astfel să-şi dovedească dreptul său de proprietate.

sinteză realizată deRodica Dumitrescu şi Cristian Becheru

10

CAPITOLUL I

Art. 1. Art. 39, 40, 41, 42 [i 43 din legea pentru organizarea bisericii ortodoxe române, publicat` \n Monitorul Oficial Nr. 97 din 6 Mai 1925 se repun \n vigoare pe data prezentei legi [i se modific` dup` cum urmeaz`:

Art. 39. Fondul bisericesc ortodox român al Bucovinei rezultat din ctitorii ale voievozilor, episcopilor [i cre[tinilor pio[i, este [i r`mâne o funda]iune special` de sine st`t`toare, a bisericii ortodoxe române din Bucovina, cu denumirea de „Fondul bisericesc ortodox român din Bucovina”.

El este persoan` juridic` de drept public, reprezentat \n justi]ie [i \n toate actele sale prin arhiepiscopul [i mitropolitul Bucovinei, sau delega]ii acestuia, având ca scop:

a) p`strarea, \mbun`t`]irea, sporirea [i valorificarea bunurilor biserice[ti ce-i sunt \ncredin]ate pentru administra]ie [i exploatare;

b) acoperirea cheltuielilor de personal [i material, necesare administr`rii proprii, precum [i cele de personal [i material necesare bisericii ortodoxe române din Bucovina;

c) a contribui la ridicarea vie]ii religioase, culturale, sociale [i eco-nomice din regiune.

Art. 40. Administrarea [i exploatarea bunurilor de c`tre Fondul bi-sericesc ortodox român din Bucovina se va face \n conformitate cu

LEGEA Nr. 295

pentru repunerea \n vigoare [i modificarea art. 39, 40, 41, 42 [i 43 din legea pentru organizarea Bisericii

Ortodoxe Române, publicat` \n Monitorul Oficial Nr. 97 din 6 Mai 1925*)

Decretul Nr. 1.387 din 15 Aprilie 1946Monitorul Oficial Nr. 92 din 17 Aprilie 1946

(extrase)

*) Text corectat conform rectificării apărute în Monitorul Oficial Nr. 93 din 18 Aprilie 1946.

11

dispozi]iunile Statutului pentru organizarea [i func]ionarea Fondului bisericesc ortodox român din Bucovina.

Acolo unde acest statut nu dispune, organele de conducere ale Fondului bisericesc ortodox român din Bucovina, prev`zute \n statut, vor hot`râ prin asem`narea cu normele aplicabile la administrarea [i exploatarea bunurilor similare ale Statului, regii publice comerciale.

Plata impozitelor, taxelor [i d`rilor c`tre Stat, jude] [i comun`, se face \n conformitate cu regimul legal de care beneficiaz` Casa P`durilor Statului (C.A.P.S.)

Toate crean]ele certe, lichide [i exigibile ale Fondului bisericesc ortodox român din Bucovina se vor urm`ri [i \ncasa de organele fiscului, dup` codul de procedur` fiscal`, la fel ca [i veniturile Statului.

Dispozi]iunile legii contabilit`]ii publice [i ale celorlalte legi financiare se aplic` [i Fondului bisericesc ortodox român din Bucovina, numai \n m`sura \n care sunt prev`zute prin statutul pentru organizarea [i func]ionarea Fondului bisericesc ortodox român din Bucovina.

Banii, valorile [i materialele administrate de Fondul bisericesc ortodox român din Bucovina [i Mitropolia Bucovinei, constituie avere public`, iar mânuitorii lor autoriza]i [i cei de fapt, precum [i inspectorii, controlorii [i verificatorii lor sunt gestionari publici.(Urmează Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Fondului ortodox român din Bucovina, publicat în Monitorul Oficial Nr. 92 din 17 Aprilie 1946, pag. 3924).

CAPS-ul şi Fondul bisericesc român din Bucovina – două regii publice

comerciale care administrează proprietăţi publice ale Statului Român.

12

În „Dulcea Bucovină“ cântă cu scrâşnet drujbele Arhiepiscopiei...

13

Am primit la redacţie, ca răs-puns la cele scrise în revista Pădu-rea şi viaţa nr. 4, o scrisoare lungă (de douăsprezece pagini) trimisă, după cum reiese din antetul comun, de două entităţi juridice diferite: Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, respectiv Fundaţia Fondul Bisericesc Ortodox Ro-mân din Bucovina (FBORB). Este curioasă, pentru noi, simpli ziarişti mireni, funcţia persoanei care semnează această amplă depeşă, aceea de Preşedinte Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor. Nu vom comenta nimic despre acest lucru, doar ne vom minuna de faptul că Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţi-lor şi-a angajat un arhiepiscop drept Preşedinte. În conformitate cu ce lege sau canoane, nu cunoaş-tem. Cert este că se doreşte o confundare a celor două entităţi, astfel încât să nu se mai ştie unde începe una şi unde se sfârşeşte cealaltă, unde încep pretenţiile uneia dintre instituţii şi unde sfârşesc ,,drepturile” celeilalte. Opi-năm că numai în aceste condiţii poţi obţine de la justiţie legiferarea în statutul fundaţiei a unei fraze ca: FBORB este …de sine stătătoare şi aparţine Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor.

Căutând şi în DEX, am găsit că de sine stătător înseamnă care nu depinde de nimeni şi de nimic sau independent. Ce să înţelegem, ca simpli muritori, din această for-mulare, când a aparţine înseam-nă exact contrariul, adică a fi proprietatea cuiva. Neavând sens, tragem concluzia că este o fundaţie specială, adică şi aparţine şi nu aparţine Arhiepiscopiei, în acelaşi timp. Este, ceea ce se cheamă, o culme a hotărârilor judecătoreşti!

Fiind hotărât acest lucru, să revenim şi să constatăm că cele două entităţi mai au în comun, în afară de Conducătorul unic, adresa, numărul de telefon, faxul şi …registrul de corespondenţă. Să fi e comună şi contabilitatea?

Din adresă nu putem trage nicio concluzie în acest sens, dar despre acest lucru avem ceva amănunte în Monitorul de Suceava din 28 aprilie 2010, unde, în pagina 4, scrie, negru pe alb, ca Arhiepisco-pia Sucevei, în lupta pentru pădure, este datoare avocaţilor 30 de miliarde de lei vechi şi comentează că: aceasta a fost declaraţia pe care IPS Pimen a făcut-o. Avocata Silvia Tudor afi rma, în acelaşi articol, că nu am primit onorariu pentru avocaţi de zece ani şi că în ultimii doi ani am mai solicitat bani pentru benzină, pentru plata unui hotel.

În ultima perioadă am început să pretindem bani de la Arhiepiscopie, să ne cerem drepturile, pentru că ajungem să nu mai facem faţă.

Iată, deci, cum constatăm că Fundaţia are liber la banii de la Arhiepiscopie, care este datoare la avocaţi 30 de miliarde de lei vechi, nu pentru procesele ei, ci pentru ale Fundaţiei. Şi mai constatăm că există un acord de voinţă, asumat şi făcut public, între Fundaţie şi Arhiepiscopie, pe de-o parte, şi avocaţi, pe de altă parte, cu datorii

recunoscute de Arhiepiscopie, de 30 de miliarde de lei vechi, ca onorariu datorat avocaţilor pentru procesele în care au pledat pentru Fundaţie. Oare, în contabilităţile celor trei entităţi Fundaţie, Arhi-episcopie şi Cabinet avocaţial Silvia Tudor sunt cuprinse prin bugete aprobate, fi scalizate aceste înţelegeri sau ne afl ăm, Doamne fereşte, în faţa unor sume de bani angajate la negru? Cei abilitaţi trebuie să facă lumină în acest păienjeniş de vorbe, care au creat şi dezvelit obligaţii contractuale şi fi scale, ce se întind pe o perioadă mai mare de zece ani, pentru care s-au făcut şi ceva plăţi. Ne afl ăm totuşi într-o ţară în care bugetul are mare nevoie de bani, iar avocaţii plătesc impozite! Discutăm de fi scalizarea unei sume deloc negli-jabile, de aproape un milion de dolari, cu tendinţe de a depăşi cât de curând această sumă! Nu este rău, în condiţiile României de azi, să ne întrebăm dacă Fundaţia are scriptic aceşti bani, iar, dacă nu îi are, să afi rmăm că situaţia este foarte gravă. În acest ultim caz, dacă Fundaţia va pierde procesele,

CONDUCĂTOR PESTE DOUĂ INSTITUŢII SAU CONFUZIA PÂNĂ LA

IDENTIFICARE: PREŞEDINTE ARHIEPISCOP AL SUCEVEI ŞI RĂDĂUŢILOR

14

cine va onora obligaţiile, care trebuiau fi scalizate, către avocaţi?

Acestea fi ind zise, să revenim la scrisoarea în discuţie, care ne precizează că preşedintele Fondului (nu al Fundaţiei) este Arhiepiscopul Arhiepiscopiei…, nu o persoană fi zică defi nită cum spuneţi dumneavoastră prin carte de identitate. Cu regret, îl informăm pe autorul scrisorii că am scris şi susţinem ceea ce prevede şi legea, că fundaţiile se înfi inţează de persoane fi zice sau juridice române. Ori, la data când s-a înfi inţat, fundaţia despre care discutăm avea 27 de membri fondatori, persoane fi zice, aşa cum era completată şi semnată lista lor în actele ofi ciale. Dintre aceste persoane, 5 (cinci) nu erau persoane fi zice române. În acest sens deţinem documente emise de organe competente ale statului român. Peste ani, când statutul fundaţiei a fost modifi cat,

unul dintre motivele nespuse fi ind poate chiar cel menţionat de noi, am afl at însă că Adunarea Eparhială, nu adunarea membrilor fondatori, a hotărât că fondatorii erau persoane fi zice, prevăzute în actul constitutiv din 15.03.2000, în calitate de membri ai Adunării Eparhiale, care au iniţiat în numele Arhiepiscopiei, şi nu în nume propriu, reluarea activităţii Fondului… Şi astfel, cei care semnaseră ca fondatori ai unei fundaţii, nu mai erau fondatori, erau nişte Persoane Fizice.

Dacă Arhiepiscopia dorea să înfi inţeze orice fundaţie, nu putea fi oprită de nimeni în acest demers perfect legal, căci avea dreptul, era Persoană Juridică. Iată de ce alegerea acestei căi cu fondatori nefondatori este cel puţin de neînţeles. Fără a mai plictisi cititorul, scriem iarăşi ceea ce am mai scris în nr. 4 al revistei Pădurea şi viaţa, la pagina 3, coloana

din stânga, paragraful al doilea. Dintre persoanele fi zice, acelea despre care faceţi vorbire, că au semnat ca membri fondatori nefondatori în actele constitutive ale fundaţiei (cu toate că sunt nominalizate şi au semnat în TABELUL NOMINAL cu membrii fondatori ai Fundaţiei FBORB, tabel afl at în actele constitutive ale fundaţiei), 5 (cinci) nu există ca persoane fi zice române. Suntem foarte curioşi să afl ăm cum cinci persoane fi zice, care nu există ca persoane fi zice române, au putut reprezenta Arhiepiscopia atunci când Fundaţia a fost constituită. Îndrăznim să credem, că în acest moment problema este clar prezentată şi lămurită, pentru noi nefi ind deloc important cine este persoana fi zică preşedinte al fundaţiei. Este chiar total lipsit de importanţă.

Pentru ştiinţa dvs. vă facem cunoscut că Fondul Bisericesc a avut în proprietate o suprafaţă de peste 240.000, din care urmare a decretului de desfi inţare şi lichidare nr. 273 din 24 iunie 1949 a Marii Adunări Naţionale (nepublicat în Monitorul Ofi cial) au mai rămas 192.468,41 ha, diferenţa fi ind ră-masă în teritoriul ocupat actual al Ucrainei.

Dacă Fondul Bisericesc a fost proprietatea statului cum afi rmaţi dvs, cum explicaţi că acesta este desfi inţat şi lichidat de statul co-munist? Este logic ca statul să-şi desfi inţeze propriile proprietăţi?

15

Pasajul de mai sus, preluat integral de către noi din scrisoarea dvs., ne propunem să-l dezbatem amănunţit, el prezentând ...fondul problemelor. Iată şi motivele:

Fundaţia Fondul Bisericesc Orto-dox Român din Bucovina, o fun-daţie specială, a luat fi inţă în anul 1783, având ca fondator Statul Austriac, reprezentat de împăratul Iosif al II lea al Austriei. Ea nu este o proprietate.

Patrimoniul acestei fundaţii, alcătuit iniţial din întinse suprafeţe de pădure, a fost pus la dispoziţie de Statul Austriac, în calitate de proprietar. Acest patrimoniu provenea din confi scarea averilor mânăstireşti şi episcopale din Bu-covina, de către Statul Austriac, ca efect al încamerării (termen echi-valent, din jurisdicţia austriacă, cu secularizărea), în principal pentru a fi fi scalizate, în anul 1781. Numărul mănăstirilor din toată Bucovina a fost restrâns la trei, iar cel al călugărilor la maxim 75. Acest număr a fost considerat sufi cient pentru întreaga zonă. Fundaţia a administrat pădurile, iar banii obţinuţi din exploatarea lor au fost destinaţi îngrijirii fon-dului forestier, întreţinerii clădirilor, salariilor preoţimii, învăţămantului bisericesc, dar şi celui laic. Sume foarte mari de bani au fost însă destinate, din fondurile acestei administraţii ( fundaţii ), şi susţinerii războaielor duse în Europa de Statul Austriac, de exemplu. Statul dispunea deci de averea sa atunci când interese exprese o cereau.

In timpul calamităţilor fi nanciare prin care a trecut statul austro-ungar, şi anume în războaiele napoleoniene, pe la anul 1810, în războiul cu Italia, în anul 1859, şi în nenorocitul război cu Prusia,în anul 1886, totdeauna el s-a atins de averea fondului, supunându-i la contribuţie disponibilităţile fi nan-ciare, cu desconsiderarea menirii statutare a acestor averi bisericeşti.

Astfel, în anii 1810-1812, s-au vândut mai multe moşii: Săuceni cu Gavrileşti, cu 140,000 fl orini, Ostra, cu 12.500 fl ., Pleşniţa, cu 130.000 fl ., Zamostie, cu o parte Banila, cu 70.000 fl ., apoi micile

proprietăţi ale schiturilor desfi inţate de la Grişceatic, Babin, Luca etc., iar banii fură cheltuiţi deopotrivă cu cei 400.000 fl . rezultaţi din desface-rea susamintită pentru nevoile statului austriac.

În nenorocitul război cu Italia Fondul a contribuit cu suma de 2.000.000 coroane la acoperirea defi citului bugetar, iar în timpul războiului cu Prusia Fondul a contri-buit cu 200.000 coroane. (Gârbu, S, 1934: Monografi a Fondului Biseri-cesc Ortodox Român din Bucovina, Cernăuţi, manuscris)

În 1918 se constituie România Mare, în care este înglobată în-treaga Bucovină. Statul Român preia atunci această Fundaţie, în calitate de fondator, iar prin Legea 70/1925 este defi nit foarte

clar statutul acestei fundaţii, ca persoană juridică de drept public. De altfel, chiar şi în lucrarea Statistica pădurilor din România, editată de către Ministerul Agri-culturii şi Domeniilor, la Imprimeria Statului, Chişinău, în anul 1924, (care începea cu Partea I, Pădurile statului, continua cu partea a doua, Pădurile instituţiunilor şi sta-bilimentelor publice, partea a treia, Păduri particulare administrate de stat, partea a patra, Păduri parti-culare cu administraţie proprie) PĂDURILE FONDULUI RELIGIONAR ORTODOX DIN ROMÂNIA sunt cuprinse în partea a doua, de la pagina 361 la pagina 367, adică la cele încadrate la păduri ale instituţiilor şi stabilimentelor p u b l i c e. Conform acestei lucrări,

16

suprafaţa totală a pădurilor şi golurilor era de 249.292 hectare. Este, în concluzie, vorba despre o fundaţie cu statut de persoană juridică de drept public, încadrată

cu angajaţi funcţionari publici, statut rămas neschimbat de-a lungul timpului, care gospodaresc o proprietate publică, a cărei orga-nizare şi funcţionare este dată

prin decrete succesive ale Statului Romăn. Similar, dar - în opinia noastră - nerelevant juridic din punctul de vedere al demersurilor juridice actuale, interesant însă din punct de vedere istoric, este cum fusese organizată această avere (fond) şi înainte de 1918, de către Statul Austriac. Mai multe detalii despre istoria acestui fond au fost publicate în nr. 4 al revistei, număr care poate fi accesat la adresa www.revistapadurilor.ro.

Decretul 273 din iunie 1949 nu a micşorat mărimea acestei averi publice (acestui patrimoniu, care aparţinea Statului Român ) aşa cum eronat susţineţi în scrisoarea dvs. Micşorarea suprafeţei s-a datorat pactului Molotov Ribbentropp, prin care Romănia a pierdut Buco-vina de Nord, după cel de-al doilea Război Mondial. În acest teritoriu pierdut au rămas şi suprafeţe care erau în administrarea Fundaţiei de care discutăm.

Fără a ne erija în cunoscători absoluţi ai ştiinţelor juridice, ba dimpotrivă, ne permitem să supu-nem atenţiei dvs. prevederile Legii nr.114 din 13 aprilie 1948, privind Constituţia Republicii Populare Române, care precizează la art. 44. că Prezidiul Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române are următoarele atribuţii: 2) Emite decrete, iar, la art. 45., Decretele vor fi semnate de către preşedintele şi secretarul Prezidiului Marii Adunări Naţionale a R.P.R. Constituţia în vigoare, la data emiterii decretului despre care faceţi vorbire, nu prevedea deci publicarea obligatorie a decretelor, precizarea existând însă expres

17

în cazul legilor, căci, la art. 56, se spune: După votarea legilor de către Marea Adunare Naţională a R.P.R. ele se semnează de către Preşedintele şi secretarul Prezidiului şi se publică în Monitorul Ofi cial. Legea intră în vigoare în termenul arătat în cuprinsul ei sau a treia zi după publicarea în Monitorul Ofi cial.

Decretul 273 din iunie 1949, pe care îl criticaţi, desfi inţea-ză o fundaţie publică, care era înfi inţată tot printr-un decret, modifi cat de mai multe ori între cele două războaie mondiale, prin care se stabilea organizarea şi funcţionarea acestei fundaţii de drept public, numită Fondului Bisericesc Ortodox Român din Bucovina, ca fundaţiune specială de sine stătătoare (art.1 din decretul pentru organizarea şi funcţionarea FBOR,, publicat în MO, nr. 235 din 4 noiembrie 1937). Nici un articol al decretului de organizare citat nu prevede că Fundaţia este proprietarul fondului forestier de pe care exploatează, de exemplu, lemn, pe care îl vinde. Decretul de desfi inţare a Fundaţiei ca structură din anul 1949, nu pomeneşte nimic de confi scare sau naţionalizare de fond forestier, el desfi inţează o structură – o fundaţie, în aceeaşi manieră cum o şi înfi inţase. Confi scarea pădurilor o făcuse împăratul Austriei la 1781. Această structură ce se desfi inţa nu mai gospodărea, sub nici o formă, fond forestier. Acesta fusese luat de stat, în calitate de proprietar, şi adus, mai întâi, în societăţile sale comerciale Domeniile Buco-vina S.A., făcută cu C.F.R.-ul şi Sovromlemn, făcută de România împreună cu U.R.S.S. (vezi revista Pădurea şi Viaţa, nr. 4, publicată şi pe www.revistapadurilor.ro), încă înainte de desfi inţarea Fundaţiei Fondului Bisericesc Ortodox Român din Bucovina, din iunie 1949. Iată de ce considerăm că solicitarea fundaţiei actuale de a primi păduri este cu totul neîntemeiată, iar acordarea lor, de către justiţie, acestei fundaţii, este cel puţin greşită şi nedreaptă.

În revista Pădurea şi Viaţa nu am pus în discuţie niciodată faptul că

Fundaţia numită Fondul Bisericesc Ortodox Român din Bucovina a fost proprietatea statului. Am pus în discuţie faptul că patrimoniul acestei fundaţii a fost proprieta-tea publică a statului. Decretul 273/1949, emis de organele, abilitate prin Constituţie, ale Statului Român, nu desfi inţează nici o proprietate, Statul nu-şi desfi inţează propria proprietate, nu şi-o confi sca, nici măcar nu o lichidează. Decretul 273/1949 desfi inţează, în principal, ceea ce mai rămăsese din structura organizatorică a Fundaţiei Fondul Bisericesc Ortodox Român din

Bucovina, care fusese reorganizată pentru ultima oară prin Legea 295 din 1946, lege a Statului Român. De altfel, art. 4 din Decretul 273 din 1949 lămureşte foarte clar care este rostul său, acela de a abroga articolul din Legea 295 referitor la Fundaţia FBORB. De aici rezultă fără echivoc că se desfi inţează Fundaţia.

Decretul 273 nu are nici o legătură cu patrimoniul forestier al FBORB, patrimoniu pe care, fundaţia înfi inţată în anul 2000, îl revendică acum. Acest patrimoniu, încă din iulie 1948, adică un an înainte de semnarea

În judeţul Suceava, Arhiepiscopia deţine peste 16000 ha de pădure. Câte

hectare de pădure revin, în acest judeţ, pentru fi ecare faţă bisericească

18

Decretului 273/1949, fusese trecut de către proprietarul de drept, Statul Român, într-o altă formă de administrare, sub conducerea Ministerului Silviculturii.

În acest context ne întrebăm iarăşi, pe ce ,,ne” judecăm? Proba-bil pe intabularea proprietăţii utile, permisă de legile Statului Austriac. Dar proprietarul util era cel care avea doar folosinţa imobilului, fundaţia specială fi -ind doar un administrator, iar intabularea proprietăţii utile nu demonstrează, după prevederile codului civil austriac, valabil în partea din România numită Bucovina, până în 1938, decât faptul că Fundaţia avea dreptul de folosinţă al pădurii, nicidecum că era proprietara ei.

