4antonie Cel Mare

8/4/2019 4antonie Cel Mare

1/10

53. COLEqIA DETEXTEOHClALFj ACTA ALEDONATI~TILORod. Parisianus (Colbert. 1951), la ff. 1-37, contine ca a dice

la lucrar impotriva lu i Parmian, donatistul [Adversus Par enianumdonatistarn lui Optatus de Mileve (t392/400), 0 co ctie de texteoficiale, care p ivesc aspecte ale donatismului. Colec,'a, nun-uta Fapteleispa~ir ii lui Caecilid i lu i Felix [Gesta purgationis aeciliani et Felicis], afost realizata in Afn de Nord de catre un onatist ca sa arate dreptIipsita de legalitate aleg ea lui Cecilian c episcop al Cartaginei (311) sidrept legitime actiunile natistilo vezi Donatus). Textele au fastfolosite in lucrarea sa de t s si mai tarziu de Fer. Augustin.Cercetatori mai vechi au neg a enticitatea colectiei, msa astazi obiectia[respectiva] nu mai exis v Se pas eaza doar 0 parte a colectiei. Vezieditiile in care a fost blicata la cap. ptatus de Mileve.

ECHESNE, Le dosier du donatisrne: Melang 'A rcheo i . .. pa r l'E cole

Prancais e Roma 10 (1890) 589 s.urrn, G. ROTHE, Zur Geschi te der romischenSyno n im 3. und 4. Jahrhundert, Stuttgart 1937, pp. 118-123. P. . HOOGTERP ,Deux proces-verbaux donatistes: Arcl1iv. luiinitas M e dii Aevi 15 (1940) 3 12.

5 4. S F. ANTONIE eEL MARE (t356)i:r\rrEMEIETOUL MONAIDSMULUI ANAJIORETIC

CONSIDERA TIl GEl'..TERALEI

INAUGURAREA;;1 CONSACRA.REA MONAH1SMULU1 ANAHORET1CAsceza a fost intotdeauna 0 caracteristica permanenta a rnembrilor

Bisericii, msa doar din sec. al III-lea, si desigur inEgipt, avem primelementiuni despre asceti. Sf. Atanasie cel Mare (V iata S f Antonie eelMare [ B L O ~ 'A V T W V L O U ] 3) ne spune ca anumi]i asceti traiau in jurulanului 270 in afara cetatilor ~i satelor Nilului saul mai simpIu, inmaracaselor lor. Faptul ca Sf. Antonie cunostea deja in270 biitriin: asceti,care erau impodobiti cu importante dar si diverse virtuti, pe care fiecareIe lucra cu succes, presupune 0 experienta de cel putin 20 sau 30 deani. Prin urmare, fenomenul vietii ascetico-monahale a inceput cu putininainte de persecutia lui Deciu (251) (de care inmod eronat au legat specia-

190


2/10

IIJjIiI

e In j1e iIeaIt> 1:t1.

a: 1

'en

r2,1L1

2

.1

F

~ . .

listii viata ascetica a monahilor anahoreti) si izvoraste : ; o i se hranestedirect din firea si trairea Bisericii. Neindoielnic, factori istorici si conditii;locale au facilitat aparitia sa, fara insa ca acestea toate sa constituie sicauza a sa. Un lucru rninunat este faptul ca reprezentantii egipteni airnonahismului anahoretic si chinovitic nu s-au inspirat in promovareaacestui nou mod de vietuire bisericeasca din nici un curent generat de/J teologia" alexandrina: erau crestini copti neinstruiti, care au fundamentato constructie impunatoare, chiar inmomentul in care alaturi se exprimauOrigen, Sf. Dionisie alAlexandriei, Teognost.Arie si Sf. Atanasie cel Mare.Este insa adevarat di anahoretismul, in mod special; si monahisrnul, inmod general, si-au castigat importantullor loc inconstiinta Bisericii sis-au dezvoltat vertiginos prin indreptatirea si fundamentarea teologicape care le-a oferit-o in 357 Sf. Atanasie eel Mare in lucrarea Via]a sipetrecerea ... Sf. Antonie eel Mare. I l l . aceasta lucrare este expusa pro fun-zirnea teologica a ascezei, sunt pomenite diverse manifestari ale razboiuluiduhovnicesc, este pusa invaloare curatirea inimii si incercarile demonilorprin intermediul descrierii si explicarii aptelor $i cuvintelor primuluimare anahoret, Sf. Antonie eel Mare. De aceea, pe buna dreptate, Viataa eontat pentru Biserica drept rezumat al vietii aseetice si monahale sia eonstituit model alliteraturii ascetice de mai tarziu,PROBLEMA VIETIII

