Îngrijirea pacientului cu gastrită acută

1

MOTTO: ˝ Viața este scurtă.Arta este lungă, clipa fugitivă și experiența înșelătoare . ̋

2

Motivația

În ceea ce privește boala, am căutat îndeosebi să prezint o serie de date importante în legătură cu

debutul bolii, manifestările ei clinice. Cu atât mai mult au insistat asupra măsurilor de profilaxie,

măsuri pe care trebuie cu toții să le cunoaștem și să le aplicăm atunci când este vorba de

combaterea bolii.

Totușii, uneori, așa cum am făcut-o când m-am referit la diagostic și tratamentul bolii, am

menționat și unele lucruri care sunt în realitate de competența medicului și cad în sarcina

acestuia. Consider că și acesta vine înn sprijinul bolnavului, care va înțelege astfel mai bine

încrederea cu care trebuie să primească recomandările medicului.

Pe lângă un debut lent sau brusc, mai toate aceste boli se însoțesc de dureri abdominale,

balonări, tulburări de tranzit intestinal, grețuri, vărsături, inapetență și diferite și variate

fenomene generale , uneori foarte severe. În studiul acestei boli pe lângă factorul alimentar este

si nerespectarea unui regim de viață și de muncă rațional.

Fuga după realizările și împlinirile materiale pune pe plan secund respectarea unei conduite

sanitare în ceea ce privește nutriția organismului. Îngrijirea bolnavilor suferinzi cu gastrită acută

reprezintă o problemă care se poate rezolva mai puțin tratament medicamentos si mai mult

printr-un regim de viață igienico-dietetic, care este la îndemâna oricui.

3

Introducere

Identificarea cauzei unei boli și stabilirea diagnosticului bolii respective nu este, ca să zicem

așa, numai opera medicului. Într-o măsură foarte importantă, contribuie și trebuie să contribuie

la aceasta însuși bolnavul. În mod practic, de cele mai multe ori, dacă medicul se gândește încă

din primul moment la o boală sau la alta, acestea o face în urma datelor pe care i le furnizează

bolnavul despre suferința pe care o acuză. Când a început boala, cum a început, de ce semne s-a

însoțit si care este cuuza presupusă a fi determinată sau favorizată, sunt atâtea informații prețioase, pe care le comunică bolnava și de care medicul nu se poate lipsi, în nici un caz.

Aportul bolnavului la stabilirea diagnosticului, așa după cum vom vedea mai departe, nu se

oprește aici. Aceasta din cauză, printre altele, că cele mai multe boli, înainte de a le putea

eticheta ca atare, ne obligă la metode variate și complexe de explorare. Or, aceasta presupune,

de asemenea, bunăvoință și înțelegere care sunt de așteptat din partea bolnavului. Aceasta,

cuatăt mai mult cu cât în cazul bolilor digestive la care m-am referit , medicul este obligat să

apeleze, pe lângă clasicul examen obiectiv al bolnavului, și la o serie de investiggații, mai

laborioase, care nu se pot executa fără colaborarea cu bolnavul. Dar precizarea diagnosticului

diferitelor boli digestive reclamă o gamă variată de investigație, la care bolnavul trebuie să se

supună cu încredere. Odată cu un chimism gastric, cu un tubaj gastric sau odată cu diferite

examene coprologice (bacteriologice, parazitologice) cu care suntem maai mult sau mai puțin

obișnuiți, nu putem să renunțăm astăzi când beneficiem de pe urma unor metode noi și moderne

de explorare, la aportul important pe care acesta îl poate aduce la stabilirea diagnosticului bolilor

digestive.

În legătură cu examenele radiologice gastro-intestinale, de pildă (pe care înșiși bolnavul,

uneori, le solicită), trebuie să spunem că dacă este o greșeală să se abuzeze de acestea, o

greșeală nu mai puțin regretabilă se face și atunci când, ignorându-se un asemenea examen, ne

poate scăpa însuși diagnosticul bolii. Examele radiologice cele mai atente nu reușesc însă să

pună în evidență întotdeauna cauza bolii pe care o urmărim. De aceea, în asemenea situații, se

apelează la unele metode maicomplexe de explorare. Astfel, diagnosticul unor gastrite, nu poate

fi făcut fără o gastroscopie și chiar biopsie.

4

CAPITOLUL I

NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE

1.1 APARAT DIGESTIV

Tubul digestiv este alcătuit din următoarele segmente: gură, faringe (cu dublă apartenență),

esofag, stomac, intestin subțire, intestin gros.

Gura este porțiunea inițială a aparatului digestiv. Superior este limitată de bolta palatină, inferior

de planșeul bucal, lateral de obraji, anterior de buze și posterior se continuă cu faringele.

Cavitatea bucală esre căptușită cu mucoasa bucală.

Funcțiile pe care le îndeplinește cavitatea bucală sunt: funcția de masticație pentru formarea

bolului alimentar , începutul digestiei glucidelor sub acțiunea ptialinei salivare, funcția de

fonoție, funcția începătoare, funcția de aparare și funcția fizionomică.

Faringele este un organ care aparține aparatului digestiv dar și aparatului respirator. El se află

situat în partea posterioară a cavității bucale și se continuă cu esofagul. Este căptușit cu

mucoasă și bogat în țesut limfoid. În faringe se gasesc amigdalele palatine,amigdala faringiană

pe peretele posterior și amigdala linguală la rădăcina limbii, legate printre ele prin numeroase

vase limfatice și formând inelul limfatic Waldeyer.

Funcțiile faringelui sunt:funcția de conducere a bolului alimentar către esofag și funcția de

apărare împotriva infecțiilor,care pot pătrunde pe cale digestivă sau pe cale respiratorie.

Esofagul este un organ musculo-membranos tubular, care face legătura între faringe și stomac.

El începe de la nivelul vertebrei a 7-a cervicală (C7) în dreptul cartilajului cricoid și se termină

în dreptul vertebrei a 11-a toracale la cardia;este lung de 25-32 cm și are un calibru care variază

între 10 și 22 mm.Are trei strâmtori fiziologice: strâmtoarea cricoidiană, strâmtoarea de la

nivelul încrucișării cu artera aortă și cea de la nivelul cardiei. Esofagul este situat în mediastinul

posterior, venind în contact cu formațiunile situate aici. Ca structură esofagul este alcătuit din

trei straturi: la interior se află mucoasa, cu un epiteliu pavimentos stratificat; urmează tunica

mijlocie care este musculară și are două straturi-unul intern cu fibre circulare și unul extern, cu

fibre longitudinale; tunica externă este formată din țesutul conjuctiv lax, care se continuă cu

țesutul de susținere mediastinal.

5

Esofagul este un organ menit să facă legătura dintre faringe și stomac. Prin reflexul de

deglutiție, bolul alimentar trece din faringe în esofag; prin coronare nervoasă, musculatura

formează unde contractile care împinge bolul spre cardia; sfincterul cardiei se desface,

împiedicând și refluarea conținutului gastric în esofag.

Stomacul este un organ cavitar musculo-glandular, este segmentul tubului digestiv situat între

esofag și intestinul subțire. Forma lui este de pară, sau radiologic este văzut în forma literei „J”.

Structural stomacul este format din patru tunici: la interior se află mucoasa, apoi submucoasa,

musculoasa, iar la exterior este învelișul de seroasă peritoneală.

Din punct de vedere fiziologic, stomacul primește alimente și datorită funcției sale motorii, le

frământă, le amestecă cu sucul gastric si apoi le evacuează în duoden. Prin funcția secretoare,

stomacul intervine în digerarea țesutului conjuctiv și a proteinelor cu ajutorul acidului clorhidric

și al pepsinei. Mucusul gastric are un rol protector de prim ordin, apărând mucoasa de acțiunea

sucului gastric.

Intestinul subțire începe de la pilor și se termină la nivelul valvulei ileo-cecole. El are trei

segmente : duoden, jejun și ileon. Duodenul are forma unei potcoave. I se descriu patru porțiuni

:prima porțiunea ,bulbul duodenal urmează după pilor, a două porțiune , descendentă, a treia cea

orizontală, iar poțiunea a patra este ascendentă și se continuă cu jejunul formând duodeno-

jejunal. Duodenul este alcătuit din patru structuri: mucoasă, submucoasă, musculoasă, și seroasă

peritoneală. Fiziologic duodenul are două funcții: motorie și secretorie. Motilitatea duodenală

împinge chimul alimentar foarte repede în jejun(în câteva secunde). Secreția duodenală

elaborează secretină, enterokinoză și mucus.

Jejuno-ileonul este de calibru mic și umple cea mai mare parte a cavității peritoneale. Este

alcătuit tot din patru straturi. Funcția motorie este reprezentată de mișcări pendulare cu rol de

frământare și amestec al conținutului intestinal și de mișcările peristaltice cu rol de propulsare a

chimului intestinal. Funcția secretorie constă în elaborarea unor fermenți: erepsina și nucleo-

tidoza cu rol în digerarea proteinelor și a acizilor nucleici; lipaza intestinală; dizaharidele.

Funcția de absorbție se manifestă pe o foarte mare suprafață datorită vilozităților intestinale.

Odată cu principiile alimentare se absorb și apa, sărurile minerale și vitaminele.

Intestinul gros este segmentul terminal al tubului digestiv; el incepe de la valva ileo-cecală și se

termină cu anusul. Se distinge de intestinul subțire prin volumul lui mult mai mare și prin cele

trei benzi musculare longitudinale. Lungimea lui variază intre 1,5-3 metri. Intestinul gros este

6

împărțit în următoarele segmente: cecul, colonul ascendent, colonul transvers, colonul

descendent, colonul sigmoid și rectul. Fiziologic intestinul gros are funcții de motricitate,

secreție și absorbție. Motricitatea asigură progresia bolului fecal prin contracții peristaltice,

segmentare și prin contracții masive. Bolul fecal se adună în sigmoid; trecerea materiilor fecale

în rect duce la expulzarea lor prin actul fiziologic al defecației. Secreția intestinului gros se

rezumă la mucus. Funcția de absorbție este mai redusă și se exercită mai ales la nivelul cecului

și al ascendentului; se absorb apa, sărurile, vitaminele, glucoza. La nivelul rectului se pot absorbi

substanțe medicamentoase și apă, acestea ajungând în vena cavă inferioară.

1.2 Stomacul

Tubul intestinal primitiv are trei porțiuni: anterioară, mijlocie si posterioară. Stomacul ia naștere

din porțiunea anterioară.

Inițial, intestinul primitiv are o simplă structură tubulară, pentru ca pe urmă, spre mijlocul

săptămînii a-4-a să schițeze o ușuoară dilatare, care va fi viitorul stomac.Dilatația este fusiformă

și la începutul este orientată în plan sagital. Această dilatație începe să crească, lărgindu-se în

sens dorso-ventral. În următoarele două săptămani marginea dorsală a stomacului primitiv crește

mai rapid, prefigurând marea curbură gastrică. Pe măsură ce volumul stomacului primitiv crește,

se va produce rotația în sens orar cu 90 în jurul axului său longitudinal. Efectele acestei notații vor contribui la apatiția morfologiei gastrice viitoare. Marginea ventrală (mica curbură) se

deplasează spre dreapta, iar marginea dorsală(marea curbură)se va deplasa spre stânga. Ca

urmare a încheierii acestei notații, față din stânga va deveni fața dorsală a stomacului, iar cea

din dreapta va deveni fața dorsală. Înaintea producerii rotației, extremitatea cravială, și cea

cordală a stomacului erau situate în plan median. Ca urmare a rotației și creșterii inegale a celor

două curburii, porțiunea crevială (regiunnea fundică)se deplasează spre stânga și ușor cordal,

pe când porțiunea cordală(regiunea antero-pilorică) se deplasează spre dreapta și ușor în sens

cravial. După încheierea rotației stomacul își dobândește forma finală, cu axul lung al organului

situat aproape transversal față de axul sagital al corpului. Vagul stâng va asigura inervația feței

anterioare gastrice iar vagul drept inervația feței posterioare a stomacului.

1.3 Anatomia stomacului

Stomacul este ușor de recunoscut datorită formei sale piriforme, fiind cel mai proximal organ

abdominal al tractului digestiv. El ocupă cea mai mare parte a poțiunii subfrenice stângi,

denumită și loja gastrică. Capacitatea stomacului este evoluată la circa 1-1,5 l. Proximal

7

stomacul este atașat de esofag prin cardie, iar distal pilorul constituie limita cu duodenul. Cardia

nu are un sfincter anatomic individualizat, pe când pilorul este prevăzut cu un sfincter anatomic

evident. Joncțiunea esogastrică este relativ fixă, pe când cea pilorică este mai mobilă. Descriptiv,

rezervorul gastric are două mari porțiuni: una verticală-regiunea fundico-corporeală-și alta

orizontală-regiunea anteropilorică. Regiunea corporală cuprinde marea masă a celulelor

parietale, fiind limitată în dreatpta de mica curbură. Limita dintre corp și antru este marcată de

unghiul gastric, punctul unde mica curbură devine brusc din verticală,orizontală. Un alt unghi

important este unghiul lui His, format de fundul gastric și marginea stângă a esofagului.

Raporturile

Fața posterioară este parțial acoperită de lobul stâng hepatic, de diafragm și grilajul costal

stâng, iar o mică porțiune vine în raport direct cu peretele abdominal anterior. Inferior (cordal)

prin intermediu ligamentului gastrocolic, vine în raport cu colonul transvers iar posterior

raporturile sunt multiple cu pancreasul, capsula renală stângă, stâlpii diafragmului, vasele și

nervii din spațiul retroperitonial. Ligamentul gastrohepatic sau micul epiplan fixează mica

curbură de ficat, iar ligamentul gastrosplenic marea curbură de splină.

Constituție anatomică

Peretele gastric este constituit din patru straturi tisulare.Stratul seros- superficial este de fapt

mezoteliul peritoneului visceral, care se conectează la stomac printr-un strat subțire conjuctivo-

vscular.

Stratul muscular al stomacului este în mod particular foarte puternic, pentru a asigura pasajul

bolului alimentar. Musculoasa gastrică se costituie din trei straturi: unul superficial, al fibrelor

longitudinale, unul mijlociu al fibrelor circulare, (a căror condensare formează sfincterul piloric)

și unul profund, al fibrelor oblice sau plexiforme.

Submucoasa este groasă, fiind costituită dintr-un țesut conjuctiv fibrocelular, bogat în fibre

elastice si o importantă rețea arterio-venoasă profundă, în conexiune cu rețeua vasculară a

mucoasei.

Mucoasa este separată de submucoasă prin muscularea mucoasei, care este formată din fibre

musculare netede. Mucoasa este constituită dintr-un epiteliu unistratificat care repanzează pe un

corion vascular, lamina propria. Spre lumen epiteliu formează cripte la baza cărora se

învaginează profund in lamina propria, pentru a forma glande. Acestea se deschid în fundul

criptelor printr-o zonă îngustată, denumită coletul glandei, care este zona de regenerare și 8

proliferare mitotică. Epiteliu criptic superficial este constituit din celule mucoase juxtapuse și

lagate între ele prin punți de joncțiune apexiană. Mucusul secretat prin exicitază protejează

mucoasa de acțiunea acidității gastrice. El reprezintă componenta alcalină a secreției gastrice,

având rol de tampon al acidității. La nivelul cardiei tranziția între mucoasa esofagiană de tip

malpighian și cea gastrică unistratificată este bruscă. La nivelul mucoasei antuale criptele sunt

largi și mai profunde, iar glandele mai puțin dezvoltate și de tip mucus. Unghiul gastric este

considerat ca un punct anatomic delimitat între joncțiunea corporeo-antuală, fiind o demoreacție

între zona acido-secretorie a corpului gastric și zona muco și gastrino-secretorie antrului.

