8/7/2019 biografie nietzsche

http://slidepdf.com/reader/full/biografie-nietzsche 1/6

e la Wikipedia, enciclopedia liberăSalt la: Navigare, căutare 

Friedrich Wilhelm Nietzsche (n. 15 octombrie 1844,Röcken - d. 25 august 1900, Weimar ) este unul din

cei mai importanţi filozofi germani din a douajumătate a secolului al XIX-lea, care a exercitat oinfluenţă considerabilă, adesea controversată, asupragândirii filozofice a generaţiilor ce i-au urmat.

Cuprins

[ascunde]

• 1 Biografie • 2 Filozofia lui Nietzsche • 3 Falsificarea moştenirii lui Nietzsche • 4 Opera filozofică (selectiv) • 5 Traduceri în limba română • 6 Referinţe • 7 Bibliografie 

o 7.1 Bibliografie critică în limba română 

• 8 Legături externe 

[modifică] Biografie

S-a născut într-o familie protestantă, tatăl său fiindpastor. Încă din tinereţe, este confruntat cu problemacredinţei în Dumnezeu şi înclină mai degrabă spreateism, fapt ce se va reflecta mai târziu în gândirea safilozofică. Studiază filozofia la Universitatea dinLeipzig. Lectura cărţii lui Arthur Schopenhauer , Welt als Wille und Vorstellung ("Lumea ca voinţă şireprezentare"), va constitui premisa ideatică a vocaţieisale filozofice. În 1869, în vârstă de numai 25 de ani,este numit profesor la Universitatea din Basel şi

primeşte cetăţenia elveţiană. Studiază filozofia antică greacă, în special pe reprezentanţii perioadeipresocratice, Heraclit şi Empedocle. Din motive desănătate, abandonează învăţământul universitar şi,începând din anul 1879, peregrinează între Veneţia,Torino, Nisa şi Engadin, în căutarea unei climeprielnice. În 1882 o cunoaşte pe Lou von Salomé, pecare o cere în căsătorie, fiind însă refuzat. În acelaşi an, în timp ce se găsea la Nisa,

Filozofi occidentaliFilozofia secolului XIX

Friedrich Nietzsche

Nume - Friedrich WilhelmNietzsche

Naştere - 15 octombrie 1844 (Röcken bei Lützen, Saxonia,Prusia)

Deces - 25 august 1900(Weimar , Germania)

Şcoală/tradiţie - Întemeiator alFilosofiei existenţiale

Interese principale

Etică, Metafizică, Estetică,Epistemologie, Morală,

Psihologie

Idei importante

Dualitatea apolinic-dionisiac,Voinţa de putere , Nihilism,

Instinctul de turmă, Supraom,Critică la adresa creştinismului,

Morală stăpân-sclav

Influenţe A influenţat

Burckhardt,Socrate,

Emerson,Goethe,Heraclit,

Montaigne,Schopenhauer ,Dostoievski,

Wagner 

Foucault,Heidegger ,

Iqbal, Jaspers,Sartre,

Deleuze,Camus, Rilke,Bataille, Rand

8/7/2019 biografie nietzsche

http://slidepdf.com/reader/full/biografie-nietzsche 2/6

începe să scrie lucrarea sa capitală, Also sprach Zarathustra ("Aşa grăit-a Zarathustra"),care va apărea în 1885. În 1888 se mută la Torino, unde va desăvârşi operele Götzen-Dämmerung ("Amurgul idolilor") şi Ecce Homo. În ziua de 3 ianuarie 1889, în piaţaCarlo Alberto din Torino, asistând la biciurirea sălbatică şi agonia unui cal în plinăstradă, are prima criză de nebunie, în cursul căreia are manifestări delirante,

considerându-se Dionysos sau Iisus. Este îngrijit până la sfârşitul vieţii de sora sa,Elisabeth Foerster.