IIII

Natura si influenta uimitoare a Vietii Sf. Antonie eel MareI ,au provocat intense discutii privitoare la autentieitatea si istoricitateasa. Autenticitatea sa este certificata de scriitori din sec. al N-lea, preeumSf. Grigorie Teologul (Cuv . [ i \ . 6 y o c ; ] 2t 5), Fer. Ieronim (D e viris ill. 87si 88) si Evagrie al Antiohiei, care desigur in jurul anului 375 a tradusin lirnba latina Viafa, ca lucrare a Sf. Atanasie cel Mare. Istoricitatea saa fost contestata de Reitzenstein in 1914 si apoi de altii, sprijinindu-sein special pe clemente de structure (filologica), pe influen]e, sernnalatedin vechime de texte crestine si, desigur, elenistice, si pe earacterulprograrnatic al lucrarii.

Modelele filologiee elenistice ale Vietii transpar in special inaranjarea rnaterialului si inimbracarea filologica a faptelor si actiunilorSf. Antonie eel Mare. Dupa aceea, expunerea invataturii interneietoruluiagramat al anahore.ismu lui in forma unui text eonsecvent (cap. 16-

1 9 1i.i\.-._ ..--


3/10

. .

43) constituie desigur 0 colationare potrivita a spuselor Sf. Antoniede-a lungul timpului. Cuvintele si apoftegmele sale, precum si practicareaascezei sale, circulau cu rnult inainte s a moara intre crestinii inapropierea carora a stat pentru cateva luni Sf. Atanasie. Pe acestea le-a adunat si pe acestea, numai illcateva locuri, le-a prelucrat Sf.Atanasie cu scopul compunerii Vietii, Prin urrnare, Viata, este cuadevarat pentru monahi un model potrivit pentru vietuirea ascetica(I), este asadar un soi de program al vietii anahoretice sau regulamonastica imbracata in forma povestirii (Sf. Grigorie Teologul, Cuv.21, 5), si nu ceva construit arbitrar san inventat de Sf. Atanasie. Acesta,realizand maretia Sf. Antonie si impresionat de aceasta, a prezentatintr-o forma cat mai inalta cu putinta ceea ce deja exista, ceea ce stiaumulti si, cu siguranta, ceea ce constituia pentru el un model, un eroual monahismului anahoretic.

Exista insa si doua argumentari puternice ale istoricitatii celorexpuse in Viaja, Prima este legata de insusi Sf. Atanasie cel Marecare a) I-a cunoscut personal pe Sf. Antonie; b) a cules informatii dela anahoretul /martorul ultimilor ani $i clipe ale Sf. Antonie; c) redactasedeja lucrari de netagaduita valoare istorica avand ca subiect evenimentepetrecute ill vremea sa; si d) a scris Viata intr-un mediu in care eraimposibil sa prezinte un Sf. Antonie diferit de cel real, pentru ca totidin jurul san 11cunosteau binc pe eel prezentat in biografie, cei maipujini din legatura directa, ceilalti din cele ce circulau deja despre el.Cea de-a doua argumentare 0 ofera sursele vremii respective, ale carerelemente fie concorda fie nu Yin in contrast cu im.aginea transmisa deViata, Informatii de acest tip transmit spre exemplu Paladie(noteaza tot ceea ce a auzit de la Didim eel Orb $i de la Sf. IsidorPelusiotul, care au cunoscut pe Sf. Antonie), Fer. Ieronim (Ser. 68)/Rufin (Hist. eeel. II 7 si Apol. II 12) sl Ammonn (Scr. cdire Teofil[ 'E T rW 'W A ~ T rp o< ; E k 6q )L A O lJ ]). Prin urmare, este clar c a Sf. Atanasie nu puteasa inventeze personalitatea Sf. Antonie.

Prin Sf. Antonie si Viata sa sensa de Sf. Atanasie a inceput saprinda contur monahismul anahoretic, dar si sa se afirme practic si teologic.

192

-,. .' ' ' " " ..~~~-.---~--------- ------------:---------~---


4/10

mie: lxeainLle-Sf.~cucaulauo,

de

oti,el.rdeor

sa.