Oare să fi e acesta singurul caz în care, în România, prin confun-darea acestor noţiuni, au fost retrocedate păduri unor autori care nu aveau nici un drept să le primească? Iată încă o întrebare care îşi aşteaptă răspunsul.

Înainte de fi nal, ne vom apleca asupra unuia dintre motivele care au determinat administraţia Statului Austriac să treacă, în anul 1781, la încamerarea averilor mănăstireşti, şi anume, necesitatea impozitării lor. Este şi un subiect actual, România trecând printr-o criză economică profundă, punerea lui în discuţie neobligându-ne la explicaţii suplimentare. Dar, iată cum comentează evenimentele începuturilor Fondului, Mihai Iacobescu, în lucrarea ,,Din istoria Bucovinei”, subcapitolul Secula-rizarea averilor mânăstireşti, pg.195 şi 196, apărută la prestigioasa Editură a Academiei Române, Bucureşti, în anul 1993:

Secularizarea are loc în condiţii extrem de complexe şi contradictorii. Acţiunea este, pe de o parte, dominată de grave învinuiri şi invective la adresa clerului monahal, de către cercurile imperiale, iar pe altă parte, auto-rităţile sunt confruntate de o avalanşă de memorii, plângeri şi proteste ale egumenilor şi episcopului Dosoftei…..

La 27 decembrie 1781, împăratul Iosif al II-lea aprobă memoriul lui

Enzenberg privind ,,încamerarea” moşiilor şi averilor mănăstireşti. În 1782 s-a trecut la inventarierea acestora şi la 1 martie 1783, toate moşiile Episcopiei Rădăuţilor, deli-mitate şi hotărnicite, între 9 martie şi 20 iunie 1782, au fost trecute în proprietatea statului. La 10 iu-nie 1783 s-a creat ofi cial Fondul Bisericesc. El cuprindea TOATE

AVERILE, MOBILE ŞI IMOBILE, TOATE SURSELE DE VENIT ALE BISERICILOR, MÂNĂSTIRILOR ŞI SCHITURILOR, ALE EPISCOPIEI DE Rădăuţi, precum şi proprietăţile acesteia din Moldova întreagă.(s.n..)….

Crearea Fondului Bisericesc urmărea în principal ţeluri econo-mico-fi nanciare… Fondul a deve-nit însă mai ales una dintre cele mai mari şi mai importante unităţi economice, cu VENITURI ÎNSEM-NATE, IMPOZABILE şi totodată un instrument de exploatare a românilor.(s.n.)

Reputaţia autorului, cunoscut istoric şi cadru universitar, gi-rul ştiinţifi c oferit de Editura Acade-miei Române, care publică lucra-rea din care am citat, fac de prisos orice alt comentariu referitor la secularizarea (încamerarea) averi-lor mânăstireşti din Bucovina.

Şi, cu riscul de a ne repeta, căci am detaliat această problemă în numărul 4 al revistei Pădurea şi Viaţa, la pg. 56, deja citat, vom arăta, pe scurt, ce s-a întâmplat însă în anul 2004, începând cu luna noiembrie, când Arhiepisco-

pia a primit un cadou politic de la Guvernul României, 90.000 de hectare de fond forestier în proprietate, prin Ordonanţa de urgenţă nr. 100. Pentru un timp, Arhiepiscopia a lăsat această suprafaţă spre administrare Di-recţiei Silvice Suceava, de la care a primit o sumă de bani corespunzătoare profi tului reali-

zat. Apoi, în luna decembrie a anului 2004, Arhiepiscopia a înregistrat, la Registrul comerţului, Direcţia Fondului Forestier Bise-ricesc Suceava R.A. Activitatea de exploatare a acestei regii a început în luna ianuarie 2005, extrăgându-se şi vânzându-se circa 116.253,5 metri cubi de lemn până în 1 august 2005. Oprirea exploatării s-a produs ca efect al Deciziei 255 din 11 mai 2005 a Curţii Constituţionale, publicată în M.O. din 16 iunie 2005. Curtea Constituţională a constatat că le-gea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă 100 a Guvernului este neconstituţională. Impozite s-au plătit doar până în luna martie, căci regia a fost desfi inţată şi transformată în direcţie internă a Arhiepiscopiei. Astfel, prin stră-dania Arhiepiscopiei, ne-am întors cu peste doua sute de ani în urmă, la momentul când această avere nu era fi scalizată. Pretextul, res-taurarea, întreţinerea şi conserva-rea monumentelor de patrimoniu ale cultului din Bucovina. Bineîn-ţeles că, în perioada cât a fost în

19

vigoare ordonanţa, salariile pre-oţilor, dascălilor, ale profesorilor de teologie şi toate cheltuielile pe care în trecut le asigura fundaţia, din banii obţinuţi din vânzarea lemnului, au fost plătite în anul 2004, de către stat. Aşa se face că Arhiepiscopia a reuşit să împuşte toţi iepurii, cu o Ordonanţă. Adică a luat şi bani pentru salarii de la stat, pentru preoţi, dascăli şi banii proveniţi din exploatarea pădurii. După cum am mai spus, Împăratul Austriei şi Statul Român interbelic asigurau din banii proveniţi de la pădure toate fondurile necesare bisericii din Bucovina (salarii, bani pentru întreţinerea clădirilor etc.).

În acest context însă, factorii responsabili trebuie să răspundă la două întrebări: Ordonanţa fi -ind declarată neconstituţională, de ce Arhipiscopia nu a dat înapoi Statului toţi banii obţinuţi de la pădure pentru perioada cât aceasta a fost neconstituţional în proprietatea ei? Nu este acesta efectul unui principiu de drept unanim recunoscut?

Oare câte spitale, şcoli, centre de plasament nu aveau nevoie de fonduri şi fără ocolişuri, ce s-a făcut efectiv cu aceşti bani? Iată

întrebări care aşteaptă răspunsul dlui Preşedinte Arhiepiscop.

P.S. În fi nalul acestui răspuns, ne-am adus aminte o ripostă scri-să de genialul Marin Sorescu, în revista Ramuri, din Craiova, acum mai mult de treizeci de ani:

Mergând să mă spăl pe mâini după scrierea acestei epistole, mi-am adus aminte de inscripţia scrisă pe uşa unui cinematograf din Oradea: Pe această intrare, numai se iese!

Sigur, nu m-aş fi gândit la aces-te rânduri ale genialului Sorescu, dar, în scrisoarea Arhiepiscopiei, se afi rmă că, cităm, în redacţia revistei Pădurea şi Viaţa mai bântu-ie duhul comunist, care s-a instaurat în România dupâ 23 august 1944.

Preluând următoarele două cuvinte tot din scrisoarea primită la redacţie, pentru ştiinţa domnului Preşedinte Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor îi comunicăm că domnul inginer Cristian Becheru, destinatarul epistolei, nu a fost membru al partidului comunist. De asemenea nu a fost nici informator, nici angajat al fostei Securităţi, nu a făcut nici poliţie politică. Însă astfel de lucruri,

ca şi altele din epistolă, nu au legătură nici cu dreptul de folosinţă, nici cu dreptul de propritate, nici cu proprietatea utilă asupra pă-durilor Bucovinei.

Din acest motiv nu am consi-derat potrivit să le abordăm în rândurile de mai sus, nici măcar ca un răspuns la ceea ce noi am considerat că sunt provocări implicite, având ca scop denaturarea discuţiei sau conducerea ei spre zone care nu au nici o relevanţă. Am clarifi cat numai acest aspect, din motive pe care dl. Preşedinte, căruia noi ne adresăm, le va înţelege cu uşurinţă.

Dorinţa Domniei Sale, de a mu-ta discuţia spre alte planuri, nu este, considerăm noi, decât un tertip de a devia de la subiect şi anume că pădurile Bucovinei au acelaşi statut ca şi cele seculari-zate de Alexandru Ioan Cuza, în Principate. In ambele cazuri nu este vorba de niciun stat comunist. Este numai o secularizare, făcută în acest caz cu mult timp înainte de apariţia comunismului prin Europa.

Cristian BecheruRodica Dumitrescu

,,Personal, încă mai cred că simţul de prevedere al celor care hotărăsc destinul pădurii româneşti a amorţit doar o

clipă. Altfel vom vedea sfi ntele mănăstiri făcând comerţ de cherestea cu lumea arabă. Noi în schimb ne vom închina.”

Ing. Constantin Bitoleanu, fost şef al Ocolului Silvic Babadag. (Foto: A. Satmari)

20

În judeţul Buzău, dar nu numai aici, s-a ajuns ca în procesul de retrocedare a pădurilor să fi e nominalizaţi şi câte trei proprie-tari pentru o anumită suprafaţă de fond forestier. Astfel cei care se pretind proprietari au obţinut pe cale administrativă sau pe cale judecătorescă dreptul de a fi puşi în posesia aceleiaşi parcele de pădure sau aceloraşi munţi. Benefi ciind de o generozitate ie-şită din comun din partea celor îndrituiţi să hotărească astfel de lucruri, fi e că se numesc membri ai comisiilor comunale, judeţene de stabilire a dreptului de pro-prietate, fi e că sunt judecători în diferite instanţe, toţi se întrec să împartă averea statului fără nicio responsabilitate. Detaliem o astfel de situaţie în care moşneni, Academia Română, moştenitori legitimi ai fraţilor Buzeşti sau cumpărători ai drepturilor lor succesorale sau simpli cetăţeni cer şi obţin aceeaşi pădure, dar, pentru a o stăpâni cât mai curând, o doresc fi ecare în altă parte, pe alt munte, că doar Statul are de

unde da. Bineînţeles că o pădure obţinută în asemenea condiţii va fi tăită sau distrusă imediat de către cei care sunt conştienţi că, de fapt, nu a fost a lor.

Prezentăm în continuare o astfel de situaţie arătând modul în care fi ecare solicitant, din cei enumeraţi mai sus, şi-a obţinut dreptul. Încheiem acest pream-bul întrebându-ne până când va mai continua această situaţie şi dacă statul îşi va recupera vreodată pagubele rezultate din exploatarea fără drept a acestor păduri şi pădurile cedate ilegal falşilor proprietari?

Reconstituirea dreptului de proprietate pentru obşti

Cinci obşti de moşneni

buzoieni - Gura Teghii, Nehoiu, Pănătău. Pătârlagele, Siriu, au obţinut dreptul de proprietate, pe cale administrativă, asupra unei suprafeţe de 4898 hectare, din care au fost puse în posesie 4258 hectare terenuri forestiere. Obştea moşnenilor buzoieni Pănătău

nu a fost pusă în posesie cu 600 hectare.

La data naţionalizării aceste obşti au pretins că erau în posesia suprafeţelor de pădure menţionate. Înscrisul care a constituit dovada dreptului de proprietate a moşnenilor sau moştenitorilor acestora a fost sentinţa nr. 99/1946, stată în dosarul 2812/1944, al Tribunalu-lui Judeţean Buzău, secţia I, civilă. În această sentinţă, în virtutea legii, se constată că Obştea Moşnenilor Buzoieni, zişi de pe Buzău, cu sediul în comuna Nehoiaş, judeţul Buzău, are fi inţă de obşte, în conformitate cu legea silvică, compusă din membri ară-taţi în tabela anexă acestei sen-tinţe, din care face parte integrantă, şi că stăpâneşte în codevălmăşie bunul comun moşnenesc din pe-rimetrul ce cuprinde pădurile, pă-şunile, fâneţele şi golurile de munte din munţii judeţului Buzău, limitat aproximativ de graniţa veche a Ardealului, apa râului Buzău şi apa Slănicului.

Stabileşte drepturi de proprieta-te şi posesiune, în indiviziune fi ecă-rui moşnean în cote egale, asupra bunului comun rămas neîmpârţit din perimetrul mai sus arătat în care se cuprinde: parte din muntele Penteleu cu trupurile lui, parte din trupurile Cernatul, Zănoaga, Podul Calului, Poiana din Cale, Căşoca Mare, Căşoca Mică, Piciorul Caprii, Cursele, Fulgerişului, Gura Teghii, Ivăneţul, Spidişul, Arsele, Muntele dintre Râuri, Viforia, Giurca, Tehărăul, din raza comunelor Pătâr-lagele, Pănătău, Sibiciu, Mlăjelu, Păltineni, Nehoi, Nehoiaş, Colţi, Bozioru, Brăieşti, Goideşti, Gura Teghii, Lopătari şi altele din judeţul Buzău.

Constată că moştenitorii Maican: Maria Maican, Ecaterina Violeta Maican şi Paulina de Hersenslein, ca şi intervenienta Academia Română, fără temeiu juridic şi în mod inadmisibil au fi gurat în această

Judeţul Buzău

JUSTIŢIA ŞI COMISIA JUDEŢEANĂ IMPUN TREI PROPRIETARI PENTRU ACEEAŞI SUPRAFAŢĂ DE PĂDURE

Direcţia Silvică Buzău

21

instanţă specială, cu preemţiunea de exclusiv proprietari asupra terenurilor cuprinse în perime-trul bunului comun moşnenesc arătat mai sus, pretinsele titluri de proprietate neputând fi opuse şi judecate în această instanţă specială şi rezervă acestora calea dreptului comun pentru orice pretenţiune ar avea asupra bunului moşnenesc.

Academia Română

Fundaţia Patrimoniu a Aca-demiei Române a formulat o plângere la Judecătoria Pătâr-lagele, împotriva hotărârilor nr. 350/16.06.2006 şi 351/7.07.2006 şi 353/25.08.2006, adoptate de Co-misia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Buzău, prin care s-au aprobat propunerile cuprinse în referatele 1198; 1199/26.04.2006 şi 4460: 4461/2.05.2006, precum şi împotriva respingerii contes-taţiilor depuse la comisiile locale din Nehoiu, Gura Teghii, Siriu şi Brăneşti, împotriva hotărârilor pronunţate de acestea în cererile prin care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră, donate Academiei Române de surorile Maican, în anul 1945.

Judecătoria, prin sentinţa civilă nr. 826/21.06.2007, s-a pronunţat

admiţând plângerea Fundaţiei Patrimoniu a Academiei Române şi a desfi inţat hotărârile pronunţate de comisiile locale Nehoiu, Gura Teghii, şi hotărârile pronunţate de Comisia judeţeană pentru stabilirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor Buzău, nr. 350 din 16.06.2006, 351 din 17.07.2006 şi 353 din 25.08.2006. În conformitate cu dispoziţiile art. 24, alin 1, din Legea nr.1 din 2000, modifi cată şi cu Legea 247 din 2005, urmează să dispună reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa totală de 18.023,3 ha. Recursul judecat la Tribunalul Argeş a menţinut concluziile sentiinţei, prin decizia 2208/R/18.12.2008. Cele 18.023,3 ha înglobează în ele terenurile forestiere care au fost retrocedate, de exemplu, şi obştilor.

Cabinetul avocaţial Lucian Pitaru, care a reprezentat Acade-mia, a solicitat, în data de 14.01.2010, Comisiei judeţene pentru stabilirea drepturilor de proprietate Buzău pădure pe un alt amplasament, care să o înlocuiască pe cea retrocedată incorect obştilor motivând că:

Academia Română nu poate fi responsabilă pentru retrocedările făcute în baza sentinţei civile 99 din 1946, de care s-au prevalat cinci obşti (Nehoiu, Siriu, Gura Teghii, Pănătău şi Pătârlagele) care nu este

prevăzută cu menţiunea defi nitivă şi nici nu este investită cu formulă executorie.

Cabinetul avocaţial mai învede-rează, citând din decizia civilă 2208/R/18.12.2008 a secţiei civile a Tribunalului Argeş, că: sentinţa civilă nr. 99 din 1946 nu are forţa probatorie a unui act primar pri-vind dreptul de proprietate, nefi ind un act translativ, declarativ sau constitutiv care să poată înlătura prezumţia absolută de proprietate ce rezultă din titlurile depuse de Academia Română sau cu alte cuvinte, reconstituirile care s-au făcut sunt profund ilegale.

Academia solicită în compen-sare alte două trupuri de pădure care nu i-au aparţinut niciodată, ba mai mult ele au fost ale statului.

Dincolo de toate aceste fapte juridice, o întrebare îşi aşteaptă răspunsul: Când işi va lua statul, prin administratorul pădurilor sale, Regia Naţională a Pădurilor, banii ce au fost obţinuţi de către obşti din exploatarea pădurilor pentru perioada de timp scursă de la dată când au fost puse în posesie ilegal şi până la data când Academia avea dreptul legal de a intra în proprietatea pădurilor afl ate în posesia ilegală a obştilor?

Căci justiţia a stabilit foarte clar că obştile au exploatat o pădure care nu era a lor şi o primă repara-ţie pe care trebuie să o plătească este returnarea banilor luaţi de la pădurea a cărei posesie şi folosinţă au obţinut-o printr-o cerere de restituire ilegală, după cum a constatat Tribunalul Argeş prin decizia civilă 2208/R/18.12.2008. Este o chestiune pe care juriştii regiei trebuie să o rezolve, în termenele admise de lege, care nu trebuie pierdute.

S.C. Expres Invest SRL şi Teodor Năstase

Teodor Năstase, nimeni altul decât cel ce se declară moşteni-torul averii fraţilor Buzeşti, avere care lipseşte practic cu desăvârşire, solicită şi obţine în instanţă, la, de acum celebra, Judecătorie Pătâr-lagele, prin sentinţa civilă 1408 din 19.11.2009, stată în dosarul

Academia Română

22

2120/227/2006, nici mai mult, nici mai puţin decât 67.757 ha fond forestier. Chiar dacă, mai mult ca sigur, nu va rămâne ferici-

tul posesor al acestei suprafeţe, el nu va avea de ce să se plângă pentru că, a vândut jumătate din drepturile litigioase fi rmei S.C. Expres Invest S.R.L., după cum cititorul poate, el însuşi, constata din contractul adiţional reprodus în copie xerox.

Direcţia Silvică Buzău conside-ră că sentinţa civilă 1408 din 2009 pronunţată de Judecătoria Pătârlagele s-a dat cu încălcarea gravă a legilor fondului funciar, fapt fără precedent, menit să creeze o stare de haos imobiliar în nordul judeţului Buzău. Mai mult, prin certifi catul nr. c/370/2.03.2005,

eliberat de Direcţia Judeţeană Bu-zău a Arhivelor Statului, se certifi că faptul că autorul petentului, Toma C. Lupu, din comuna Negoiaş,

judeţul Buzău, fi gura cu o avere de 3,8 hectare coastă şi pădure.

Referindu-se la acest subiect, într-o conferinţă de presă, în 29.07.2010, domnul ministru Lazlo Borbely a susţinut că trebuie folosite toate pârghi-ile legale pentru a stopa retro-cedările duble.

Proprietarii persoane fi zice

Pe o suprafaţă de 762 de ha, dintre cele obţinute ulterior, prin hotărâre judecătorească, şi de către Academia Română, a fost

reconstituit dreptul de proprie-tate al unor persoane fi zice. Aşa se face că şi pentru această suprafaţă Academia Română a solicitat, prin Cabinetul avoca-ţial Lucian Pitaru, şi a purtat ne-gocieri cu Direcţia Silvică Buzău pentru obţinerea unor alte amplasamente.

Pădurea cu mulţi stăpâni

Dincolo de neverosimilul situ-aţiei, de uluiala care te potopeşte la afl area unor astfel de întâmplări, primul gând care te cuprinde este că eşti un om norocos dacă nu ai de-a face cu justiţia. Ce ar putea să se întâmple dacă în locul unui hectar de pădure, a unor sute de hectare, a unor mii de hectare etc. s-ar pune în discuţie viaţa ta, libertatea ta? Şi ce vei deveni într-un astfel de joc alba-neagra?

Sunt întrebări pe care mai bine nu ţi le pui. Dar pădurile obţinute prin astfel de jocuri administrative sau legislative, prin neglijenţa, necunoaşterea sau uneori complicitatea factorilor responsabili, sunt sortite pieirii. Ele sunt exploatate sălbatic, transformate în bani pentru întregul lanţ care a facilitat obţinerea restituirii lor. Acesta este şi motivul pentru care Academia Română solicită cu hotărâre orice altă pădure decât cea deţinută în acest moment de câtre obşti sau persoane fi zice, care ocupă amplasamentul obţi-nut de către ea în justiţie. Sunt preferate foste păduri de stat pentru că au fost şi sunt bine în-grijite, nu necesită cheltuieli de refacere, ba dimpotrivă se pot exploata şi produc venituri. Cine este păgubitul? Statul român, adică noi, toţi cetăţenii acestei ţări care, dacă nu se trezeşte, va ajunge nu numai să nu aibă decât puţine păduri de stat, dar şi cele mai proaste, motiv pentru care, pentru a le reface, vor trebui alocaţi foarte mulţi bani. Banii noştri. Şi împotriva acestei stări de fapt se ridică silvicultorii, cei care îngrijesc pădurea din generaţie în generaţie. Atât cât pot pentru că, prin natura meseriei lor, ar trebui să se ocupe doar de cultura pădurii.

23

În dorinţa de a descâlci astfel de situaţii întâmpini tot felul de greutăţi şi te loveşti de oprelişti care mai de care mai neaşteptate. Fiind în delegaţie, într-unul dintre judeţele cu mari probleme legate de retrocedări, în încercarea de a ne documenta mai bine des-pre una dintre cele mai mari su-prafeţe cerute a fi retrocedate în Romania, ne-am lovit de o scri-soare a Ministerului de Finanţe care prevedea că orice informaţie trebuia cerută de ziaristi la acest minister. Directorul judeţean nu ne-a oferit practic nicio relaţie care să ne ajute în demersurile necesare apărării averii statului.