[modifică] Filozofia lui Nietzsche

Filozofia lui Nietzsche porneşte de la reevaluarea filozofiei şi artei Greciei din perioadaistorică cea mai veche, în defavoarea clasicismului, văzut ca afirmare a viziunii raţionaleşi, în consecinţă, decadent. În special tragedia greacă a fost interpretată ca o expresie aimpulsului vital sau ca "moment dionisiac" . Nietzsche critică valorile fundamentale alesocietăţii, ajungând la negarea oricărui principiu ce ţine de cenzura transcendenta şi laafirmarea liberului arbitru ca destin imanent al omului.

Conceptul de "voinţă de putere" joacă un rol central în gândirea lui Nietzsche, în măsuraîn care acesta este pentru el - în sens metafizic - un instrument pentru înţelegerea lumii:"esenţa cea mai intimă a existenţei este voinţa de putere" . Proiectul lui de reevaluare aconceptelor tradiţionale ale metafizicii va antrena abolirea valorilor idealiste, în specialale creştinismului. Voinţa de putere este analizată ca relaţie internă a unui conflict, castructură intimă a devenirii, ca pathos fundamental, şi nu numai ca dezvoltare a uneiforţe. Această concepţie permite depăşirea omului, nu eliminarea lui, ci abandonareavechilor idoli şi a speranţei într-o lume de dincolo, acceptarea vieţii în ceea ce comportăea ca aspiraţie spre putere. Astfel, contrar falselor interpretări ale filozofiei sale,supraomul nietzschenian nu este un om atotputernic fizic şi intelectual, ci reprezintă o

tendinţă în evoluţie, aşteptată şi dorită de om: "Am venit să vă vestesc Supraomul. Omuleste ceva ce trebuie depăşit" (Aşa grăit-a Zarathustra). Omul este aşadar o punte întremaimuţa antropoidă şi supraom, un element tranzitoriu în evoluţie (cf. parabolaacrobatului din Zarathustra).

Pornind de la premisa voinţei de putere, Nietzsche dezvoltă o psihologie abisală, carepune pe prim plan lupta sau asocierea instinctelor, a impulsurilor şi afectelor, conştiinţanefiind decât perceperea tardivă a efectelor acestui joc al forţelor subconştiente.Nietzsche face distincţie între morala celor slabi şi cea a celor puternici. Astfel, înconcepţia lui, mila, altruismul, toate valorile umanitare sunt de fapt valori prin care omulse neagă pe el însuşi pentru a-şi da aparenţa unei frumuseţi morale şi a se convinge de

propria-i superioritate.

Nietzsche a dorit să restructureze societatea criticând aspectele culturii moderne, alefilozofiei oficiale universitare, negând ideile de civilizaţie şi acelea ale democraţiei.Pentru el, doar arta este singurul factor care justifică viaţa. În Die Geburt der Tragödie("Naşterea tragediei"), opune şi asociază figurile dionisiace şi cele apollinice, ambelenăscute din beţia simţurilor. Prima este o beţie a descărcării de energie, a doua o beţie pur 

8/7/2019 biografie nietzsche

http://slidepdf.com/reader/full/biografie-nietzsche 3/6

vizuală. În consecinţă, Nietzsche adaugă o a treia formă: forţa voluntară care se manifestăîn arhitectură.

Nietzsche este cel care a spus ca Dumnezeu e mort. Idee care a primit două interpretărimajore: prima susţine faptul ca Nietzsche vorbeşte despre moartea Dumnezeului

creştinilor, iar a doua interpretare vorbeşte despre moartea Dumnezeului filosofilor (elprevăzuse agonia metafizicii odată cu manifestarea spiritului raţional socratic care adistrus principiile omului dionisiac ce urmărea extazul prin beţie, concupiscenţa şi alteforme de manifestări extatice obţinute prin exacerbarea simţurilor).Nietzsche este considerat un filosof vitalist. El propovăduieşte toate virtuţile omuluisănătos, ale omului plin de vigoare, ale omului stăpân pe instinctele sale, ale omului careştie să susţină pe umerii săi libertatea. Ca o ironie a celor susţinute, Nietzsche a fost toatăviaţa sa un om bolnav. Motivul principal pentru care el renunţă la cariera universitară esteboala sa care se înrăutăţise.

