NEWSLETTER NR.4 ``SMART-UP DIASPORA``

Cum arată antreprenoriatul în România

Credem cu tărie că economia românească are nevoie de antreprenori cuviziune, cu spirit de inițiativă și curaj, care inspiră comunitatea din jurul lor șicare au un impact progresiv asupra creșterii sustenabile a economieiautohtone.Forța poveștilor antreprenoriale aduce optimism și ne arată că secretulsuccesului în antreprenoriat stă în a nu te opri, în a nu înceta să identificisoluții.Astfel, vom începe o serie despre antreprenori vechi și noi, care contribuie laeducarea noii generații. Prin exemplele despre care vom vorbi vom oferi maideparte comunității de antreprenori ce se formează în cadrul proiectului nostruniște repere în timp și o serie de exemple contemporane de români care și-aucreat o reputație în afaceri. De cele mai multe ori, acești antreprenori au gustatdin cupa succesului, dar au și îmbrățișat valoarea eșecului. Aceste povești,unele mai putin cunoscute, le celebrăm în noua serie pe care o lansăm,mulțumindu-le în acest fel celor care au construit tradiția spirituluiantreprenorial românesc și celor care zi de zi mișcă economia României.

În această serie:Francisc Neuman, Nicolae Malaxa și Iulian Stanciu

Descendent al unei familii de evrei înnobilate de împăratul Franz Joseph,Francis Neuman s-a remarcat ca deschizător de drumuri în domeniulmaterialelor sintetice. În perioada uceniciei la Industria Agricolă Arădeană și laÎntreprinderea Textilă Arădeană (ITA), tânărul se declară interesat de„procedeul de fabricație, ca să cunosc bine mersul și felul producției. Pe urmă

Francisc von Neuman, Baron de Végvár(n. 1910, Arad, Austro-Ungaria, d. 1996, Naples, Florida,SUA)

Studii: Școala Specială pentru Textile din Anglia, ȘcoalaComercială din Hamburg

Profesia: economist și inginer textilist

Realizari: a fost primul producător de mătase artificială dinRomânia și a înființat echipa de fotbal ITA (UTA) din Arad

am făcut practică și în diverse birouri ale susnumitei întreprinderi, având astfelocazia să învăț contabilitatea și organizația unei întreprinderi”.Francisc s-a născut la Arad în anul 1910, tatăl său fiind Alfred Neuman, unantreprenor local. Copilăria si-o petrece în Arad, unde face și studiile. În anul1928 pleacă în Anglia pentru a studia ingineria textilă. După efectuareastudiilor în străinătate, revine în țară și urmează un stagiu de pregătire laFabrica de textile lucrând cot la cot cu muncitorii, iar la finalizarea acestuistagiu urma să preia conducerea fabricii. În anul 1935 după emigrarea unchilor

săi în Statele Unite șiCuba, Francisc preia toateafacerile familiei (fabricade spirt și drojdie și cea detextile). Pentruconducerea eficientă afirmelor familiei, FranciscNeuman (33 ani) avea unprogram bine stabilit. La 6dimineața intra pe poartaITA și vizita toate secțiile(uzina avea peste 7.000

de muncitori). La ora 8, pleca spre fabrica de spirt și drojdie, iar la 10 lua masacu conducerea firmei. La 11, se întorcea la ITA, iar după-masa, inspectasecțiile ambelor intreprinderi.

Odată cu preluarea afacerilor Francisc Neuman a început un proces demodernizare a acestora. Astfel la fabrica de textile (ITA) introduce sitemulBedaux prin care producția a fost urmărită zilnic, iar contabilitatea a avut la zidatele situației finaciare. Angajează ingineri din Germania, Austria,Cehoslovacia și Elveția. A construit o colonie întreagă de case pentru angajațicu creșă și grădiniță. A construit o cantină, unde angajații serveau masa zilnicîntr-o pauză de jumătate de oră. Astfel, a făcut din ITA cea mai renumită uzinăde textile în prelucrarea bumbacului și a devenit foarte popular printre angajați.