Iată de ce milităm şi ne arătăm susţinerea pentru înfi inţarea unui birou de proprietăţi, care să funcţioneze la nivelul Regiei Pădurilor, aşa cum am găsit în documente de arhivă, că exista în fosta regie de stat, dinainte de 1948, Casa Autonomă a Pădurilor Statului. Tot în arhive am descoperit că acest birou se ocupa de apărarea fi ecărui metru pătrat de fond forestier, apelând la avocaţii statului, atunci când nu exista altă soluţie.

Din păcate, în arhive noi am avut acces doar la un singur dosar

provenind de la acest birou. Timpul va scoate poate la iveală mai multe. Oricum pentru păduri există un fond arhivistic excepţional, care abia acum este luat la mână la Arhivele Naţionale. Sunt zeci de metri de cutii cu documente, începând de la Cuza Vodă, care în curând vor putea fi cercetate. Ele au fost preluate sau recuperate de Arhivele Naţionale doar de cătiva ani în ideea că, alături de cele ale Poştei Române, sunt singurele arhive de mari companii emi-namente româneşti care s-au păstrat de-a lungul timpului.

Un mare merit revine bineîn-ţeles silvicultorilor români care au creat o administraţie silvică puternică şi riguroasă, care a ţinut asemenea evidenţe.

Dar cu date şi documente interesante despre această arhivă vom încerca să revenim într-un alt număr al revistei.

Prezentăm, ca o continuare a acestui material, succint, date referitoare la Direcţia Silvică Buzău. Ele vor scoate în evidenţă un lucru greu de acceptat. Dacă toate aceste hotărâri şi acte administrative vor rămâne în picioare şi vor produce efectele dorite de acei care le-au iniţiat, Statul român urmează să fi e deposedat de proprietăţile sale forestiere din judeţul Buzău.

Cristian Becheru şi Rodica Dumitrescu

24

Pădurea şi Mediul

Dacă în trecutul îndepărtat suprafaţa ocupată de pădure era mai mare, cu timpul, crescând trebuinţele de lemn ale locuito-rilor, suprafeţele de pădure au început să fi e defrişate pentru a fi transformate în vetre de sat, fâneţe, păşuni şi mici terenuri agricole. Nevoile crescânde pentru păşunat, combinate cu legislaţia defi citară referitoare la protejarea pădurii au determinat extinderea artifi cială a golurilor de munte (Siriu, Tătăruţu, Mălâia).

Suprafaţa administrată la data de 01.01.2010 de Direcţia Silvică Buzău este de 85.816 ha din care suprafaţa acoperită cu păduri 83.580 ha. Suprafaţa retrocedată persoanelor fi zice şi juridice este de 76.576 ha. În cadrul judeţului suprafaţa ocupată cu păduri reprezintă 26,7%. Creşterea medie anuală este de 5.2m3/ha.

Compoziţia pădurilor

Din punct de vedere al com-poziţiei un rol important îl au fagul (38%) şi răşinoasele (25%). Acest lucru se datorează faptului

că suprafaţa acoperită cu pădure este concentrată mai mult în zona de munte şi în zona dealurilor înalte.

Structura pe clase de vârstă

Nu există un echilibru al clase-lor de vârstă, ceea ce înseamnă că volumul de masă lemnoasă ce urmează să fi e recoltat va avea unele variaţii în timp.

Structura pe clase de pro-ducţie

Arboretele preponderente în cadrul Direţiei silvice Buzău sunt cele de productivitate mijlocie.

Posibilitatea pădurilor

La nivelul anului 1993 posibili-tatea pădurilor din raza Direcţiei Silvice Buzău era de 419 mii m3. La data actuală posibilitatea pă-durilor este de 192 mii m3, această scădere datorându-se faptului că suprafaţa de pădure proprietate a statului a fost diminuată ca efect al aplicării legilor fondului funciar (L18/1991, L1/2000, L247/2005).

Suprafaţa actuală a fondului forestier buzoian este de 162190 ha, din care 159498 ha pădure; suprafaţa administrată de Direcţia Silvică Buzău, prin cele opt ocoa-le silvice subordonate, este de 85408 ha, iar diferenţa o reprezină pădurile particulare, din care, la această dată, Direcţia Silvică Buzău administrează sau are în pază suprafaţa de 15668 ha. Pe zone geografi ce, fondul forestier este situat 9% la câmpie, 44% la deal şi 47% la munte şi ocupă 26,7 procente din suprafaţa judeţului.

Până în anul 1948, pentru fon-dul forestier de stat au existat amenajamente şi regulamente su-mare, dar nefi ind întocmite unitar acestea nu au contribuit efi cient la normalizarea fondului forestier. Pe de altă parte, lipsa instalaţiilor de transport pe văi ca Siriul Mare, Crasna şi Harţagu (O.S. Nehoiaşu), a făcut posibil ca, până prin 1930-1940, în această zonă să existe întinse păduri virgine cu vârste care uneori depăşeau 400 ani. Mulţi ani la rând molidul din Valea Harţagului, cu înălţimea de 62m şi diametrul de peste 2m, a deţi-nut recordul de înălţime din Eu-ropa. Prin construirea primelor instalaţii de transport - căi ferate forestiere - începe şi distrugerea acestor excepţionale structuri na-turale, optim diversifi cate, de mare stabilitate şi durabilitate.

Regimul de proprietate asu-pra fondului forestier şi evoluţia acestuia a fost factorul determi-nant al modului de gospodărire şi al structurii actuale a arboretelor. Opţiunea proprietarului, stabilită în funcţie de interesele sale eco-nomice, a determinat bazele de amenajare şi în consecinţă evoluţia viitoare a arboretelor, refl ectată în mod evident şi în structura actuală.

DIRECŢIA SILVICĂ BUZĂU

25

Fiind situată în sud-estul României, Direcţia Silvică Buzău s-a confruntat cu problemele date de prezenţa în zona subcarpatică a formaţiunilor geologice în care predomină argile, marne, gresii, calcare, conglomerate şi nisipuri, formaţiuni foarte uşor erodabile. Substratul litologic deosebit de vulnerabil a determinat produ-cerea în anii bogaţi în precipitaţii, de alunecări masive de teren care au antrenat şi vegetaţia fores-tieră. De asemenea s-au produs pră-buşiri, semnalate pe pârâul Caşoca şi bazinul Arsele.

În urma ploilor torenţiale abun-dente din anii 1969 şi 1970, s-au produs mari viituri care au condus la distrugerea totală a căilor ferate forestiere, fapt ce a dus la îngre-unarea lucrărilor de exploatare, cultură şi refacere. La această dată Direcţia Silvică Buzău dispune de o reţea de drumuri forestiere ce însumează 929 Km.

Pădurile din grupa I funcţională ocupă 60% din suprafaţa fondu-lui forestier, predominând cele cu rol de protecţia apelor şi so-lului, ca urmare a energiei mari de relief, caracterului friabil al ro-cilor şi predispoziţiei la mişcare a nisipurilor din zona de câmpie. Toate acestea au determinat inclu-derea Buzăului în primele patru judeţe din ţară în introducerea acestuia în regim de supraveghere al tăierilor, de împădurire a tere-nurilor degradate şi corectare a torenţilor.

Din 1948 până în prezent ocoalele silvice din subordinea D.S. Buzău au împădurit 14430 ha terenuri degradate, ponderea principală având-o lucrările din perioada 1960-1965, când s-au re-alizat 5530 ha şi cele din intervalul 1971-1975 cu 3260 ha. Bazinele hidrografi ce Slănic şi Sărăţel deţin cel mai mare volum de lucrări de împăduriri de terenuri degradate, urmate de bazinele hidrogarfi ce Bâsca Chiojdului, Sibiciu şi Valea Bălăneşti. O caracteristică a aces-tor terenuri este aceea că datorită lipsei unor obiective economice importante, ponderea cade pe împăduriri, lucrările de corectare a torenţilor fi ind realizate numai în mod excepţional.

În intervalul 1948-1987, lucrările de corectare a torenţilor au fost re-alizate în principal pe Valea Buzălui, Bâsca Rozilei, Bâsca Mare şi Bâsca Mică având drept scop apărarea drumului naţional Buzău - Braşov, a căii ferate Buzău - Nehoiaşu şi a drumurilor forestiere. Începînd cu anul 1980 ponderea principală a lucrărilor de corectare a torenţilor revine zonei de protecţie a lacului de acumulare Siriu, un important obiectiv strategic buzoian.

Când vorbim de pădurile buzo-iene nu trebuie să omitem fauna bogată, varietatea condiţiilor de mediu existente oferind condiţii optime de hrană şi adăpost pen-tru majoritatea speciilor de vânat specifi ce zonei: urs, cerb, capră neagră, căprior, mistreţ, lup, râs, pisică sălbatică, cocoş de munte, iepure, fazan, potârniche.

Cu puternice rădăcini în legen-darii codrii ai Vlăsiei, pădurile bu-zoiene vor constitui un punct forte pe harta „aurului verde” româ-nesc.

Educarea tinerei generaţii pen-tru o viaţă mai sănătoasă şi mai puţin nocivă pentru mediul în care trăim, necesitatea adoptării unui comportament responsabil faţă de natură, responsabilizarea omului pentru ocrotirea mediu-lui înconjurător atât individuală, cât mai ales colectivă reprezintă principala preocupare a silvicul-torilor buzoieni, iar „Luna plantării arborilor” oferă cel mai bun prilej pentru atingerea acestui scop.

Pentru asta nu trebuie să uităm că: „Este posibil ca noi să depin-dem de pădure, dar şi pădurea de-pinde de noi”.

PRODUCŢIE

1. MASA LEMNOASĂ FASONATĂ

Direcţia silvică Buzău exploa-tează anual, cu utilaje proprii, cca. 50 mii m3 de material lemnos. Masa lemnoasă rezultată în urma exploatării este fasonată în sorti-mente industriale, astfel:

- lemn pentru furnire estetice şi tehnice, din speciile cireş şi stejar;

- lemn pentru cherestea, pre-ponderent din speciile fag şi răşinoase, iar în mai mică măsură

- din speciile stejar, frasin, sal-câm, tei etc;

- lemn pentru construcţii;- lemn pentru celuloză;- lemn pentru foc.Materialul lemnos astfel sor-

tat se vinde, în condiţia de livrare drum auto sau din depozite, prin licitaţii organizate periodic de Direcţia Silvică Buzău. Licitaţiile se anunţă, cu cel puţin 10 zile înainte de data organizării, atât în presă, cât şi pe site-ul Regiei Naţionale a Pădurilor-Romsilva - www.rosilva.ro. Informaţii suplimentare se pot obţine de la biroul producţie din cadrul direcţiei silvice.

26

2. CHERESTEA ŞI ALTE PRODUSE DIN LEMN

O parte din lemnul de lucru rezultat în urma exploatării masei lemnoase în regie proprie este pre-lucrat în atelierele de prelucrare a lemnului, afl ate în cadrul Ocolu-lui silvic Nehoiaşu, direcţia silvică oferind spre vânzare, atât pe piaţa internă, cât şi pe piaţa externă diferite sortimente de cherestea de răşinoase şi fag, în stare verde, precum şi alte produse din lemn: lădiţe, paleţi, mic mobilier etc.

3. FRUCTE DE PĂDURE, PLANTE MEDICINALE ŞI CIUPERCI COMES-TIBILE

Un rol important în activitatea Direcţiei Silvice Buzău îl ocupă recoltarea produselor accesorii ale pădurii, şi anume: a fructelor de pădure, plantelor medicinale şi ciupercilor comestibile. Astfel, anual recoltăm cca. 200 tone cătină, 60 tone măceşe, 60 tone porumbe şi 20 tone fructe păducel, din care peste 98% se valorifi că pe piaţa externă. Livrarea fructe-lor de pădure se face în stare congelată, ambalate în saci de plastic plastifi aţi stivuiţi pe paleţi. Congelarea fructelor se realizează într-un modern centru propriu de fructe de pădure, amplasat în mu-nicipiul Buzău, dotat cu camere de refrigerare, congelareşi păstrare.

- cătină (Hippophae rham-noides) - perioada de recoltare: august-septembrie;

- măceşe (Rosa canina) - peri-oada de recoltare: august-octo-mbrie;

- păducel (Crataegus monogy-na) - perioada de recoltare: sep-tembrie;

- porumbe (Prunus spinosa) - perioada de recoltare: august-sep-tembrie;

Plante medicinale: Direcţia silvică Buzău exportă fl oare de tei argintiu (Tilia arg.) şi fl oare tei pucios (Tilia offi cinalis) - în stare uscată. Cantitatea anuală ce se livrează este de cca. 10 tone. De asemenea, în cantităţi reduse (cca. 1 tonă) se recoltează o gamă variată de alte plante medicinale: sunătoare, pelin, muşeţel, coada şoricelului, urzică etc.

Pe lângă activitatea de recoltare a fructelor de pădure şi plantelor medicinale, începând din acest an, Direcţia Silvică Buzău acordă o atenţie deosebită recoltării şi comercializării ciupercilor comes-tibile, şi anume: ghebe (Armillaria mellea) şi hribi (Boletus edulis).

PEPINIERE

Anual se produc în pepiniere proprii circa 3 milioane puieţi forestieri din care 600-800 mii puieţi de răşinoase şi între 1,8-2,0 mil. puieţi de foioase.

Cea mai mare parte a puieţilor de foioase (peste 1,5 mil. puieţi anual) se produc în Pepiniera Silvică Simileasca din cadrul Oco-lului Silvic Buzău. Suprafaţa totală destinată producerii puieţilor din semănături este de 39,4 ha, iar suprafaţa totală a solariilor în care se produc puieţii de răşinoase pen-tru repicare este de 500 mp.

Direcţia Silvică Buzău valorifi că sămânţa de molid la următoarele preţuri:

O.S. Gura Ţeghii - preţ 31 lei/kgO.S. Nehoiaşu - preţ 48 lei/kgO.S. Nehoiu - preţ 43 lei/kgO.S. V. Voda - preţ 43 lei/kg

Preţurile nu cuprind TVA şi taxe de conservare percepute de ICAS.

Pe lângă culturile forestiere, în ultimii ani au fost înfi inţate şi cul-turi ornamentale, la această dată fi ind disponibili pentru livrare din cele două pepiniere (Simileasca - O.S. Buzău; Roiu - O.S. Rm. Sărat) următorii puieţi: duglas verde, duglas brumăriu, molid, ienupăr de Virginia, tuia, chiparos de baltă, salcie creaţă, castan comestibil, nuc negru, arţar, castan porcesc, mesteacăn, tei argintiu, sorb, scoruş, stejar roşu, cătină albă, ienupăr târâtor, paltin de munte,

27

frasin de pensilvania, frasin co-mun, mojdrean, forsitia, spirea, deutia, sânger, lemn câinesc, hi-biscus, mahonie, sălcioară, salbă moale, merişor.

La cerere, puieţii cu balot de pământ la rădăcină pot fi livraţi în suporturi din răchită, lemn sau în ghivece din plastic.

VÂNĂTOARE

Având o preocupare perma-nentă pentru gospodărirea dura-bilă a vânatului, Direcţia Silvică Buzău oferă împătimiţilor Dia-nei clipe de neuitat petrecute la vânătoare şi satisfacţia dobândirii unor trofee valoroase.

Direcţia Silvică Buzău gestio-nează 10 fonduri de vânătoa-re pe o suprafaţă totală de peste 120.000 ha cuprinzând toa-te formele de relief. Având o infra-structură adecvată: poteci de vânătoare, puncte de hrănire

a vânatului, observatoare şi stan-duri de pândă, terenurile permit organizarea unor partide reuşite de vânătoare la principalele specii de interes cinegetic: urs, cerb comun, capră neagră, mistreţ şi cocoş de munte în zona montană şi căprior, mistreţ, iepure şi fazan în zona de deal şi câmpie. Orga-nizarea acţiunilor de vânătoare include asigurarea personalului însoţitor specializat şi transport în terenul de vânătoare.

POSIBILITĂŢI DE CAZARE

Cabana de vânătoare Ruşeţu: Ocolul Silvic Buzău, raza comunei Ruşeţu, trupul de pădure Ruşeţu - Camere disponobile: 2 - Specii de vânat: mistreţ, căprior, iepure, fa-zan;

Cabana de vânătoare Coceanu: Ocolul Silvic Nehoiu, bazinul Bâs-ca Mare - Camere disponibile: 3 -

Specii de vânat: urs brun, cerb co-mun, mistreţ, cocoş de munte;

Cabana de vânătoare Vadu Oii: Ocolul Silvic Gura Ţeghii, bazinul Bâsca Mică - Camere disponibile: 8 - Specii de vânat: urs brun, cerb comun, mistreţ, cocoş de munte;

Cabana de vânătoare „Mierea”: Ocolul Silvic Tisău;

Cabana de vânătoare „Lunca Bâscii”: Ocolul Silvic Cislău.

ORGANIZARE

Direcţia Silvică Buzău este aşezată geografi c în sud-estul României, altitudinal, suprafeţele de fond forestier se întind între 150m în partea de sud până la 1700m în partea de nord şi cu-prinde toate cele trei forme princi-pale de relief dispuse sub formă de trepte de la zona montană în nord către zona de câmpie în sud.

Ca organizare D.S. Buzău este alcătuită din centrala direcţiei şi 8 ocoale silvice şi 2 herghelii:

• Ocolul Silvic Buzău • Ocolul Silvic Cislău • Ocolul Silvic Gura Ţeghii • Ocolul Silvic Nehoiaşu • Ocolul Silvic Parscov • Ocolul Silvic Râmnicu Sărat• Ocolul Silvic Tisău • Herghelia Ruşeţu • Herghelia Cislău

HERGHELIA CISLĂU

ISTORICHerghelia şi depozitul de

armăsari Cislău s-a înfi inţat în anul 1894 cu scopul de a produce armăsari şi iepe de prăsilă. În anul 1898 instituţia se desfi inţează şi ia naştere Depozitul de Remonti al armatei, care funcţionează pâ-nă în anul 1916, an în care din cauza războiului se refugiază în Moldova. Revine la Cislău în anul 1919 şi funcţionează până în anul 1945 când ferma este preluată de Mini-sterul Agriculturii care înfi in-ţează Herghelia de Pur Sânge En-glez.

Herghelia Cislău este una dintre cele mai vechi herghe-lii din ţară care în ciuda tuturor transformărilor suferite reuşeşte şi astăzi să-şi păstreze scopul ini-ţial acela de a produce şi creşte cai de rasă în condiţii optime de climă şi relief. La momentul ac-tual Herghelia Cislău este singura herghelie care produce şi creşte cai din rasa Pur Sânge Englez, rasă care este considerată vârful de lance în rândul raselor de cai de la nivel mondial, în structura genealogică a mătcii din herghelie găsindu-se principalele linii succe-sorale ale tulpinilor iniţiale Darley Arabian, Godolphian Arabian şi Bayrley Turk.

Foto: A. Satmari

28

Prezentarea rasei

Rasa Pur Sânge Englez - A fost introdusă în ţara noastră după anul 1870, la început prin impor-turi sporadice, de către unii mari propietari crescători de cai, a că-ror matcă de prăsilă era formată din iepe locale româneşti unele din ele având înfăţişarea şi calită-ţile vechiului cal moldovenesc. Aceştia foloseau ca reproducători şi unii armăsari arabi şi turceşti, introduşi cu ocazia schimburilor reciproce ce se făceau la acea dată între principatele Române şi fostul Imperiu otoman. Mai târziu ca o necesitate de a asigura armatei cai coresunzători pentru cavalerie şi artilerie, Statul Român se implică în importuri de armăsari Pur Sânge Englez socotiţi cei mai potriviţi pentru nevoile armatei de la acea dată. Asemenea im-porturi s-au făcut cu regularitate mai ales după 1872 când însuşi Ministerul Armatei a înfi inţat o herghelie de Pur Sânge Englez la Nucet (Dâmboviţa), pentru a

putea produce în ţarc armăsari amelioratori.

Această rasă este princi-pala furnizoare de cai de curse de galop, exemplarele deose-bite fi ind folosite cu succes şi în concursuri hipice de sărituri pes-te obstacole. La mitingurile hipice internaţionale, ţinute între anii 1950 - 1960 la Moscova, Praga, Budapeste, Berlin şi Varşovia, unii din caii hergheliei au câştigat curse clasice, reali-zând performanţe de nivel internaţional.

S-a observat deasemeni că armăsarii de montă publică P.S.E sunt foarte buni ameliora-tori ai raselor locale. Din păcate, în lipsa unui hipodrm ofi cial selecţia în rândul acestei rase pe baza performanţelor proprii, promovarea exemplarelor deose-bite în efectivul matcă, verifi carea acestora ca reproducători după valoarea descendenţilor, poartă stigmatul probabilităţii şi deci al unei efi cienţe reduse.

Caii Pur Sânge Englez de la Herghelia Cislău au fost şi sunt în mod constant principalii com-petitori în cursele de galop orga-nizate pe Hipodromul Mangalia, fi ind în acelaşi timp şi de departe câştigătorii celor mai multe reuni-uni de derby.

HERGHELIA RUŞEŢU

ISTORICAceastă herghelie a luat fi inţă

în anul 1919 prin aducerea din străinătate a aproximativ 300 de cabaline Nonius, cabaline care în anul 1924 sunt transferate la Parta - Timişoara, în acelaşi an aducându-se la Ruşeţu cabaline Ghidran de la Herghelia Rădăuţi, care au fost crescute la Ruşeţu până în anul 1941 când sunt transferate din nou la Herghelia Rădăuţi de unde se aduce rasa arabă care este crescută la Ruşeţu până în anul 1964 când această rasă este transferată la G.A.S. Slobozia.

După naţionalizarea hipodro-mului din Bucureşti în anul 1948 la Ruşeţu se aduc exemplare foarte bune de cabaline din rasa Trăpaşă, care au constituit baza de plecare pentru nucleul foarte valoros de cabaline trăpaşe care se cresc şi în prezent în herghelie.