, ,;' J, ' .~. " , ' f, r,.. ~; ; ~ L .

MODELUL ANAHORETULUIIn cazul Sf. Antonie eel Mare trebuie sa vorbim illspecial despre

modelul pe care il intrupeaza sau i] creeaza, si nu despre inva~aturasa. Acest lueru pentru ca anahoretul Antonie nu a redactat 0 lucrarede teorie a vietuirii ascetiee, pentru ca Sf. Atanasietranspune inViata in special acele cuvinte ale Sf. Antonie care 11 prezinta camodel si pentru ca Sf. Antonie, atunci cand inva]a, arata la modulpractic cine trebuie sa fie illgeneral monahul ~i In special ascetul. Faptulde a invata inseamna la Sf. Antonie a expune experienta razboaielorsale ascetice in afara unei prelucrari teologice.

Astfel, modelul "Sf. Antonie" este crestinul simplu, care sesupune chernarii interioare si li incepe via]a sa ascetic a in apropiereasatului sau si inapropierea oamenilor. Dupa aceea, miscat de chemareapentru 0 vietuire ascetica i isihie si mai intense se face anahoret sieremit praeticant, fara ca prin aceasta sa se instrainezc intru totul deceilalti monahi si de viata Bisericii. In pustie devine intru totulmultumit de putinul sau si Iucreaza pamantul pentru putina sahrana. Viata erernitica a Sf. Antonie cunoaste un mers evolutiv, analoggradului de asceza si biruintei asupra demonilor. Se retrage intr-opustie mai profunda in mornentul in care a ajuns mai copt pentru aasceza mai intensa si pentru razboaie mai temerare. Criteriu alcautarii si rnutarii sale illalt loc este intensitatea ascezei i posibilitateade a se ruga neintrerupt (Viata 3). Lupta sa duhovniceasca sedesfasoara prin rugaciune si asceza si pentru prima data este socotitamartiriu a1 constiintei si este echivalata eu martiriul sangelui. Sf.Antonie are 0 desavarsita memorie a Scripturii, inca din vremea incare a auzit-o de tanar. lnsa studiul ingeneral, care vizeaza cunoastereaadevarului, este inlocuit de el insusi (care era agramat) ell asceza careare drept scop curatirea mintii si a inimii, din moment ce Dumnezeudescopera adevarul Sau celor curati:

suletul curatit intru totul si stand potrivit firii sale, poate,odata devenit straveziu, s a vada mai deplin si mai departe dedit. demonii, avand insine pe Dornnul Care iIe descopera (V ia ta 3 4).

Avansata curatirc sau .desavarsire duhovniceasca sunt pentru l.

1 9 3


5/10

e1 stare fireasca. In aceasta, la care se ajunge prin harul dunmezeiesc9i care nu este intru totu1 permanenta, ornul este scutit de razboiuldemonilor, se iinisteste. cornunica cu Domnul.Orice tip de tulburare sufleteasca, frica, tristetea etc., se datoreazalucrarii demonilor. Dimpotriva, lipsa fricii, bucuria si distingereaduhurilor (re1e si bune) constituie insernnele sfinteniei si starii defericire, insemnele biruintei asupra demonilor. Starea de fericire estepecetluita adesea eu nespuse vederi dumnezeicsti:

se afla rapit cu mintea; ; ; 1 , lucru minunat, stand se vedea pesine ca si cum l;;i iesise din sine (65).

In generat anahoretu1 Antonie intrupeaza pe barbatul vazatorinainte, pe apostol, pe martir, pe inger, pe vazatorul de Dumnezeu.Eremitul, urcat la acest nivel, devine, fara vreo planificare, parinte duhov-nicesc, avva, 0multirne de credinciosi doresc sa fie indrumati de catre, ~ Iavva, sa 1 1 imite, sa-l considere model i erou. Acestia sunt sau devin ana-horeti, 1;;iridica separat - si uneori illmid grupuri - colibele lor sumareIamica sau apropiata distanta de locul eremitic illcare vietuieste avva, careindruma prin sfaturi asceza lor personala. Intregul monahilor / anahoretilordintr-un loc se numeste manastire (~OlJCW1~PLOV /flOlJ~).