Din 1940, intreprinderile s-adezvoltat foarte rapid.Producția s-a dublat față de1938, iar pe lângădezvoltarea intreprinderilor,au crescut și condițiile de traia muncitorilor (creșa, căminede zi vestiare, dispensar,cantină modernă etc.).

Totuși, datorită situației politice și iminenței râzboiului următorii ani reprezintă olecție de supraviețuire atât fizică cât și din perspectiva derulării afacerilor,pentru baronul Neuman. După adoptarea legilor rasiale, Francisc își ia toatemăsurile de precauție pentru ca întreprinderile aflate în grija sa să nu fie„blocate sau preluate de către regimul de dreapta”. Informațiile existente îlindică drept unul dintre cei care s-a implicat în salvarea evreilor din Banat.Prietenia cultivată cu Maria Antonescu și Verturia Goga îl ajută să evitedeportarea în Transnistria. Baronul își pierde funcțiile de conducere, dar

păstrează o poziție de decizie prinnumirea unor oameni politici șiprieteni în consiliul de administrație

a celor două fabrici. Astfel, FranciscNeuman reușește să menținăafacerile de familie pe linia deplutire. Acesta găsește o serie desoluții salvatoare pentru a depășicriza materiilor prime, printre care șiredirecționarea produselor spreindustria de război, asumarea unor

comenzi militare, dar și introducerea bumbacului artificial în industria de textile.După război, ajuns inevitabil în vizorul comuniștilor, Francisc este reținutpentru un presupus sabotaj în 1945, eliberat, rearestat și din nou eliberat,petrecând în total 8 luni în închisoare. În august 1948, după naționalizareafabricilor sale, trece granița în Ungaria, de unde apoi ajunge în Elveția, la sorasa. Nu va reveni niciodată în România, dar numele său rămâne legat de UTAși de antreprenoriatul interbelic și postbelic din Banat. În 1996, se stinge dinviață, în New York.

ITA (Industria Textilă Arădeană) a fost naționalizată de autoritățile comunisteîn iunie 1948. ITA era una dintre cele mai moderne fabrici și mai mari din țară,fiind întreprinderea care a produs în premieră mătase. În 1975, UTA încă maifolosea tehnologia introdusă de Francisc Neumann cu câteva decenii înainte.În 1938, ITA obținuse un profit de peste 7 milioane de lei. În acea vreme, leulromânesc valora cât francul francez. În anii comunismului, UTA era unicafabrică din România care producea catifea reiată și a doua, după Bucureșticare avea linii de producție pentru prosoapele din frotir, iar materialele pentrulenjeriile de pat produse la Arad erau căutate în țările vecine. În decembrie1989, la UTA erau aproape 8.000 de angajați. În anul 2012, pe locul fosteifabrici se aflau un cartier de blocuri și o zonă industrială.

Cel mai important industriaș al României interbelice, Nicolae Malaxa, poartăun nume cu ecou până în lumea afacerilor de azi. Inginerul educat înGermania învață de tânăr căile de valorificare a tehnologiei incipiente.Nicolae Malaxa s-a născut în 1884 într-o familie de aromâni (greci) stabiliți înlocalitatea Huși în jurul anului 1818. Nicolae a urmat școala primară și liceul laBârlad. Beneficiind de sprijinul familiei, a efectuat studii superioare de ingineriela Universitatea Politehnică din Karlsruhe, Germania. Cariera antreprenorialăa lui Malaxa începe în forță în 1911, prin construirea și administrarea uneiprese de ulei, ce va deveni viitoarea Fabrică „Mândra”. La vârsta de 37 de ani,Malaxa era un inginer cu experiență, cu imaginație și un abil om de afaceri. În