Limita de demarcație nu este netă, ea fiind variabilă de la un individ la altu si mai ales cu vârsta.

Zona de tranziție între cele două tipuri de mucoasă are tendința de a se deplasa cravial spre zona

proximală pe măsură ce subiectul înaintează în vârstă, la bătrâni putându-se extinde până la

câțivă centimetri de joncțiunea esogastrică. La nivel fundico-corporal criptele sunt numeroase,

scurte și mai înguste.

La nivelul glandelor fundice se găsesc două tipuri de celule principale:

-celule parientale, cele mai numeroase;

-celule peptice, răspândite în zona de bază a glandelor;

La nivel antral, criptele sunt înalte și înguste. Glandele antrale sunt scurte și tubular ramificate,

majoritatea celulelor fiind de tip mucus. Caracteristica citologică cea mai importantă este

prezență unui mare număr de celule endocrine. Celula G este cea mai cunoscută.Ea sintetizează

și secretă gastrina. În afara celulelor G, la ora actuală se mai cunosc șase tipuri de celule

endocrine, celulele D secretă somatostatină sau celule EC secretă serotonină. Biopsiile de

mucoasă gstrică arată următoarea distribuție cantitativă a divesrelor tipuri: celule parietale 13%,

celule peptice 44%, celule mucoase 40%, iar celule endocrine 3%.

Vascularizația

Stomacul este porțiunea cel mai bogat vascularizată a tubului digestiv. Irigația arterială a

stomacului este asigurată în principal de trunchiul celiac prin patru ramuri principale: arterele

gastrică dreaptă și stângă pentru mica curbură și arterele gastroepiploice dreaptă și stângă pentru

marea curbură. Irigația stomacului proximal poate fi suplinită în bună parte de arterele

diafragmatice inferioare și prin vasele scurte ce vin dinspre splină. Rețeaua anastomotică între

aceste artere este deosebit de bogată, fapt ce explică în practică deosebita rezistență a stomacului

9

la ischemie, el pâstrându-și vitalitaea chiar și în cazul ligaturilor chirurgicale ale tuturor celor

patru pediculi vasculari principali.

Inervația

Este intrinsecă (plexurile lui Meissner și Auerbach) și extrinsecă. Cea din urmă este asigurată de

parasimpaticul colinergic, reprezentat de nervii vagi, și simpaticul adrenergic, reprezentat de

nervii splanhinici.

1.4 Secreția gastrică

Stomacul este un organ cavitar cu două funcții secretorii: exocrină și endocrină. Funcția

exocrină este exprimată de secreția gastrică. Natura endocrină a secreției gastrice rezultă din

capacitatea unor celule specializate, localizate în diferite zone ale stomacului; de a secreta

substanțe cu proprietăți hormonale.

Funcțional și anatomic mucoasa gastrică este împarțită în trei zone: cardială, care se extinde pe

o distanță de 1 cm în jurul orificiul cardioesofagian; fundică (oxintică), ce se extinde la corpul

gastric; antrală.

Epiteliul gastric conține cinci tipuri de celule: celule epiteliale de suprafață care produc mucus;

celule istmice (de la gâtul glandelor gastrice) ce reprezintă celule stem precursoare pentru toate

celulele epiteliului gastric; celule parietale (oxintice) secretă acid clorhdric și factor intrinsec;

celule principale (zimogene) secretă pepsinogenul; celule endocrine, care secretă diverși

hormoni polipeptidici implicați în reglarea funcției exocrine a stomacului.

Mucoasa gastrică este acoperită de epiteliul de suprafață care realizează mici „depresiuni”

microscopice numite foveole, în care se deschid patru-cinci glande gastrice. Glandele gastrice

sunt distribuite pe toată suprafața mucoasei, dar forma și structura celulară diferă de la o regiune

la alta. Glandele cardiale reprezintă mai puțin de 5% din totalul glandelor gastrice și sunt

formate din celule epiteliale producătoare de mucus și celule endocrine.

Glandele din zona oxintică reprezintă 75% din totalul glandelor gastrice și includ în structura lor

mai multe tipuri de celule: celule istmice (epiteliale); parietale; endocrine în principal celule D.

Totalitatea celulelor producatoare de acid clorhidric costituie masa celulelor parietale . La

10

persoanele sănătoase, masa celulelor parietale este în medie 1,09 109 la bărbați și 0,89 109

la femei.

Glandele antuale sunt formate din celule epiteliale și endocrine în principal celule G

producatoare de gastrină și D în care se sintetizează somatostatină.

Funcția exocrină a stomacului este reflectată de compoziția sucului gastric: acid clorhidric,

pepsinogen, factori intrinsec, mucus, lipaza gastrică, apă și electroliți.

Sucul gastric este un amestec al produșilor de secreție a tuturor glandelor gastrice. În decurs de

24 ore, la om stomacul secretă 2-3 l suc gastric. Conținutul este reprezentat de 99,4% apă. Restul

de 0,6% este format din substanțe anorganice (acid clorhidric, Na, K, Ca) și organice (pepsina,

lipaza). Acidul clorhidric se găsește sub formă liberă și combinată; pH-ul sucului gastric este

1,5-2,5.

1.5 Semiologia stomacului

Interogatoriul:

Vârsta și sexul pot interesa în deosebi, pentru că boala ulceroasă apare în special la bărbați tineri(20-24 de ani) iar cancerul gastric este mai frecvent la barbați între 40-60 de ani. Profesiile

cu ore de masă neregulate, cu hrană rece, cu multe deplasări, care implică tensiune nervoasă,

tahifagie, dentiție dificitară, abuzul de alcool, de cafea, băuturiile prea reci contribuie la apariția

bolilor de stomac . Unele medicamente pot avea acține iritantă asupra stomacului. Acidul

acetilsalicilic, salicilatii, digitala, clorura de potasiu, cortizonicele, Fenilbutazona, Indocidul,

preparatele arsenicale. Trebuie sa se țină cont de prezența în antecedentele pacienttului a

tuberculozei, sifilisul, boli ale ficatului, ale căilor biliare, boli infecțioase.

Simptomele funcționale

1) Senzația de presiune, plenitudine sau balonare în regiunea epigastrică survine deseobi în

sindromul de dispepsie gastrică.

2) Durerea este cel mai des localizată în epigastru cu iradieri dorsale, în regiunea

retrosternală sau spre hipocondrul stâng ori drept; ea poate avea intensități variabile:

simplă jenă epigastrică, arsură, împunsatură violentă, transfixiantă. Un caracter important

al durerii este orarul în raport cu masa, al apariției sale. Așa încât ea poate apare înainte

de masă, în timpul mesei sau după masă.

11

3) Eructația înseamnă evacuarea pe gură a gazelor din stomac sau din esofagul inferior. Este

întâlnită mai des la persoanele nervoase, care mănâncă repede sau în aerofagie.

4) Regurgitația este refluxul alimentar ajunse în stomac. Ea este însoțită de senzație de

arsură retrosternală, numită pirozis survine mai ales la cei cu hiperaciditate.

5) Vărsătura înseamnă eliminarea bruscă pe gură a conținutului stomacal. Este un act reflex

cu punct de plecare în stomac, intestin, pancreas, căi biliare, căi urinare. Vărsăturile sunt

variabile ca frecvență, cantitatea, orar. Ele vor fi analizate din punct de vedere calitativ:

miros, gust și conținut.

6) Hematemeza este vărsătura de sânge. Bolnavul varsă sânge roșu-închis, cu cheaguri

deseori amestecat cu resturi alimentare. Se însoțește de semne generale: paloare, amețeli,

transpirații reci, palpitații, puls rapid, scăderea tensiunii arteriale, mergând până la șoc

hemoragic și exitus. Când sângele este în cavitatea mai mică și stagnează o perioadă în

stomac vărsătura este în “în zaț de cafea”.

1.6 Examenul obiectiv al stomacului:

1) Inspecția generală aduce informații asupra stării de nutriție a pacientului și asupra

tipului constituțional. Culoarea tegumentelor poate fi palidă (hemoragii) sau galben

palidă(cancer). Poziția pacientului poate fi caracteristică ghemuită (în crize dureroase),

cu pumnii comprimând regiunea dureroasă, poziție forțată (în ulcerul gastric penetrant).

2) Examenul cavității bucale arată starea danturii, afecțiuni ale mucoasei bucale și mai ales

aspectul limbii.

3) Inspecția stomacului interesează regiunea epigastrică, care poate fi bombotă sau

retractată.

4) Palparea se face pe stomacul gol sau nu prea încărcat, solicitând bolnavul să respire

liniștit și să nu contracte musculatura abdominală. Sensibilitatea poate fi difuză sau

localizată în anumite puncte.

5) Percuția poate furniza date asupra volumului gastric, a cavității de gaze sau asupra

localizării și dimensiunilor tumorile gastrice.

Examene complementare

1) Examenul radiologic se face administrând sulfat de bariu. Examinarea se face pe

nemâncate.

2) Tubajul gastric constă în introducerea unui tub în stomac pentru recoltarea sucului

gastric. Pentru aceasta se folosește sonda Einhorn tub de cauciuc lung de 1,5 m, gros de

12

3-5mm gradat din 5 în 5 cm, la un capăt tubul este prevăzut cu o olivă metalică cu mai

multe orificii. În afara de tubul Eihorn mai sunt necesare: o seringă de 20 ml, un stativ cu

eprubete numerotate, o taviță renală și substanțe folosite pentru excitarea secreției

gastrice.

Ca exitante este eficientă histamina pentru acid clorhidric și insulina pentru pepsină.

Înainte de executarea tubajului bolnavul trebuie să fie pregătit psihic. Tubajul se face

dimineața pe stomacul gol. Bolnavul stă la marginea patului în șezut, lasă capul pe spate

deschide gura mare, capătul sondei cu oliva umezită în prealabil se pune la baza limbii și

se împinge ușor înainte. Pacientul este sfătuit să nu respire adânc și să înghită la fiecare

înaintare a tubului. Când se ajunge la indicatia 45 la arcada dentară se consideră că oliva

este la nivelul cardiei. Se mai împinge tubul încă 10 cm și se începe recoltarea sucului

gastric.

13

CAPITOLUL II

PARTEA TEORETICĂ

GASTRITELE

2.1 Definiție

Gastritele sunt inflamații acute sau cronice, difuze sau focale ale mucoasei stomacului. Termenul

de gastrită a fost introdus în 1908 de Bronsoas. Gastrita este interpretată diferit de chimician,

endoscopist și morfopatolog. Conceptul s-a dezvoltat începând cu studiile histologice pe piesele

de rezecție gastrică. Prin introducerea examenului endoscopic și al biopsiei s-a produs o mutație

în diagnosticul gastritei. Criteriu histologic a devenit primordial pentru determinarea severității și a extinderi leziunilor.

Gastritele sunt boli care se manifestă printr-un sindrom de suferință gastrică și care pot fi

provocate de procese inflamatorii degenerative, metaplazice, alergice, care interesează mucoasa

și submucoasa stomacului. Termenul de gastrită nu se aplică numai în sensul strict de inflamație

a mucoasei gastrice, ci și într-un sens mai larg, astfel fiind denumite majoritatea suferințelor

gastrice, în afara celor din ulcerul și cancerul gastric. Se pune dignostic de gastrită atunci când

alături de semnele clinice evocatoare intervin și modificari morfologice directe sau semne de

alterare a mucoasei gastrice precum și modificari funcționale privind secreția de acid clorhidric.

2.2 Epidemiologie

Nu există simptome caracteristice gastritei. Majoritatea bolnavilor sunt asimptomatici. Incidența

și prevalența reală a gastritelor nu sunt cunoscute. Există înca studii ce prezintă aproximativ

prevalența bolii, întrucât bolnavii fiind asimptomatici nu sunt luați în evidențele medicale. În

țările industrializate gastrita este nouă la copii, în schimb în cele în curs de dezvoltare prevalența

este mult crescută. În țările occidentale, la adulții de peste 60 ani prevalența gastritei este de 50-

60%. În țările slab dezvoltate prevalența bolii, la populația peste 50 ani poate ajunge 100%.

2.3 Istoric14

De-a lungul anilor s-a propus o serie de clasificări ale gastritelor, pornindu-se de la criterii

clinice topografice, funcționale, imunologice, endoscopice, radiologice și etiologice.

În 1972 Whiteheod și colaboratorii săi descriu pe baza criteriului morfologic, două tipuri de

gastrită: gastrită cronică superficială și gastrită cronică atrofică, metaplazie intestinală.

Stuickland și Mekay(1973) utilizând doar criteriul topografic, identifică două tipuri de gastrită:

tipul A-gastrita cronică atrofică ce interesează corpul gastric și tipul B-gastrită cronică antrală.

În 1975, Glass și Pichumoni, recurgând tot la criteriul topografic , descriu tipul AB de gastrită

(difuză) ce interesează corpul și antrul.

Rekki și coloboratorii(1987) , folosind tot criteriul tapografic , descriu trei tipuri de gastrită:

Fenotipul A gastrită cronică atrofică localizată la corpul gastric, fenotipul B gastrită cronică

atrofică antrală și fenotipul AB gastrită cronică atrofică difuză (antru și corp) .

Coreea (1980 și 1988) pe baza criteriului etiopatogenic, identifică trei tipuri de gastrită: gastrită

cronică autoimună cu atrofie corporeală,gastrită cronică antrală hipersecretorie și gastrită cronică

multifocală indusă de factorii de mediu.

Yardley (1990) consideră că gastrita nu este o boală progresivă și pe baza metaplaziei

intestinale descriu urmatoarele tipuri: gastrită cronică atrofică tipul A cu metaplazie intestinală

atrofică tipul B cu metaplazie intestinală localizată la antru.

Cea mai spectaculoasă descoperire care a modificat concepțiile etiopatogenetice și terapeutice a

avut loc în 1983 și aparține autorilor Warren și Marshall.Aceștia au descoperit o bacterie

spiralată ce populează stomacul, cunoscută astăzi sub denumirea de Helicobacter pylori și care

reprezintă cauza principală a gastritei bacteriene.

După descoperirea bacteriei Helicobacter pylori, clasificările anterioare au fost revizuite și s-a

propus o clasificare patogenică și etiologică. Pentru unificarea tuturor elementelor (clinice,

endoscopice, histologice și etiologice) un grup de lucru format din specialiști în

gastroenterologie a propus în anul 1990 , la Congresul Mondial de Gastroenterologie de la

Sydney, o nouă clasificare a gastritelor cunoscută sub denumirea de sistemul Sydney de

clasificare a gastritelor.

15

Clasificarea Sydney cuprinde două comportimente: histologic și endoscopic. Din această

perspectivă: endoscopic și histologic (clasificare endoscopică și clasificare histologică). Nu

există o corelație perfectă între cele două compartimente.

Clasificarea endoscopică obligă la descrierea aspectului macroscopic al mucoasei gastrice.

Endoscopic , inflamația mucoasei gastrice se traduce prin: edem, eritem, friabilitate, exudate,

eroziuni plate și vanioforme. Se consemnează și aspectul pliurilor, atrofia mucoasei și punctele

hemoragice.

Clasificarea histologică rezultă din examinarea fragmentului de mucoasă gastrică biopsiată. ?

este acceptată clasificarea gastritelor acute și cronice.