In acest fel a aparut, pentru prima data intr-o forma concreta,anahoretismul, avand ca centru de referinta duhovniccasca pe avva;;1 in cercul de actiune multi monahi in parte, care adesea Duminicaf ,se strangeau In aceeasi biserica in care era posibil atunci sa asculte 1aun loc parenezele si sfaturile avvei referitoare 1a razboiul duhovnicesc.Cele pe care avva le transmite prin invataturi si prin sfaturi celormulti sau doar unui monah sunt de obicei cuvinte scurte, expresiisimple si usor de retinut, care s e articuleaza in memoria monahilor.Acestea, adesea cu anumite interventii filologice, ajung sa devinaapoftegme, al caror prim creator este, dupa cat se pare, Sf. Antonie.

Avva Antonie, credincios principiului libertatii vietii erernitice,nu a lasat 0 regula anurnita de viata, pe care sa trebuiasca sa 0 apliceucenieii anahoreti. Un soi de regula, desigur una puternica, ajunge safie insaai persoana si modul de vietuire ascetica a1 avvei, asa cum se

1 94


6/10

2 S Ciul

..eadeste

pe

:01'ni.)v-tre1a -lIerrelor

ta lvacaIa

.r.1 a.

l. ,!1

intarnpla cu Sf. Antonie. Uimitor cste faptul ca ill toata primajumatate a sec. al IV-lea modelu1 Sf. Antonie a inspirat multe mii decredinciosi care au urrnarit sa traiasca ca acesta, ca anahoreti, inmulte pustii egiptene, precum Thebaida, Nitria, Tebennese, Kellia, Skete,dar si in Palestina. Aceasta realitate a anahoretismului este cornpletataeu ridicarea primei manastiri chinoviale, a oieiuririi chinouitice, injurul anului 325, de catre Sf. Pahomie cel Mare.In fine, este irnpresionanta legatura anahoretului cu lumea. Sf.Antonie este si se simte membru a1 trupului Bisericii, pe ai careipastori Ii cinsteste si ii respecta. A parasit pustia dear de doua ori: ill311, ca sa fie aproape de marturisitorii credintei si ca sa marturiseasca siel (fara nici un rezultat), si in 354/355, pentru a intari Biserica inlupta sa impotriva ereticilar. Anul 354/355 a fost un momentimportant pentru Biserica alexandrine: prezenja si activitatea concomitentaa celor mai inzestrati barbati ai vremii - Sf. Atanasie eel Mare, maret, ,in pastorire i in teologie, Sf. Antonie eel Mare, mare In vietuireaascetica si vederea lui Dumnezeu. Anahoretul Antonie, in decursulindelungatei sale asceze, cunoaste si comunica nu numai eu oameniisimpli, ei si eu multi barbati straluciti din epoca, reprezentanti aiBisericii,ai monahismului, ai ereziei, ai literelor. ai vietii politice si eu imparati,

Intalnirile sale, intotdeauna in pustie, eu oameni ai literelor siai filosofiei, au 0 mare importanja. pentru ea Sf. Antonie, crestinagramat de origine copta, a dezvoltat pozitia ca scopul cercetarii sistudiului, prin urmare a1 cunoasterii adevarului, este daruit omuluide DUTIU1ezeu, atunci cand si in masura In care ace1a isi curata prinasceza ;; i rugaciune mintea si inima.

VIATAPotrivit Vietii lui Antonie, scrisa de Sf. Atanasie [cel Mare], si altor surse,

secundare, Sf. Antonie s-a nascut in250/251 inoraselui Koma din Egiptul mijlociu(astazi Qernan-el-Arous). Parintii sai erau bogati, crestini si neinstruiti, asa cum aramas si el. Sf. Antonie era 0 fire profund religioasa si a invatat pe dinafaraScriptura, doar din auzire. In jurul anului 271, cand au rnurit parintii sai, si a auzitversetul de la M t 19( 21, infiuentat de starea de orfan, i-a vandut sau ;;i-a imparti!averea, Imediat si-a inceput viata ascetica, mai intai in afara locuintei sale si dupa

195


7/10

aceea in marginea satului sau. Atunci a cerut sfaturile unui batran ascet dinapropiere, de la care a dobandit experienja duhovniceasca si practica vietuirii ascetice.Se ruga, petrecea in post desavarsit, lucra pentru a supravietui, vizita si asculta altiasceji care traiau in aara cetatilor lor si pentru un timp a loeuit intr-un fostrnormant, unde a cunoscut razboiul eel mai curnplit a1 demonilor.