În anul 1964 de la G.A.S. Slobo-zia s-au adus metişii semigrei rezultaţi din încrucişarea caba-linelor din rasele Trăpaş, Ardenez şi iepe locale ialomiţene.

După o activitate susţinută de cercetare bazată pe lucrări ample de ameliorare şi selecţie în cadrul hergheliei Ruşeţu s-a creat rasa Semigreul Românesc, brevetată în anul 1985 care se creşte şi în prezent în herghelia Ruşeţu în paralel cu rasa Trăpaşul Româ-nesc.

Prezentarea raselor

Rasa Semigreul Românesc (PHOTO) - În vederea obţinerii acestei rase s-a procedat la încruci-şarea rasei grele Ardeneze cu rasa Trăpaşă obţinându-se ast-fel tipul I, şi o altă variantă tipul II din încrucişarea raselor Ar-

29

deneza x Trăpaşa x Rase locale ialomiţene. Încă de la începuturi prin crearea acestei rase s-a dorit şi s-a obţinut o alernativă viabilă la munca mecanizată din agricultură. Prin brevetarea acestei rase în anul 1985 s-a obţinut un cal capabil să tracteze de patru ori greutatea sa corporală în condiţii variabile de teren şi climă, obţinându-se totodată prin intermediul armăsarilor de montă publică de rasa Semigreul Românesc, un ex-celent ameliorator al raselor lo-cale, la momentul actual fi ind cea mai solicitată rasă la nivel naţional pentru montă publică.

Probele de califi care la această rasă se dau la vârsta de 3,5 ani cu o greutate de 1300 kg greutate tractată pe distanţa de 10km în alură de pas baremul fi ind de 60 minute.

Recordul de tracţiune la proba demarajului înregistrat la această rasă a fost de 19.165 kg, pe distanţa de 195 m timp de 1min 46 sec re-cord realizat de iapa «ADA». În pr-ezent efectivul de cai Semigreul Românesc este de 4 Armăsari pe-pinieri şi 49 de iepe mame.

Rasa Trăpaşul Românesc (PHO-TO) - Este o rasă care se comportă foarte bine atât pe hipodrom în curse de trap înhămat la sulki cât şi la tracţiune uşoară şi călărie, car-acterul blând şi docil făcându-l apt

şi pentru transport de persoane şi agrement.

Începuturile creşterii acestei rase în cadrul Hergheliei Ruşeţu datează încă din anul 1927 când în herghelie ajung câteva exemplare provenite din cumpărări de pe hipodrom. În anul 1930 se cunosc iepele: Jarca, Sanda, Sofi ta şi Grija. Această rasă este de provenienţă americană cu puţin sânge Orlov şi de Trăpaş francez, iar în urma cercetărilor făcute în direcţia omogenizării rasei se poate numi astăzi Trăpaş Românesc. În urma cercetărilor şi la această rasă s-au obţinut rezultate pozitive con-

crete atât în ceea ce priveşte îmbunătăţirea capacităţii energet-ice cât şi în privinţa omogenizării tipului exterior.

Astfel de-a lungul timpului din cadrul Hergheliei Ruşeţu s-au desprins exmplare de o valoare deosebită care an de an au sta-bilit noi recorduri naţionale ca de exemplu: armăsarul Oribil (record 1’21”9) născut în anul 1960 din Oretta şi Oscar, armăsar câştigător derby în anul 1964 cu timpul de 1’28”9 pe distanţa de 3300 m; armăsarul Luptător născut în anul 1959 din Monte-Carlo şi «Luntrea» care a stabilit recordul naţional al trăpaşilor de 3 ani (1’24”5) deve-nind la acea vreme şi recordistul probelor de derby pe distanţa de 3300 m (1’26”6). În efectivul her-gheliei se găsesc trei linii distincte provenite din iepe valoroase ca: Trixi (record 1’23”9); Nervana (re-cord 1’26”8) şi Salba II (record 1’26”2).

În prezent în herghelie se găseşte un nucleu de 20 iepe mame şi 3 armăsari pepinieri rasa Trăpaşul Românesc; «Lau-reat» (record 1’18”4), «Răsunet» (record 1’19”6) şi cel mai valoros armăsar al hergheliei «Rutinat» (record 1’20”6) acesta fi ind rezul-tatul însămânţării artifi ciale a iepei «Rutina» de la Herghelia Ruşeţu cu material seminal de la Trăpaşul American «Yanke Klass» 2.

30

„În cursul zilei de marţi, în cea mai mare parte a ţării noastre vremea s-a răcit, furtunile de cu o noapte înainte , din regiunile vesti-ce s-au mutat în cele din extremi-tatea de răsărit, dar de ieri au pără-sit zona geografi că a României.” Cam aşa arată buletinul meteo cu care ne-am obişnuit. Sunt nişte cuvinte care descriu o stare de fapt... De fapte rele pe care natura ni le serveşte în fi ecare sezon.

Aşa ne-am obişnuit, ca aproape zilnic, România să fi e scuturată de furtuni!

Răul făcut de om a determinat schimbările climatice, echilibrul tulburat al carbonului... calitatea vieţii a scăzut şi ea.

Mai puţin mediatizate, dar deloc neglijabile, pierderile suferite de pădure sunt poate necunoscute de cea mai mare

parte a cetăţenilor... Şi dacă în timpul iernii, vântul şi zăpada rup pădurile, primăvara, vara şi toamna se rup malurile, podurile, drumurile, se inundă pepinierele, se distrug culturile tinere.

Aşa s-a întâmplat şi în această vară şi în judeţul Suceava, în luni-le iunie-iulie, când ploi torenţiale, care au făcut să cadă cantităţi imense de apă, lucru neobişnuit pentru România, au distrus totul

în cale făgaşului lor, rupând tot ce le-a stat în cale. Năvala puhoa-ielor a produs alunecări de teren, a rupt malurile, a făcut să crească nivelul râurilor, pâraielor, s-au produs mari inundaţii... Numai nenorociri, cărora le-au căzut victime şi pepinierele silvice, plantaţiile şi culturile din solarii. S-au produs pagube mari înocoalele silvice Stulpicani,

Marginea, Putna, Falcău, Brodina, Dolhasca, Iacobeni, Cârlibaba, Fălticeni, Moldoviţa, Râşca, Breaza, Frasin, Solca, Mălini. Astfel, în 54,20 de hectare de plantaţii, pagube-le înregistrate au o valoare totală de 262777,82 lei. În pepinierele a 14 ocoale, dintr-o suprafaţă totală cultivată de 263,2 ari s-au găsit pierderi pe 112,23 ari, valoarea acestora fi ind de 129.617,56 lei. De asemenea, la Ocolul silvic

Brodina a fost calamitată o suprafaţă de 20 metri pătraţi dintr-un solar, producându-se o pagubă de 1994 lei.

Valoarea totală a pierderilor a fost de 157.889,38 lei. Acestea sunt pierderile pădurii şi ale calităţii vieţii noastre !

D.S. Suceava, iunie-iulie 2010: viituri, alunecări de teren, ruperi de maluri

31

Desigur, onoarea a fost de partea reporterului care nu a avut nici un motiv să nu fi e atent, să nu se emoţioneze sau să nu fi e numai ochi şi urechi şi mai ales pix!

Stând de vorbă cu inginerul silvic pensionar Alexandru Mădu-laru de la Râmnicu Vâlcea am realizat cât de uşor poţi pierde ceea ce ai realizat, că nu e bine să te încrezi în oameni mai mult decât trebuie şi că există cu adevărat oameni care nu te lasă la mijlocul drumului.

Dumnealui îşi cunoaşte familia din strămoşi, a avut această curi-ozitate de a sti cine este şi spune că lucrarea arborelui genealogic al familiei sale le-a dat mari satisfacţii şi lui şi copiilor lui, care au luat hotărârea de a se expatria, aşa că de acum încolo, stirpea Mădularilor de Vâlcea se va perpetua în Canada. Un strămoş de-al lui Alexandru Mădularu a fost pandur de-al lui Tudor Vladimirescu şi a fost împroprietărit de Alexandru Ioan Cuza în Strejeştii de Sus.

Suntem în secolul 21 şi vorbim despre fapte demult uitate, pe care câte un curios le mai citeşte în cronici îngălbenite de timp şi praf.

Cu diploma de bacalaureat în buzunar, a mers la Bucureşti şi s-a înscris la silvicultură

Alexandru Mădularu s-a născut în 1926, în comuna Strejeştii de Sus din fostul judeţ Romanaţi. Drumul i-a fost povăţuit de un unchi, din partea mamei sale, pădurar. Îl chema Ion Calotescu şi era pădu-rar la Ocolul silvic Lunca Stăneşti.Pe atunci, pădurile ocolului erau seculare, cu exemplare falnice de stejar şi gorun, iar acei arbori l-au impresionat pe tânărul aspirant

la meseria de silvicultor. Aşa că… Întâi a mers la Brăneşti, la Liceul silvic. A intrat la liceu în 1942, iar în 1946, cu diploma de bacalaureat în buzunar a mers la Bucureşti, la facultatea de silvicultură.

Inginerul Mădularu face parte din promoţia 1950 a facultăţii de silvicultură din Braşov. A început studiile universitare în Bucureşti şi la un moment dat, cineva s-a gândit că ar fi mai bine să se rupă tradiţia universitară silvică şi s-au mutat la Braşov! Desigur, în timp, nu a fost un lucru rău… Dar astfel s-a schimbat rostul unor mari profesori ai facultăţii de silvicultu-ră din Bucureşti… Nu a fost posibil ca totul să se fi închegat la loc, fără să se cunoască.

Aşa a fost atunci, oamenii erau mutaţi de colo-colo, să se piardă urmele, să se piardă tradiţiile, să se facă loc pentru oamenii noi ai regimului popular… Pălăriile erau schimbate cu şepcile, oamenii nu mai erau domni ci tovarăşi, cine nu era cu ei, era duşmanul poporului… Cine au fost dascălii întru silvicultură ai lui Alexandru

Mădularu? Nu i-a uitat niciodată şi îi enumeră repede, de parcă s-ar gândi tot timpul la ei: Stinghe, Chiriţă, Georgescu, Eliescu, Cotta, Negulescu, Bereziuc… Poate îi consideră ca făcând parte din cartea sa de vizită, poate că se gândeşte că a fi fost studentul acestor specialişti de renume ai silviculturii din România este un titlu de nobleţe pentru fi ecare dintre cei ce au învăţat de la ei.

La terminarea studiilor, a fost repartizat în Bucovina, la Ocolul silvic Panaci.

Inginerul Mădularu, povestind momentul repartiţiei, are un zâm-bet mirat, chiar şi după atâţia ani, căci povestind s-a întors în timp şi retrăieşte sentimentele şi nesiguranţa tânărului inginer care trebuie să se despartă de lumea cărţii şi să meargă departe între străini, să le dovedească acestora că învăţătura nu i-a fost un timp pierdut. Şi, desigur, olteanul din Alexandru Mădularu nu avea cum să se facă de râs printre bucovineni! De fapt politica repartiţiilor era de a muta moldovenii în Oltenia,

Tribuna Pădurii

INGINERUL ALEXANDRU MĂDULARU: ,,SUNT PENSIONAR, SUNT

APICULTOR, SUNT OCUPAT!’’

32

oltenii în Covasna, bucureştenii în Transilvania etc Aşa s-a făcut că inginerul Alexandru Mădularu nu s-a găsit singur pe meleagurile plăieşilor lui Ştefan cel Mare…Odată cu el, la ocolul Cârlibaba, a fost repartizat un alt oltean, coleg de generaţie cu el, inginerul Ilie Oancea.Şi s-au întâlnit pe la Direcţia Silvică Suceava, fi ecare cărându-şi geamantanul şi cău-tându-şi rostul în silvicultură. Au reuşit să îşi fi e unul altuia de ajutor şi pe deasupra au rămas şi prieteni. Acum, dl. Mădularu este în Râmnicul Vâlcea, iar dl. Oancea este la Slatina.

Eram tânăr şi nu-mi era frică

Amintirile inginerului Mădularu despre pădurile Bucovinei sunt încă vii şi nu se poate împiedica să povestească despre devastarea fondului forestier al României, în acei ani când puterea de la Moscova îşi cerea tributul de la poporul român alături de care a câştigat cel de-al doilea război mondial. Stalin era în tot şi în toate, nu se poate să uite un om aşa ceva, zice dl. Mădularu, iar tonul vocii îi este aproape o şoaptă mânioasă… Încercăm să mergem pe fi rul cronologic al carierei sale îndelungate, însă, tot timpul revine obsesia imensului preţ plătit de pădurea româneas-că în acea perioadă. În Suceava exista SOVROMLEMN-ul care dicta toate lucrările în pădure.

Amenajamentele erau nesocotite, se exploatau peste 200.000 metri cubi de masă lemnoasă anual, pădurile erau tăiate ras, toată bogăţia codrilor de brad bucovi-neni era pusă la pământ de parcă nu ar fi fost niciodată… A fost martor acelor fapte şi prin eforturi susţinute, cât a muncit acolo, cam zece ani, la Ocolul silvic Vatra Dornei, şi-a făcut datoria de a munci la împădurirea şi micşo-rarea efectelor acelor tăieri nebu-ne. Sigur, se exploatau 200 mii m3 şi se plantau 1000 sau 1500 ha pe an, cu aceleaşi specii. În 1952 s-au făcut primele semănături direct din avion, pe toată suprafaţa oco-lului Vatra Dornei. E mândru şi acum, când povesteşte că s-a urcat în avion şi a participat pe viu la această acţiune. Îşi aduce aminte cu plăcere de inginerii delegaţi ai Ministerului silviculturii, Gogu Popescu şi Teodor Teofi lescu. Aceştia l-au îndrumat corect, iar el s-a urcat în avion şi a avut grijă să se arunce seminţele pe suprafeţele tăiate ras şi nu în goluri, aşa cum făceau de obicei cei ce erau în avion şi nu îi durea sufl etul de pădure… ,,Eram tânăr şi nu-mi era frică… ’’ Lucrările de împădurire se executau pe baza unor proiecte întocmite de ICAS Bucureşti.

Împădurirea ca formă de rezistenţă la presiunea politică

Ruşii făceau presiuni să se taie cât mai multă pădure, nu mai conta nicio regulă silviculturală, erau uitate preceptele nemţeşti riguroase după care fusese condusă până atunci pădurea, iar românii, plantând, sperau, cu încredere, că totul va fi bine până într-un sfârşit… În acea perioadă neagră a pădurii româneşti, împă-durirea suprafeţelor tăiate ras de-venise o formă de rezistenţă la presiunile politice…

Se tăiau trei, patru posibilităţi anuale, specialiştii români nu erau consultaţi, amenajamentele nu mai făceau nicio ceapă degerată în ochii celor de la sovrom… Şefi i de ocol români erau oameni politici, nu erau silvicultori, ei cedau, nu obiectau, poate nici

nu realizau că erau, practic, părtaşi la o crimă… ,,Estimarea masei lemnoase pentru tăiere se făcea prin pieţe de probă, pe suprafeţe de 5000 m2, se raporta la suprafaţa parcelei şi se estima volumul de exploatat. Se plătea doar buşteanul ce depăşea 24 cm în diametru, cu 3 lei 1 m3. Masa lemnoasă se plutărea pe Bistriţa, pe Dorne şi pe Neagra, până la Combinatul de industrializare a lemnului. Cheresteaua rezultată era degrabă livrată în URSS. Jaf !’’ - zice inginerul Mădularu. Nu poate să-şi potolească nici azi resentimentul şi frustrarea îndurate în primii ani de carieră în silvicultură… Nici azi, când are 84 de ani, din care 43 sunt de vechime ca inginer silvic, nu uită şi nu iartă…

Zece luni de arest

Nu ajungea jaful la care asista neputincios. Iată, în 1958 a apă-rut atacul masiv de Lymantria monacha. A început la Broşteni şi s-a întins masiv, cuprinzând Vatra Dornei, Coşna şi Iacobenii. Au fost distruse mii şi mii de hectare de arborete de molid. Combaterea s-a făcut cu insecticide nemţeşti, a reuşit, dar cum o nenorocire nu vine niciodată singură, deşi tratamentul aplicat a fost efi cient, s-a găsit cineva, care a zis că fusese mult prea scump. Iar pro-fesorii Eliescu, Chiriţă şi ing. Ştefănescu au fost arestaţi pentru recomandările făcute… Adică de ce nu s-au cumpărat substanţele de combatere din URSS?! A fost arestat şi tânărul inginer Mădularu, şi zece luni a fost purtat la interogatorii şi a stat în arest prin puşcăriile Rahova, Jilava, Văcăreşti… După cele zece luni, a fost eliberat, fără scuze, fără nici un fel de motivaţii şi trimis la locul de muncă, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic… Ministrul Horia Nicovescu ar fi vrut totuşi să ofere acestor nevinovaţi reparaţii pentru nedreptatea la care fuseseră supuşi, dar până la urmă nu s-a mers în justiţie, doar şi-au primit banii din urmă şi fi ecare a plecat la treaba lui! Ce puţine

33

cuvinte foloseşte acest om ca să povestească prin câte a trecut şi cât de modest este după ce o viaţă întreagă a trăit ştiind că se putea şi mai rău!

E o înţelepciune şi o pildă de viaţă în această relatare din care se desprinde morala că omul e sub timpuri… Îşi aduce aminte că, fi ind inginer şef la Ocolul silvic Vatra Dornei era chiar prieten cu comandantul miliţiei. Mergeau împreună la vânătoare. Când a fost la arestare, acest fals prieten nu i-a spus nimic, doar l-a chemat şi l-a luat!

După eliberare, inginerul Mădu-laru şi-a luat familia, avea cei doi copii care acum sunt în Canada, şi a plecat din Bucovina. S-a dus să muncească mai aproape de locul său de baştină… Mai întâi în Direcţia Silvică Piteşti, până în 1961, apoi la OS Băbeni, până în 1972. Din

1972 până la întâi aprilie 1989 a fost şef birou împăduriri la I.S. Vâlcea… Atunci a ieşit la pensie.

Ce am afl at de la acest mândru inginer silvic care în toată viaţa sa profesională s-a ocupat de creşterea pădurii? Ar fi poate faptul că pădurea a fost folosită ca monedă de schimb şi a plătit umilinţa îndurată de români de-a lungul istoriei, şi ar mai fi , de asemenea, faptul că mândrii codri ai fostei Bucovine imperiale au fost transformaţi în cherestele pentru a acoperi nevoile ,,marelui imperiu roşu’’… Pădurile judeţului Suceava sunt păduri plantate în anii ‘50 ai secolului douăzeci !

Sentimentul de a fi împlinit

Bilanţul vieţii sale? Păi… a mai fost o dată arestat, când şi-a făcut

casă şi cuiva i s-a năzărit că nu trebuia să şi-o facă. Nu se conside-ră a fi un fost persecutat politic! Are acel sentiment de împlinire că fi e şi după mari necazuri, viaţa i-a adus mulţumire şi mai ales că ambii copii au reuşit în profesiile alese, în Canada. Îl vizitează, merge şi dumnealui la ei, vârsta nu l-a făcut mai leneş, are stupi şi pleacă în pastorală cu ei, în fi ecare vară.

,,Sunt pensionar, sunt apicul-tor, sunt ocupat!” – îşi încheie po-vestea interlocutorul nostru. Ne promite să vină la Bucureşti şi, de asemenea, să scrie despre albine, apicultură şi miere pentru cei care vor să se apuce de această sfântă îndeletnicire!

Rodica Dumitrescu

DEZASTRUL PĂDURILOR DIN FONDUL FORESTIER BUCOVINA

PERIOADA 19501960

Ca tânăr inginer, am fost repartizat în producţie la Ocolul Silvic Vatra Dornei – Direcţia Silvică Suceava.

Cunoşteam zona din perioada de practică, de la centrele de

amenajare ale M.U.F.B. – Bistriţa-Bazinele Dornelor şi Găineşti, Mălin, perioada 1949-1950.

Am fost bucuros că am primit repartiţia în Bucovina, care deţinea cele mai frumoase păduri de

răşinoase, administrate de Fondul Bisericesc Ortodox din Bucovina, înainte de venirea mea la post.

Administraţia Fondului Fores-tier din Bucovina avea sediul în Cernăuţi, până în anul 1945, când

34

nordul Bucovinei a fost ocupat samavolnic de Rusia.

După ocupare, Administraţia F.B.O.R.B. s-a refugiat la Ocolul Silvic Vatra Dornei, care adminis-tra şi staţiunea balneo-climaterică Dorna, cu sediul în oraşul Vatra Dornei.

Pentru pădurile Fondului Forestier din Bucovina s-a mers normal până în anul 1947 când s-au înfi inţat cele două Trusturi de Exploatare Suceava şi Vatra Dornei.

Trustul de exploatare Vatra Dornei exploata masa lemnoasă din raza Ocoalelor Silvice: Broşteni, Vatra Dornei, Dorna Cândrenilor, Coşna, Iacobeni şi Cârlibaba, care cuprindeau pădurile din M.U.B: Bistriţa-Dornişoara-Coşna-Neagra-Şarului şi Crucea Dârmoxa şi Broşteni.

Trustul de exploatare Vatra Dornei cuprindea 10 sectoare de exploatare: Broşteni, Crucea, Darmoxa, Drăgoiaşa, Neagra Şaru-lui, Colbu Zugreni, Poiana Negri, Poiana Stampei, Dornişoara, Coşna şi Teşna, Grădiniţa.

Unitatea de exploatare Iacobeni cu 7 sectoare de exploatare: Iaco-beni, Ciocăneşti, Cârlibaba, Ţibău, Şesuri şi Prislop.

Masa lemnoasă de exploatat, stabilite prin amenajamentele silvice întocmite după modelul silviculturii germane se făcea cu aplicarea obligatorie a regimului şi a tratamentelor tăierilor rase până la 5 ha, în margine de masiv şi mai rar în benzi.