Gastritele acute:

-gastrite erozive-hemoragice

-acută indusă de Helicobacter pylori

-gastrită flegmentoasă

Gastrite cronice:

-gastrită cronică indusă de Helicobacter pylori (tip B)

-gastritele chimice (tip C)

-de reflux

-antiinflamatoare

-alcool

-gastrită cronică atrofică cu metaplazie intestinală

-autoimună (tip A) cu anemie Biermer

-produsă de factori de mediu (fără anemie Biermer)

Alte tipuri de gastrite cronice:

-gastrite granulomatoase

-gastrita hiperplastică Ménétuier

16

-gastrita limfocitară

-gastrita euzinofilică

-gastrite infecțioase (altele decât cele produse de Helicobacter pylori)

Gastritele acute se caracterizează printr-o evoluție scurtă și infiltrată inflamator cu

polimorfonucleare neutrofile. Gastritele cronice sunt definite prin evoluție prelungită și infiltrat

cu mononucleare.

2.4 Etiopatogenie

Cauze care provoacă apariția gastritelor sunt foarte numeroase și după provienența lor,

recunoaștem factori exogeni și endogeni. Factori etiologici exogeni sunt de natură mecanică,

termică, chimică, alergică, infecțioasă. Masticația insuficientă datorită obișnuinței sau a unei

danturi deficitare, tahifagia, mesele abundente, alimentele voluminoase sunt factori de iritație

mecanică. Factorii termici intră în acțiune prin consemnarea alimentelor și a băuturilor prea reci

sau prea fierbinți. Un rol nociv îl au și anumite mâncăruri preparate cu prăjeli, unele conserve și

mezeluri, alimentele condimentate, alcool, abuzul de cafea, tutunul. Foarte multe medicamente

luate timp îndelungat sunt factori iritanți pentru stomac: salicilații, acidul acetilsalicilic,

Aminofenazona, cortizonicele, Fenilbutazona, Indocidul.

Factorii endogeni pot fi bolile infecto-contagioase și stările septice. Leziuni ale mucoasei

gastrice sunt constatate în uremie, în hipoproteinemii, în pelagnă, scorbut, în anemii biermeriene.

Anatomie patologică

În gastrita acută simplă se evidențiază macroscopic: o mucoasă congestionată, cu zone de

eroziune și cu mici hemoragii; o mucoasă cu pliuri îngroșate și acoperite cu mucus;

microscopic: vasodilatație și descuamări ale epiteliului superficial. În majoritatea cazurilor, o

gastrită odată instalată, persistă ca proces cronic evolutiv la început hipertrofic, apoi atrofic. În

unele situații cum ar fi anemia biermeriană, glandele gastrice dispar, păstându-se numai epiteliul

mucoasei. Gastritele acute sunt mult mai rare decât cele cronice.

Ele pot fi acute simple sau catarale, denumite de autorii francezi "embarros gastrique febrile",

flegmonoase (frisoane, febră, diaree, colaps, epigastralgii, perforație) , corozive, alergice,

hemoragice, erozive, (după aspirină, corticoizi, stresuri). Diagnosticul se stabilește endoscopic

prin gastrofibroscopie frecventă.

17

2.5 Gastrita acută simplă

Este cea mai obișnuită formă a gastritelor acute și apare în urma consumului de alcool în

cavități mari, după mese copioase, condimente sau mese grele(ciuperrci, moluște, grăsimi).

Simptomatologie

Dureri în epigastru, curând după masă însoțite de gust rău, grețuri, sialoree și vărsături, la

început alimentare, apoi bilioase sau mucoase.

Tranzitul intestinal poate fi nemodificat, dar pot surveni diareea sau constiația. Ca semne

generale se întâlnesc cefaleea, astenia, starea de indispoziție, inapetența și chiar repulsia pentru

mâncare.

Examenul obiectiv

Bolnavul este slăbit, cu pielea uscată și palidă. Limba este saburală, abdomenul este dureros la

palpare în epigastru. Câteodată apare și un herpes labial. Examenul suculu gastric arată o mare

cantitate de mucus , iar gradul de aciditate este variabil. La examenul radiologic se constată mult

lichid de hipersecreție, peristaltism exagerat sau hipotonie gastrică, spasm piloric; de regulă se

notează o întârziere în evocarea bariului.

Diagnosticul pozitiv

Se bazează pe datele clinice dar și ținând seama de apariția bruscă a simptomelor curând după

cauza provocatoare.

Diagnosticul diferențial

Se face cu gastritele acute din stările septice sau din bolile infecțioase, cu o colecistopatie

acută, o apendicită acută, cu debutul unei hepatite epidemice, cu unele intoxicații, cu vărsăturile

de natură central nervoasă. Uneori prima manifestare a ulcerului gastro-duodenal poate să

îmbrace aspectul gastritei acute. De asemenea trebuie amintite manifestările pe care le poate

avea o sarcină în primele săptămâni.

Evoluția

Gastrita acută simplă durează 2-5 zile, mergând spre vindecare. Gastritele acute neglijate sau

repetate pot evolua spre cronicizare.

18

Tratamentul profilactic

Constă în evitarea cauzelor care provoacă boala.

Tratamentul curativ

Are la bază în primul rând regimul dietetic. În primele zile se prescrie un regim hidric cu

ceaiuri de mentă, mușețel, tei și supe de zarzavat strecurate. După două zile se pot introduce

piureuri de legume, griș, orez, paste făinoase, lichide nu prea dulci, mere rase; ulterior în funcție

de evoluție se vor da lactate, ouă fierte, carne slabă fiartă, perișoare în aburi, budinci.

Tratamentul se poate începe cu încercarea de a provoca vărsătură pentru evacuarea

stomacului. Durerile vor fi calmate prin aplicarea unor comprese umede alcoolizate și prin

injecții cu Papaverină sau Atrofină. În caz de deshidratare se recomandă soluție clorurosodică

izotonică, subcutanat, sau soluții clorurate și glucozate în perfuzii intravenoase. La nevoie în

stările grave, cu hipotensiune se vor administra analeptice.

2.6 Gastrita acută erozivă și hemoragică

Gastrita acută erozivă se caracterizează prin ulcerații superficiale, făra a depăși musculara

mucoasei. Ea este cunoscută sub mai multe denumiri: gastrită acută erozivă, gastita acută

hemoragică, gastrita acută, gastrita acută de stres, acută indusă de antiinflamatoare

nonsteroidiene, gastropatia hemoragică.

Epidemiologie

În secțiile de terapie intensivă leziunile de stres apar cu o incidență de 80-100%. Dintre

acestea 10-30% dezvoltă hemoragie digestivă ocultă, iar 1-3% hemoragie severă ce necesită

transfuzie. Mortalitatea datorită leziunilor de stres, este de 5-7%. La copii decedați prin diferite

suferințe respiratori, meningoencefalite, septicemie, incidența leziunilor de stres este de 6,9%.

Gastrita acută medicamentoasă apare la 40% dintre bolnavii ce folosesc antiinflamatoaare. În

SUA, gastropatia indusă de antiinflamatoare nonsteroide este considerată cea mai frecventă

patologic secundară. Aproximativ 1,2% din populația globului foolosește zilnic

antiinflamatoare. Se estimează că în SUA aproxomativ 2600 dintre bolnavii cu poliartitrită

reumatoidă mor anual din cauza complicațiilor gastrice induse de antiinflamotoare.

Etiologie

19

Factorii favorizanții ai gastritei acute sunt:

-Medicamente (antiinflamatoare, prednison, fier, citostatice)

-Helicobaccter pylori

-Alcool

- Traumatisme locale

-Radiațiile X

-Substanțe caustice

-Refluxul duodenogastric

-Uremia

-Ischemia mucoasei

-Politraumatismele

-Intervenții chirugicale extinse

-Leziuni ale SNC –meningoencefalite

-Arsuri extinse

-Septicemia

-Șocul

-Insuficiennța respiratorie acută

-Insuficiența renală acută

-Insuficiența hepatică

Patogeneză

Dezvoltarea leziunilor gastrice acute presupune alterarea mai multor funcții și structuri ale

stomacului. Factorii etiologici enumerați interacționează cu diverse structuri ale mucoasei

gastrice.

20

Prostaglandinele secretate de musoasă au rol citoprotector, prin stimularea secreției de mucus

și bicarbonat. Antiinflamatoarele nonsteroidiene sunt recunoscute ca inhibitoare ale sintezei de

prostaglandine. Sunt interesate prostaglandinele din seria E și prostaciclina care joacă un rol

important în citoprotecție. Astfel acidul arahidonic este metabolizat pe calea hipooxigenazei din

care rezultă leucocitrine, substanțe vasoconstrictoare.

Bicarbonatul secretat de celule epiteliale din stomac și duoden asigură un pH alcalin la

suprafața epiteliului și neutralizează ionii de H .Factorii ce inhibă sinteza de prostaglandine

inhibă și sinteza de bicarbonat.

Mucusul gastric acoperă epiteliul, pe care-l protejează de agresiunile endoluminale. Are și o

slabă capacitate de a tampona H . Principala funcție este de a menține bicarbonatul la suprafața

epiteliului. Bicarbonatul și mucusul formează așa zisa barieră mucus bicarbonat.

Circulația sanguină-gastrică asigură troficitatea epiteliului. În stările de șoc, eroziunile gastrice

se datoresc în principal ischemiei mucoasei. Epiteliului mucoasei la personele sănătoase este

aproape impermeabil pentru substanțele din lumenul gastric. Turn-ovrul celulelor epiteliele este

de 3-5 zile. Replicarea celulară este inhibată de citostatice, radiațiile X și ischemie.

Radicalii liberi de oxigen generați în condiții ischemice, sub acțiunea medicamentelor

antiinflamatoare și a alcoolului, induc leziuni ale mucoasei gastrice.

Dezvoltarea eroziunilor gastrice presupune participarea acidului clorhidric și a pepsinei care

acționează pe o mucoasă lipsită de mijloace de apărare, prin participarea unuia sau a mmai

multor factori etiologici.

Morfologie

Eroziunile de stres se dezvoltă în primele 24 de ore. La început apar în stomacul proximal apoi

se extind distal spre antru. Ele rămân mai exprimate la fundusul și corpul gastric și sunt mai

persistente decât eroziunile datorate altor cauze.

21

Ulcerul Curling se caracterizează prin leziuni gastrice și duodenale. În duoden apare de obicei

o singură leziune, bine circumscrisă, greu de diferențiat endoscopic de ulcerul duodenal cronic.

Ulcerul Cushing este mai adânnc și deseori apare ca leziune gastrică solitară.

Gastrita acută medicamentoasă se manifestă prin eroziuni multiple, localizate în toate zonele

stomacului. Uneori este afectat și duodenul-gastroduodenită acută. Sunt acoperite cu cruste

hematice, sângerează ușor la stingerea cu endoscopul.

Gastrita alcoolică interesează mai frecvent antrul. Mucoasa este hiperemică, friabilă cu

hemoragii și edem. Histologic, eroziunile acute nu depășesc musculara mucoasei. Ulceul de

stres depășește musculara mucoasei, este lipit de țesut de granulație și reacție fibroasă în jur.

Imaginnea histologică are unele particularități, în funcție de etiologie. Gastrita medicamentoasă

se caracterizează prin vasodilatație, edem, număr redus de celule inflamatorii.

Gastrita etanolică se manifestă histologic prin hemoragie subepitelială, vasodilatație, edem și

număr redus de celule inflamatorii.

Tablou clinic

Simptomele gastritei acute erozive constau în durere epigastrică, grețuri și vărsături. Există și

bolnavi asimptomatici. Cei care folosesc antiinflamatoare prezintă manifestări dispeptice care nu

se corelează totdeauna cu severitatea eroziunilor.

Hemoragia digestivă superioară este o manifestare comună a gastritelor acute, expresia așa

zisei gastrite hemoragice. La majoritatea bolnavilor hemoragia este ocultă, evidențierea sa

presupânâd examene de laborator speciale. Alteori hemoragia poate fi dovedită în aspiratul

gastric. Anemia feriprivă, în special bolnavii reumatici se folosesc amtiinflamatoare, poate fi

datorată și gastritei erozive. La bolnavii cu eroziuni de stres, tabloul clinic este dominat de

manifestările bolii de bază.

Diagnosticul

Obiectivarea eroziunilor acute și a ulcerului de stres se poate face numai dacă examenul

endoscopic se efectuează în primele 6-7 zile de la apariție. Acestea se dezvoltă în primele 24 de

ore de la intervenția factorului de stres sau de la administrarea de medicamente antiinflamatoare.

În câteva zile se pot vindeca, dat fiind turn-overul de 3-5 zile al celulelor epiteliului gastric.

Examenul endoscopic este suveran în diagnosticul gastritei acute erozive. Se pot aprecia

numărul eroziunilor, extinderea (stomac, duoden) și "stigmatele" hemoragiei. Eroziunile gastrice 22

apar acoperite de cruste hematice sau de fibrină. Mucoasa este congestionată, edemațiată și

friabilă la atingerea cu endoscopul.

Histologic se precizează substratul modificărilor constate endoscopic (eroziuni inflamatice de

tip acute) .

Examenul radiologic standard are sensibilitatea și specificitatea scăzută. În dublu contrast

permite evidențierea unor "pete de bariu" ce corespund eroziunilor gastrice.

Evoluție și complicații

Evoluția eroziunilor de stres este în interdependența cu factorii etiologici. Gastrita erozivă

medicamentoasă și alcoolică se vindecă intreruperea consumului de alcool, uneori chiar fără

intervenție terapeutică. La 10-30% dintre bolnavi cu eroziuni de stres netratați apare hemoragia

digestivă; din aceștia 1-3 % necesită transfuzie. Hemoragia apare la început la aproximativ 3-4

zile de la apariția eroziunilor.

Eroziunile de stres se complică cu hemoragia digestivă într-un procent ce variază în funcție de

numărul factorilor etiologici neprezentați de bolnav. Când este un singur factor, hemoragia apare

la 9,1% , asocierea a doi factori induce această complicație la 20%, iar când sunt trei, mai mult

de 40% dintre bolnavi fac hemoragie digestivă superioară.

Prognostic

Prognosticul gastritelor medicamentoase și alcoolice este bun. În cazul eroziuniloe de stres

evoluția leziunilor gastrice se corelează cu factorul estiologic. Apariția hemoragiei digestive

agravează și prognosticul bolilor de bază.

Tratament

Tratamentul gastritelor acute erozive presupune excluderea factorilor etiologici . Tratamentul

propriu zis se adresează verigilor patogenice ale bolii. Prostaglanndinele 4 200 microg/zi

administrate pe cale orală sub formă de tablete sau suspendate în apă sunt recomandate mai ales

în gastrita postmedicamentoasă.

Sucralfat 4 1g/zi pe cale orală stimulează secreția de mucus.

23

Blocanții receptorilor H2 s-au dovedit eficienți mai ales în gastrita cu hiperaciditate-ulcerul

Cushing. Inhibitorii pompei de protoni sunt cei mai eficenți în tratamentul și profilaxia

gastritelor acute.

Profilaxia eroziunilor de stres se face la toți bolnavii internați în secțiile de terapie intensivă.

Aspirația gastrică, introducerea prrin sondă a 30-60 ml antiacid(la 1-2 ore) și menținerea pH-

ului interogastric peste 3,5 reprezintă cea mai eficintă posibilitate de profilaxie a eroziunilor de

stres.

2.7 Educația sanitară a pacientului cu gastrită acută

Asistenta medicală va informa și va educa pacientul cu gastrită acută să se respecte

următoarele:

-să aibă un regim alimentar echilibrat și complet , bogat în carne, în verdețuri,ouă, lactate,

fructe.