Nicolae Malaxa(n. 10/23 decembrie 1884, orașul Huși, județul Vaslui – d. 1965,New Jersey)Studii: Facultatea de Chimie din Iași și UniversitateaPolitehnică Karlsruhe din Germania

Profesia: industriaș

Realizari: prima locomotivă românească (1928), primulautomobil românesc (1945)

Domeniu de activitate: industria construcțiilor de locomotiveși automotoare, industria de armament

haosul postbelic, inginerul își organizează prioritățile. Pe un teren situat laperiferia Bucureștiului, Malaxa a înființat la 3 august 1921 un atelier defabricare de material rulant. În acel atelier se reparau locomotive și vagoanede cale ferată, Malaxa extinzându-și afacerile în mod continuu. Nevoia derestauratori este acută, iar Malaxa umple golurile. Contractele semnificativeîncep să curgă, iar Malaxa contribuie la reconstruirea rețelei de infrastructură aRomâniei postbelice, la regândirea industriei petroliere, prin introducereațevilor întregi de sudură și la repunerea în funcțiune a industriei de automobile.În anul 1923, construiește din temelii (1923-1927) o uzină lângă Halta Titan. În1928, industriașul român beneficiază de prevederile unei legi prin care seîncuraja dezvoltarea industriei naționale. Astfel, el încheie în același an uncontract cu societatea Căile Ferate Române, pentru fabricarea unorlocomotive de concepție proprie românească, asumându-și riscuri suficient demari. Astfel, în 1928, Nicolae Malaxa produce prima locomotivă românească,devenită locomotivă diesel în anii ’30, precum și primul automobil românesc,cunoscut sub numele de „Automobilul Malaxa”. Realizările inginerului, cum arfi vagoanele atașate de locomotivă, vin unele după altele.

În anul 1933, în plină criză economică mondială, uzina „Malaxa” livralocomotiva cu numărul 100. Anii care au urmat până la începerea celui de Aldoilea război mondial au fost ani de mare succes pentru uzina „Malaxa”, care adevenit una dintre cele mai productive din țară, fiind apreciată și cunoscută înlumea întreagă. Producția cea mai ridicată a uzinei s-a realizat în anul 1935,când s-au fabricat 93 de locomotive Malaxa.Începând din anul 1939, uzinele Malaxa au fost în măsură să construiascătoate categoriile și tipurile de locomotive. Locomotivele de concepțieromânească erau dintre cele mai puternice din Europa la acea vreme și auavut un succes comercial răsunător la Târgul Internațional de la Milano dinanul 1940. Datorită succesului dobândit în construcția de locomotive la uzinele

Reșița și Malaxa, începând din anul 1930, în România nu s-a mai importatnicio locomotivă.În paralel cu producția de locomotive,Nicolae Malaxa construiește fabrica dețevi din oțel fără sudură, aplicând pentruprima dată pe continent procedeulamerican de laminare „Stiefel”. Între anii1937-1938, Malaxa a construit Fabrica demuniții de artilerie și armament în incintaFabricii de material rulant. Uzinele Malaxaau produs pe baza unui plan general deapărare a țării muniție de artilerie,armament și tanchete proiectate după oconcepție românească. În 12 ani(1928-1939), uzinele Malaxa au evoluatdintr-un atelier de reparat material rulantpână la dimensiunile unui concernindustrial de primă mărime în Europa.Uzina organizată de Malaxa, dupăplanurile proprii, era astfel concepută încât putea să-și schimbe rapidproducția industrială de serie, realizându-se astfel capacități pentru producțiade echipamente industriale, utilaje pentru industria chimică, petrolieră și altele.Malaxa a inițiat și implementat în România industriile: de aparataj pentrumaterial rulant (1939-1943); motoare Diesel (1935); transmisii mecanicepentru automotoare, inclusiv sisteme de comandă (1936-1937); tuburi de oțelfără sudură (1937); locomotive Diesel pentru CFR (1938); aparatură optică(1938).