Posibilitatea era stabilită în funcţie de creşterea medie/ha şi nu era permisă depăşirea.

Tăierile extraordinare provenite din produsele accidentale sau do-borâturile de vânt, erau obligatoriu precomptate din posibiliatea nor-mală.

Toate pădurile fondului fores-tier din Bucovina erau amenajate, după modelul german, fi ind executate sub conducerea regreta-tului Dr. ing. T. Botezatu, iniţiatorul amenajamentelor pe Mari Unităţi Forestiere (M.U.F.B.)şi M.U.F.G.

Această metodă s-a aplicat din 1948, la amenajarea tuturor pădurilor din România.

Odată cu apariţia Trustului Sovromlemn, posibilitatea prevă-zută de amenajamente nu a mai fost respectată, iar masa lemnoasă predată la exploatare era stabilită în funcţie de cât puteau să exploateze unităţile de exploatare, prin sectoarele de exploatare.

Cum se proceda: Conducerile ocoalelor silvice în

perioada 1948-1959 erau formate din şef ocol, ing. şef şi contabil şef; şeful de ocol fără nici o pregătire profesională de specialitate şi reprezentau personalul ocolul când se făcea amplasarea masei lemnoase, la solicitarea trustului Sovromlemn, prin unităţile de exploatare şi sectoarele de exploatare.

Exploatarea masei lemnoase se făcea prin tăieri rase pe toată suprafaţa versantului, fără a se respecta regimul şi tratamentele prevăzute de amenajamente.

Cum se proceda la estimarea masei lemnoase: prin pieţe de probă 50/50 m materialul fasonat se inventaria din pieţele de probă raportate la suprafaţa parcelei.

Cum se încasa renta. Până la diamentrul de 20 cm – gratuit, de la 21cm la 30 cm – 3 lei/mc şi peste 31 cm – 4,25 lei/mc.

Din situaţia mesei lemnoase anexată – perioada 1949-1959 la ocolul Vatra Dornei, rezultă masă lemnoasă exploatată pe ani cu depăşirea posibilităţii anuale de 3-4 ori. Cu acelaşi procent de depăşire şi la ocoalele care au aparţinut Trustului Sovromlemn Vatra Dornei.

Ocolul Silvic Cârlibaba–400,000m3 (cel mai mare ocol din ţară);

Ocolul Silvic Broşteni–300,000m3 (al doilea ocol din tară);

Ocolul Dorna Cândrenilor–200.000m3.

Ocolul Silvic Iacobeni-150.000m3.Total: 1.300.000 m3

Aşa au căzut victimă şi au fost tăiate abuziv cele mai frumoase păduri de răşinoase de molid şi brad cu diametre până la 1 m şi peste 50 m înălţime, bazinetele Călimani, Dornişoara, Cârlibaba, Bistriţa, Darmocsa, Drăgoiaşa şi Broşteni. Peste 30% arboretele de molid produceau lemn de claviatură şi rezonanţă, căutat în

perioada interbelică de Anglia, Germania şi Franţa.

Patru ingineri silvici delegaţi ai F.A.O au verifi cat în 1956 tăierile abuzive de masă lemnoasă impu-se de trustul Sovromlemn. Dar rezultatul a rămas în continuare la acelaşi volum de masă lemnoasă. Şeful delegaţiei a fost Valav Ruzika, Gh. Bădescu, delegat din parte Ministerului silviculturii, Mădularu Alex, Faust E., Creţoiu Ion.

Toată masa lemnoasă exploa-tată se transporta prin plurărit organizat pe râurile Bistriţa, Dorna, Dornişoara, Neagra Şarului, Neagra Broşteni, Darmoxa şi Drăgoiaşa.

Pentru industrializare şi debita-re a masei lemnoase, în anul 1949, s-a înfi inţat un trust de industrializare, cu sediul în Vatra Dornei, care a constituit marele combinat Berbat Andrei, fabricile de cherestea: Iacobeni, Floreni, Argestru şi Dorna Arin.

Aceste fabrici de cherestea, cât şi combinatul debitau în cheres-tea 70% din masa lemnoasă exploatată, iar diferenţa de 30% din masa lemnoasă exploatată era transportată cu plutele pe râul Bistriţa, până la fabricile de cherestea de la Piatra Neamţ, Râşnov şi Bacău. Toată masa lemnoasă debitată în cherestea mergea la export în U.R.S.S. la preţuri derizorii.

Un episod dureros la care am participat împreună cu colegii inginerii Oancea Ilie, Spânu Duliu, Faust E. Creţoiu Ion şi Nastac Constantin în perioada a avut loc în perioada aprilie-mai 1951.

Am fost detaşaţi la Ocolul Silvic Cârlibaba, pentru punerea în valoare şi estimare a masei lemnoase a arboretelor de răşinoa-se de pe versantul drept al pârâului Pârcălab, frontiera între URSS şi România era stabilită iniţial pe fi rul pârâului.

În anul 1950 URSS au cerut rectifi carea frontierelor pe ver-santul drept, însă pe culmea ver-santului pârâului Pârcălab.

Estimarea masei lemnoase s-a făcut prin metode amenajistice, iar valoarea, renta plătită de URSS era de zero lei.

35

Dispunând de fonduri, unităţile Sovrolemn, prin sectoarele de exploatare, executau curăţirea parchetelor în vederea lucrărilor de împăduriri.

Având în vedere marile supra-feţe de pe care se tăia anual în bazinele Bistriţa, Dornele, Dornişoara, Coşna, Neagra Şaru-lui, Dârmoxa, Drăgoiasa, Crucea şi Neagra Broşteni, I.C.A.S., în anii 1952/1953, a întocmit studii şi proiecte de împăduriri pentru toate ocoalele silvice Vatra Dor-nei, Dorna Canndrenilor, Coşna, Iacobeni, Cârlibaba şi Broşteni.

Fondurile de investiţii fi ind asigurate, iar materialul de împă-durire, puieţii, erau asiguraţi de fi ecare ocol din pepiniere proprii.

Din situaţia prezentată, pentru Ocolul Silvic Vatra Dornei, rezultă suprafaţa împădurită pe ani, peri-oada 1950-1959, prin plantaţii directe cu molid.

În primăvara anului 1953 şi 1954, la Ocolul Silvic Vatra Dornei şi Dorna Candrenilor s-au executat primele semănături directe cu molid, cu avionul, peste 1000 ha, la ambele ocoale.

Lucrările cu semănături directe din avion, au fost coordonate de inginerii Gogu Popescu şi Teofi lescu Teodor, din partea Ministerului Silviculturii, iar din partea Direcţiei Silvice Suceava ing. Berliba Boris.

Rezultatele au fost bune şi foarte bune, sunt arborete care acum au peste 55 ani care au venit să înlocuiască fostele păduri din Codrii Bucovinei, căzuţi pradă şi tăiaţi barbar de care fostul Sovrolemn, de trista amintire.

Ing. Alexandru Mădularu,pensionar, fost ing. şef la

Ocolul Silvic Vatra Dornei (1950-1959)

36

Internetul e o poartă spre o lume din care nu se pierde nimic. Nu exis-tă moarte, cum nu există nici viaţă! Dai pe Google şi scrii ce vrei să stii, dai click şi te pomeneşti în lumea ştirilor de tot felul şi afl i tot ce vrei şi nu vrei despre cine, ce şi oricine şi orice…

Preocuparea pentru afl area ştirilor despre pădure este justifi cată în cazul redacţiei revistei Pădurea şi Viaţa. Aşa se face că am dat peste un articol din 2007, pe site-ul www.ecomagazin.ro, anume ,,Deşertul migrator din sudul Olteniei“, un articol care m-a atras pentru că venea ca o amintire despre lucruri foarte cunoscute, lucruri pe care le mai auzisem la altcineva. La un om foarte preţuit, dispărut dintre noi, inginerul silvic Marin Popescu, un mare profesionist şi un împătimit al meseriei, fost director al D.S. Dolj. Un paragraf din acel articol, care, repet, este din 2007, ne arată că inginerul Marin Popescu, în 1998, ştia că

deşertul va veni peste noi dacă nu împădurim!

,,Singură pădurea ar mai salva ceva. Dar satul nu are nici un metru pătrat de crâng. Perdelele forestie-re sunt nişte caricaturi, pomişori anemici, strâmbi, chinuiţi, arşi şi schilodiţi de topoare…. Au fost perdele, o frumuseţe de salcâmi, groşi şi sănătoşi. Se planta o perdea la 250 de metri, salcâmii ţineau deşertul în loc….A intrat olteanul cu toporişca în salcâm. O căruţă de salcâm de pus pe foc s-a dat pe o navetă de bere.’’

Acum, în 2010, readucem memo-riei colective cuvintele aşternute de Marin Popescu pe o coală de hârtie îngălbenită. Azi, e mort autorul, e moartă şi publicaţia – e vorba despre

Pădurea noastră- însă adevărul nu a murit!

De atunci, din 1998, s-o fi făcut mult, s-o fi făcut puţin pentru ca deşertul să nu vină peste noi, cum ne avertiza Marin Popescu? ( rd)

La un interval foarte scurt, după secarea bălţilor şi defrişarea pădurilor, începând cu ultima terasă a Dunării, în sud-estul Olteniei, au apărut numeroase fenomene meteorologice dăună-toare vegetaţiei, în general şi culturilor agricole, în special. Ele s-au dezvoltat ca o consecinţă nefastă a factorului antropic, care prin intervenţia sa în ortografi a terenului la incidenţa atmosferei cu suprafaţa terestră, produce mari pagube materiale economiei acestei zone, distrugând plante, animale şi chiar vieţi omeneşti.

Pentru a găsi putinţa în a exprima pe scurt „catastrofa” sau „potopul” cum îi spun oamenii

care au supravieţuit coşmarului, consider că este necesară recep-ţionarea şi înţelegerea unor noţiuni sau fenomene meteorologice pe-trecute recent în zona Apele Vii, Celar, Redea, Gostavăţ, comunele situate în sudul judeţelor Olt şi Dolj.

Este de ştiut că soarele revarsă în jurul lui cantităţi uriaşe de energie, din care însă pământul nu primeşte decât a doua miliardă parte, cauza principală fi ind marea depărtare a planetei noastre faţă de astrul zilei. Energia ajunsă la pământ prin radiaţiilor solare este termică, motiv pentru care Terra devine sursa principală de încălzire a aerului atmosferic, la

nivelul suprafeţei sale active, unde se încălzeşte stratul Troposferei.

Fizicienii şi meteorologii au împărţit învelişul atmosferic al Terrei în straturi principale şi anume: Troposfera, Stratosfera, Mezosfera şi Exosfera.

Troposfera este stratul cel mai de jos al atmosferei a cărui grosime creşte sau descreşte pe verticală, în funcţie de latitudine. Ea măsoară 18 km în regiunile ecuatoriale, 6 km în cele polare şi 11 km în zona temperată. Volumul ei este de numai 1% din totalul celor cinci starturi, iar masa totalizează 75% din greutatea întregii atmosfere. În stratul cel mai de jos al Troposferei, până la înălţimea de 5 km, conţinutul vaporilor de apă depăşeşte 90% din totalul vaporilor existenţi în învelişul aerian al Pământului. Descreşterea temperaturii cu 10C

la suta de metri, caracterizează în general Troposfera.

Să Ne Cinstim Înaintaşii

PĂDURE SAU DEŞERT?

Să ne amintim de Marin Popescu

37

În cursul de meteorologie şi climatologie forestieră, autor prof. dr. M. Marcu referitor la Troposferă scrie: „Ţinând cont că în Troposfe-ră este concentrată cea mai mare parte a masei atmosferice, cea mai mare parte a vaporilor de apă şi nucleelor de condesare, precum şi faptul că odată cu încălzirea sau răcirea suprafeţei terestre, aici au loc cele mai complicate mişcări ale aerului. Se poate afi rma că Troposfera este sediul fenomenelor meteorologice, a ce-lor mai importante care defi nesc starea timpului”. Troposfera este, deci, sediul produselor condensă-rii sau suprimării vaporilor de apă pe suprafaţa terestră, precum şi pe diferite obiecte reci. Roua, chiciura, bruma sau poleiul se formează atunci când suprafaţa de contact este intens răcită, când aerul este sufi cient de umed, în condiţiile unei mişcări turbulen-te slabe. Produsele condensării în atmosferă sunt ceaţa şi norii constituiţi din picături foarte fi ne de apă şi cristale de gheaţă ce

plutesc în aer, putând fi purtate de vânt, într-o parte sau alta a locului de formare până când particulele ajung la o greutate care poate învinge forţa curenţilor excendenţi şi să cadă spre sol sub acţiunea forţei gravitaţionale.

Creşterea particulelor noroase se poate face prin contopirea particulelor lichide între ele, pre-cum şi a celor solide sau prin ciocnirea cristalelor cu picăturile de apă suprarăcite. Contopirea prin ciocnire a două particule lichide poate forma picăturile de burniţă, contopirea sau asocierea

particulelor de gheaţă conduce la formarea fulgilor de zăpadă, prin ciocnirea sau asocierea cristalelor de apă cu picături de apă supra-răcite, picături care îngheaţă în contact cu suprafaţa cristalelor se poate forma grăunţe de gheaţă (măzăriche sau grindină). De fapt, grindina provine din dezvoltarea boabelor de măzăriche tare, atin-gând diametre între 0,5-2 cm, rar ajungându-se la 5-6 cm şi mai mult. În Manualul inginerului forestier, vol. I Secţiunea de meteorologie autori ing. dr. T. Bălănică şi acad. Chiriţă, la pag. 61 se arată: „Grin-dina este gheaţa care se formează în norii Cumulo-Nimbus. Mărimea bucăţilor de grindină este variabilă 5-20 mm, uneori chiar mai mult; de exemplu sunt cazuri când grindina a avut mărimea oului de găină. Recordurile au fost înregistrate la Bizerta (Tunis) la 1 octombrie 1898, când bucăţile de grindină au cântărit 620 gr şi în Styria (Austria) unde la 1 iulie 1897 grindina a fost de 1100 gr bucata.” La Apele Vii, greutatea unei bucăţi de gheaţă a

fost sub 300 gr, dar durata căderii ei a depăşit o jumătate de oră.

În după amiaza zilei de 20 iunie ne-a reletat cetăţeanul Butoi Cornel, din comuna Apele Vii: “dinspre Craiova s-a ivit un nor mare cât un munte! Avea vârful înfi pt în bolta cerului, a intervenit mama băiatului. Când norul a ajuns aproape de casa noastră, s-a pornit o vijelie şi s-a ridicat o furtună de nisip încât nu mai puteai să-ţi dai seama care-i norul si care-i ţărâna. Cerul s-a întunecat, câinii au început să urle, iar pisicile au dispărut. Deodată s-a lăsat întuneric, ca-n

nopţile fără Lună. Bolta cerească era brăzdată de fulgere ce parcă săreau dintr-o margine a cerului într-alta. Pe cer era tot un foc. Am scos capul pe fereastră şi la lumina fulgerelor am văzut doi pruni rupţi din faţa casei zubrând peste gardul vecinului. Tabla de pe magazia celuilalt vecin de peste drum a fost găsită a doua zi, prin grădinile oamenilor. M-am chinuit să-nchid fereastra şi n-am putut. Geamurile care mai erau închise nu se mai opreau din zdrăngănit. Nu credeam că mai rămâne vreunul întreg. De altfel, aşa s-a şi întâmplat până la urmă. Tunetele nu se mai opreau. Era un şir continuu de bubuituri. Vântul sufl a aşa de tare încât credeam că o să ne scoată uşile din ţâţâni. La un moment dat, parcă hula trecuse. Am putut să închid geamurile, mai precis cercevelele, după care am adus o masă rotundă în mijlocul odăii, pentru lumânări, dar n-am aşezat că a venit o altă hulă mai urâtă şi mai groaznică decât prima. A început iar vuietul. Tunetele nu se opriseră. Deodată s-a auzit un răpăit puternic. Piatra începuse să ne toace ţigla de pe case. La odaia dinspre drum geamurile au fost fărâmiţate şi aruncate pe jos, prin pat şi chiar pe sobă, am găsit câteva cioburi. Am fugit repede în cămară şi am luat lumânările lui Isus să le aprind, dar m-a oprit fi ul meu să nu sperii copiii.

- Pe care lumânări le consideraţi a fi ale Domnului Isus?

- Pe cele aduse în noaptea Învierii de la biserică. După ce ne-a spart geamurile de la camera dispre curte şi-au început să cadă tavanele, am crezut că murim, că prezicerile Anticristului s-au adeverit şi că Sf. Ilie, după ce ne va lovi cu pietre şi ne va sfârteca trupurile cu săgeţi, ne va arde de vii. Văzând grămada de piatră deasupra pragului prispei, am luat copiii si nepoţii de mână şi ne-am dus în cămară, unde am reuşit să aprindem lumânările lui Isus. Când am simţit mânuţele nepoţilor încolăcite pe gâtul meu, când le-am simţit răsufl area şi suspinele şi când am văzut că şi îngerii plâng, am început să plângem cu toţii.”

ing. Marin Popescu

38

Era simplu şi modest din fi re, de n-ai fi zis că sub înfăţişarea unui om obişnuit, fără nimic deosebit, care să atragă atenţia, care să epateze, în afară poate demarea sa blândeţe se ascundea o mare personalitate a silviculturii, un mare iubitor al pădurii, care toată viaţa şi-o consacrase servirii, ocroti-rii şi conservării acesteia. De timp-uriu Avram Lucescu s-a preocupat de pregătirea sa profesională, înideea de a fi cât mai folositor pădurii, sau a ceea ce metaforic considera a fi „casele zânelor de dincolo de obcini”. Este vorba aici de frumoşii codri de brad cu fag de pe Obcina Mare, munte ce domină depresiunea Rădăuţilor, locul de baştină a silvicultorului (com. Bădeuţi). Se pare că tocmai vecinătatea acestor minunate pă-duri i-a pecetluit destinul. El a văzut în pădure un tezaur de frumuseţe, servicii ecologice, istorie şi mitologie inegalabil şi de neînlocuit, pentru a cărei păstrare responsabili suntîn primul rând silvicultorii.

Putem spune că Avram Lucescu, parcă predestinat unei relaţii de adâncă empatie cu pădurea, în mod progresiv a urmat un program de pregătire profesională, trecând prin toată gama de funcţii şi lucrări care conduc la formarea unui veritabil spcialist. Redăm în continuare principalele etape formative, care refl ectă într-o oarecare măsură şi mâna destinului:

- în sectorul privind amenajarea pădurilor, la început ca student (per. 1950-1951, câte trei luni pe an), apoi ca inginer proiectant, timp de 6 ani)per. 1952-1958);

- la Revista Pădurilor, în calitate de „redactor şef de rubrică” şi „redactor şef”, timp de 4 ani (per. 1958-1962);

- ca inginer principal în unitatea centrală de silvicultură, care de-a lungul timpului a purtat mai multe denumiri (Ministerul Economiei Forestiere, Ministerul Agriculturii şi Silviculturii, Ministerul Econo-miei Forestiere şi Materialelor de Construcţii - MEFMC, Ministerul Silviculturii), timp de 25 ani (per.

1962-1987), la care se mai adaugă un an suplimentar, după pensiona-rea lui din 31 dec. 1987.

Pe total, Avram Lucescu a lucrat în silvicultură timp de 36,7 ani, dacă avem în vedere şi studenţia. Fiind mai mult decât durata unei singure generaţii, putem spune că acesta şi-a consacrat întreaga sa viaţă silviculturii. De altfel, contactul, pasiunea pentru silvicultură n-a încetat nici mai târziu, după pensionare: ani îndelungaţi el a activat în cadrul sindicatului pensionarilor sivici, în calitate de membru în biroul central.

În afară de amenajări, al căror specifi c ne este bine cunoscut, două au fost diecţiile principale pe care le-a urmat în lunga sa activitate din minister:

a. Ca specialist în serviciul de recoltare a produselor secundare ale pădurii, unde s-a remarcat prin profundele sale cunoştinţe în materie de stupărit (a urmat şi un curs de pregătire în această direcţie), ciuperci şi fructe de pădure (zmeură, mure, afi ne), scriind, singur sau în colaborare, cinci cărţi (broşuri) de popularizare privind ciupercile.

b. Ca îndrumător din partea Ministerului a organelor silvice de teren (din teritoriu) dela trei direcţii silvice (Oradea, Harghita, Vaslui), pe care ani de zile le-a avut sub observaţie (în monotorizare) în scopul de a promova politica organului tutelar, care urmărea o cât mai mare apropiere de idealurile unei silvicultori pe baze ecologice.

Convins de justeţea şi frumuseţea acestei idei, Avram Lucescu a găsit posibilitatea de a-şi pune în valoare profundele sale cunoştinţe privind ecologia şi protecţia pădurilor, dragostea pentru valorile perene ale acestora, precum şi neasemuita sa putere de muncă întru realizarea acestui ideal. De timpuriu, el a înţeles că pădurea este un bun naţional de mare preţ pentru a cărui salvare trebuie şi merită să luptăm. Lupta pentru realizarea acestui scop trebuie dusă cu toate mijloacele şi la toate nuvelurile, inclusiv cel al personalului sivic ajutător.

„Viitorul pădurilor depinde de oameni, iar adevărata conservare şi redresare o face pădurarul”, obişnuia el să le mărturisească celor mai apropiaţi.

Nu este hazardat să afi rmăm că domeniul în care Avram Lucescu s-a afi rmat cu întregul său talent de silvicultor, cu bogatul său tezaur de cunoştinţe, cu ideile şi convingerile sale privind ocrotirea şi conservarea pădurilor a fost acela de îndrumător.