-să evite consumul de alimente ce pot dăuna mucoasei gstrice

-să evite administrarea de medicamente în surplus

-să aibă o igienă orală corectă

-să evite stresul și factorii dăunători sistemului nervos

-regim alimentar complet și bogat , alimentație variată și echilibrată ,cu mese fracționate,

conținând toate principiile alimentare

- pacientul cu gastrită acută va fi dispensarizat, urmând tratamentul medicamentos recomandat și

prezentăndu-se la controale clinice și de laborator

-repaus la pat în perioadele dureroase cu limitarea efortului fizic

-evitarea consumului de băuturi carbogazoase, cafea, alcool

-evitarea fumatului și a alimentelor afumate

2.8 Gastrita acută produsă de Helicobacter pylori

Gastrita acută Helicobacter pylori pozitivă este definită ca o inflamație acută cu debut brusc al

simptomelor, datorată infecției primare cu Helicobacter pylori.

24

Epidemiologie

Deși prevalența gastritei cronice induse de Helicobacter pylori este foarte ridicată,

manifestările clinice ale gastritei acute sunt rar diagnosticate.

Există două explicații: numai un număr mic de bolnavi cu episod acut sunt investigați și pentru

Helicobacter pylori, majoritatea persoanelor cu infecție acută având manifestări clinice minime.

Epidemiologia gastritei acute Helicobacter pylori pozitivă este de tip "iceberg".

Patogeneză

Manifestările clinice și morfologice se datoresc factorilor de virulență ai bacteriei. Aceștia

sunt împărțiți în două categorii: factori care favorizează colonizarea stomacului, factori ce induc

leziuni tisulare.

Motilitatea bacteriei prin gelul mucusului gastric se datorește formei spiralate și prezenței

flagelilor la o extremitate a sa.

Ureaza este o enzimă secretată de bacterie și conține nichel. Cu ajutorul ureazei, bacteria

hidrolizează ureea în amoniac și apă. Amoniacul, prin pH-ul alcalin, crează în jurul bacteriei

condiții optime de multiplicare. Fără urează bacteria nu poate crește la pH sub 4.

Hipoclorhidria tranzitorie este consecința infecției acute. Mecanismele prin care apare nu sunt

cunoscute. Se presupune că ar fi datorate:

a) lipopolizaharidelor bacteriene

b) citokinelor eliberate din mucoasă

c) amoniacului

În infecția acută, aclohidria apare în perioada 8-39 de zile de la ingestia bacteriei. După

aproximativ 74 de zile, pH gastric revine la valorile normale. Este posibil ca inițial, secreția

acidă bazală să crească, urmând o perioadă prelungită de aclorhidrie.

Aderența la celulele epiteliului gastric se explică print-un trofism specific al bacteriei față de

acest țesut și se realizează prin intermediul unor receptori carbohidrați situați pe celulele

epiteliale.

Lipopolizaharidele sunt o familie de glicolipide prezente în "anvelopa"bacteriilor gram-

negative.25

Prin aceste componente, Helicobacter pylori are efect citotoxic care : inhibă sinteza de mucus,

afectează integritatea celulelor și stimulează sinteza de pepsinogen. Alte mecanisme de acțiune:

stimulează producerea de citokine și posedă proprietăți endotoxice.

Helicobacter pylori secretă o serie de substanțe cu proprietăți chemotactice acre conduc la

infiltrarea mucoasei cu polimorfonucleare neutrofile și mastocite.

Morfologie

Endoscopic gastrita acută se manifestă prin: congestie parceară mai frecventă în antru uneori

eroziuni acute. Histologic, elementul definitoriu, este infiltratul cu polimorfonucleare neutrofile.

Infiltratul cu neutrofile se corelează cu hipoclorhidria.

Tabloul clinic

Manifestările clinice în infecția acută cu Helicobacter pylori pot lipsi sau sunt minime.

Simptomele sunt nespecifice și constau în: grețuri, vărsături, durere epigastrică. Bolnavii sunt

afebrili.

Diagnostic

Diagnosticul gastritei acute cu Helicobacter pylori pozitive se face pe baza examenului

endoscopic, histologisc și prin evidețierea bacteriei.

Evoluție și complicații

Simptomele se remit și spontan în câteva zile sau 1-2 sâptămâni. La bolnavii tratați cu

antibiotice gastrita se vindecă, iar bacteriia este eradicată. Gastrita netrată cu antibiotice poate

evolua spre gastrită cronică.

Tratament

Tratamentul specific al gastritei bacteriene acute constă în administrarea de antisecretoare și

antibiotice. Simptomatic se pot administra prokinetice (pentru vărsături).

În cazurile severe cu vărsături exprimate, alimentația orală poate fi suprimată pentru 1-2 zile.

26

2.9 Gastrita flegmonoasă

Este o entitate rară, ce apare mai frecvent la bolnavi cu imonodeficiență (SIDA, tratați cu

citostatice, transplant de organe, alcoolici, vârstnici, tratați cu antiinflamatoare nonsteroidiene).

Etiologie

Boala apare mai frecvent după reacții gastrice, traumatisme (în timpul gastroscopiei,

sondajului gastric aspirativ, polipectomiei). Deseori este precedată de o infecție respiratorie.

Bacteriile asociate gastritei flegmonoase sunt: streptococul alfa-hemolitic, pneumococi,

stafilococi, E.coli, Proteus vulgaris, Clostridium perfringens.

Patogeneză

Inflamația purulentă interesează mai frecvent submucoasa. În condițiile de malnutriție, boli

debilitante, procesul inflamator se poate extinde la toate straturile stomacului. Când agentul este

Clostridium perfringens, din cauza gazelor formate, apare o entitate particulară-gastrita

emfizematoasă.

Morfologie

Stomacul este dilatat, iar peretele gastric îngroșat. Uneori este afectat numai stomacul distal.

Îngroșarea peretelui gastric oate conduce la confuzia cu neoplasmul infiltrativ.

Histologic , apare o inflamație difuză cu puroi, vasele gastrice sunt trombozate și pot apărea

zone de necroză.

Tabloul clinic

Bolnavii cu gastrită flegmonoasă au stările clinice ale abdomenului acut. Durerea este inițial

localizată în epigastru, iar ulterior difuză. Grețurile și vărsăturile completează tabloul clinic.

Febra este aproape nelipsită și îmbracă aspectul septicemic. Uneori poate fi prezentă

hematemeza.

Diagnostic

Examenul radiologic pune în evidență prezența aerului în grosimea peretelui gastric (gastrită

emfizematoasă). În caz de perforație apare imaginea pneumoperitoneului. Ecografic, peretele

27

gastric apare îngroșat. La determinările bacteriologice (hemocultură,examen bacteriologic din

aspiratul gastric) se poate evidenția agentul etiologic.

Evoluție și complcații

Evoluția este severă. Dintre complicațiile mai frecvente, menționăm: peritonita, septicemia și

hemoragia digestivă superioară.

Tratament

Mijloacele terapeutice sunt reprezentate în principal de antibiotice cu spectrul larg sau conform

antibiogramei. Uneori, este necesară rezecția gastrică segmentară sau totală.

2.10 Gastrita acută corozivă

Este o consecință a accidentelor ce constau în înghițirea unor substanțe caustice: hidrat de

sodiu, acid sulfuric, clorhidric, acetic, sublimat substanțe care provoacă necroze pe diferite

întinderi ale mucoasei gastrice.

Simptomatologie

După ingerarea causticului, primul simptom îl constituie durerea extrem de intensă, cu

localizare epigastrică și retrosternală, urmată imediat de disfagie, după care survin vărsături

incoercibile. Prin vărsături se elimină substanța ingerată, apoi vărsăturile devin brune și urmează

hematemeze repetate. Starea bolnavului este foarte gravă, cu șoc, se adaugă fenomenele pe care

toxicul le-a provocat aspru altor organe (rinichi, ficat).

Evoluția

Gastrita corozivă merge spre vindecare, cu procese cicatriciale deformante, mutilante, la

nivelul stomacului (și al esofagului); uneori se poate complica cu o perforație a stomacului sau

cu o gastrită flegmonoasă.

Diagnosticul

Se bazează pe tabloul clinic grav și pe identificarea agentului caustic care a provocat

afecțiunea și în plus, pe prezeța unor leziuni necrotice la nivelul buzelor și în caviatea bucală;

de regulă se întalnește și tabloul clinic al esofagitei corozive.

28

Tratamentul

Trebuie făcut de urgență. Este contraindicată introducerea unor sonde pentru spălătură gastrică,

din cauza pericolului de perforație. Se preferă administrarea unor soluții neutralizante, prin

ingestie. Soluțiile neutrelizante sunt: pentru acizi, neutralizarea se face cu bicarbonat de sodiu,

soluție de magnezie, calcinată (40g/l apă), apă de săpun(15g/l apă ), lapte, apă albuminată

(albușuri de ou bătute în apă), limonadă citrică, limonadă tartrică, apă boricată. Alimentația

orală fiind un timp imposibilă se recurge la clisme alimentare și la alimentația parenterală. În

stadiile ușoare sau când stadiu boli permite se prescriu lapte, supe de zarzavat, ouă moi; treptat

se va trece la biscuiți, pișcoturi, smântână, friscă, pireuri, făinoase, brază prospătă de vaci,

perișoare fierte în aburi. După câtevă săptămâni se ajunge la o alimnetație obișnuită. Pentru

calmarea suferințelor se vor administra antispastice și analgetice, injecții sau supozitoare iar

pentru a combate deshidratarea și strea de șoc se vor injecta soluții cloro-sodice sau glucozate,

anoleptice sau se va recurge la tratementul pentru deșocare.

2.12 Gastrita alergică

Este provocată întotdeauna de un alergen, de obicei alimentar (lapte, raci, pește ,ou) și are un

tablou clinic violent, care se instalează imediat după ingerarea alergenului: dureri epigastricce

violente, grețuri ,vărsături, anxietate. Deseori apar pe tegumente plăci urticariene, iar la

examenul sângelui se constată eozinofilie.

Diagnosticul

Este înlesnit de recidivele boli, care apar ori de câte ori bolnavul consumă un anumit aliment.

Tratament

Este cel din gastrita acută simplă. In plus se vor administra antihistaminice: Romergan,

Feniramin, Milfan. Pentru viitor se recomandă bolnavului să nu mai consume alimentul

incriminat sau se incearcă o desensibilizare la alergen.

În general tratamentul gastritelor acute este în principal igieno-dietetic (repaus la pat și dietă) ,

rehidratare (soluție glocozată și cloruro-sodică izotonică în perfuzie 2-3 l) și după caz

29

antispastice, analgetice, antivomitive (Scobutil fiole, supozitoare sau comprimate) cu sau fără

Torecan, adeseori se admistrează Papa-verină (o fiolă 40 mg), Plegomazin(o jumătate de fiolă),

Metroclopramid(o fiolă intramusclar) supozitoare de Emetinal sau Lizadon. În gastrita

flegmonoasă se administrează antibiotice în doze mari (Penicilina E), inttervenție chirurgicală cu

drenaj. În gastrita hemoragică sunt necesare transfuzii de sânge, spălături gastrice cu soluții clororo-sodice-izotonice, alcaline, Cimetidină și în cazuri exteme intervenții chirurgicale.

Capitolul III

Prezentarea cazurilor

Cazul I

Numele : Costin

Prenumele : Ioana

Vârsta : 70 ani

Sex : F

Înălțimea: 1,60

Greutatea : 64 kg

Religia : creștin ortodoxă

Profesia: casnică30

Adresa : str.Mărășești. nr 12 Tecuci, jud.Galați

Istoricul boli :

Bolnava Costin Ioana în vârstă de 70 ani a avut bolile copilăriei și a mai fost internată în 1990

pentru apedicectomie. Bolnava se internează în secția medicală a spitalului "Anton Cincu"

Tecuci, pentru investigații și tratament, prezentând următoarele semne de boală: hemoragie

digestivă esxteriorizată prin semne melenice chiar în ziua internării, cu o zi înainte grețuri,

vărsături, cefalee, vertije rare, urme de hematemeză în lichidul de vărsătură.

Diagnosticul medical:

-gastrită hemoragică acută

Anamneza

Bolnava Costin Ioana preferă alimentele condimentate, prăjelile, tocăturile, varza. Preferă

băuturile acidulate și pe cele care conțin cofeină.

Eliminării : are constipație, micțiuni fiziologice, scaune melenice, transpirații nesemnificative.

Alergii : bolnava nu este alergică la nici un aliment dar prezintă fenomene alergice la aspirină,

după administrarea unei doze de 1 tabletă.

Somnul : doarme aproximativ 5 ore pe zi .

Obișnuințe de viață și muncă: bolnava Costin Ioana nu respectă orarul de masă, iar alimentația

este deficitară în ceea ce privește calitatea și cantitatea; nu folosește băuturi alcoolice și nu

fumează, consumă cafea dimineața pe nemâncate. Se adaptează ușor la situațiile dificile; este

preocupată de boala sa și cere informații cadrelor medicale despre boală și tratament.

Examen clinic general:

-tegumente și mucoase palide

-țesut musculo-adipos slab reprezentat;

-sistem ganglionar-limfatic-nepalpabil;

-sistem osteo-articular integru, articulații libere, nedureroase;

Aparat respirator: torace normal conformat.

31

Aparat cardio-vascular: cord în limite normale, tahicardie intensă T.A- 150/60 mmHg.

Aparat digestiv: abdomen suplu, difuz dureros la palpare; dureri mai accentuate în epigastru,

ficat, splină în limite normale;

Aparat uro-genital: trompe uterine libere, nedureroase.

Sistem nervos: astenică, cefalee, amețeli.