In 285, in varsta de 35 de ani, avansat ~i maturizat duhovniceste, Sf. Antonies-a hotarat (in ciuda sfaturilor date de alti parinti asceti) pentru 0 mai inaltavietuire ascetics, retragandu-se In adancul pustiului, aeolo unde nu era posibilasau usoara eomuniearea eu oamenii. I n aeest fel a fost inaugurate vietuirea anahoreticapropriu-zisa in Biserica. Prin urrnare, a traversat Nilul, s-a indreptat spre golfulSuez, a ajuns inpustiul Pispir ;l i s-a indus pe sine indaramaturile unei vechi locuinte.A trait aeolo timp de 20 de ani in asceza foarte severa si fal'a sa vada oameni. Faimaanahoretului izolat s-a raspandit foarte mult ;;i [multimile] au ineeput sa-l caute,solicitandu-i sfaturi si vindecari, A cedat insistentelor in eea 305/307. Atunci ainceput sa primeasca vizitatori. Desigur, a aeeeptat ea inapropiere cajiva asceti sa-si ridice colibe si sa sihastreasca sub povaruirea sa, Numarul aeestora s-a marit mult,avandu-l pe Sf. Antonie drept avva, aeesta invatandu-i nu numai pe fieeare in parte, cisi incomun, prin intalruri. In aeest tel Sf. Antonie a ajuns sa fie cetatean al pustiului.

In 311, in timpul infricosatoarei persecutii a lui Maximin, a simtit nevoia dea i aproape de crestini, A mers in Alexandria si i-a manifestat dorinta de a suferimoarte martirica, insa Hira nici un rezultat. Atunci a ajutat ;; i a incurajat pe crestiniimarturisitori si. ill312, cand persecutia a incetat, s-a inters in pustiul Pispir. Aeesteevenimente l-au ajutat sa constientizeze, pentru prima data, ca, asa cum pentrumarturisitorul credintei ultima jertfa este martiriul, 1a fel pentru ascet ultima jertfaeste martiriul constiintei, adica intensul razboi duhovnicese. In aceasta idee iiipentru ca in mod insuportabil desele vizite Ii intrerupeau rugaciunea si-i tulburaulinistea. a cautat sa se aseze intr-un loc rnult rnai greu aeeesibil din pustie. A ajunsla poa1ele muntelui Qolzoum, 1a 0 distanta de aproape 30 de mile de Nil. $i-aridicat coliba si s-a dedicat ascezei si rugaciunii neincetate, lucrand pamantulpentru hrana zilnica, Insa a eedat din nou rugamintilor anahoretilor si la fie care 15sau 20 de zile 11vizitau In Pispir, ca sa-i povatuiasca si sa-i sfatuiasca, insa f a r a . s a leperrnita sa-l urmeze rnai apoi in desavarsita sa retragere. S-a intarnplat insa $i acestlueru, eu 15 ani inainte de moartea sa. Monahii Macarie si Amathas au venit si auramas langa el, atunci cand avva era deja in varsta de 90 de ani.

In 354/355, cu un an inainte de adormirea sa, a vizitat Alexandria ca saajute Biserica si pe prietenul sau Atanasie inlupta impotriva ereziei arlene. Prezentacelebrului (pentru virtuti, rninuni, vindecari, darul vederii inainte si al izgoniriidemonilor) anahoret $i avva a impresionat profund si a influentat mult. l-a sprijinr peortodocsi, a readus pe eei inselati inBiserica si a inters pe multi pagfu-u la crestinism.

In lunga sa viata, Sf. Antonie a cunoseut barbati care jucau un rol importantin acea vreme, pre cum Sf. Atanasie eel Mare, Sf. Serapion de Thmuis, Didim eelOrb, Grigorie, uzurpatorul scaunului alexandrin, Cuv. Ilarion, Sf. Pavel Eremitul

196


8/10

; '/:"~~,'Ii

;"1!

, 1~

"~

:j'j

l i n j: 1,C.ce. 'j

'tlti I..!ost '" l'I1rue ' jIta :1'ila 'J\)ica I, jfulr te . ; lna iJte, :Jl fa 13 a - I,' IlIt, ,1ci 'I~de i12 r i 1n i i js te JTU

1:fa ;$iauns:-a : !ul 'j

"15 :IJIe j

.I.stU Ia 1a I)I j

JIt IIl Il iIiIi

,1I'Jl l i j .