Este greu de apreciat până unde, cât de departe a mers infl uenţa sa în ce priveşte formarea de personalităţi silvane, sau de insufl are de sentimente de empatică preţuire a pădurii, dar un lucru este sigur: doar aici, pe terenul silviculturii practice, Avram Lucescu s-a simţit la el acasă, fi ind el însuşi, adică silvicultorul bucovinean temeinic pregătit pentru o misiune grea, dar frumoasă: servirea cu abnega-ţie şi devotament a cauzei pădurii româneşti, de existenţa căreia depinde însuşi viitorul ţării. Este ştiut că fără păduri, combaterea actualei crize ecologice devine imposibilă.

Simplu şi modest, cinstit şi cu respect pentru adevăr, prietenos şi colegial, gata oricând să ajute, ca un veritabil bucovinean, Avram Lucescu a fost în Ministerul (Departamentul) Silviculturii un om de bază, unul dintre acei muncitori serioşi şi cuminţi care duc în spate greul, fără a se plânge, lăsând pe alţii să facă politica relaţiilor conjuncturale. Fiind convins că numai prin muncă cinstită se pot obţine mari realizări, nu s-a străduit, n-a avut timp să fugă după funcţii mari, nici măcar n-a obţinut o plecare în străinătate, foarte apreciată în perioada de neagră stăpânire comunistă. În schimb, era foarte apreciat în minister, în calitate atât de coleg cât şi de specialist, iar sfaturile lui, soluţiile pe care le propunea, erau urmate în cea mai mare parte.

Prietenos şi bun, inspirând respect şi încredere, Avram Lucescu, a fost un fel de „sare a pământului”.

Constantin Bândiu

Un mare silvicultor:

AVRAM LUCESCU

39

Transportul lemnului pe ape curgătoare – plutăritul – a consti-tuit din vremuri imemorabile principalul mijloc prin care buşte-nii au ajuns din pădure la cei ce îi prelucrau. Acest fel de transport a fost practicat peste tot în lume, nu numai în România, anume acolo unde au fost îndeplinite cele patru condiţii obligatorii pentru a fi practicat:

- existenţa unor întinse supra-feţe acoperite cu păduri de conifere;

- o mare cerere de material lem-nos, atât pentru piaţa internă cât şi pentru cea externă;

- lipsa unor căi de comunicaţie şi mijloace de transport cores-punzătoare;

- existenţa unei ape curgătoare care să se poată preta la o astfel de activitate.

Cartea profesorului Constantin Cojocaru - Ţuiac este un studiu ştiinţifi c, structurat pe 27 de capi-

tole, de la Rolul lemnului până la Catargele din Carpaţi şi Lutierii din Cremona.

Din punct de vedere al surse-lor de informaţii, lucrarea s-ar putea împărţi în două părţi distincte. Prima, cea care se referă la plutărit de la origini şi până în timpul celui de-al doilea război mondial, bazându-se pe cercetări minuţioase în Biblioteca Academiei Române şi în diverse arhive.

În partea a doua a lucrării, autorul dezvoltă perioada de du-pă cel de-al doilea război mondial: apogeul, agonia, şi sfârşitul plută-ritului.

Profesorul Cojocaru a conceput acest capitol pe baza experienţei personale, a lucrat în acest sec-tor de activitate şi astfel se constituie într-o sursă credibilă de documentare şi relatare a materialului şi subi-ectului lucrării, descriind în deta-liu modul de orga-nizare a plutăritului pe Bistriţa şi pe afl uenţi, perioadă care se suprapune cu existenţa sovro-murilor.

Tehnologia plu-tăritului ocupă un spaţiu larg în volum, sunt descrise modul de legare a unei plute, conducerea ei, închisorile de plute, construcţia şi funcţionare haituri-lor, amenajările hi-draulice care per-miteau desfăşura-rea plutăritului în zonele unde apa

era puţin adâncă, unde buştenii nu pluteau. În acelaşi timp, reuşeş-te să facă o prezentare veridică a acelor fenomene care împiedi-cau desfăşurarea activităţii de plutărit.

Un capitol aparte îl reprezintă descrierea oamenilor - Plutaşii, condiţiile în care trăiau şi munceau aceştia, pregătirea lor pentru meserie.

Cartea se citeşte cu plăcere, nu este o descriere aridă a unei meserii dispărute, autorul reuşeş-te să creeze ceva din atmosfera timpului şi a caracterelor plutaşilor, bazându-se pe o serie de povestiri reale aşternute cu mult talent, în această carte care vine să reînvie parcă, un moment, străvechea îndeletnicire dispărută odată cu progresul tehnic.

CONSTANTIN COJOCARU ŢUIAC

PLUTĂRITUL PE BISTRIŢA. INCURSIUNI ÎN ISTORIE

Vitrina cu Cărţi

40

În perioada 6-9 mai 2010, s-au desfăşurat în localitatea Cavtat de lângă oraşul Dubrovnik, în Croaţia, lucrările Adunării Ge–nerale a C.I.C., ediţia a 57-a. Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva a fost reprezentată de o delegaţie, specialişti silvicultori care au şi ca–litatea de vânători şi de membrii în Delegaţia Naţională a României.

Consiliul Internaţional de Vânătoare şi Conservare a Vâna-tului - C.I.C., este o organizaţie internaţională creată în anul 1930, de câteva ţări central europene reprezentative pentru bogăţia şi valoarea cinegetică a vânatului acestei zone (între ţările fonda-toare fi ind şi România), organizaţie cu personalitate juridică obţinută în acelaşi an la Paris. Sediul a fost stabilit la Paris-Franţa şi a rămas la Paris pentru mai multe decenii.

Ideea înfi inţării unei astfel de organizaţii internaţionale a vânătorilor a apărut încă din anul 1910, cu ocazia unei expoziţii internaţionale de tro-fee de vânătoare organizată la

Viena. Majoritatea discuţiilor şi negocierilor ulterioare, organiza-torice în esenţă, privind înfi inţarea şi viitorul unei astfel de organizaţii, au avut loc pe proprietatea grofu-lui Karoly, de la Palarikovo (astăzi pe teritoriul Cehiei), unde în prezent funţionează un grandios muzeu de vânătoare.

Fondatorii au remarcat încă de atunci că viitorul vânătorii depinde în foarte mare măsură de exploatarea raţională, durabi-lă a vânatului, de efi cienţa gospo-dăririi fondurilor de vânătoare şi de schimbul internaţional de informaţii. Este, desigur, demn de subliniat faptul că acel grup de entuziaşti iniţiatori au realizat importanţa exploatării echilibrate („durabile” după formula zilei) şi protejării faunei sălbatice de interes cinegetic, înainte de Al Doilea Război Mondial şi bineinţeles, cu mult înainte de apariţia curentelor şi mişcărilor ecologiste.

De la începuturi, C.I.C.-ul a promovat idealurile măreţe, de-

osebite, înalte privind vânătoarea etică şi echilibrată, scoţând întot-deauna în evidenţă faptul că vâ-nătoarea durabilă şi protajarea vânatului merg împreună pe acelaşi drum, având acelaşi ţel.

Romsilva este, împreună cu

A.G.V.P.S. din România (în baza unui Protocol bilateral de repre-zentare), membră în Consiliul Internaţional de Vânătoare - CIC începând cu anul 1999, prin com-ponenţa Delegaţiei Naţionale. Una dintre cele mai importante manifestări din programul anu-al al consiliului, este Adunarea Generală a Delegaţiilor Naţionale, care a ajuns la a 57-a ediţie. Ediţia anului curent - 2010 a avut următorul slogan: „Biodiversitatea regiunii mediteraneene: provocări şi oportunităţi pentru vânători”.

Lucrările s-au desfăşurat pe Divizii specializate, fi ecare cu pro-pria agendă de lucrări, adaptată într-o bună măsură temei de mai sus, astfel: Divizia de politică şi legi; Divizia muniţii de vânătoare; Divizia de cultură; Grupul de opinie al tinerilor vânători; Di-vizia de ştiinţe aplicate. Fiecare divizie şi-a început lucrările prin prezentarea raportului de activi-tate pentru anul precedent, urmat de numeroase teme, referate şi prezentări. Dintre lucrările prezen-tate, spicuim:

a) Raportul în legătură cu or-ganizarea şi desfăşurarea unei

ADUNAREA GENERALĂ A C.I.C. 2010, CROAŢIA

Silvicultura în Diversitate

41

„Expoziţii de trofee” la Timişoara, în martie 2010, expoziţie organizată sub egida C.I.C., ocazie cu care au fost prezentate şi evaluate/măsurate un număr de 220 de trofee de căprior şi de mistreţ. Ra-portul a fost prezentat de către dl. Cosmin Mariş, membru vânător la AJVPS Timiş. Modul de organizare şi desfăşurare a evenimentului a fost apreciat de membrii altor delegaţii şi reprezentanţi ai con-ducerii C.I.C.

b) Recomandările C.I.C. pentru stoparea distrugerii faunei în Zim-babwe (adresată Guvernului din Republica Zimbabwe) şi pentru solicitare de sprijin internaţional pentru salvarea antilopei mari de nisip - Giant Sable şi a habitatului acesteia, în Angola - Africa.

c) Cu toate că la Sesiunea C.I.C. din anul 2009 - Paris, s-a constituit un grup de lucru care să analizeze posibilităţile de modifi care a cri-teriilor de evaluare a trofeelor în sistemul C.I.C., în sensul acordării de puncte suplimentare tro-feelor obţinute de la exemplarele de vânat cu vârstă înaintată şi

depunctarea trofeelor obţinute de la exemplarele tinere, precum şi apropierea de celelalte sisteme de punctaj utilizate în prezent în lumea largă (adică sistemul SCI şi sistemul Rowland Ward), nu s-a ajuns la nici un rezultat deoarece uni membrii ai grupului s-au opus categoric oricărei schimbări a ac-tualului sistem de evaluare C.I.C.

d) În raportul anual al trezori-erului s-a subliniat că veniturile anului trecut au fost mai mici în comparaţie cu bugetul aprobat; din păcate veniturile din cotizaţiile membrilor au scăzut; veniturile generate de licitaţiile de vânătoare au scăzut deasemenea faţă de anul precedent ridicându-se la suma de numai 45000 Euro; cheltuilelile au scăzut şi ele pe seama reducerii cheltuielilor de personal şi de co-municare - corespondenţă.

e) Este evident faptul că, criza economică mondială a avut un impact negativ major asupra veni-turilor C.I.C.; prioritatea momentu-lui este de creştere a numărului de membrii C.I.C., pentru că (în opinia conducerii C.I.C.), încep să se vadă

primele semne ale revenirii eco-nomice pe plan internaţional.

f ) În raportul auditorului intern, se subliniază recomandarea şi solicitarea către toate delegaţiile pentru a face eforturi pentru re-cuperarea şi plata până la zi a cotizaţiilor membrilor şi organi-zaţiilor componente.

Din aceste considerente, Buge-tul de venituri şi cheltuieli pe anul 2009 s-a încheiat cu un defi cit de circa – 40000 Euro, bugetul pentru anul 2010 se estimează a înregis-tra deasemenea defi cit, urmând ca în anul 2011, urmare relansării economice mondiale estimate, bugetul să înregistreze un profi t de peste 70000 Euro.

g) a fost ales ofi cial noul Pre-şedinte al C.I.C. în persoana dom-nului Bernard LOZÉ, la propunerea CE şi a Delegaţiei Franţei, urmare retragerii anticipate din funcţie a dl. Dieter SCHRAMM.

h) au fost anunţate schimbările intervenite în componenţa dele-gaţiilor naţionale, precum şi a comisiilor şi diviziilor C.I.C.

42

Faţă de cele prezentate şi de atmosfera din timpul lucrărilor, subliniem:

1. C.I.C. este o organizaţie internaţională foarte deschisă, receptivă la propunerile, fră-mântările şi preocupărilor dele-gaţiilor naţionale şi ale mem-brilor acestora;

2. C.I.C. sprijină desfăşurarea de evenimente vînătoreşti in-ternationale (practice, pe teren, schimburi profesionale, cul-turale, ştiinţifi ce, literare, muzi-cale, etc.).În acest context, apreciez ca

oportună preluarea unor practici din activitatea acestei organizaţii internaţionale deosebit de di-namice, pentru:

1. organizarea periodică a unor întîlniri de lucru a mem-brilor Delegaţiei României;

2. pregătirea corespunză-toare a participarii delegaţiei la ediţia următoare;

3. implicarea şi participarea cu ofertă vânătorească din partea Romsilva, la licitaţiile C.I.C. precum şi în programul de manifestări anuale pe comisii şi probleme;

4. implicarea şi participarea cu standuri la principalele târ-guri şi expoziţii de vânătoare din Europa (ex.: Viena, Salzburg, Budapesta, Dortmund, Madrid, Munchen, etc.);

5. intensifi carea lobby-ului pe plan intern şi internaţional în favoarea Romsilva, pentru promovarea viguroasă a inter-eselor economice şi de imagine ale acestei instituţi. În paralel cu lucrările propriu-

zise ale diviziilor, s-au organizat şi evenimente paralele pentru doc-umentare pe teren, evenimente care au trezit un real interes în rân-dul participanţilor, prin tematicile propuse: vizite pe câteva dintre numeroasele insule ale Croaţiei, unele locuite şi cu o intensă ac-tivitate economică în desfăşurare (viticultură, turism, pescuit ma–ritim, activităţi portuare) altele de-clarate arii protejate dar deschise publicului larg.

Croaţia ca ţară, deşi are o isto-rie veche şi încărcată, este totuşi

una dintre cele mai tinere naţiuni din Europa, iar forma geografi că, destul de ciudată de altfel, o face să aibă două faţete complet dife–rite, astfel: în partea de vest este celebra coastă mediteraneeană cu insule, acoperite cu vegetaţie tipică de arbuşti şi tufi şuri (numite maquis) dar şi cu viţă de vie. Aici sunt numeroase oraşe-port de tip veneţian, dintre care se detaşează „regina Adriaticii de est” -oraşul port Dubrovnik.

În partea de est, se afl ă câmpi-ile şi munţii, pe care se văd nume-roase fortăreţe medievale ce şi-au jucat foarte bine rolul în istorie. Tot aici se afl a şi capitala, oraşul Zagreb, care „împleteşte farmecul relaxat al sudului cu splendoarea imperială”. Valorifi când cu multă iscusinţă şi pricepere (turistică şi fi nanciară) peisajul, comorile is-torice, insulele, litoralul, marea, nevoia oamenilor de a găsi locuri liniştite pentru odihnă şi relaxare, Croaţia este pe cale să devină una dintre destinaţiile turistice foarte căutate ale Europei.

De-a lungul secolelor, agricul-tura a fost prioritatea locuitorilor. Astăzi, peste 8% din teritoriu este inclus în diverse arii protejate. Pe lângă vestitul Parc National Plit-vice, cu numeroase lacuri şi cas-cade, mai sunt protejate şi alte locuri deosebite, ca de exemplu Insula Kornati, insula Mljet, râul Krka. P.N.Plitvice este deja parte

a Patrimoniului Natural Mondial UNESCO. În anii *60 aici se turnau celebrele fi lme germane de tip western, cu indieni şi implicit cu căpetenia acestora Winnetou. Cele 16 lacuri sunt legate între ele prin cascade, formand un decor feeric, apt pentru decoruri de fi lm.

În anul 1991, puţin i-a lipsit „reginei Adriaticii” să nu dispară într-un morman de ruine. Totuşi destinul a vrut altfel cu acestă „bijuterie” medievală. Ragusa, aşa cum se numea la începuturi, Dubrovnikul de astăzi, a fost tot timpul un puternic centru co–mercial. Puterea şi bogăţia sa se refl ectă mai ales astăzi în arhitectura deosebită şi impozantă a bisericilor, mănăstirilor şi palatelor. Stilul arhitectural este gotic de tip veneţian. Cu toate că şi-a dorit, Veneţia nu a reuşit niciodată să-şi supună rivalul de pe malul opus al Adriaticii. Localnicii au făcut afaceri cu mai toţi mai-marii vremurilor lor, dar nu s-au vândut, rămânând fi deli făţă de ei, de familiile lor, de oraşul lor, de naţiunea lor. Astăzi oraşul Dubrovnik străluceşte mai tare ca niciodată-altădată. Este în centrul atenţiei lumii turistice, are audienţă colosală în acest domeniu şi mai ales, are cu ce se lăuda.

Cinste lor, croaţilor !

Ing. Petre Gărgărea

43

,,România va putea vinde surplusul de certifi cate de emisii de dioxid de carbon către statele interesate, în urma unei hotărâri adoptate de Executiv la sfârşitul lui aprilie“ a declarat ministrul economiei, Adriean Videanu. Acea-stă hotărâre stabileşte cadrul legal şi instituţional pentru dezvoltarea schemelor de investiţii verzi, scopul acestui act normativ fi ind o valorifi care cât mai efi cientă a surplusului de cantităţi de emisii de dioxid de carbon.

,,Pentru demararea negocierilor cu statele interesate de certifi catele României, se instituie un grup de lucru guvernamental format din reprezentanţi ai Ministerului Economiei, Finanţelor, al Mediului, al Afacerilor Externe, la care se adaugă reprezentanţi ai altor au-torităţi în domeniu.” - a precizat Adriean Videanu.

Certifi catele însumează 300 de milioane de emisii de dioxid de carbon, acestea urmând să fi e vândute în machete de câte un milion de tone.

Ministrul economiei a mai spus că negocierile pentru vânzarea certifi catelor vor fi demarate ime-diat după publicarea hotărârii respective îm Monitorul Ofi cial. Ţările benefi ciare sunt membre ale Protocolului de la Kyoto, cel prin care sunt stabilite limitele de emisii poluante, fi ind astfel vizate Japonia dar şi toate statele europene. Banii astfel obţinuţi vor fi folosiţi în investiţii de tehnologii nepoluante, gazifi carea cărbunelui, modernizarea şi reabilitarea gru–purilor energetice, investiţii în utilizarea surselor regenerabile de energie, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, introducerea autovehiculelor hibrid, şi electrice în transport, împă-duriri, managementul deşeurilor. Proiectele vor fi aprobate prin hotărâri de guvern.

,,Din punctul meu de vedere, este una dintre priorităţi , pentru că, pe lângă emisiile de dioxid de carbon în mod inefi cient, aşa cum se realizează în foarte multe dintre comunităţile locale, există şi o mare risipă fi nanciară… Pe întregul lanţ, de la producţie la încălzirea cetăţenilor, din evaluările noastre,

sunt aproape 500 de milioane de euro are se pierd.” - a explicat ministrul economiei.

Lemnul este considerat un produs de construcţii pentru dezvoltare durabilă.

Cu o civilizaţie milenară bazată pe utilizarea lemnului, dar care, în timp, a ajuns o furnizoare de cherestea, pierzând şi din importantul segment al producţiei de mobilă, România trebuie să adopte un nou tip de politică în privinţa acestei resurse valoroase şi regenerabile de care încă mai dispune. În acest sens, la conferinţa naţională ,,Lemnul - un produs de construcţii pentru dezvoltare durabilă“, organizată pe 12 mai de APCMR, la Romexpo, Asociaţia şi partenerii săi profesionali (ASFOR, APOCOR, ASI, CCIR şi Romexpo) au prezentat spre dezbatere următoarele probleme:

pădurile României - factor de susţinere a dezvoltării naţionale durabile situaţie fond forestier - exploatabilitate, planifi care, politici de industrializare a lemnului pentru construcţii a materialului lemnos politici de construcţii pentru stimularea locuinţelor din lemn poziţiile asociaţiilor profesionale vizavi de politicile guvernamentale realizări în România - oferta de structuri şi case de lemn şi izolaţii din fi bră de lemn şi materiale complementare pentru construcţii.

,,Într-o ţară în care suprafaţa împădurită este de 6.909 mii hectare şi în care, în anul 2008, s-au tăiat 85.730 de hectare, iar împăduririle au fost de 11.244 hectare, problemele unei structuri optime ale speciilor plantate în raport cu necesităţile actuale şi viitoare a constituit unul dintre subiectele ce vor fi larg dezbătute în cadrul conferinţei naţionale“ - a spus Claudiu Georgescu, preşedintele Asociaţiei Produ-cătorilor de Materiale pentru Construcţii din România.

Situl Natura 2000 ,, Hunedoara timişană” este în custodia ARPM Timişoara.

Agenţia Regională pentru Pro-tecţia Mediului (ARPM) Timişoara gestionează, începând din acest

an, zona Hunedoara timişană, parte din situl Natura 2000 în România, iar pentru derularea în bune condiţii a rolului de custode a depus un proiect pentru accesarea de fonduri comunitare nerambursabile din Fondul European pentru Dezvoltare Regională.

Declarat ca arie de protecţie specială avifaunistică, alături de cele 108 situri declarate la nivel naţional, situl Natura 2000 Hunedoara timişană este situat în judeţele Timiş şi Arad la o distanţă de 24,1 km de municipiul Timişoara şi 14 km de municipiul Arad şi se întinde pe o suprafaţă de 1536,7 ha , fi ind compusă din patru perimetre amplasate pe partea dreaptă a DN 69 Timişoara - Arad, în zona localităţilor orţişoara, jud. Timiş, Vinga, Şagu şi Hunedoara timişană din jud. Arad. Zona este importantă prin prisma speciilor avifaunistice, protejate conform legislaţiei internaţionale şi naţionale.

Situl corespunde unei regiuni de câmpie cu terenuri agricole şi păşuni aride, cu canale de desecare şi pâlcuri de salcâm, reprezentând habitatul tipic al vânturelului de seară (Falco vespertinus) şi al dumbrăvencei (Coracias garrulus), specii de interes conservativ global.

România trebuie să asigure implementarea reţelei ecologice Natura 2000, în conformitate cu prevederile Directivelor Uniunii Europene privind Păsările şi Habitatele, să pregătească măsuri relevante de protecţie pentru siturile de importanţă comunitară şi să asigure starea favorabilă de consevare prin aplicarea unor măsuri adecvate de management - protecţie.