Examen chirugiccal: stare generală mediocră, puls 80/min;

32

Problema Etiologia Sursa

1.nevoia de a bea, a mânca

-inapetență, grețuri, vărsături,

pirozis, scădere ponderală

Nerespectarea regimului alimenttar -modificarea integrității tubului digestiv

prin lezarea mucoasei gastrice

2.nevoia de a elimina

-potențial de deshidratare

Grețuri, vărsături -modificarea integrității tubului

digestiv,hemoragie la nivelul mucoasei

gastrice

3.nevoia de a se mișca și a

menține o bună postura

-nu se poate mișca singură

Stare generală, alterată, slăbiciune,

vertij

-imobilizare la pat

4.nevoia de a dormi, a se odihni

-somn întrerupt. insuficient

insomnie -dureri epigastrice nocturne

5.nevoia de a se îmbrăca și

dezbrăca

-pacienta nu se poatte îmbrăca-

dezbrăca autonom

Nesatisfacerea nevoii datorită

imobilizării la pat

-poziția inadecvată mobilizării

6.nevoia de a fi curat și îngrijit

-uscăciunea pielii

-imposibilitatea de a-și îngriji

tegumentele

Alterarea tegumentelor și

mucoaselor datorită desechiibrului

hidroelectrolitic

-deshidratare hidroelectolitică

-imobilizare la pat

7.nevoia de a evita pericolele

-anxietate

Hemoragie digestivă superioară -modificarea tegumentului digestiv

33

8.nevoia de a învăța-cerere de informații

Deficit de cunoaștere legat de

factorii determinanți ai bolii

-lipsa surselor de informație

9.nevoia de a fi util, a te realiza

-sentiment de inutilitate, stres

Stare depresivă datorită spitalizării -evenimente deosebite, boala

-spitalizarea, tratamenntul

Nevoi afectate

34

Diagnostic de nursing

-alimentație insuficiență în calitate și cantitate datorită senzației de vomă și jenei epigastrice la

ingestia de alimente;

-potențial de deshidratare datorită vărsăturilor;

-imposibilitatea de a se mișca datorită imobilizării la pat;

-hemoragie digestivă superioară datorată lezării mucoasei gastrice;

-deficit de cunoașteri legat de factorii etiologici datorită lipsei surselor de informație;

-stare depresivă datorită spitalizării ;

-insomnie datorită durerii epigastrice;

-alterarea tegumentelor și mucoaselor datorită dezechilibrului hidroelectrolitic;

35

Problema Obiectiv Intervenții Evaluare

proprii delegate

1.Inapetență,

grețuri, vărsături

Bolnava să se

alimenteze suficient

calitativ și cantitaiv

-așez pacienta într-un

salon aerisit

-asigur lenjerie cutrată

-o așez confortabil în

decubit dorsal

-susțin pacienta în timpul

vărsăturilor, o învăț să

respire adănc

-educ pacienta ce alimente

și lichide are voie să

consume și urmăresc să

respecte orele de masă

Administrez la indicația

medicului medicație

antiemetică

-pacienta se liniștește

-vărsăturile se răresc

-starea de greață este diminuată

-pacienta începe ușor sa se

alimenteze fără a mai voma

2. Potențial de

deshidratare

Bolnava să fie hidratată

Efectuarea analizelor de

sânge

-urmăresc ca pacienta să

fie reechilibrată

hidroelectolitic

-să consume lichidele pe

care i le permite regimul

-pregătesc pacienta psihic

și o informez asupra

Administrez glucoză în

perfizie i.v. la indicația

medicului

Efectuez la indicația

medicuui puncția venoasă

Recoltez probele de sânge

pe care le etichetez și le

-analize efectuate:

HLG,Hematocrit,Calcemie,VSH,

Glicemie, examen de urină;

36

tehnici ce urmează să o

efectuez

-pregătesc fizic pacienta

trimit la laborator

3. Imposibilitatea

de a se mișca, de a

se

îmbrăca,dezbrăca

Pacienta să se poată

mișca autonom

-ajut pacienta să-și

schimbe poziția în pat

-o ajut să se dezbrace și

să-și facă toaleta, să se

schimbe de lenjerie

-o încurajez și o susțin în

efectuarea mișcărilor

Pacienta începe să facă mișcări

simple susținută

4. Insomnie Pacienta să aibă un

somn suficient și

odihnitor

-așez pacienta confortabil

-aerisesc salonul

-păstrez un climat de

liniște

-administrez medicația

ținând cont de orele de

odihnă ale pacientei

-calmez durerea

administrând medicație

indicată de medic

Dicarbocalm 3×1/zi

Ulcerotrat 3 cp/zi

Glicerină 1 sup pentru

combaterea constipației

Pacienta se odihnește mult mai

bine

Dispare durerea și constipația

care dădeau diconfort din cauza

-pacienta nu avea un somn

odihnitor

5. Hemoragie

digestivă

superioară

Bolnava să nu mai

prezinte hematemeză

sau scaune melenice

-îi indic pacientei să stea

relaxată

-să se odihnească

-administrez medicație

hemostatică la indicația

medicului

37

Fitomenadionă 1f/zi

6. Axietate

Stare depresivă

Pacienta să fie

echilibrată psihic

-port discuții cu pacienta o

liniștesc, îi explic ceea ce

i se întâmplă

-o încurajez

-datorită deficitului de

cunoștințe nu știe multe

lucruri despre boala sa,

lucruri pe care i le explic

Pacienta este liniștită,încrezătoare

în personalul medical și în

vindecarea sa.

A înțeles care este afecțiunea sa

și știe cum să se îngrijească

38

Rezultatele analizelor efectuate

Examen de laborator Reale Normale

Hemoglobina 13,30g% 11,5-15g%

Hematocrit 23% 36-42%

Leucocite 7400mm3 6000-8000mm3

Neutrofile 36% 60-70%

Limfocite 44% 25-30%

Monocite 2% 4-8%

Calcemie 10mg% 9-11mg%

VSH 6mm/1h 6-13 mm/1h

Glicemie 1,59mg% 0,65 -1,10mg%

Examen urină

-densitate 1003

-albunimă urme fine

-glucoză absentă

-pigmenți biliari absenți

39

Cazul II

Nume : Sava

Prenume: Mariana

Vârsta : 70 ani

Sex : feminin

Naționalitate : română

Rasă : albă

Înalțime : 1,65 m

Greutate: 74 Kg

Religia :creștină-ortodoxă

Pregătirea profesională: studii suprioare(pensionară)

Domiciliul : Tecuci, jud Galați

Diagnostic : gastrită hemoragică acută (erozivă)

Data internării: 29.12.2012

Date obiective:

- TA-170/60mmHg

- Temperatura -37,5˚C

- Puls-80/min

- Tegummente uscate și palide

- Sistem osos: articulații mobile

- Aparat digestiv: tranzit intestinal prezent

Antecedente personale:

-rujeolă în copilărie

-nașteri: 1(prin cezariană)

-hepatită virală A la vârsta de 40 ani40

Antecedente hedero-colaterale:

-mama-hipertensivă

-tatăl-decedat

Alergii : este alergică la aspirină

Condiții de mediu:

Locuiește în mediul urban, la casă din cărămidă, în condiții normale; se ocupă de gospodărie.

Gusturi personale: bolnava respectă orarul de masă, dar este deficitară în ceea ce privește

contitatea și calitatea alimentației; nu folosește băuturi alcoolice și ni fumează; consumă cafea

dimineața pe nemâncate; se adaptează ușor la situații dificile; este preocupată de boală și cere

informații cadrelor sanitare, este cooperantă.

Istoricul bolii

Pacienta a avut bolile copilăriei, a mai fost internată în luna iunie 1995 pentru manifestări

digestive (grețuri, vărsături, inapetență, durere în epigastru). Bolnava se internează în secția

Medicală a spitalului "Anton Cincu" pentru investigațiiși tratament prezentând următoarele

semne de boală: hemoragie digestivă exteriorizată prin semne melenice chiar în ziua interării, cu

o zi înainte: grețuri, vărsături, cefalee, vertij, rare urme de hematemeză în lichidu vărsătură.

Examen obiectiv la internare

-starea pacientei este alterată

-tegumentele sunt uscate și palide

-comportamentul este normal

Pacienta preferă alimentele condimentate, prăjelile, tocătura, elimină scaune melenice, traspirații nesemnificative, micțiuni fiziologice. Nu este alergică la alimente, dar prezintă fenomene

alergice la aspirină. Doarme aproximativ 6-7 ore pe noapte.

Examen clinic general

Pacienta prezintă:

-tegumente și mucoase palide;

41

-sistem musculo-adipos bine reprezentat;

-sistem ganglionar limfatic nepalpabil

-sistem osteo-articular integru, articulații libere, nedureroase

-aparat respirator- torace normal conformat,sonoritate toracică normală, murmur vezicular

normal;

-aparat cardio-vascular: cord în limite normale, tahicardie intensă, TA-170/60mmHg;

-aparat digestiv: abdomen suplu, difuz dureros la palpare, dureri mai accentuate în epigastru,

ficat, splină în limite normale, scaun-melenă;

-aparat uro-genital: anexe libere, nedureroase, urină normal colorată;

-sistem nervos: astenie, amețeli, ROT prezente, cefalee;

-examen chirurgical: stare generală mediocră, puls-90/min

42

Poblema Obiectiv Evaluare

1.Nevoia de a bea și a mânca-pierderea în greutate

-alimentație insuficientă în calitate și cantitate-inapetență, grețuri, vărsături

-modificarea integritățoo tubului digestiv-nerespectarea programului de masă-disconfort gastric

2.Nevoia de a elimina-este alterată-potențial de deshidratare

-vărsături-constipație

-modificarea integrității tubului digestiv

3.Nevoia de a se mișca,de a menține o postură corectă-stare generală alterată

-imposibilitatea de a se mișca datorită imobilizării la pat-vertij-slăbiciune

-imobilizare la pat

4.Nevoia de a dormi, a se odihni-insomnie

-somn întrerupt-somn insuficient

-dureri în epigastru

5.Nevoia de a evita pericolele-anxietate

-durere epigastrică-pirozis

-modificarea integrității tubului digestiv-durere

6.Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca-imposibilitatea de a-și satisface nevoi

-poziție inadecvată mobilizării în această nevoie datorită imobilizării la pat

-nesatisfacerea nevoii datorită imobolizării la pat

7.Nevoia de a fi curat si îngrjit -uscăciunea pielii

-alterarea tegumentelor și mucoaselor datorită dezechilibrului hidroelectrolitic

-deshidratare hidroelectrolitică-datorită vărsăturilor

8.Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării

-stare depresivă datorită spitalizării -evenimente amenințătoare(spitalizare, tratament, boală)

43

Diagnostic de nursing

-alimentație insuficientă în calitate și în cantitate datorită disconfortului gastric (greață, vomă);

-potențial de deshidratare datorită vărsăturilor;

-imposibilitatea de a se mișca datorită imobilizării la pat;

-insomnie datorită durerii;

-alterarea tegumentelor și micuoaselor datorită dezechilibrului hidroelectolitic;

-stare depresivă datorată spitalizării;

-deficit d e cunoaștere, datorită lipsei surselor de informației;

Problema Obiectiv Intervenții Evaluare

proprii delegate

1.Nevoia de a avea o bună respirație21 resp/min

Pacienta să aibă 18 resp/min -apreciez ritmul respirator-notez în foaia de observație-așez pacienta în poziție comodă-învăț pacienta tehnici de respirație diafragmatică-pregătesc fizic și psihic pacienta în vederea recoltării analizelor

Administrez medicamente la indicația medicului:-Dicarbocalm 3 tb/zi-vit C200-6tb/zi-Diazepam 1f/seara i.m-Etampsilat 2f/zi i.v-Ampicilină 4g/zi i.m-Adrenostazin 2f/zi i.v-Nefrix 2tb/2-3 zile oral-efectuez puncția venoasă,recoltez probe de sânge,le trimit la laborator-recoltez urină pentru sumar urină

29.12.2012-21 resp/min30.12.2012-19 resp/min31.12.2012-18 resp/minHLGHematocritUree sanguinăGlicemie Ex .sumar urină

2.scăderea ponderală, inapetență, greță, vărsături

Pacienta să se alimenteze corespunzător să nu mai prezinte grețuri, vărsături, să-i crească apetitul

-susin pacienta când vomită-aerisesc salonul-asigur servirea mesei la pat-respect regimul igieno-dietetic și o învăț și pe pacientă să-l respecte-asigur servirea mesei la

-administrez la indicația medicului:-Glucoză 750 ml/i.v-Metoclopramid 3tb/zi

-pacienta nu mai vomită-greața se atenuează-pacienta mănâncă fracționat în cantitate moderată

45

Problema Obiectiv Intervenții Evaluare

proprii delegate

3.temperatură 37,5˚C

Pacienta sa nu mai aibă febră(36.5˚C)

-monitorizez temperatura pacientei și o notez în F.O-schimb lenjeria de pat-aerisesc salonul

Administrez la indicația medicului-Algocalmin 2f/zi

Transpirațiile abundente au scăzut După două zile temperatura este 36,5˚C

4.insomnie-somnul cu treziri dese, neodihnitor

Pacienta să aibă un somn suficient și odihnitor

-asigur liniște în salon-ofer seara la culcare o cană de ceai cald -creez condiții prielnice odihnei -realizez toaleta pacientei înainte de culcare

Administrez -Diazepam 1f/seara

Pacienta a dormit 7 ore

5.anxietate Pacienta să se relaxeze, să aibă încredere în personalul de îngrijire, să fie liniștită

-evaluez starea pacientei și identific problemele -încurajez pacienta-o apropii și încerc să-i capăt încrederea

Pacienta se liniștește, este calmă, relaxată

6.Pacienta este imobilizată la pat

Pacienta să se miște detonom

Încurajez pacienta, o ridic din pat și o ajut să se plimbe prin parc

-administrez la indicația medicului medicație antialgică

Pacienta începe să se deplaseze singură-se îmbracă și dezbracă autonom

7.pacienta are urini hipercrome

Pacienta să urineze normal(să aibă urini normal colorate)

-evaluez starea generală a pacientei-realizez bilantul ingestiei și excreției

-pacienta prezintă urini hipercrome-ingeră lichide de regim

46

Examen laborator

Examen sânge Valori reale Valori normale

Hemoglobină 8 g 11,5-15g%

Hematocrit 23% 36-42%

Neutrofile 36% 60-70%

Eozinofile 2% 1-4%

Bazofile 0% 0-1%

Limfocite 12% 20-40%

Uree sanguină 1g% 0,20-0,50g%

Glicemie 1,59mg% 0,65-1,10mg%

Examen de urină

Reacție pH acidă 5,6-6,4

Densitate 1003 1015-1025

Albumină urme fine

Glucoză absentă

Urobilină normală 0,4mg%

Pigmenți biliari absenți

Epitelii și leucocite rare leucocite sub 5000/min

47

Tratament administrat

Antivomitiv →Lauronil→1tb seara→oral

Antiacid gastric→Dicarbocalm→3tb/seara→oral

Factor vitaminic→Vit C200→6tb/zi→oral

Antivomitiv →Metoclopramid→ 3tb/zi→oral

Tranchilizant →Diazepam→1f/seara→intramuscular

Antihemoragic →Etampsilat→2f/zi→intavenos

Hemostatic →Adrenostazin→2f/zi→intravenos

Antibiotic →Ampicilină→4g/zi→intramuscular

Diuretic →Nefrix→1tb la 2-3 zile→oral

48

Problema Obiectiv Intervenții Evaluare

proprii delegate

1.nevoia de a avea o bună respirație 19resp/min

Pacienta să aibă 18 resp/min

-apreciez ritmul respirator-notez în F.O-așez pacienta în poziție comodă-efectuez cu pacienta tehnici de respirație

-administrez medicația la indicația medicului:-Lauronil 1tb/seara-Vit C200 6tb/zi-Metoclopramid 3tb/zi-Etampsilat 2f/zi-Adrenestazin 2f/zi-Ampicilină 3g/zi-Glucoză 750 ml-Algocalmin 2f

-pacienta are spre seară 18 resp/min-T.A-120/60mmHg-vărsăturile și grețurile au încetat

2.inapetență Pacieănta să se alimenteze calitativ și cantitativ corespunzător

-aerisesc salonul-respect orarul meselor-respect regimul igieno-dietetic și mă asigur că și pacienta îl cunoaște și îl respect

-pacienta respectă orarul meselor, se alimentează moderat

3.insomnie Pacienta să aibă un somn odihnitor

-aerisesc salonul-asigur un climat de liniște-respect orele de somn atunci când administrez mmedicația-fac toaleta pacientei înainte de culcare-îi servesc seara un ceai cald

-au dispărut cefalee, vertijulPacienta a avut un somn de 9 ore, odihnitor fără întreruperi

4.stare depresivă Pacienta să fie activă -încurajez pacienta, o scot la plimbare în parc-port discuții din care aă înțeleagă boala și modul de vindecare

-pacienta devine încrezătoare în șansele de vindecare-devine mult mai comunicativă-are incredere și colaborează

49

Concluzii

La data de 29.12.2012 am preluat spre îngrijire pe doamna Sava Mariana în vârstă de 70 ani cu

domiciliu în Tecuci, pensionară. Conform spuselor sale locuiește în mediul urban la casă din

cărămidă, are condiții normale se ocupă de gospodărie în jurul casei. Nu consumă băuturi

alcoolice, nu fumează, consumă cafea dimineața.