[sau eel SmeritJ, Sf. Macarie Egipteanul, Cuv. Ammun Nitriotul si multi aflati incautareaintelepciunii. Inca si imparatii Constantin eel Mare, Constantin si Constans aucautat eu insistenta sa-l cunoasca, au cautat prietenia, povetele si rugaciuni.e sale.

Dupa vizitarea Alexandriei, Sf. Antonie s-a reinters in pustie, la monahiidin Pispir, carora le-a Iasat ultimele sale sfaturi si binecuvantari. Prevazandu-simoartea care avea sa se intample in curand, a luat impreuna cu sine pe doi dinucenicii sai si s-au dus la locul sau de petre cere sihastreasca, Acolo i-a obligat sa nudezvaluie locul morrnantului sau, le-a lasat porunca sa dea 0 rasa Sf. Atanasie eelMare si pe cealalta Sf. Serapion de Thrnuis i a rostit cuvintele: $i sa va mantuiti,,copii; caci Antonie se muta de aici si nu mai este impreuna eu voi (91). Putin maitarziu cu fata stralucind, i-a lasat pe ei (92), potrivit traditiei la 17 ian. 356, zi incare este praznuita pornenirea sa.

OPERASf. Atanasie cel Mare (Viata 81 si 88), Fer. Ieronirn (D e o irie ill. 88) s.a, confirma

faptul ca Sf. Antonie a scris epistole catre imparatii Constantin eel Mare, Constantin siCos tans, catre ducele Balakios, catre Sf. Atanasie eel Mare, catre uzurpatorul tronuluiAlexandriei, Grigorie, catre Sf. Teodor Tabenesiotul [sau cel Sfintit] si catre altii,::enurnip. Prin urmare, Sf. Antonie a seris epistole, din care cele mai multe s-au pierdut.Insa pentru ca stim foarte bine ca Sf. Antonie nu stia sa serie nu nurnai ingrecesteci, foarte probabil, nici in limba copta, faptul ca a scris inseamna ea dicta sisemna, Mult mai cornplicata este problema cuvintelor sale didactieo-aseetice, pe careSf. Atanasie le adauga Vietii, i a apoftegmelor, pe care ile atribuie colecjiile de Paierice.In ambele situajii nu putern nega autenticitatea eel putin a nucleului lor. Asupracuvintelor a intervenit oarecurn asupra forrnei Sf. Atanasie. Apoftegmele au cunoscutde asernenea 0 oarecare preluerare indirectia unei irnbunatatiri, inurma transmiterii,lor orale si asa cum, Sf. Antonie fund prirnul avva ale carui opinii 9i sfaturi epigramaticesau scurte relatari paradigrnatiee au circulat incercurile monahale, au ajuns sa fieapoftegme pe care le-au arnplificat parintii asceji din vremea sa sau de dupa sine.

Fireste i-a redat lucrarile in limba copta si din aceasta au fost traduse ingreceste, latineste, georgiana, siriaca 9i araba, Desigur in araba se pastreaza unintreg Corpus (eu autenticitate indoielnica), care confine cuvinte, canoane, parenezesi ornilii, traduse dupa aeeea in Iirnba latina.

rI

lLi[ _

Sapie epistale [ 'EmoToAu'L E l T T u ] . Se pastreaza In limba latina sieste posibil safie aeelea pe care le mentioneaza Fer. Ieronim. Traducere integrala sau partiala existain georgiana, araba i siriaca.

PG 40,977-1000. CPG II 2330.

L .

lCd ire Te od or [ l lpos G E O O W p O V ] . Text elenizat inV ia ta lu i P ahomie .F. HALKlN, Sancti Paehomii Vitae graeeae, Bruxelles 1932, p. 116. PG 40,

1065.BEn 40, 33.[l

197 [l _


9/10

..!r~r,.;::,.

Fragmente ale unor epistole. In limbile copta si araba.PC 40,1047-1051. Vezi G. CARITIE: MLi 52 (1939) 11-13.3 8 d e apofte gm e.PG 65, 76-88. T o Feoovtiroi: ( E ' I T L ~ E A E L C L I I . I I a o x ou ), 'A8~vo: , 1970, pp. 1-5.

'ATTOrpf )EYf lCt fC( Fepoutun: (E .KO.Ka~ I l E 1 ' O : C P P O : O l l I I. X pn crou), 8 E a o a A . 1978, pp.42-66 .C uvinte cd tre m onahi. Este vorba de cuvintele didactico-ascetice pe care Sf.