Nicolae Malaxa s-a îngrijit și de problemele sociale ale muncitorilor,asigurându-le salarii mai mari decât în alte uzine, asistență socială și medicală,echipamente de lucru și masă la cantină.Malaxa a fost acționar și la uzinele Astra Arad, Unio Satu Mare, IOR București(Industria Optică Română), Uzinele și Domeniile de Fier din Reșița (UDR). Lasfârșitul anilor ‘30, din concernul Malaxa făceau parte, printre altele, uzinaFaur, uzinele Republica, Tohan Zărnești și Magazinele Unite de Fierărie dinGalați.Nicolae Malaxa a fost simpatizant al mișcării legionare și finanțator alaproape tuturor partidelor politice, inclusiv al Partidului Comunist Român. „Celmai mare realizator român în domeniul industrial” a avut veleități cameleonicedin punct de vedere ideologic și politic. Malaxa a fost caracterizat de colonelulFinogenov, şef al Misiunii Economice Sovietice în România, ca fiind un omgata să vândă România URSS-ului, dacă din această tranziţie ar putea obţineun profit. După 23 august 1944, cariera de antreprenor a lui Nicolae Malaxacunoaște un nou reviriment, însă doar unul temporar, determinat decolaborarea cu regimul comunist. Acest lucru a însemnat recuperarea unorobiective industriale care îi aparținuseră, însă acest lucru s-a întâmplat subatenta supraveghere a guvernelor comuniste. Malaxa a câştigat favorurileregimului comunist bazându-se pe statutul de persecutat al regimuluiAntonescu, un sprijin care i-a permis să transfere milioane de dolari în bănciamericane. În plus, i s-au dat compensaţii de aproximativ un milion de dolari,pentru profiturile pe care le-ar fi realizat în anii precedenţi, pentru fabricile carefuseseră confiscate de regimul Antonescu și nu fuseseră înapoiate până lacăderea acestui regim.În 11 iunie 1948 odată cu naţionalizarea, lui Malaxa i-au fost confiscate absoluttoate proprietăţile, care au devenit în timp entităţi simbolice ale luptei claseimuncitoare împotriva „exploatatorilor”. După acest moment, Malaxa este trimiscu o delegaţie comercială la Viena, iar acesta a rămas în străinătate și aemigrat ulterior în Statele Unite, stabilindu-se la New York. Malaxa a fostcondamnat la moarte în contumacie de regimul comunist pentru crime derăzboi, producţia de armament din timpul războiului fiind considerată în folosulagresiunii împotriva URSS şi de colaborare cu legionarii.După ce i se respinge iniţial dreptul de rezidenţă permanentă în SUA, acestaobţine într-un final cetăţenia, încearcă să creeze noi afaceri, dar se pare călipsa „comenzilor de la stat” nu i-a adus succesul scontat. Mai mult, după ceautorităţile americane îi află trecutul politic, Malaxa se află în pragul expulzării,mai ales pornind de la un memoriu al CIA adresat FBI la 11 mai 1948, în careerau devoalate multe afaceri necurate ale acestuia. În cele din urmă demersulautorităţilor americane nu a avut succes.Uzinele care i-au păstrat numele în istoria antreprenoriatului sunt redenumite„23 August”, „Republica” și „Faur”.

După anul 1989, moștenitorii lui Malaxa au solicitat statului român despăgbiride peste 310 milioane de dolari americani, în schimbul tuturor proprietăţilorconfiscate. În septembrie 2006, statul le-a emis titluri de despăgubire învaloare cumulată de 1.080 miliarde de lei, circa 360 milioane dolari americani,care au fost transformate în acţiuni la Fondul Proprietatea. Defalcat,despăgubirile au fost acordate astfel: 622,5 milioane lei pentru Uzinele Faur –fostă Uzina Malaxa, 384,7 milioane lei pentru Uzina Republica – fosta Uzinăde Tuburi şi Oţelării şi 73,3 milioane lei pentru Combinatul Siderurgic Reşiţa –fostele Uzine şi Domenii de Fier din Reşiţa.