Culegerea datelor evidențiază în primul rând manifestări digestive(greață, vărsături, durere în

epigastru). Pacienta afirmă că boala a debutat brusc cu manifestări digestive (inapetență, grețuri,

vărsături,pirozis) și s-a internat prezentând și hemoragie digestivă exteriorizată prin semne

melenice. Pacienta are somnul perturbat, are probleme de eliminare( urini hipercrome), stare de

astenie marcată.Datorită spitalizării este anxioasă și devine depresivă.

Este vizitată des de fica ei și susținută moral.După 7 zile de spitalizare medicul o externează cu

următoarele recomandări:

-tratament conform rețetei prescrise

-regim igino-dietetic (alimente și vărsături neiritante pentru mucoasa gastrică, fără condimente,

tocături, prajeli, fără cafea) și respectarea orelor de masă;

-control periodic(la 30 zile după externare)

Cazul III

Culegere de date

Date stabile: Nume: Daneș

Prenume: Maria

Vârsta : 22 ani

Naționalitatea: român

Religie: ortodoxă

Înălțime: 1,68 m

Greutate: 58 Kg

Adresa : Tecuci, jud Galați

Data internării: 15.03.2013

Diagnostic de internare: gastrită acută

Date obiective:

-TA-130/70mmHg

-temperatura-36,8˚C

-puls -70/min

-tegumente uscate și palide

-sistem osos: articulații mobile

-aparat digestiv: tranzit intestinal prezent

Istoricul bolii

51

Bolnava Daneș Maria nu este căsătorită, lucrează la croitorie, locuiește în mediul urban.

Bolnava nu consumă cafea, alcool și nici nu fumează. Se alimenteză normal, evită alimentele

condimentate, grasimileși băuturile acidulate. Cu 5 zile înainte de internare a avut dureri

epigastrice însoțite de grețuri și vărsături și a frisonat. Apoi au fost câteva zile în care

vărsăturile au încetat dar greața a persistat. Bolnava nu a mai frisonat dar a constatat că are o

stare de oboseală permanentă, noapte are somnul întrerupt neodihnitor și din când în când au

apărut durerile epigastrice. În ziua internări au reapărut vărsăturile fapt pentru care a hotărât sa se

prezinte la medic.

Antecedente personnale: operată de apendicită la vârsta de 15 ani și HVA în urmă cu doi ani.

Antecedente hedero-colaterale: fără importanță

Condiții de viață:

-locuiește în mediul rural, împreună cu părinții, are condiții de viață normale.

Gusturi personale

Bolnava respectă orele de masă, mănâncă echilibrat din punct de vedere calitativ și cantitativ.

Examen clinic general

-tegumente și mucoase palide

-țesut musculo adipos slab reprezentat

-sistem ganglionar limfatic-nepalpabil

-sistem osteo articular integru, articulații libere nedureroase.

Aparat respirator: torace normal conformat, murmur vezicular normal, sonoritate pulmonară

normală.

Aparat digestiv: abdomen suplu dureros la palpare în epigastru și hipocondrul drept, constipație.

Ficat și splină în limită normală.

Aparat uro-genital-loji renale libere nedureroase, micțiuni spontane fiziologice.Sistemul neuro-

psihic:ROT normale, orientată temporospațial

52

Problema Etiologia Sursa

1.alimentație insuficientă în cantitate și

calitate datorată disconfortului gastric la

ingestia de alimente

Inapetență, vărsături, grețuri, pirozis, scădere

în greutate

Modificarea integrității tubului digestiv,

nerespectarea programului de masă

Disconfort gastric

2. potențial de deshidratare Vărsături, constipație Modificarea integrității tubului digestiv

3.a dormi, a se odihni

-insomnie

Somn întrerupt

Somn insuficient

Dureri epigastrice nocturne

4.stare depresivă datorită boli Anxietate, stres, plâns frecvent Evenimente amenințătoare-spitalizare, tratament

Nevoi afectate

53

Diagnostic de nursing

-alimentație insuficientă calitativ și cantitativ datorată disconfortului gastric (inapetență, grețuri,

vărsături)

-potențial de deshidratare

-insomnie

-stare depresivă datorată boli

54

Problema Obiective Intervenții Evaluare

proprii delegate

1.Alimentație insuficientă în calitate și cantitate datorată vărsăturilor, greței, inapetenței

Pacienta aă se alimenteze corespunzător calitativ și cantitativ; să nu mai verse, să nu aibă grețuriPacienta să fie echilibrată nutrițional

-așez pacienta în salon pe pat în poziție semișezând,șezând sau în decubit dorsal cu capul într-o parte-protejez lenjeria, mușama și aleza în funcție de poziția pacientei-ajut pacienta în timpul vărsăturilor, sprijinind-o-o învăț să respire profund -reduc aportul de lichide și alimente-explorez preferințelle pacientei asupra alimentelor permise și interzise-salonul va fi curat, aerisit cu ambianță plăcutăPacienta va primi la început o alimentație bazată pe regim hidric, alimentele vor fi servite la temperatură moderată într-un mod estetic ceea ce poate duce la îmbunătățirea poftei de mâncare a pacientei.-va fi alimentată la ore regulate și intervale reduse până la încetarea

-administrez medicația la indicația medicului:-antiemetice-vitamine-săruri minerale

Se urmărește cruțarea stomaculuiPacienta începe să se liniștească, să stopeze vărsăturile Realimentarea se începe cuprudență respectând regimul: supe limpezi de legume, ceaiuri îndulcite cuzaharină sau neîndulcite , zeamă de orez, supe degresate de carne, apă fiartă și răcită.

55

Problema Obiective Intervenții Evaluare

proprii delegate

2.vărsături , potențial de deshidratare

Reechilibrarea hidroelectrolitică

-rehidratarea orală începe încet cu cantități mici de lichide reci oferite cu lingurița-fac bilanțul ingesta-excreta și îl notez în F.O.

-administrez la indicația medicului :-perfuzii cu glucoză hipertonă, hidralizate proteice, amestecuri de aminoacizi, vitamine, electoliți

3.insomnie Pacienta să beneficieze de un somn odihnitor care să-i asigure refacerea

-asigur condiții necesare pentru odihnă și liniștite -învăț pacienta să practice tehnici de relaxare și exerciții de respirație înainte de culcare-caut să o liniștesc prin discuții calmme și relaxante-îi creez un program de odihnă pe care

-administrez medicație împotriva durerilor gastrice la indicația medicului-administrez seara Fenobarbital 1 tb la indicația medicului

Durerile epigastrice s-au diminuat în intensitate.Pacienta se odinhește puțin mai bine.

56

Problema Obiective Intervenții Evaluare

proprii delegate

4.stare depresivă datorată bolii

Pacienta să aibă o stare de bine să fie capabilă să-și reia activitatea normalăRecoltarea probelor de sânge pentru laborator

-limitez atenția acordată gândurilor triste-vorbesc calm și cu căldură pacientei-subliniez necesitatea îngrijirilor personale-determen pacienta să practice exerciții fizice de 2 ore/zi timp de 10 min-pregătesc fizic și psihic pacienta în vederea recoltării, probelor de sânge-educ pacienta să nu mânânce în dimineața următoare în vederea efectuării endoscopiei și ecografiei

-exect la indicația medicului :-puncția venoasă, recoltez probe de sânge pe care le trimit la laborator

Ex. Laborator:Glicemie-0,83mg%Tymol-4,90UMLVSH-13mm/hHLG-14,1g%Hematocrit-47%Leucocite-6000 mmNeutrofile-62%Bazofile-4%Limfocite-34%Ex urină:Densitate-1014pH-acid

57

Plan de îngrijire-a doua zi de spitalizare-16.03.203

Problema Obiective Intervenții Evaluare

proprii delegate

Efectuarea examenului ecografic

-liniștesc pacienta-îi explic tehnica efectuării ecoografiei și scopul ei-pregătesc fizic pacienta

-însoțesc pacienta la cabinetul de ecografie

Ficat-aspect și structură normaleColecist-perete normal, conținut transonic; fără calculi; AR-n; S-10cm ax lg; pancreas-nUter –anexe-n; Ex eco în limite normale

Efectuarea examenului endoscopic

-explic pacientei necesitatea efectuării endoscopiei-pregătesc fizic și psihic pacienta

-însoțesc pacienta la cabinetul unde se va efectua examenul endoscopic

Se execută testul ureazei șise constată prezența Helicobacter pylori

Efectuarea examenului de laborator a materiilor fecale

-pregătesc pacientul fizic și psihic îi explic necesitatea recoltării probelor

Recoltez probe de materii fecale le etichetez și le trimit la laborator

Este prezent antigen feccal pentru Helicobacter pylori

Stare depresivă, anxietate, neliniște

Pacienta să aibă din nou o stare de bine Pacienta să aibă deprinderi noi care să o ajute la vindecare

-determin bolnava să practice afirmații despre sine "sunt capabilă, sunt sănătoasă, sunt calmă"-exlorez nivelul de cunoștințe al bolnavei privind boala, modul de manifestare, prevenția și tratamentul curativ-stimulez dorința de cunoaștere-conștientizez bolnava asupra propriei responsabilități privind sănătatea.

Administrez medicația la indicația medicului:-Omeprazol 20mg×2/zi-Ospamox 1g×2/zi-Caritromicină 500mg1cp×2/zi (timp de 7 zile)

Pacienta devine comunicativă,își înțelege boala și colaborează cu cadrele medicale în dorința de a se vindeca. Este liniștită se odihnește 8-9 ore pe zi ; se alimentează, nu mai vomită și nu mai aresenzația de greață. 58

Plan de îngrijire-a treia zi de spitalizare-17.03.2013

Problema Obiectiv Intervenții Evaluare

proprii delegate

1.inapetență Pacienta sa aibă un apetit

mai crescute

-pregătesc meniul ținând cont de

preferințele pacientei

-educ pacienta să respecte orele de

massă

-învaț pacienta să respecte

regimul igieno-dietetic

-aerisesc salonul și-l mențin curat

Administrez tratamentul

indicat de medic:

-Omeprazol 20 mg-

1cp×2/zi

(10 zile)

-Ospamox 1g×2/zi

-Claritromicină dee

500mg-1cp×2/zi

(7 zile)

Pacienta are o stare de bine

care îi conferă siguranță,

se odihnește ,respectă

orele de somn, regimul

alimentar și înțelege și

necesitatea tratamentului

medicamentos

2.insomnie Pacienta să aibă un somn

corespunzător calitativ și

cantitativ

-respect orele de somn ale

pacientei

-comunic cât mai mult cu ea și

încerc să nu se simtă singură

-o învăț să facă plimbări de 10-15

min de 2 ori pe zi în aer liber

59

Evluare finală

Pacienta Doneș Maria, se internează în spital având următoarele simptome:

-dureri epigastrice , preponderent postprandiale, grețuri, vărsături, scădere în greutate,

inapetență.

Rămâne internată 7 zile perioadă în care primește tratament cu antibiotice, tonice, inhibitori 8

protoni, sedative , analgezice.

Se externează cu recomdările:

- repaus fizic și psihic , urmarea regimului igieno-dietetic, revenirea la control

- va continua tratamentul cu Omeprazol până la 10 zile

- va continua tratamentul cu Claritromicină până la 7 zile

- după 21 de zile va reveni pentru a efectua examen de materii fecale pentru, a vedea dacă trebuie

reluat tratamentul.

60

Tehnici de îngrijire

Injecția intramusculară

Injecția intramusculară constituie introducerea unor soluții izotonice, uleioase sau a unei

substanțe coloidale în stratul muscular prin intermediul unui ac atașat la seringă.

Scop: introducerea în organism a unor substanțe medicamentoase.

Locuri de elecție: Regiunea superoexternă fesieră, deasupra marelui trochanter; fața externă a

coapsei, în treimea mijlocie; fața externă a brațului în mușchiul deltoid.

Materiale necesare

Tavă medicală cu: mușama și aleză, tăviță renală, casoletă cu tampoane sterile de vată sau

comprese din tifon; lampă de spirt, seringi sterilizate și uscate de mărime corespunzătoare

cantității substanței de administrat; medicamentul de injectat (soluții apoase, uleioase, pulberi

uscate solubile în apa distilată sau ser fiziologic) în flacoane închise; alcool, eter, benzina iodată

sau tinctura de iod, pile pentru deschiderea fiolelor; cel puțin trei ace de mărimi diferite,

înarmate cu mandrin; pensa antomica sau pensa Pean; medicamente pentru eventualele

accidente: adrenalină, efedrină, cardiotonice, calciu, Romergan, etc.

Tehnica executării injecției intramusculare- Se pregătesc materialele și instrumentele necesare și se transportă lângă bolnav (cu tava sau

masuța).

Pregatirea psihică și fizică a bolnavului; stabilirea locului injecției

- Se anuntă bolnavul și i se explică necesitatea tehnicii;

- Se așează bolavul în decubit ventral, lateral, poziție șezând sau în picioare

- Se descoperă locul de elecție;

Pentru injecție în regiunea fesieră, se reperează următoarele puncte:

- punctul Smarnov, la un lat de deget deasupra marelui trochanter și înapoia lui.

- punctul Bertlhelemey, la unirea treimii externe cu cele două treimi interne ale liniei care unește

splina iliacă antero-posterioară cu extremitatea superioară a șanțului interfesier.

61

- zona situată deasupara liniei care unește splina iliacă posterioară cu marele trochanter. Pentru

poziția șezând, injecția se efectuează în toată regiunea fesieră, deasupra punctului de sprijin.

Efectuarea injecției

- spălare pe mâini cu apa curentă și săpun;

- Dezinfectarea mâinilor cu alcool;

- Se montează seringa în condiții de asepsie perfectă.

- Se verifică fiola, se încarcă seringa cu substanță de injectat, se elimină bulele de aer

- Se schimbă acul, îndepărtându-l pe cel cu care a fost aspirată substanța și se adaptează un ac

potrivit pentru injecție- Se degresează locul injecției cu un tampon de vată cu eter și se dezinfectează cu alt tampon cu

alcool

- Se invită bolnavul să-și relaxeze musculatura și să stea liniștit.

- Se întinde pielea între policele și indexul sau mediul mâinii stângi.

- Se înțeapă perpendicular pielea, pătrunzând (4 - 7 cm) cu rapiditate și siguranță cu acul montat

la seringă.

- Se verifică poziția acului prin aspirare.

- Se injectează lent lichidul.

- După injectare se scoate acul cu seringa, acoperind locul cu un tampon cu alcool.

- Se masează locul cu tamponul cu alcool, pentru a disocia planurile țesuturilor străpunse,

activând circulația pentru a favoriza absorbția.

- Se așează bolnavul în poziție comodă unde va sta în repaus fizic timp de 5 - 10 minute.

- Spălarea pe maini cu apă curentă și săpun.

Reorganizarea locului de muncă

- se aruncă la coș deșeurile de la injecție (fiole golite, tampoane de vată).

- se spală imediat seringa, acele folosite, cu apă și detergenți;- se dezinfectează după o clătire abundentă și se pregătește pentru sterilizare

Accidente și incidente

62

- durere vie prin atingerea nervului sciatic sau a unei ramuri a acestuia. Se impune retragerea

acului și efectuarea injecției în altă regiune.

- paralizie prin lezarea nervului sciatic

- hematom prin înțeparea unui vas.

- supurație aseptică datorată unor substanțe care nu sunt resorbite.