Datele ofi ciale postate pe site-ul ONG Natura 2000 arată că pe teritoriul UE cu 27 de state, printre care şi România, au fost identifi cate nouă regiuni biogeografi ce. Între ţările membre şi candidate la UE, România deţine cea mai mare diversitate biogeografi că, repartizată în cinci regiuni biogeografi ce : continentală,care este cea mai comună, alpină în ţările cu zone montane, panonică,

ŞTIRIŞTIRI ŞTIRI ŞTIRI ŞTIRI ŞTIRI

44

care se găseşte în Ungaria şi în ţări-le vecine, pontică, care este doar în România şi Bulgaria, stepică, care se găseşte doar în România.

SUMMITUL DUNĂRII la Tulcea.Finalul lucrărilor Summitu-

lui Dunării a avut loc la Tulcea, astfel că ministrul mediului şi pădurilor a recomandat cu mult înainte primarilor din zonă să se gândească la proiecte de mediu pentru a atrage fi nanţări pentru această parte a ţării.

,,Pe mine mă veţi avea partener la această provocare.” - i-a asigurat dl Borbely pe primarii interesaţi de accesarea unor fonduri de dezvoltare regională.

Ministrul mediului şi pădurilor, Laszlo Borbely, consideră că judeţul Tulcea trebuie abordat special în programul Natura2000, având în vedere că 82% din suprafaţa sa este inclusă în program.

Natura 2000 a fost primul subiect ridicat de primarii din jud.Tulcea în timpul întâlnirilor cu ministrul mediului, ei fi ind nemulţumiţi că şi intravilanul loca-lităţilor face parte din program dar şi că nu a început încă procedura de acordare a compensaţiilor.

,,Cred că pentru judeţul Tulcea vom avea o altă procedură de abordare şi pentru că 82% din suprafaţa judeţului este inclusă în programul Natura 2000. Asta va comporta o analiză la nivelul ministerului. Acum nu mai avem cale de întors şi cred că este o problemă de management. Institutul Naţional Delta Dunării clarifi că printr-un studiu aceste zone. Aici, trebuie să vedem însă cum putem exploata pozitiv existenţa acestor arii. Am avut două discuţii cu Ministerul Agriculturii pentru a porni compensările ca în Uniunea Europeană” - a arătat ministrul mediului.

Comerţul ilicit cu specii rare se afl ă pe locul doi după trafi cul de droguri!

Comerţul ilicit cu specii pe cale de dispariţie este pe locul doi după comerţul cu droguri, la nivel mondial, a declarat intr-o conferinţă de presă Laszlo Borbely, ministrul mediului şi pădurilor.

,,La ora actuală, vorbim foarte mult despre mediu, dar facem foarte puţin.Am rămas siderat de o

statistică realizată la nivel mondial în care se spune că după comerţul ilicit de droguri, cel cu specii pe cale de dispariţie esten pe locul doi. Din punctul meu de vedere, subiectul biodiversităţii nu poate fi un business” a afi rmat ministrul.

SUPRAFAŢĂ FORESTIERĂ ÎN CREŞTERE, VOLUMUL DE LEMN RECOLTAT ÎN SCĂDERE.

Suprafaţa fondului forestier a înregistrat o creştere de 0,4l% la 31 decembrie 2009, comparativ cu aceeaşi dată a anului trecut, a informat INS.

Suprafaţa pădurilor reprezintă 97,5% din fondul forestier naţional, fi ind cu 0,4% mai mare faţă de 2008.

Volumul de masă lemnoasă recoltată, conform reglementărilor legale, s-a redus cu 1,1% faţă de 2008.

Suprafaţa parcursă cu tăieri de regenerare a pădurilor, efectuate în cadrul tratamentelor silvice pentru trecerea pădurii de la o generaţie la alta, a înregistrat o creştere cu 7,7 % faţă de 2008. Din această suprafaţă, tăierile rase - suprafeţe de pe care s-a recoltat în totalitate masa lemnoasă, reprezintă 4,1%.

În anul 2009, s-au realizat lucrări de împăduriri pe o suprafaţă de 10.962 ha, cu 2,5 % mai puţin faţă de anul 2008.

Vânzările la principalele produse forestiere au înregistrat faţă de anul 2008 scăderi la masa lemnoasă (minus 7,6%) şi la puieţi forestieri şi ornamentali din pepinierele silvice (minus 9%) şi creşteri la seminţe forestiere (plus 1,9%) şi fructe de pădure (plus 5,2 %).

Distribuţia fondului forestier pe regiuni de dezvoltare indică o concentrare într-o proporţie însemnată a acestuia în regiunile Centru (19,4 % din totalul fondului forestier) şi Nord-Est (18,3 %), urmate de regiunile de dezvoltare Vest (15,8 %), Nord-Vest (15,1 %), Sud-Vest-Oltenia (12,4 %), Sud - Muntenia (10,1 %), Sud-Est (8,5%) şi Bucureşti - Ilfov (0,4 %).

Cel mai mare volum de masă lemnoasă s-a recoltat în regiunea de dezvoltzare Nord-Est (29,9% din totalul volumului de masă lemnoasă recoltată), urmată de regiunea de dezvoltare Centru

(25,3%) şi într-o proporţie mai mică de regiunile de dezvoltare Nord-Vest (12,5 %), Vest (11,8 %), Sud-Muntenia / 7,5 %), Sud-Est (6,8 %), Sud-Vest-Oltenia (5,7%) şi Bucureşti - Ilfov (0,5 %).

Cele mai mari suprafeţe pe care s-au realizat lucrări de împăduriri s-au înregistrat în regiunile de dezvoltare nord-Est (21,3 %) din suprafaţa total împădurită) şi Centru (20,9 %), urmate de regiunile de dezvoltare Sud-Est (14,4 %), Vest (9,2 %) şi Bucureşti - Ilfov (0,2%).

Suprafaţa fondului forestier al României, reprezentând 27,6% din teritoriul Ţării se situează sub nivelul mediu al Uniunii Europene care este de aproximativ 36%.

POTECA TEMATICA ,,CALEA LUPILOR” DIN PARCUL NATIONAL RETEZAT A FOST INAUGURATĂ LA SFÂRŞITUL LUNII IULIE 2010.

Poteca a fost amenajată cu ajutorul voluntarilor organizaţiei şi rangerilor parcului prin programul Spaţii verzi, componenta arii natu-rale protejate.

Ecologiştii au montat trei panouri informative la Cârnic, Poiana Pelegii şi la Cheile Buşii. Aceste panouri conţin informaţii despre traseu, importanţa eco-logică a lupului, biologia acestuia, elemente de recunoaştere a ani-malului, urmele lupului, cât şi re-guli de vizitare a parcului.

Proiectul prin care s-a amenajat poteca Calea lupului are ca scop educarea publicului \n cunoaşterea acestui animal care trebuie protejat fi ind o specie de o importanţă ecologică deosebită, dar care, în timp a fost demonizată din motive de ignoranţă şi folclor.

Generaţiile viitoare trebuie să cunoască importanta ecosistemică a lupului - Canis lupus, să protejeze animalul şi să ajute la refacerea populaţiilor de lup din România.

Retezatul adăposteşte 1190 de specii de plante (dintre care 90 trăiesc doar aici), 185 de specii de păsări, 55 de specii de mamifere, cel mai întins lac glaciar (Bucura) şi cel mai adânc lac glaciar (Zănoaga). Relieful glaciar înconjurat de păduri vaste nefragmentate, cu frecvente trupuri de păduri virgine, este completat de cel carstic, bogat în grote şi peşteri.

46

Importanţa dezvoltării reţelei de drumuri forestiere

În România, spre deosebire de ţările dezvoltate din zona central europeană, reţeaua de drumuri forestiere este slab dezvoltată. Densitatea căilor de transport în pădure (drumuri forestiere, drumuri publice şi drumuri industriale) este în prezent de 6,2 m/ha, din care drumurile forestiere asigură 5,3 m/ha, în comparaţie cu 18-35 m/ha în ţările cu economie forestieră dezvoltată.

Din această cauză, având în vedere suprafaţa fondului forestier de 6.390.536 ha, putem considera că, în prezent este accesibilă la limita efi cienţei tehnice şi economice, doar 65% din suprafaţa fondului forestier, ceea ce reprezintă doar 4,2 milioane hectare.

Restul de aproape 2 milioane de hectare (35%) este suprafaţă greu accesibilă.

În aceste zone, lucrările silviculturale se execută cu difi cul-tate sau nu se pot efectua şi, în plus, prezintă un mare potenţial de risc prin faptul că nu se poate interveni efi cient la incendii, doborâturi de vânt, atac de dăunători etc.

Pornind de la situaţia şi consecinţele nefavorabile ale ac-tualei accesibilităţi a pădurilor, care se agravează cu trecerea timpului, strategia de dezvoltare a drumurilor forestiere ia în considerare o serie de etape şi obiective de realizat. Aceste etape trebuie în mod nemijlocit corelate cu programul lucrărilor silvice de îngrijire şi regenerare a arborete-lor prevăzute în amenajamentele

silvice, singurele în măsură să asigure redresarea etapizată a structurii, stabilităţii şi calităţii pădurilor.

Datorită situaţiei existente, una din componentele importante ale strategiei în silvicultură o reprezintă şi programul cadru de dezvoltare a accesibilităţii masi-velor păduroase. Acesta este şi motivul pentru care în proiectul Codului Silvic s-a prevăzut un capitol referitor la accesibilizare a bazinelor forestiere considerate inaccesibile ce se constituie în zone de resurse apreciabile care nu pot fi valorifi cate în cadrul circuitului economic.

Prima etapă ce se impune în cadrul strategiei de accesibilizare a fondului forestier, se referă strict la cele aproximativ 2,2 milioane hectare de pădure care, trebuie aduse în stare de accesibilitate existentă în prezent (asigurarea unei distanţe maxime de colectare de 2 km faţă de drumurile fores-tiere).

În această etapă ar trebui să se construiască 20.000 km de drumuri forestiere noi, care pot asigura un indice de desime de 9,3 m/ha.

În etapa a II-a obiectivul prin-cipal trebuie să fi e realizarea unui indice de desime de 13 m/ha, ceea

ce trebuie să corespundă unei distanţe medii de colectare de 0,7-0,9 km. Prin micşorarea dis-tanţei medii de colectare, creşte valoarea lemnului pe picior.

Această distanţă este consi-derată, în mod convenţional, ca fi ind optimă în momentul de faţă pentru România şi va fi posibil de asigurat în situaţia în care actuala lungime a reţelei căilor de acces în pădure se va dubla.

Realizarea acestei strategii de dotare a fondului forestier cu drumuri forestiere, necesită un important şi susţinut efort invenţional ţinând cont că în preţuri actuale construirea unui km de drum forestier nou, se ridică, în medie, între 250 şi 350 mii lei.

Pentru a fi puse în practică prevederile programelor de dezvoltare, o condiţie necesară o reprezintă existenţa surselor de fi nanţare, iar pentru a fi şi sufi cientă această condiţie, trebuie ca fondurile asigurate prin surse să fi e la nivelul necesarului.

Dezvoltarea în timp a căilor

forestiere de transport

Se poate aprecia că în anul 1930 începe, în pădurile din Muntenia,

CONSIDERENTE ALE DEZVOLTĂRII ŞI REABILITĂRII REŢELEI DE DRUMURI FORESTIERE

47

Moldova şi Transilvania, dotarea pădurilor cu instalaţii de transport, altele decât cele care au aparţinut imperiului austro-ungar.

Datorită inexistenţei practic a mijloacelor de transport auto,

până în anul 1930, s-a considerat ca fi ind extrem de efi cient transportul lemnului pe cale ferată forestieră, fapt ce a condus la dezvoltarea intensă doar a construcţiei doar a construcţiei de căi ferate forestier. Astfel în anul 1938 existau peste 3.500 km de căile ferată forestieră. Transportul pe drumuri forestiere era slab dezvoltat şi se executa aproape exclusiv cu vehicule trase de animale.

Naţionalizarea efectuată în anul 1948 a determinat trecerea pădurilor în patrimoniul statului, moment în care s-a trecut la planifi carea dotării cu instalaţii de transport.

Datorită organizării şi dezvoltă-rii producţiei interne de tractoare şi autocamioane, începând cu anul 1956 s-a abandonat construirea de căi ferate forestiere şi s-a trecut la dezvoltarea cu precădere a transportului pe drumuri forestiere.

S-au creat astfel premisele deschiderii uniforme a întregii suprafeţe păduroase printr-o reţea de drumuri forestiere bine studiată, acesta fi ind practic începutul fi nanţării lucrărilor de drumuri forestiere exclusiv din fonduri

asigurate de la bugetul de stat, conform planurilor multianuale de dezvoltare economică armoni-oasă a ţării.

Spre deosebire de ţările central europene, dezvoltarea intensivă a reţelei de drumuri forestiere în România a început mai târziu şi a avut o perioadă relativ scurtă situată între anii 1958-1987 când s-a construit majoritatea drumurilor forestiere.

Dezvoltarea reţelei de drumuri forestiere s-a iniţiat prin deschiderea marilor bazine forestiere în care se efectua plutăritul sălbatic sau dirijat, apoi s-a trecut la dezafectarea principalelor trasee de căi ferate forestiere şi transformarea lor în drumuri forestiere, această iniţiativă fi ind continuată până în prezent.

În anul 2010, la nivel naţional, mai este funcţională o singură cale ferată forestieră situată pe Valea Vaserului, în lungime de 52 km, menţinută din considerente şi turistice.

Construcţia drumurilor fores-tiere a fost concentrată iniţial în regiunile cu însemnate rezerve de masă lemnoasă, în care accesibilitatea era foarte redusă şi începând din anii 1970, a avut ca scop principal reducerea distanţelor de scos-apropiat a lemnului.

Construcţia de drumuri forestiere, datorită unei fi nanţări masive susţinute de la bugetul de stat, a cunoscut o puternică dezvoltare începând cu anul 1960, când ritmul anual de execuţie s-a situat între 800 şi 1800 km/an. S-a ajuns ca la sfârşitul anului 1980 reţeaua de drumuri forestiere să însumeze cca. 25.400 km. După 1980 acest ritm a scăzut vertiginos spre zero, până în anul 1989, datorită fi nanţării cu prioritate a altor obiective în cadrul industriei de exploatare şi prelucrare a lemnului.

Începând cu anul 1989, Centrala de Exploatare a Lemnului, care avea în gestiune drumurile forestiere, s-a reorganizat prin împărţirea patrimoniului în cadrul a trei regii autonome de exploatare a lemnului repartizate pe zonele

de vest, est şi sud ale ţării. Aceste regii au reluat timid fi nanţarea construcţiei drumurilor forestiere în condiţiile în care întreaga economie naţională centralizată făcea tranziţia spre economia de piaţă.

Tot în aceeaşi perioadă constructorul tradiţional, Trustul de Construcţii Montaj şi Reparaţii Braşov se reorganiza şi el, astfel că fostele sale antreprize deveneau societăţi comerciale de construcţii.

Toate aceste reorganizări, precum şi punerea bugetului statului pe alte principii, au contribuit la realizarea unui ritm foarte scăzut în construcţia drumurilor forestiere, lucrările începute în anii anteriori.

Prin H.G. nr. 15/1994, odată cu reorganizarea fostelor regii autonome de exploatare a lemnului în societăţi comerciale, drumurile forestiere au fost trecute în patrimoniul Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva.

Reţeaua de drumuri forestiere preluată la acea dată a însumat 32.111,8 km, din care în pădure 29.843,1 km.

În perioada 1994-2000 s-au pus în funcţiune 364,5 km drumuri forestiere cu sursă de fi nanţare exclusiv bugetară.

Până în anul 1989 şi încă 7 ani după aceea, fi nanţarea s-a realizat în exclusivitate de la

48

bugetul statului, având ca temei legal, după anul 1990, prevederile H.G. 740/1990. După anul 1989 s-au executat relativ puţine drumuri forestiere noi datorită limitării resurselor bugetare iar, în plus, ca urmare a producerii doborâturilor de vânt din noiembrie 1995, aceste resurse au fost dirijate timp de trei ani spre zonele calamitate în detrimentul altor zone din ţară ceea ce a determinat o dezvoltare neuniformă a reţelei de drumuri forestiere.

Astfel, prin H.G. nr. 534/1996 s-a aprobat efectuarea cheltuielilor necesare înlăturării efectelor calamităţilor naturale din judeţele Harghita şi Covasna, prin construirea a 29 drumuri forestiere cu o lungime totală de 75,8 km şi o valoare totală de 12 miliarde lei.

Datorită situaţiilor arătate, a fost necesar să se identifi ce surse alternative de fi nanţare care să poată asigura un ritm anual accelerat de construire a drumurilor forestiere care să facă posibilă într-un timp cât mai scurt atingerea unei densităţi a reţelei de drumuri forestiere de până la 9 m/ha.

Astfel s-a emis H.G. nr. 706/1996 şi Legea nr. 34/1996 prin care s-a aprobat constituirea

unui contingent la exportul de produse lemnoase, suma rămasă după deducerea cheltuielilor aferente urmând a fi folosită de Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva pentru construirea de drumuri forestiere noi, în vederea îmbunătăţirii continuie a accesibilităţii fondului forestier. Cantitatea aprobată (diverse sortimente – 120 mii mc) ar fi putut asigura construirea a cca 300 km drumuri forestiere noi pe an. Practic acţiunea nu a avut fi nalitate decât în mică măsură, din lipsa fondurilor necesare pentru punerea în funcţiune a capacităţii respective.

O revigorare a construcţiei de drumuri forestiere a început să se facă simţită o dată cu punerea în practică a prevederilor O.G. nr. 70/1999. Ordonanţa a pus bazele creării fondului extrabugetar pentru drumuri forestiere prin prelevarea unui procent de 10% din masa lemnoasă. În anul 2000 a fost mobilizată în acest fel o resursă fi nanciară reprezentând 326 milioane lei. Fondul extrabugetar, astfel obţinut, este singurul care s-a utilizat, până la apariţia Legii 46/2008 care a abrogat această sursă de fi nanţare pentru construirea

de drumuri forestiere noi, astfel că în perioada 2000-2007 s-au realizat 1238,5 kmn de drumuri forestiere noi şi 102 km reabilitări.

Tot prin O.G. nr. 70/1999 s-a prevăzut şi fi nanţarea constru-irii drumurilor forestiere în contrapartidă cu masă lemnoasă.

Prin ordinul comun nr. 75/269/2002 s-au aprobat „Nor-mele metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 70/1999 privind măsurile necesa-re pentru accesibilizarea fondu-lui forestier prin construirea de drumuri forestiere în perioada 2000-2010”, aprobată şi modifi -cată prin Legea nr. 653/2001.

Prin respectivele norme s-a prevăzut că valoarea masei lemnoase inventariate în bazinele inaccesibile, pentru compensarea lucrărilor de construcţii-montaj a drumurilor forestiere, se calcu-lează pe baza preţurilor medii obţinute de direcţia silvică în a cărei rază se situează obiectivul de investiţii în ultimele 6 luni începând de la data când a fost stabilit ofertantul câstigător. Valoarea astfel calculată repre-zintă baza de negociere pentru compensarea lucrărilor de con-strucţii-montaj a drumurilor forestiere.

În această modalitate de fi -nanţare s-au realizat cu mari difi cultăţi doar 216,8 km reţea de drumuri forestiere, deoarece la început, executantul trebuia să execute lucrările practic printr-o creditare, urmând ca recuperarea costurilor de execuţie să o facă abia după ce exploata şi valorifi ca masa lemnoasă alocată în contrapartidă.

În acest sistem s-au dovedit efi ciente doar câteva concerne puternice care aveau ca activităţi de bază atât exploatarea şi pre-lucrarea lemnului cât şi construcţia şi reparaţia drumurilor forestiere. Restul executanţilor au lucrat cu difi cultate au abandonat pe percurs execuţia.

Începând cu august 2004, această modalitate de fi nan-ţare a fost anulată prin O. G. nr. 82/19,08, 2004 care a stabilit ca sursă de fi -

Planul înclinat de la Covasna, afectat în 1995 de doborâturile masive produse

de vânt, este deblocat de muncitorii forestieri.

49

nanţare pentru con-struirea de drumuri forestiere, indiferent de deţinătorul fondului forestier pro-prietate publică, 10% din valoarea masei lemnoase vândute pe picior într-un an de producţie, care se varsă în contul constituit, cu oca-zia fi ecărei vânzări de masă lem-noasă şi 50% din sumele âncasate din chiria şi contravaloarea pier-derilor de creştere determinate de ex-ploatarea arborilor ânainte de vârsta exploatabilităţii, pen-tru terenurile închiriate şi scoa-se temporar din fondul forestier în condiţiile prevăzute de lege. Din fondurile constituite, conform acestei ordonanţe s-au realizat şi reabilitări de drumuri forestiere calamitate (102 km), prevedere care nu era inclusă în O.G. 70/1999. La data apariţiei noului Cod sil-vic, Legea 46/2008, a fost ab-rogată OUG 82/2004, aprobată prin Legea 514/2004.

Situaţia actuală privind fi nanţarea drumurilor forestiere

În prezent sursele de fi nanţare utilizabile sunt:

A. Pentru construirea, modernizarea şi reabilitarea drumurilor forestiere, sursele de fi nanţare se constituie astfel:

- sursa din alocaţii de la bugetul de stat (numai reabilitari) având ca temei legal H.G. nr. 740/1990, gestionată doar de Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva;

- sursa din fondul de dezvoltare, gestionată de proprietarii de păduri;

- sursa de împrumuturi externe garantate de stat gestionată de RNP-Romsilva pentru fondul forestier proprietate publică a statului (Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei şi Programul “Forestry” fi nanţat din credite ale Băncii Mondiale, care s-a fi nalizat în anul 2009);

- sursa din fonduri externe nerambursbile, gestionată de proprietarii de păduri, indiferent de forma de proprietate, pentru refacerea unor căi forestiere de transport distruse în urma calamităţii naturale (măsura 125b) ;

- sursa din fonduri constituite conform Legii 56/2010, privind accesabilizarea fondului forestier naţional.