Se spune ca precursorul lui Nietzsche ar fi fost Schopenhauer , care prin lucrarea Lumea

ca voinţă şi reprezentare îl determină pe Nietzsche să "îndrepte" conceptul de voinţă,alăturându-l puterii care devine esenţială în afirmarea individului. După o interpretare alui Constantin Noica. Heidegger  ar duce conceptul mai departe vorbind despre voinţa cavoinţă.

[modifică] Falsificarea moştenirii lui Nietzsche

Filozofia lui Nietzsche a avut o influenţă considerabilă asupra culturii secolului al XX-leaşi a unor reprezentanţi ai ei: Thomas Mann, André Gide, Hermann Hesse, SigmundFreud, Martin Heidegger sau Emil Cioran. În anii '20, opera lui Nietzsche a fostrevendicată de nazismul german şi de fascismul italian, interpretându-se în mod barbar 

ideea de "voinţă de putere" în sprijinul doctrinei totalitare. La aceasta a contribuit şi soralui Nietzsche, Elisabeth Forster , nazistă înverşunată şi admiratoare a lui Hitler, care afalsificat unele texte pentru a le utiliza fără scrupule în construirea unei ideologii străinede gândirea filozofului. Unele dintre aceste false interpretări persistă, din păcate, şi înzilele noastre.

După «Nietzsche-Lexicon» editat de Prof. Cristian Niemeyer (2009), cu paticiparea a 150de cercetători specialişti în filozofia lui Nietzche, sora sa, Elisabeth Forster a măsluitmasiv şi sistematic opera marelui filosof. Schimbările introduse de Elisabeth Forster aufost caracterizate în respectivul lexicon drept „scandaloase şi criminale” (CristianNiemeyer). Dintre 505 scrisori ale lui Nietzsche publicate postum în 1909, numai 60 au

fost găsite originale, 32 au fost reconcepute total şi la multe altele s-au făcut adnotări,completări, eliminări şi schimbări de cuvinte şi fraze în scopul de a-l prezenta pe filosof ca un promotor al nazismului, xenofob, antisemit, cu vederi de extremă-dreapă, înprofundă contradicţie cu ideile lui Nietzsche şi în concordanţă cu propriile ei vederi.Ideologii nazişti s-au grăbit să preia şi să se înpăuneze cu filozofia falsificată a luiNietzsche.

8/7/2019 biografie nietzsche

http://slidepdf.com/reader/full/biografie-nietzsche 4/6

Un mic exemplu: în cartea sa „Dincolo de bine şi de rău”[1] fraza care se referea laantisemitism „Nu am nimic comun cu un om care ia parte la această înşelătorie abjectă”a fost anulată de sora autorului.

Elisabeth Forster şi soţul şi tovarăşul ei de idei au creat în jungla paraguaiană o comună 

germană-ariană, «Nueva Germania» („Germania Nouă”), dar soţul s-a sinucis şi ea s-aîntors în Germania în urma prăbuşirii fratelui său. La funeraliile Elisabethei, care a muritîn 1935 a participat şi Hitler , personal.

Nietzsche este considerat precursorul curentului postmodernist prin ideea ca nu există uncentru de la care se revendică toate valorile general umane. El este autorul care spargeconceptul de dogmă, înţeleasă ca limita dincolo de care nu se mai poate trasa niciunorizont. Fărâmiţarea valorilor prin filiera nietzscheană s-a impus ca un concept major încurentul postmodernist.