- ruperea acului - se extrage pe cale chirurgicală;

- embolie prin introducerea accidentală într-un vas de sânge a unei substanțe uleioase sau în

suspensie.

- Observații- pozitia acului pentru soluțiile injectabile colorate, se verifică detașând acul.

Perfuzia intravenoasă

Definiţie: introducerea pe cale parenterală, picătură cu pucătură, a soluţiei medicamentoase

pentru reechilibrarea hidroelectrolitică, hidroionică şi volemică a organismului

Scop: - hidratarea şi mineralizarea organismului, administarea medicamentelor la care se

urmăreşte efect prelungit, depurativ, diluând şi favorizând excreţia din organism a produşilor

toxici, completare proteinelor sau a altor componente sanguine, alimentare pe cale parenterală

Pregătire: - materiale: dezinfectante- alcool iodat, pentru puncţia venoasă, perfuzor (ambalat

de unică întrebuinţare), seringi şi ace de unică folosinţă( se verifică integritatea ambalajului,

valabilitatea sterilizării, lungimea şi diametrul acelor) , soluţii de perfuzat, pompă de perfuzie

automată- cu reglare programată a volumului şi ratei de flux, robinete cu două sau mai multe căi,

branulă( cateter iv), fluturaş(butterflys) , pacient: psihic, fizic- ca la puncţia venoasă

Execuţie:

- tehnica de intreţinere a liniei intravenoase este o tehnică aseptică

- asistenta îmbracă mănuşi pentru evitarea contaminării cu sânge( după spălarea mâinilor

cu atenţie)

- pregăteşte soluţia de perfuzat

- montează aparatul de perfuzat şi lasă lichidul să circule prin tuburi(evitând contaminarea

sistemului) pentru îndepărtarea aerului

- alege vena(întâi, locurile distale şi apoi cele proximale)

63

- aplică garoul

- curăţă locul cu alcool de la centru în afară

- introduce acul, branula în venă

- scoate garoul şi ataşează tuburile, deschide prestubul, fixează rata de flux 60 picături/

minut

- menţine locul de perfuzie, acoperă cu pansament steril

- schimbă pansamentul(când se fixează catetere) la 24 h şi inspectează zona(eventuală

inflamaţie)

- schimbă punga cu soluţie sau flaconul, înainte de golirea completă a precedentei

- se poate folosi o rată redusă pentru a ţine vena deschisă

Ingrijirea ulterioară a pacientului: la sfârşitul perfuziei se exercită o presiune asupra

venei cu un tampon şi se retrage acul în direcţia axului vasului, se aşază pacientul comod, i se

dau lichide călduţe(dacă este permis).

Gastroscopia

Gastroscopia este vizualizarea directă a mucoasei gastrice cu ajutorul gastrofibroscopului. Se

utilizează și eso-gastro-duodenoscopul cu sistem optic, sistem de insuflaţie si aspiraţie cu

posibilitatea de adaptare la camera video cu urmărirea imaginii obșinute pe un ecran TV.

De foarte multe ori gastroscopia este metoda cu cel mai mare aport în precizarea diagnosticului

suferinţelor gastrice atât datorită elementelor obţinute în mod direct dar şi datorită posibilităţii

folosirii unor metode complementare menţionate anterior. Gastroscopia are indicaţii comune

oricărei proceduri endoscopice dar şi indicaţii specifice patologiei gastrice.

Se face in scop:

-diagnostic ,în plus tehnica permite şi efectuarea unor procedee terapeutice tot mai des folosite în

gastroenterologie: electroexcizii, electrocoagulare, laserterapie, injecţii endoscopice, implantări

de proteze etc.

Indicaţiile speciale ale gastroscopiei :

- Sindrom clinic ulceros fără modificări radiologice

- Ulcerul gastric (control şi după cicatrizarea craterului, la intervale de 3, 6, 12 luni.

- Aspect radiologic de nişă sau lacună

64

- Evaluarea preoperatorie a unor leziuni gastrice depistate prin alte metode

- Sindromul de stomac operat, mai ales după 10 ani de la operaţie, mai ales la pacienţii cu

rezecţie gastrică şi cu anastomoză termino–laterală.

- Sindromul anemic de etiologie neprecizată

- Anemie Biermer, periodic la 6–12 luni

- Sindromul de hipertensiune portală

- Ciroza hepatică

- Polipi gastrici

- Rudele de gradul I ale celor cu cancer gastric, polipoză gastrică, anemie Biermer

- Stenoza pilorică şi gastropareza de diverse etiologii

- Hemoragia digestivă superioară

Materiale necesare (la fel ca si pentru esofagoscopie).

Pregătirea pacientului.

Pacientul:- se informează, va fi încurajat,

- se evaluează gradul de anxietate a pacientului

- se asigură un climat plăcut

- se comunică cu pacientul,

- se explică procedeul, efectele dezagreabile ale investigaţiei

- se cere acceptul pacientului

Asistenta:

-va administra medicaţia recomandată de medic, sedarea pacientului cu 1 ora înainte de tehnică

și în seara înaintea tehnici (Fenobarbital, Diazepam), cu 30 de minute înaintea începeri se

administrează Atropina subcutanat si antispastice (Scobutil), se face anestezie locală

65

-va comunica pacientului să nu mănânce și să nu fumeze în ziua respectivă și în seara

precedentă, în vederea unei bune pregătiri fizice pentru golirea și cruţarea stomacului

-în seara precedentă va face spălătura gastrică cu apă calduță

-pacientul va fi aşezat pe masa de examinare în decubit lateral stâng pe o perniţa tare

Tehnica este făcută de medic asistat de doua asistente.

Ingrijiri după efectuarea tehnici.

-după care rămâne în sala de examinări 30 de minute sub supraveghere

-se va transporta în salon, dacă are HDS atunci 2 ore repaus glotic,

-24 de ore nu ia alimente fierbinţi dacă sa recoltat biopsie sau dacă a suferit intervenţii

chirurgicale

-dacă nu poate elimina mucusul sau aerul din stomac și acuză dureri atunci se introduce o sonda

de drenaj gastric

-pentru combaterea senzaţiilor neplăcute din gât se recomandă aplicarea de comprese reci sau

alcoolizate local

se recomanda ingerarea alimentelor semiconsistente lichide

Incidente și accidente.

-subfebrilitate

-hemoragii

-durere la deglutiţie, la nivelul amigdalelor

-infecţii (HIV)

Daca nu se utilizează corect echipamentul de protecţie (mănusi, mască, ochelari, etc.) când se

lucrează personalul medical este supus riscului îmbolnăvirilor cu : eczeme, dermatoze, SIDA,

astmă, conjunctivite.

66

Medicammente administrate

Dicarbocalm

Compoziție

Un comprimat masticabil conţine carbonat de calciu 489 mg, carbonat de magneziu 11 mg şi

trisilicat de magneziu 6 mg şi excipienti: stearat de magneziu, croscarmeloză sodică 900-1600

CP, povidonă K30, zahăr, talc, ulei de mentă.

Grupa farmacoterapeutică: Combinaţii cu compuşi de aluminiu, calciu şi magneziu.

Indicații terapeutice:Tratamentul simptomatic al manifestărilor dureroase din afecţiunile

eso-gastro-duodenale care evoluează cu hiperaciditate.

Contraindicații

Insuficienţă renală severă (datorită sărurilor de magneziu). Hipercalcemie. Litiază calcică.

Precauții

În cazul administrării la diabetici se va ţine cont de conţinutul în zahăr. Un comprimat masticabil

conţine 717,4 mg zahăr.

Interacțiuni

S-au raportat interacţiuni cu alte medicamente administrate oral. S-a constat o scădere a

absorbţiei digestive a medicamentelor administrate concomitent. De aceea, se

preferă administrarea Dicarbocalm1” după o pauză de cel puţin 2 ore de la administrarea

celorlalte medicamente.

Nu se recomandă asocierea cu chinidină, deoarece creşte concentraţia plasmatică a chinidinei şi

riscul de supradozaj, prin scăderea excreţiei renale a chinidinei (prin alcalinizarea urinii).

Se recomandă prudenţă în cazul asocierii cu indometacină, difosfonaţi, digitalice, săruri de fier,

lincomicină, nitrofurantoină, dexametazonă (scade absorbţia lor digestivă dacă se administrează

simultan cu antiacidele, de aceea se vor administra la distanţă unele de altele).

Atenționări speciale

67

Sarcina şi alăptarea

Dicarbocalm se administrează în timpul sarcinii şi alăptării după evaluarea atentă a raportului

beneficiu terapeutic matern/risc potenţial fetal.

Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Dicarbocalm nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Doze și mod de administrare

Doza uzuală recomandată este de 3- 4 comprimate masticabile Dicarbocalm pe zi, administrate

oral. Comprimatele se sfărâmă sau se lasă să se dizolve în cavitatea bucală. Se administrează

după masă sau în faza dureroasă.

Reacții adverse

Datorate sărurilor de calciu: tratamentul prelungit poate determina hipercalcemie, cu risc de

insuficienţă renală şi nefrocalcinoză.

Datorate sărurilor de magneziu: diaree.

Administrat în doze mari timp îndelungat poate determina fenomene de hiperaciditate prin

rebound secretor.

Omeprazol, capsule

Compozitie :1 capsula contine 20mg omeprazol. 

Actiune terapeuticaOmeprazol este prima substanta dintr-o grupa de antiulceroase care reduce secretia gastrica si

inhiba activitatea pompei protonice gastrice. Prin blocarea sistemului hidrogen/potasiu

adenozintrifosfataza (H+K+-ATP-aza) - asa-numita pompa protonica a celulelor parietale -

inhiba stadiul terminal al proceselor de secretie acida. Administrarea orala de Omeprazol la doza

de 20 mg o data pe zi, are un efect rapid si suficient referitor la inhibarea secretieiacidului

gastric si la ameliorarea de stare in primele patru zile de tratament. La pacientii cu ulcer

duodenal s-a constatat ca dupa 24 ore de la administrare, reducerea aciditatii endogastrice este de

aproximativ 80%, cu o reducere medie de cca 70% a secretiei superioare de acid. 

Indicații68

ulcer duodenal, ulcer gastric, esofagita de reflux, sindrom Zollinger-Ellison.

Doze si mod de administrareUlcer duodenal: se recomanda o capsula de 20 mg pe zi. Ameliorarea de simptome este foarte

rapida si la multi pacienti vindecarea este completa in doua saptamani. La cei care nu s-au

vindecat se continua tratamentul inca doua saptamani. Ulcer gastric si esofagita de reflux: se

recomanda o doza pe zi de 20 mg. Ameliorarea de simptome este foarte rapida si la multi

pacienti vindecarea este completa in 4 saptamani. La cei care nu s-au vindecat se continua

tratamentul inca 4 saptamani. Sindromul Zollinger - Ellison: se recomanda o doza de 60 mg pe

zi. Doza se fixeaza proportional cu pacientul si tratamentul se continua in raport cu indicatiile

clinice. 

ContraindicatiiHipersensibilitate la omeprazol. 

Masuri de precautie

La instituirea tratamentului in ulcerul gastric se va exclude prezenta unui proces malign in

stomac. La varstnici nu sunt necesare modificari ale dozelor. Siguranta folosirii omeprazolului la

copii nu a fost studiata suficient. Nu se recomanda administrarea la copii si femei gravide, desi

pe animale nu s-au remarcat efecte teratogene sau toxicitate fetala. 

Reactii adverseOmeprazol este bine tolerat. Rareori apar: greturi, cefalee, diaree, constipatie, flatulenta sau

inrosire a pielii. Aceste reactii sunt minime si nu necesita intreruperea tratamentului. 

Metoclopramid –prospect

Un comprimat conţine clorhidrat de metoclopramidă anhidru 10mg sub formă de clorhidrat de

metoclopramidă monohidrat 10,5mg şi excipienţi: stearat de magneziu, lactoză, celuloză

microcristalină, dioxid de siliciu coloidal.

Grupa farmacoterapeutică: medicamente în tratamentul tulburărilor funcţionale gastro-

intestinale, propulsive.

Indicaţii terapeuticeEsofagita de reflux.

69

Sindrom de hipomotilitate gastrică (la diabetici, în anorexia nervoasă, la bolnavi cu aclorhidrie,

după intervenţii chirurgicale pe stomac).

Greaţă şi vărsaturi de diferite cauze (iradiere, uremie, gastrită, ulcer gastric şi duodenal, cancer

gastric sau intestinal, vărsături de cauză medicamentoasă, vărsături severe determinate de

citostatice) Sughiţ persistent în cadrul anumitor procedee diagnostice – intubare duodenală,

examen radiologie.

  Contraindicaţii

Hipersensibilitate la metoclopramidă sau la oricare dintre excipienţii medicamentului.

Hemoragii gastro-intestinale.

Ocluzii mecanice şi perforaţii ale tractului gastro-intestinal. Feocromocitom.Tratament

concomitent cu levodopa (vezi Interacţiuni).Copii cu vârsta sub 6 ani.Pacienţi cu dischinezie la

neuroleptice sau metoclopramidă.

  Precauţii

Se recomandă prudenţă la copii şi adulţi tineri datorită riscului crescut de reacţii adverse

neurologice (sindrom extrapiramidal, în special reacţii de tip distonic) la această categorie de

pacienţi (vezi Reați adverse). Incidenţa reacţiilor de tip distonic la copii şi adulţi tineri este mai

mare lâ doze peste 0,5mg/kg şi zi.

În cazul vărsăturilor abundente trebuie prevenit riscul deshidratării prin administrarea de soluţii

orale pentru rehidratare, în doze mici şi la intervale scurte.

La pacienţii care varsă imediat după administrarea medicamentului, cu eliminarea parţială sau

totală a acestuia, se recomandă păstrarea intervalului dintre doze; eventual, se va lua în

considerare administrarea injectabilă.

Datorită conţinutului de lactoză, medicamentul nu este recomandat pacienţilor cu galactozemie

congenitală, sindrom de malabsorbţie a glucozei sau galactozei, sau deficit de lactază (sindrom

Lapp).

 Interacţiuni metaclopramid cu alte medicamente si substante, cititi atent acest prospect

Metoclopramid.

Administrarea concomitentă a metoclopramidei cu:

- alcool etilic: creşte efectul deprimant asupra sistemului nervos central al ambelor produse;

70

- anticolinergice sau opioide: antagonizează efectul metoclopramidei motilităţii gastro –

intestinale;

- digoxină şi cimetidină: scade absorbţia acestora (este necesară ajustarea dozelor de digoxină şi

cimetidină);

- antihipertensive: potenţează efectul antihipertensiv cu risc de apariţie a hipotensiunii arteriale

ortostatice (efect aditiv);

- sedative, tranchilizante, hipnotice: creşte efectul sedativ al fiecărui medicament;

- ciclosporina: creşte biodisponibilitatea acesteia (metoclopramida scade timpul de golire a

stomacului);

- levodopa: scade eficacitatea acesteia (antagonism reciproc);

- bromocriptină: metoclopramida creşte concentraţia plasmatică a prolactinei, scăzând

eficacitatea bromocriptinei (este necesară ajustarea dozelor de bromocriptină);

- neuroleptice şi alte medicamente carepot determina efecte extrapiramidale: creşte frecvenţa şi

severitatea efectelor extrapiramidale;

-mexiletină: accelerează absorbţia acesteia.

  Atenţionări speciale in administrare Metoclopramid

Nu se recomandă administrarea de metoclopramidă la pacienţii cu epilepsie, deoarece pot să

apară creşterea frecvenţei şi intensităţii crizelor epileptice.

La pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică se recomandă scăderea dozelor.