Măsuri necesare privind dezvoltarea reţelei de drumuri forestiere

Execuţia de drumuri forestiere din România ar trebui să se facă în contunuare pe baza unei analize aprofundate asupra reţelei de drumuri forestiere atât în ce priveşte distribuţia densităţii pe zone, în scopul uniformizării acesteia, cât şi în ceea ce priveşte starea tehnică a acesteia. În momentul de fţă Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva are acest studiu fi nali-zat, privind dezvoltarea reţelei de drumuri forestiere în fondul forestier administrat de Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva.

Luând în considerare lungimea reţelei de căi de transport care străbat pădurile României rezultă în prezent o densitate medie de 6,2 m/ha, însă se constată că densitatea diferă mult dela o zonă la lata, având o valoare foarte mică în zonele de munte.

Atât durata de exploatere a majorităţii drumurilor forestiere câr şia singurei căi ferate forestie-re funcţionale care mai există în prezent sunt depăşite. Reţeaua de drumuri forestiere are o durată de exploatare medie de 30 de ani, iar starea ei este în majoritate rea.

La această stare tehnică a reţelei de drumuri forestiere contribuie şi circulaţia efectuată cu autovehicule cu tonaj sporit faţă de tonajul luat în calcul la dimensionarea sistemului rutier cu care au fost realizate cele mai multe drumuri forestiere.

Astfel s-a produs deteriorarea sistemelor rutiere în proporţie de 50-70% la drumurile forestie-re secundare şi de 30-40% la cele principale, cauza fi ind depăşirea capacităţii portante a acestora.

Se constată de altfel o tendinţă de creştere în trafi c a numărului de autovehicule de transport cu capacitate de 40t, ca o consecinţă a efi cientizării activităţii de exploatare a agenţiolr economici.

De asemenea se constată că, tot datorită acestei tendinţe, tablierele podurilor nu mai sunt în măsură să asigure rezistenţa necesară preluării sarcinilor sporite provenite din încălarea pe osie, aceasta fi ind afectată şi de deteriorarea în timp a şapelor şi hidroizolaţiei ceea ce a determinat afectarea tablierului de către apele de infi ltraţie.

Ca urmare a situaţiilor prezen-tate, trebuie fi xate obiective imediate care constau, pe de o parte, în creşterea densităţii reţelei de drumuri forestiere pe principiul efi cientizării activităţii de recoltare a produselor pădurii şi gospodăririi acesteia, iar pe de altă parte, oprirea tendinţei de scădere a indicelui de accesibilitate realizat, prin refacerea drumurilor forestiere afectate de calamităţi şi prin reabilitări şi modernizări.

Obiectivele de perspectivă urmăresc oprirea degradării stării tehnice şi de exploatere, precum şi reabilitarea drumurilor forestiere prin aducerea la parametrii necesari circulaţiei cu autovehicule de tonaj sporit.

În cadrul obiectivelor imediate, de cea mai mare importanţă este creşterea densităţii reţelei de drumuri forestiere, în condiţiile efi cientizării activităţii de recol-tare a produselor pădurii şi a gos-podăririi acesteia.

În cadrul obiectivelor de perspectivă este necesară efectuarea unor ample lucrări de reabilitare care să rezolve carenţele provenite din:

- afectarea de viituri a drumuri-lor de vale;

- sisteme rutiere, elemnte geo-metrice, poduri şi podeţe care nu mai corespund creşterii de tonaj a autotrenurilor forestiere moderne cu care se efectuează transportul de masă lemnoasă;

- degradări avansate ale podurilor şi podeţelor dalate produse atât la tabliere prin dis-trugerea hidroizolaţiilor, cât şi la infrastructuri, prin afuieli produse de viituri.

Ing. Ilie Dobre

50

PRIMA EDIŢIE A FESTIVALULUI HIPIC MANGALIA - 7 AUGUST 2010

REGIA NA IONAL A P DURILOR ROMSILVA DIREC IA SILVIC CONSTAN A

HERGHELIA MANGALIA

Organizeaz în perioada

07 – 08 august 2010 la

HIPODROMUL MANGALIA

„FESTIVALUL HIPIC MANGALIA 2010” Sâmb ta 07.08.2010 i Duminic 08.08.2010

Orele 10.00 – 19.00

Curse de Galop

Show de Pur Sânge Arab

Demonstra ie de s rituri peste obstacole

Demonsta ie de atelaje

Expozi ie de cai de ras

LICITA IE DE CAI DE RAS

51

În perioada 7-9 august 2010, la Mangalia, s-a desfăşurat prima ediţie a Festivalului Hipic Mangalia.

Evenimentul a fost organizat de Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva, Direcţia Silvică Con-stanţa, în tribună, afl ându-se, pe tot parcursul programului, dl. Valerian Solovăstru, directorul ge-neral al regiei.

Spectatorii, veniţi în număr mare, au avut ocazia să admire spectacolul excepţional oferit de caii Regiei Pădurilor.

Au fost prezentate publicului, peste 50 dintre cele mai valoroase exemplare de cai de la herghelii Romsilva: Nonius şi Pur Sânge Englez (Izvin), cai de sport (Jegălia), Gidran (Tuluceşti), Lipi-ţan (Sâmbăta), Shagya Arab (Ră-dăuţi), trăpaşi şi semigrei (Dor Mărunt), Pur Sânge Arab (Cislău şi Mangalia). La festival au participat şi crescători particulari din toată ţara, care au prezentat cai Firiza şi Percheron.

Din program nu au lipsit de-monstraţiile de galop şi trap, săriturile peste obstacole. De asemenea, Herghelia Mangalia a făcut o prezentare a cailor de vânzare.

Fo

tog

rafi

i: Ş

tefa

n A

ncu

ţa

52

De câteva săptămâni bune canicula bântuie România. Tem-peraturile zilnice, medii cresc şi alternează cu ploi torenţiale şi inundaţii care aduc numai pagube! Oamenii „se topesc” de căldură, iar alţii mai puţin rezistenţi iau calea spitalelor pen-tru a fi ajutaţi să se menţină în viaţă. Centre sanitare şi farmacii sar în ajutorul semenilor lor!...

... Dar ce fac plantele în această perioadă caniculară? Cum se apără ele de razele toride, nemiloase, ultraviolete ale soarelui? Ce căi evolutive au găsit în dezvoltarea lor pentru a se adapta acestui mediu ostil spre a supravieţui?

Haideţi, ca împreună, să dăm la o parte cortina necunoaşterii

să afl ăm comportamentul lor în situaţii de caniculă şi care este, în general, atitudinea lor faţă de căldură...

În fi ecare dimineaţă când soarele răsare, planta îşi de-schide stomatele frunzei, dioxidul de carbon (CO

2) din atmosferă

se infi ltrează în cuprinsul lor şi având deja la dispozi]ie apa intrată prin rădăcini - folosind energia razelor de lumină vizibilă se declanşează fotosinteza. Foto-sinteza este acel fenomen miracu-los care se poroduce în plantele verzi în două etape, fără de care viaţa pe pământ nu ar putea exis-ta, şi anume:

În etapa I-a - captarea ener-giei solare - a spectrului vizibil de

către clorofi la din frunze, energie care scindează molecula de apă în O

2 şi H; oxigenul se eliberează

în atmosferă, purifi când-o, fi ind deci esenţial pentru viaţa animală pe pământ.

În etapa a II-a utilizând dioxidul de carbon (CO

2) din atmosferă,

utilizând aceeaşi energie solară, Carbonul intră în combinaţie cu H şi Oxigenul şi este transformat în energie chimică - zaharuri sau hidraţi de carbon - care se depozitează în plantă în anumite părţi ale ei, fi ind folosite după aceea ca sursă de dezvoltare şi hrană, pentru planta însăşi ori pentru insecte, animale sau om.

În timp ce procesul de fotosinteză continuă ca un ci-

PLANTELE ŞI CANICULA

Noapte

Stomatelesunt

închise

Curba deschiderii stomatelorîn funcţie de intensitatea luminii

şi la o temperatură normală

Stomatelesunt

închise

Zi Noapte

În situaţii de temperatură ridicată, vreme caniculară sau secetă prelungită, stomatele se închid datorită lipsei apei. Această acţiune a frunzelor opreşte evaporarea apei din plantă dar şi intrarea dioxidului de carbon (CO

2) în frunză atât de necesar în procesul de fotosinteză - care nu mai poate continua, ceea ce duce la scăderea

producţiei agricole.

Magazin

53

clu industrial dintr-o uzină ce a fost deja declanşat - reacţiile chimice din interiorul frunzei la care se adaugă energia ra-zelor solare ve-nite continuu de la astrul ceresc, se pro-duce căldură - întocmai ca într-un reactor nuclear asemenea celui de la Cernavodă. În această situaţie pentru răcirea corpului frunzei, apa care umezea limbul ei începe să se evapore răcind frunza, iar dacă gradul de răcire nu este sufi cient, frunza îşi des-chide stomatele - o dată cu zorii zilei şi apa din interior se evaporă - deci transpiră şi răceşte frun-za - ca orice alt organism viu. S-a constatat că transpiraţia plan-telor răceşte uzual frunzele cu de la 30C la 50C, faţă de ambien-tul temperaturii aerului în zilele însorite. În climatele calde, în zona tropicelor, această răcoare a plantei poate ajunge la 80C făcând suportabile temperaturile ridicate.

Deci o primă măsură de a se apăra de temperaturi ridicate, pl-antele transpiră! Prin transpiraţie

se protejează frunzele, care altfel, ar putea fi atinse de temperaturi ridicate care în mod sigur îi pro-duce acesteia serioase stricăciuni.

Temperaturile ridicate sunt dăunătoare organismelor vii deci şi plantelor, din cauză că energia calorică schimbă forma constitu-tivă a proteinelor, coagulându-le, denaturându-le, şi atunci acestea nu-şi mai pot îndeplini funcţia lor de bază. Pe când proteinele ce-lulare servesc oriunde ca unităţi structurale sau ca enzime, dis-trugerea lor cauzează stricăciuni majore şi ireversibile în structura celulei şi metabolism. Situaţia este întocmai ca la albuşul de ou care, o dată pus în tigaie la prăjit, niciodată nu va mai putea fi re-cuperat să revină la starea sa coloidală - în stare de a da naştere unui pui!

Plantele, în general, au foarte largă marjă de funcţionare la dife-rite ranguri de căldură... Astfel, la latitudinea noastră medie a zonei temperate, plantele se pot dez-volta de la temperaturi în jur de

îngheţ (+40C) şi până la +400C. Acest grup de plante se numesc mezofi te şi ele pot suporta căldura normală a zilelor însorite de vară.

Atunci când observăm efectul stresului de căldură asupra plan-telor, o suplimentare a apei - udare - în acel moment devine inadecvată, planta fi ind în peri-col de deshidratare puternică o supraîncălzire. Ea are nevoie acum de de un alt răspuns la noul stres de supraîncălzire - şi în acest caz - planta încearcă să se apere singură! Acest mod de apărare constă în creşterea concentraţiei hormonului „abscisic acid” (ABA) care dă un răspuns dramatic la lipsa apei! ABA forţează închi-derea stomatelor frunzei acolo unde celulele guard au turgescenţa mică (lipsite de apă) oprind ca frunza să mai transpire şi înlătură prin acest procedeu pericolul unei desecări excesive a plantei - rezul-tatul oglindindu-se într-o parţială ofi lire a frunzelor plantei. Deci ofi lirea este un răspuns normal de apărare a plantei în caz de exces de căldură, de caniculă.

STOMATAStomata este o formaţiune de natură epidermică adaptată structural şi funcţional pentru asigurarea

schimbului de gaze dintre ţesuturile vii ale plantei şi mediul extern.Ea este alcatuită din două celule stomatice guard, între care se afl ă un spaţiu liber numit ostiolă, şi

una sau mai multe camere stomatice în jurul cărora există celule anexe.Prin ostiolă se realizează schimbul de apă şi gaze dintre ţesuturile plantei şi atmosferă.

Stomata închisă

care şi-a pierdut turgescenţa, prin evaporarea apei din plantă pe timp canicular sau secetă prelungită, iar planta se apără prin închiderea stomatelor ceea ce duce la ofi lire

Stomata deschisă

la maximum, ca urmare a turges-cenţei celulelor guard, situaţie în care schimbul de gaze din plantă şi mediul ambiant se face normal.

ostiolă

celuleguard

cloroplaste

54

–-

Câteva informaţii despre procesul de FOTORESPIRAŢIE

Închiderea stomatelor în tim-pul caniculei salvează plantele de la uscare, are însă şi consecinţe negative asupra fenomenului de fotosinteză.

Ştim că prin stomate iese oxi-genul moleculelor (O

2) rezultat

din folosire apei - proces benefi c pentru om şi toate vieţuitoarele, deoarece îmbogăţeşte atmosfera cu acest gaz care întreţine viaţa.

Prin stomatele deschise intră CO

2 (Dioxidul de Carbon) gaz pre-

lucrat, rezultat din respiraţia tu-turor petalelor şi în plus al proce-sului de ardere al combustibililor fosili - petrol, cărbune, gaz metan de către industrie - şi care însă în frunză prin fotosinteză este trans-format cu ajutorul energiei lumi-noase în carbohidraţi - ceea ce constituie o sursă viitoare de hrană pentru plante însăşi, animale, om sau insecte.

Dacă planta îşi comandă singură - datorită stresului de căldură - caniculei - închiderea tu-turor stomatelor - ea se salvează de la moarte prin uscare - dar procesul de fotosinteză încetează - deoarece CO

2 nu mai are posibili-

tatea să intre în frunză şi să consti-tuie materia primă pentru forma-rea hidraţilor de carbon - ducând la consecinţe economice nefaste - prin scăderea producţiei agricole.

Procesul chimic fi ind pornit în frunză sub impulsul continuu al luminii solare, din lipsă de CO

2,

stomatele fi ind închise, se pro-duce un fenomen ciudat!, pe care oamenii de ştiinţă l-au numit FOTORESPIRAŢIE.

DE CE?

Pentru că, după cum se ştie, Respiraţia este antagonică feno-menului de fotosinteză, astfel:

Stomată deschisă

Intră Iese

- În procesul de Fotosinteză CO

2 O

2

- În procesul de Respiraţie O

2 CO

2

Prin urmare în cazul când plan-ta este stresată de temperaturi ridicate şi îşi închide stomatele pentru a opri evaporarea în exces a apei, planta – din lipsă de dioxid de carbon (CO

2) conservă (O

2) şi

eliberează CO2, proces care, aşa

cum s-a spus, salvează planta de la uscare dar reduce efectul econo-mic - prin diminuarea producţiei agricole, dar şi faptul că elementul CO

2 şi O

2 - nu se mai produce pu-

rifi carea atmosferei ci, dimpotrivă el poluează eliminarea CO

2 - fapt

pe care populaţia îl resimte direct printr-un disconfort - caracterizat pe timp de caniculă a lipsei de aer.

Ce putem face noi, oamenii?

Să nu privim canicula ca un blestem! Ci să luăm măsuri de a nu tăia pădurile, de a mări suprafe-ţele cu vegetaţie în zonele verzi ale oraşelor, a mai reduce din be-tonarea aleilor, străzilor caselor etc. - care acumulează căldura solară ziua, iar noaptea o cedează ca un furnal în acţiune! A reduce consumul combustibililor fosili - într-un cuvânt a reduce polu-area, şi să lăsăm şi copiilor noştri - aşa cum ne lăudăm, dreptul la o planetă curată pentru a-şi duce şi ei viaţa în condiţii normale!

Ing. Ion MunteanuMembru fondator alAsociaţiei

Pensionarilor Silvici din România

55

Confederaţiile patro-nale şi sindicale, îngrijorate de creşterea numărului accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale, au decis să lanseze şi să propună spre dezbatere, atât guvernului cât şi celor interesaţi, Proiectul Strategiei Naţionale în Domeniul Sănătăţii şi Securităţii în Muncă. Această zi are o dublă semnifi caţie, este considerată a fi şi Ziua Comemorării victimelor accidentelor de muncă şi ale bolilor profesionale.

,,În acest fel, partenerii sociali înţeleg să îşi aducă contribuţia la dezvoltarea dialogului social precum şi la îmbunătăţirea situ-aţiei din România, ţară care se confruntă cu tragice accidente petrecute la locul de muncă şi cu creşterea alarmantă a numărului de îmbolnăviri din cauze profesio-nale, iar situaţia se deteriorează de la o zi la alta, pe fondul crizei economice” - a precizat Bogdan Iuliu Hossu, preşedintele CNS Cartel ALFA:

Acest proiect are ca obiective prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. În scopul îmbunătăţirii activităţii în materie de securitate şi sănătate în muncă sunt propuse cinci coordonate strategice care vizează reformarea întregului dispozitiv naţional de prevenire a riscurilor profesionale, respectiv abordarea unei politici de securitate şi sănătate în muncă şi reformarea sistemului educaţio-nal şi de formare profesională în materie de securitate şi sănătate în muncă.

ZIUA INTERNAŢIONALĂ PENTRU SĂNĂTATE ŞI SECURITATE LA

LOCUL DE MUNCĂ VA FI SĂRBĂTORITĂ ANUAL PE 28 APRILIE.

56

Casa ecologică. Un an fără energie din surse tradiţionale.

Nivelul emisiilor de dioxid de carbon pentru o casă ecologică este aproape zero, în timp ce o locuinţă obişnuită produce în medie opt tone de dioxid de carbon pe an- relevă concluziile unui experiment denumit ,,Eco Plus Home “ .

Conform unui comunicat transmis de Bosch România, experimentul Eco Plus Home din Bathurst – Canada a debutat pe 13 septembrie 2009 şi îşi propu-ne să demonstreze că o familie formată din şase persoane poate locui confortabil timp de un an, fără a consuma deloc energie produsă din surse care utilizează combustibili fosili. Testul a arătat că, până acum, nivelul emisiilor de dioxid de carbon ale casei ecologice este aproape de zero, în timp ce o locuinţă obişnuită produce în medie opt tone de dioxid de carbon pe an.

Obiectivul experimentului este să sublinieze că se pot construi case ecologice accesibile fi nanciar, utilizând tehnologiile existente deja pe piaţă şi fără a se face rabat la confort.

Casa experimentală este dotată cu o pompă de căldură, sistem termic solar şi instalaţie fotovol-taică fabricate de concernul Bosch,

toate echipamentele funcţionând cu energie fotovoltaică.

Se asigură un nivel optim de confort chiar şi în condiţiile climatice difi cile specifi ce iernilor din Canada, în timpul cărora temperaturile ajung la minus 35 grade Celsius.

Franciza este o afacere de succes pe timp de criză.

Franciza este o afacere testată care pe timp de criză poate aduce succes întreprinzătorilor- a declarat - pentru Agerpres - Constantin Anton, preşedintele Asociaţiei Române de Franciză.

,,Criza este un moment potrivit pentru a începe o afacere, iar sistemul de franciză oferă soluţii de business verifi cate şi cu succes cvasi garantat. De pildă, la o investiţie de 5000 de euro se poa-te obţine un profi t lunar de 10000 de euro în cazul unei francize pentru pariuri sportive. Profi turi frumoase se obţin şi în sectorul alimentar, de mare succes la români! “ a spus preşedintele ARF.

El a arătat că pentru sector, criza economică a fost o perioadă bună deoarece a ajutat la trierea francizelor, pe piaţă rămânând doar brand-urile adevărate, cu tradiţie şi succes.

În legătură cu piaţa locală, Constantin Anton a arătat că în momentul de faţă sunt activi circa 320–330 francizori şi masteri francizaţi, din care 61 % sunt venite din străinătate.

Aproximativ jumatate sunt pe servicii (management hote-

lier, curierat rapid, curăţenie, spălătorie auto) restul fi ind în sectorul alimentar şi turism. Există şi câteva francize pe producţie (metalurgie).

Românii sunt săraci, dar iubăreţi!

Mai bine jumătate dintre românii utilizatori de internet sunt îndrăgostiţi, iar trei sferturi dintre ei se îndrăgostesc de persoane ce au o situaţie fi nanciară similară cu a lor sau mai proastă, se afi rmă într-un studiu online realizat de GfK Romania.

Dragostea este fulgerătoare pentru internauţi, bărbaţii fi ind mai iubăreţi. Aceştia au tendinţa de a se îndrăgosti mai des la prima vedere decât femeile.

Peste 50% dintre repondenţi sunt îndrăgostiţi şi în prezent, iar persoana iubită poate fi întâlnită la serviciu, la şcoală sau printre prieteni sau cel puţin aşa afi rmă cei care au răspuns.

Utilizatorii de internet se îndrăgostesc din motive diverse, iar 33% pun pe primul plan legătura emoţională creată. Numai 9% declară că este important aspectul fi zic!

Pentru 79% dintre repondenţi zicala Dragostea durează trei ani nu este reală şi sunt convinşi că dragostea durează mai mult. Odată cu înaintarea în vârstă, sentimentul că sunt îndrăgostiţi creşte ca timp: dacă în adolescenţă durează câteva luni, la maturitate ajunge la peste zece ani.

PĂDUREA ŞI VIAŢA

publicaţie periodică de cultură şi informaţie silvică editată de

REGIA NAŢIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA

Realizare: Serviciul de presă al RNP - ROMSILVA:Rodica Ludmila Dumitrescu şi Cristian Becheru

Adresa: B-dul Magheru nr. 31, Bucureşti

Telefon: 021 - 317.10.05-int 267; Fax: 021 - 317.10.05-int. 236

Grafi că şi tehnoredactare: Jelea Carmen, Buzdugă Valentina, Pană Laura

Voinea Corina Ioana, Niculici Cristina, Chenic Doina

pag Pad. si Viata 2 2010care le are cu Statul Român şi de documentele care probează fap-tul că...

Documents

Transcript of pag Pad. si Viata 2 2010care le are cu Statul Român şi de documentele care probează fap-tul că...