[modifică] Opera filozofică (selectiv)

• Fatum und Geschichte, 1862 ("Destin şi istorie")• Willensfreiheit und Fatum, 1862 ("Libertatea voinţei şi destinul")• Homer und die klassische Philologie, 1868 ("Homer şi filologia clasică")• Die Geburt der Tragödie, 1872 ("Naşterea tragediei")• Unzeitgemässe Betrachtungen, 1876 ("Consideraţii inactuale")• Morgenröte, 1881 ("Aurora")`• Die fröhliche Wissenschaft , 1882 ("Ştiinţa veselă")• Also sprach Zarathustra, 1885 ("Aşa grăit-a Zarathustra")• Jenseits von Gut und Böse, 1886 ("Dincolo de bine şi rău")• Zur Genealogie der Moral , 1887 ("Genealogia moralei")• Götzen-Dämmerung , 1888 ("Amurgul idolilor")• Der Antichrist , 1888 ("Anticristul")• Ecce Homo, 1888• Voinţa de putere (1906, postum)

[modifică] Traduceri în limba română

• A doua consideraţie inoportună. Despre folosul şi neajunsurile istoriei pentruviaţă , traducere de Amelia Pavel, Bucureşti, Editura Ararat, 1994

• Aforisme. Scrisori, traducere de Amelia Pavel, Bucureşti, Editura Humanitas,

1992 (reed. 2001, 2007)• Amurgul idolilor , traducere de Vasile Frăteanu şi Camelia Tudor, note de VasileFrăteanu, Cluj, Editura Eta, 1993

• Amurgul idolilor sau Cum se filozofează cu ciocanul , traducere de Dinu Grama,Bucureşti, Editura Antet, 1993 (reed. 2003)

• Amurgul idolilor sau Cum se filozofează cu ciocanul , traducere de Alexandru Al.Şahighian, Bucureşti, Editura Humanitas, 2001 (reed. 2005, 2007)

• Antichristul , traducere de George B. Rareş, Cluj, Editura Eta, 1991

8/7/2019 biografie nietzsche

http://slidepdf.com/reader/full/biografie-nietzsche 5/6

• Antichristul , traducere, note şi postfaţă de Vasile Muscă, Cluj, Biblioteca„Apostrof”, 1996 (reed. 1998, 2003)

• Aşa grăit-a Zarathustra. O carte pentru toţi şi pentru nimeni, versiuneromânească de Victoria Ana Tăuşan, Bucureşti, Editura Edinter, 1991

• Aşa grăit-a Zarathustra. O carte pentru toţi şi nici unul , traducere de Ştefan Aug.

Doinaş, Bucureşti, Editura Humanitas, 1994 (reed. 1997, 2000)• Aşa grăit-a Zarathustra, traducere de George Emil Bottez, Bucureşti, EdituraAntet, 2009

• Călătorul şi umbra sa. Omenesc, prea omenesc, traducere de Otilia-Ioana Petre,Bucureşti, Editura Antet, 1996

• Cazul Wagner , traducere de Alexandru Leahu, Bucureşti, Editura Muzicală, 1983(ediţie revăzută, Editura Humanitas, 2004, 2008)

• Despre genealogia moralei. O scriere polemică adaugată recentei „Dincolo debine şi de rău” spre împlinire şi înţelegere, traducere de Janina Ianoşi şi HoriaStanca, postfaţă de Ion Ianoşi, Cluj, Editura Echinox, 1993

• Dincolo de bine şi de rău. Preludiu la o filozofie a viitorului , traducere de

Francisc Grünberg, Bucureşti, Editura Humanitas, 1992 (ediţie revăzută, 2006)• Dincolo de bine şi de rău, traducere de Francisc Grünberg, Bucureşti, EdituraUniversitas, 1998

• Dincolo de bine şi de rău. Preludiu la o filosofie a viitorului , traducere de Victor Scoradeţ, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Ideea Europeană, 2004

• Ecce homo, traducere de Mircea Ivănescu, Cluj, Editura Dacia, 1994 (reed. 1999)• Ecce homo: cum devii ceea ce eşti, traducere de Liana Micescu, Bucureşti,

Editura Centaurus, 1991• Genealogia moralei: o scriere polemică , traducere din germană de Liana