Nu se recomandă administrarea concomitentă de medicamente care conţin alcool etilic sau

băuturi alcoolice.

 Copii

La copiii cu vârsta sub 6 ani se vor administra forme farmaceutice adecvate. 

Sarcina şi alăptarea

71

Deoarece nu s-au efectuat studii controlate la om, iar studiile privind efectul metoclopramidei

asupra reproducerii la animale nu sunt relevante pentru răspunsul la om, metoclopramida se

administrează în timpul sarcinii numai dacă este absolut necesar.

Metoclopramida se excretă în laptele matern. Se administrează în timpul alăptarii numai după

evaluarea raportului beneficiu terapeutic matern – risc potenţial fetal. Capacitatea de a conduce

vehicule sau de a folosi utilaje sub influenta MetoclopramidMetoclopramida afectează

capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

AMPICILINĂ 250 mg

Pulbere pentru soluţie injectabilă, 250 mg

AMPICILINĂ 500 mg

Pulbere pentru soluţie injectabilă, 500 mg

AMPICILINĂ 1 g

Pulbere pentru soluţie injectabilă, 1 g

Compoziţie

Ampicilină 250 mg

Un flacon cu pulbere pentru soluţie injectabilă conţine ampicilină 250 mg (sub formă de sare de

sodiu).

Ampicilină 500 mg

Un flacon cu pulbere pentru soluţie injectabilă conţine ampicilină 500 mg (sub formă de sare de

sodiu).

Ampicilină 1 g

Un flacon cu pulbere pentru soluţie injectabilă conţine ampicilină 1 g (sub formă de sare de

sodiu).

Grupa farmacoterapeutică: antibiotice, peniciline cu spectru larg.

Indicaţii terapeutice

Ampicilina este o penicilină cu spectru larg, indicată în infecţii cu germeni sensibili, cu

următoarele localizări:

72

- infecţii respiratorii: epiglotite, faringite, traheite, pneumonii bacteriene, bronşite acute, bronşite

cronice acutizate;

- infecţii ORL: otite medii, sinuzite;

- infecţii uro-genitale: infecţii urinare (cistite, pilonefrite), uretrite acute gonococice, infecţii

ginecologice (anexite, salpingite, endometrite, parametrite, avort septic, febra puerperală),

prostatite;

- infecţii ale aparatului digestiv: gastroenterite bacteriene, dizenterie, infecţii biliare, ca

alternativă terapeutică în febra tifoidă şi paratifoidă;

- alte infecţii cu germeni sensibili: septicemii, endocardite bacteriene, meningite bacteriene,

leptospiroza, listerioza, peritonite.

Contraindicaţii

- hipersensibilitate la peniciline sau la oricare dintre excipienţii medicamentului;

- mononucleoză infecţioasă.

Precauţii

Înaintea iniţierii tratamentului cu ampicilină, este obligatorie o anamneză completă privind

reacţiile anterioare de hipersensibilitate la antibioticele beta-lactamice. Apariţia oricăror

manifestări alergice impune întreruperea tratamentului şi instituirea tratamentului specific. Se

recomandă prudenţă la pacienţii cu teren atopic. Pacienţii alergici la peniciline pot prezenta

reactivitate încrucişată pentru cefalosporine.

Interacţiuni

Deoarece penicilinele au acţiune bactericidă nu se asociază cu antibiotice bacteriostatice.

Nu se recomandă administrarea concomitentă cu alopurinol (creşte riscul erupţiilor cutanate).

Ampicilina poate reduce eficacitatea contraceptivelor orale care conţin estrogeni.

Administrarea concomitentă de probenecid determină concentraţii plasmatice crescute şi

prelungite de antibiotic, prin reducerea eliminării renale.

La doze mari, ampicilina poate modifica rezultatele dozării glicemiei şi glicozuriei, precum şi a

proteinelor serice totale, în cazul utilizării metodelor colorimetrice. Metodele enzimatice de

dozare a glucozei nu sunt influenţate.

Atenţionări speciale

73

La bolnavii cu insuficienţă renală, doza se ajustează în funcţie de clearance-ul creatininei (vezi

pct. Doze şi mod de administrare); la aceşti pacienţi se recomandă supravegherea funcţiei renale

pe durata tratamentului.

Sarcina şi alăptarea

Ampicilina traversează bariera placentară. Studii efectuate la animale nu au evidenţiat efecte

embriotoxice sau fetotoxice. Deoarece nu există studii controlate la om care să evidenţieze

eventualele efecte teratogene, ampicilina se va administra în timpul sarcinii numai dacă este

absolut necesar.

Deoarece ampicilina se excretă în laptele matern şi poate produce reacţii de hipersensibilizare la

sugar, se vor lua în considerare fie întreruperea alăptării, fie întreruperea tratamentului.

Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Ampicilina nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Doze şi mod de administrare

Adulţi şi copii cu greutatea peste 40 kg: doza uzuală este de 1,5 - 4 g ampicilină, fracţionată la

intervale de 6 - 12 ore.

Copii: doza uzuală pentru copii cu greutatea sub 40 kg este de 25 - 50 mg ampicilină/kg şi zi,

fracţionată în prize egale la 6 -12 ore, fără a depăşi dozele de la adult.

Administrarea se poate face intramuscular sau intravenos.

Doza uzuala poate fi crescută, în funcţie de natura şi de gravitatea infecţiei.

Tratamentul injectabil poate fi continuat cu administrare orală, atunci când starea clinică a

pacientului se ameliorează.

În meningite: la adulţi, doza recomandată este de 2 g ampicilină fracţionată la intervale de 4 ore,

în administrare intravenoasă.

La copii, doza uzuală este de 150 - 200 mg ampicilină/kg şi zi, în prize egale la 3-4 ore.

În septicemii şi endocardite: doza uzuală este de 150-200 mg ampicilină/kg şi zi, în 3-4 prize

egale. Se recomandă iniţierea tratamentului sub formă de perfuzie intravenoasă, pentru minim 3

zile, urmat de administrare intramusculară.

La pacienţii cu insuficienţă renală, dozele de ampicilină sau frecvenţa administrării dozelor se

vor reduce în funcţie de clearence-ul creatininei.

74

Instrucţiuni privind pregătirea produsului medicamentos în vederea administrării şi manipularea

sa

Pentru injectare intramusculară:

Ampicilină 250 mg: soluţia injectabilă se prepară dizolvând conţinutul unui flacon în 1,5 - 2 ml

apă pentru preparate injectabile sau clorură de sodiu izotonă sterilă. Se agită bine până se obţine

o soluţie limpede.

Ampicilină 500 mg: soluţia injectabilă se prepară dizolvând conţinutul unui flacon în 1,5 - 2 ml

apă distilată pentru preparate injectabile sau clorură de sodiu izotonă sterilă. Se agită bine până

se obţine o soluţie limpede.

Ampicilină 1 g: soluţia injectabilă se prepară dizolvând conţinutul unui flacon în 3,5 ml apă

distilată pentru preparate injectabile sau clorură de sodiu izotonă sterilă. Se agită bine până se

obţine o soluţie limpede.

Pentru injectare intravenoasă:

Ampicilină 250 mg: conţinutul unui flacon se dizolvă în 5 ml solvent (apă pentru preparate

injectabile sau clorură de sodiu izotonă sterilă);

Ampicilină 500 mg: conţinutul unui flacon se dizolvă în 5 ml solvent (apă pentru preparate

injectabile sau clorură de sodiu izotonă sterilă);

Ampicilină 1 g: conţinutul unui flacon se dizolvă în 10 ml solvent (apă pentru preparate

injectabile sau clorură de sodiu izotonă sterilă);

După reconstituire se va administra intravenos lent, în 3 - 5 minute pentru dozele de 250 mg şi

500 mg, respectiv 10 - 15 minute pentru doza de 1 g. Administrarea rapidă poate determina

apariţia convulsiilor.

Pentru perfuzie intravenoasă: se va reconstitui flaconul de 1 g cu 10 ml apă pentru preparate

injectabile, înainte de diluţia cu următoarele soluţii pentru administrare intravenoasă (clorură de

sodiu izotonă, soluţie Ringer lactat, soluţie 10% glucoză în apă, soluţie 5% glucoză în apă).

Soluţia reconstituită se utilizează imediat după preparare.

Reacţii adverse

Manifestări alergice: urticarie, eozinofilie, tulburări respiratorii, edem Quincke; excepţional şoc

anafilactic.

75

Manifestări cutanate: erupţii maculopapuloase de natură alergică sau nealergică; rar dermatită

exfoliativă şi eritem polimorf.

Tulburări digestive: greaţă, vărsături, diaree, candidoză, glosită, stomatită.

Foarte rar au fost raportate creşterea moderată şi tranzitorie a transaminazelor serice, tulburări

hematologice reversibile (anemie, leucopenie, trombocitopenie), nefrită interstiţială acută, colită

pseudomembranoasă.

Supradozaj

În caz de supradozaj tratamentul se întrerupe, se administrează tratament simptomatic şi se

instituie măsuri adecvate de susţinere. La pacienţii cu insuficienţă renală antibioticele din clasa

ampicilinei pot fi eliminate prin hemodializă, dar nu prin dializă peritoneală.

76

Rolul asistentei medicale

Internarea in spital se face pe baza documentelor de identitate ale bolnavului, biletul de

trimitere/internare de la medicul de familie, dovada calitatii deasigurat/neasigurat pe baza carora

se intocmeste foaia de observatie. De la biroulde internari bolnavul este insotit la

garderoba/baie/dus pentru predarea hainelor si pentru imbaiere, apoi se va schimba in hainele de

spital. Dupa prevenirea masurilor specifice pentru prevenirea infectiilor intraspitalicesti,

bolnavul va merge in sectia unde i s-a facut internarea, insotit de personalul auxiliar si cu foaia

de observatie, pe sectie el va fi primit de asistenta sefa, aceasta il va informa asupra

regulamentului spitalului si ii va da primele elemente de educatie sanitara.

Asigurarea conditiilor de mediuSaloanule trebuie sa fie luminoase si cu o ventilatie ireprosabila, curate si dotate cu mobilierul

stric necesar. Se vor inlatura toti excitantii: auditivi, vizuali,olfactivi sau gustativi cu efecte

negativie asupra sistemului nervos. Asistenta verifica si explica pacientului cea mai buna pozitie

pe care trebuie sa o adopte in pat, va asigura lenjerie de pat si corp uscata si curata de cate ori

este nevoie si va urmari pacientul sa nu apara complicatii.

Asigurarea igieneiAre scopul de a asigura confortul si igiena pacientului. Aceasta consta in mentinerea pielii in

stare de curatenie perfecta si prevenirea aparitiei leziunilor cutanate, fiind o conditie esentiala a

vindecarii.

Alimentatia bolnavuluiDisciplina alimentara nu este o dieta ci un mod de viata sanatos pe care trebuie sa il insuseasca

oricine, de aceea pacientul cu gastrita acuta trebuie sa aiba un regim alimentar in functie de ceea

ce ii permite organismul, dar trebuie sa tina cont de anumite restrictii pe care asistenta i le va

comunica.

 Alimente permiseCarne – sortimentele de carne slaba sau curatata de grasime, fiarta sau preparata pe gratar:

carne de pasare (fara pielita) si majoritatea tipurilor de peste proaspat sau la conserva

ouă – cu exceptia omletelor si a ochiurilor prajite in ulei produse

lactate – lapte, smantana, iaurt (fara fructe), branza de vaci, cas (de vaca sau de oaie)

paine alba – de grau sau de secara, eventual veche de o zi

77

cereale – gris, arpacas, orez, fulgi de ovaz, paste fainoase, biscuiti

legume – de preferinta, fierte sau conservate: sparanghel, morcovi, ciuperci,spanac, fasole,

mazare, cartofi (nu prajiti!)

Fructe – fierte sau conservate si banane coapte

grasimi – unt proaspat, ulei (50 – 60 grame/zi)

 Alimente interziseMajoritatea alimentelor ce pot creste producerea de sucuri gastrice sau stagneaza in stomac

trebuie evitate sau consumate cu moderatie, in functie de toleranta persoanei: supele grase,

prajelile, carnea grasa, sarata sau afumata, pestele gras, afumat sau marinat, mezelurile, ouale

prajite, branzeturile fermentate, sarate, afumate, alimentele bogate in fibre: painea multicereale,

leguminoasele si legumele crude: brocoli, varza, varza de Bruxelles, castravete, porumb, ceapa,

praz, ridichi, gulii, sfecla, conopida, fasole uscata, mazare uscata, linte, vinete, rosii, fructele cu

coaja si cele care contin seminte – in special strugurii, fructele uscate: smochine, stafide,

curmale, condimentele: piper, boia, ardei iute, mustar, hrean, otet, muraturi, grasimi: untura,

slanina, maioneza

Administrarea tratamentuluiTratarea gastritei necesită atât respectarea unui tratament medicametos cât şi adoptarea unui regim alimentar

corespunzător. Medicametele care pot fi indicate au ca principal scop stoparea secreţiei acide sau

inhibarea acesteia. Din clasa acestora fac parte antiacidele sau antisecretorii. Foarte des utilizate

sunt şi pansamentele gastrice, exista si schema de antibiotice recunoscuta in toata lumea daca

gastrita este provocata de infectia Helicobacter Pylori.Asistenta va administra tratamentul numai

la cerearea medicului si numai dupa ce a verificat foaia de observatie, continutul flacoanelor si

termenul de expirare,in tot acest timp supraveghind pacientul de eventualele reactii adverse.

Prevenirea gastriteiPentru a preveni îmbolnavirea de gastrită va trebui sa se respecte un regim alimentar sănătos și

regulat, din care sa se excluda produsele care pot reprezenta factori de risc (alcool, aditivi

sintetici, condimete, băuturi acidulate, tutun, zahăr,si stresul). Totodată, va trebui sa se evite

utilizarea în exces a unor medicamente de tipul aspirinei , analgeticelor sau ori căror altor

produse farmaceutice similare care pot determina iritarea mucoasei gastrice.

78

Cap IV Concluzii

Se desprind câteva concluzii pe care imi propun să le subliniez în continuare.

1. Este bine să se știe că, în spatele unor asemenea manifestări în aparență neînsemnate, se

poate ascunde debutul unei boli grave, pe care numai medicul o poate cunoaște.

2. Diagnosticul în general al bolilor digestive, mai ușor de făcut în unele cazuri, devine cu

totul dificil în altele. Oricum ,precizarea unui diagnostic în timp util reclamă pricepere și

cunoștiințe din partea medicului, dar în același timp necesită răbdare și înțelegere din

partea bolnavului, așa încât să se poate beneficia din acest punct de vedere de toate

mijloacele moderne de investigație, clinice și paraclinice.

3. Tratamentul medicamentos trebuie să se facă la indicațiile medicului, respectându-se cu

grijă dozele, modul de administrare și durata tratamentului. Abuzul de unele

medicamente, se pot opune evoluției favorabile a unei boli și poate chiar genera o

agravare a ei.

4. Regimul alimentar în tratamentul unei asemenea boală trebuie să ocupe sșa cum a reieșit

și din prezentarea mea un loc de primă importanță. Dar în legătură cu regimul alimentar

nu trebuie să se înteleagă că este vorba numai de anumite alimente permise și nepermise.

De regim alimentar sunt legate, în special pe plan profilactic (preventiv), o serie de

măsuri cu acelea care ne obligă să punem la adăpost alimentele de orice contaminare sau

cele care se referă la modul de servire a meselor, orarul acestora.

79

Cap V Bibliografie

80