Iulian Stanciu este CEO și acționareMAG și unic acționar Flanco șiNetwork One Distribution. Din grupul

Iulian StanciuDomeniu de activitate: comerț online

Cifra de afaceri: (2016) 3,12 miliarde lei

Firma: eMAG

eMAG mai fac parte Fashion Days, PC Garage, Depanero, Conversion șiSameday Courier. Iulian a învățat pe propria piele ce înseamnăantreprenoriatul încă de când era foarte tânăr.„Am început la sfârşitul anilor '90 în domeniul calculatoarelor, dar primele meletentative de a vinde ceva, de a face comerţ sau de a produce ceva au fostundeva pe la 13 ani. În '89-'90, erau calculatoarele Spectru, apoi erau HC90 şinu prea se găseau jocuri. Şi eu făceam nişte joculeţe de-astea simple. Atunci,memoria calculatorului era de 64 kilobiţi, apoi au apărut cu 128K. Iar primii 16Kerau pentru memoria video. Eu luam toată memoria video, o încărcam într-uneditor şi puneam numărul de telefon pe ea, desigur, era al părinţilor de acasă,dar aşa aşteptam să mă sune oamenii care copiau jocurile“. Când avea 22 deani și era student, vindea calculatoare dintr-un mic apartament de 40 de metripătraţi de pe bulevardul Magheru, din Capitală. Iulian a creat companiaAsesoft Distribution pe când era student în anul IV la Facultatea deCibernetică, de la Academia de Studii Economice din Bucureşti. Afacerile saleau cunoscut şi puncte de cotitură. Totuşi, antreprenorul a reuşit să treacăpeste obstacole. Primul milion de euro l-a făcut în jurul vârstei de 28 de ani.Susţine însă că toţi banii pe care i-a produs i-a investit în companiile sale.În 2009 a avut ocazia să intre în business-ul eMAG. Încântat de potenția-lulcompaniei, a acceptat provocarea. „La acea vreme, eMAG era o companiemică de comerț electronic orientată spre IT. Oamenii mi-au spus că suntnebun să părăsesc compania pe care o aveam, dar am avut visul de a depășifrontierele cu ajutorul tehnologiei. Am avut o viziune: că eMAG va fi într-o bunăzi o platformă unde oamenii ar putea cumpăra orice vor”. Stanciu a devenitdirector general. În luna iulie 2012, fondul de investiţii Sud African Naspers, cuafaceri anuale la nivel global de peste 5 miliarde de dolari în media, comerţelectronic şi internet, achiziţionează 70% din acţiunile eMag, iar Iulian Stanciuramâne în continuare managerul general al companiei.

În iunie 2014, ultimul dintre fondatorii companiei, Radu Apostolescu, arenunţat la acţiunile deţinute, respectiv 8,4% din acţiunile eMAG, acestea fiindpreluate de către Iulian Stanciu şi de grupul Naspers. Astfel Iulian Stanciudeţine 25,8% din eMAG, iar grupul Naspers 74,2%.

eMAG s-a extins pe piețele externe începând cu anul 2012, companiarealizând comerț online în Bulgaria, prin www.emag.bg, unde a ajuns rapid la ocotă de piață de 60%. Acestei extinderi i-au urmat cea din Ungaria, în 2013,unde eMAG are o cotă de piață de 10%, precum și cea din Polonia în 2014prin preluarea platformei locale Agito și transformarea sa în emag.pl. În anul2014, piețele externe au totalizat 10% din vânzările companiei. În 2016, eMAGa înregistrat 27.1 milioane de vizite pe site în luna iulie (reprezentând vizitelecumulate pe cele 4 piețe de activitate), din care 19 milioane de vizite pe site-uldin România. Numărul de angajați ai compaiei în 2016 (cumulat în cele 4 piețede activitate) a fost de peste 2000. Cifra de afaceri în 2016 (cumulat în cele 4piețe de activitate) a totalizat 2,4 miliarde lei.