Micescu, traducerea textelor din latină şi greacă Traian Costa, ediţia a II-a,Bucureşti, Editura Humanitas, 2006

• Naşterea filosofiei în epoca tragediei greceşti, traducere de Mircea Ivănescu,Cluj, Editura Dacia, 1992 (reed. 1998, 2002)

• Noi, filologii, traducere, studiu introductiv şi note de Vasile Muscă, Cluj, EdituraDacia, 1994

• Opere complete. Ediţie critică ştiinţifică în 15 volume de Giorgio Colli şiMazzino Montinari, traducere de Simion Dănilă, vol. I-VI, Timişoara, EdituraHestia, 1998-2005

o (Vol. I, Poezia, 1998. Vol. II, Naşterea tragediei. Consideraţii inactualeI-IV. Scrieri postume, 1998. Vol. III, Omenesc, prea omenesc, 1999. Vol.IV, Aurora. Idile din Messina. Ştiinţa veselă , 2001. Vol. V, Aşa grăit-aZarathustra, 2004. Vol. VI, Dincolo de bine şi de rău, 2005)

• Poezii, traducere de Simion Dănilă, Bucureşti, Editura Univers, 1980• Ştiinţa voioasă. Genealogia moralei. Amurgul idolilor , traducere de Liana

Micescu şi Alexandru Al. Şahighian, traducerea versurilor de Simion Dănilă,Bucureşti, Editura Humanitas, 1994

• Ştiinţa voioasă („la gaya scienza”), traducere de Liana Micescu, traducereaversurilor de Simion Dănilă, ediţia a II-a, Bucureşti, Editura Humanitas, 2006

• Voinţa de putere: încercare de transmutare a tuturor valorilor (fragmentepostume), traducere de Claudiu Baciu, Oradea, Editura Aion, 1999

8/7/2019 biografie nietzsche

http://slidepdf.com/reader/full/biografie-nietzsche 6/6

[modifică] Referinţe

1.  ̂ Dincolo de bine şi de rău. Preludiu la o filozofie a viitorului, traducere deFrancisc Grünberg, Bucureşti, Editura Humanitas, 1992 (ediţie revăzută, 2006)

[modifică] Bibliografie

• de Niemeyer, Christian (HRSG): Nietzsche-Lexikon, Wissenschaftlichen.

Buchgesellschaft, Darmstadt, 2009.

[modifică] Bibliografie critică în limba română

• Constantin I. Gulian, Nietzsche, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1994• Constantin Rădulescu-Motru, F. W. Nietzsche: viaţa şi filosofia sa, ediţie îngrijită

şi postfaţă de Marta Petreu, Cluj, Biblioteca „Apostrof”, 1997• Ernst Bertram, Nietzsche. Încercare de mitologie, traducere de Ion Nastasia şi

Maria Nastasia, Bucureşti, Editura Humanitas, 1998• Lucia Gorgoi, Friedrich Nietzsche şi cultura română interbelică , Cluj, Casa Cărţii

de Ştiinţă, 2000• Alexandru Boboc, Nietzsche: între elenism şi modernitate sau dincolo de actual 

şi inactual , Cluj, Editura Grinta, 2003• Alexandru Ştefănescu, Nietzsche şi „moartea lui Dumnezeu”, Bucureşti, Editura

Paideia, 2004• Martin Heidegger, Metafizica lui Nietzsche, traducere din germană de Ionel

Zamfir şi Cătălin Cioabă, Bucureşti, Editura Humanitas, 2005•

Gilles Deleuze, Nietzsche şi filosofia, traducere de Bogdan Ghiu, Bucureşti,Editura Fundaţiei Culturale Ideea Europeană, 2005• George Bondor, Dansul măştilor: Nietzsche şi filozofia interpretării, Bucureşti,

Editura Humanitas, 2008• Gilda Valcan, "Antichitatea in filosofia lui Nietzsche", Timisoara, Editura

Bastion, 2008