Surse de finanțare afacere pentru antreprenori

Foarte mulți antreprenori la început de drum se lovesc deacest aspect, însă există câteva resurse la care poți apelapentru a obține finanțare pentru o afacere aflata la debut.

Iată doar câteva dintre aceste surse:

RO-CULTURASusținerea expozițiilor inovative cu bunuri culturalemobile restaurateProgramul: Mecanismul Financiar al Spaţiului Economic European 2014-

2021

Obiectivul Programului:

- reducerea disparităţilor economice şi sociale din spaţiul Economic

European;

- întărirea relațiilor bilaterale dintre statele donatoare și România

- consolidarea dezvoltării economice și sociale prin cooperare culturală,

antreprenoriat cultural și managementul patrimoniului cultural.

Solicitanţi Eligibili:Instituție publică de cultură care deține calitatea de proprietar sau deține un alt

drept real asupra bunurilor culturale mobile care urmează a fi restaurate,

clasate și expuse în cadrul proiectului.

Parteneri de proiect din România: (...) - societate comercială; - societatecooperativă;

Parteneri de proiect din statele donatoare: orice entitate publică sau privată,comercială sau necomercială, inclusiv organizații nonguvernamentale.

Activităţi Eligibile:- activități de restaurare și conservare a bunurilor culturale mobile;

- elaborarea și depunerea spre avizare a documentației de clasare a

bunurilor culturale mobile restaurate;

- activități de formare/dezvoltare profesională a membrilor echipei de proiect,

prin activități de instruire formală și non-formală, observare directă la locul

de muncă (job shadowing, mentorship etc.), vizite de studiu etc.;

- amenajarea de expoziții inovative, de bază sau temporare, a bunurilor

culturale mobile, inclusiv prin utilizarea noilor tehnologii;

- organizarea de programe culturale în legătură cu bunurile culturale mobile

restaurate;

- activități de cercetare a bunurilor culturale mobile restaurate;

- realizarea de prezentări specifice în cadrul unor evenimente științifice de

specialitate (sesiuni de comunicări, colocvii etc.);

- valorificarea științifică a bunurilor culturale mobile restaurate, de exemplu,

prin publicarea de lucrări științifice (articole, studii, cercetări etc.).

Alte activităţi decât cele de mai sus pot fi considerate eligibile dacă

solicitantul justifică necesitatea derulării lor în scopul implementării

proiectului în condiţii optime, respectând obiectivele și rezultatele

Programului.

Valoarea Grantului: minim 50.000 euro - maxim 130.000 euro.

Contribuţia Beneficiarului: 0%.

Status: Apel nelansat.Informaţii Suplimentare:https://www.umpcultura.ro/noutati_doc_907_anunt-privind-publicarea-spre-co

nsultare-publica-a-ghidului-solicitantului-pentru-apelul-2-sustinerea-expozitiilor

-inovative-cu-bunuri-culturale-mobile-restaurate-din-cadrul-programului-ro-cult

ura

Proiect cofinanţat prin Fondul Social European prin Programul Operaţional Capital Uman 2014 – 2020.

Asociaţia Patronilor şi Meseriaşilor Clujstr. Avram Iancu nr. 52 – 400083 Cluj-NapocaTel/Fax: 0264-430148, 0264-595793; 0364-408279, 0364-408280Email: apm@apm.ro, Web: www.apm.roInformații suplimentare: +40-732401142 (de Luni până Vineri în intervalul orar 09.00 - 15.00)sau la adresa de email cristina.pacurar@apm.ro .Urmărește-ne pe www.diaspora-start-up.ro, www.apm.ro, www.pimmiasi.ro, www.imm-arad.ro și pefacebook.Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau aGuvernului României.