Atanasie [eel Mare] le-a inserat in Viata Sfantului Antonie 16-43. Vezi editia in carea fost publicata lucrarea la cap. Sf. Atanasie eel Mare.

LUCRARI INDOIELNICE.Se pastreaza inlimba greaca 0scurta epistolif catre Ammona siragmente din a l t a .G. GHEDINt Lettere cristiane dai papiri greci del I I I e IV secolo, Milano

1923, pp. 150-153. C. GARITTE: Bulletin de l 'I ns tii u t h is i. b eIg e d e Rome 20 (1939) 165-170.NEAUTENTICEE pisiolii cd ire ce i care pustnicesc fn Tebaida [ 'E 1T L0 1"O A ~ W L s I l O V O : ( ouot KCc[Ct

E)r l~a"L6o:] .. Garitte: Mu 55 (1 9 42 ) 9 7 - 12 3. BEll 40, 34-37 (este editata ca autentica).Despre u iaia m oralii a oam enilor i despre b una pu rtare [ I I E p ~ l l e o u e , ; o : v e p W T I W V

Ka~ X P l l or f] c, ; T I O A Lr E ta c , ;] : tPtAoKCtAl L pp. 4-27.C uudniare d e spre desertiiciunea lumi i i despre inu ie rea m oriilor (Sermo de

vanitate mundi et de resurrectione mortuorum]: PG 40,961-964.

o c ole ciie a ra bd , chipurile a Sf. Antonie. Traducere in limba latina. Vezi G.Graf, Geschichte der christlichen arabischen Literatur, 1, Citta del Vaticano 1944 ,pp.457-458.

20 d e c uoiintd ri c iitre fiii s ii i rnonahi [Sermones XX ad filios suos rnonachos]:PG 40, 963-978,

20 de e p is to le : PG 40,999-1066.Regul i ~i fnviitiituri [Regulae et praecepta]: PC 40, 1065-1074.Sfaturi [Admonitiones]: PG 40, 1073-1100.Cuudniare despre pocii in ti ; [ I I E p 'L f l E T a V O i .a s 6 1 l ~ A L a ] . Numai illlimba araba.Inedita,

BIBLIOGRAFIEPentru bibliografia dinainte de 1956 (30 de ani) vezi studiul lui L. VON

HERTLING In lucrarea colectiva Antonius Magnus Eremita 356-1956, Roma 1956,pp. 13-34 (ed. B. Steidle). G. GIAMBERARDINL S. Antonio-Abate. Astro deldeserto, Cairo 1957 . L. BOUYER, La vie de S. Antoine. Essai sur la spiritualite durnonachisme primitif, Abbaye de Bellefontaine 19772, Lettres (ale Sf. Antonie).

1 9 8

-~---~~------ ~-~------~----


10/10

l -S.

Sf.are

a .LllO7 0 .

c u v

.4,

J :

,

. ,, :;':_.; .~

";';'.!i... ..~~~;:

Introduction par A. LOUF ... , Abbaye de Bellefontaine 1976. H. DORRIES, Die VitaAntonii als Geschichtsquelle: Wort und Siunde 1 (1966) 145-224. L.W. BERNARD:VC 28 (1974) 169-175. B.R. BRENNAN: VC 30 (1976) 52-54. J.e. GUY, Recherchessur 1 2 1 tradition grecque des Apophtegmata Patrum, Bruxelles 1962. A. DIBLE, DasGewand des Einsiedlers Antonius: lAC 22. (1979) 22-29. W. SCHNEEMELCHER,Das Kreuz Christi und die Darnonen, Bemerkungen zur Vita Antonii des Athanasius:Pieias. Festschrift fiir B . Koet t ing , ed. de E . Dasrnann si KS. Frank, MUnster Aschendorf1980, pp. 381-392. G.J.M. BARTELING, Die literarische Gattung der Vita Antonii.Struktur und Motive: VC 36 (1982) 38-62. G. COUILLEAU, La Iiberte d' Antoine:Commendemenis du S eig ne ur e t lib era tion e van ge liqu e. E tu de s monastioues.: Edite par J .Gribomont, Roma Anselmiana 1977, pp. 15-46. Y . JANSSENS, Les Lesons de Silvanoset le rnonachisme: C oU oqu e internationale sur les tex tes de N ag Harnm ad i (Quebec, 22-25 aout 1978), ed. par B. Barc, Quebec PI. de l'Univ. Laval and Louvain 1981, pp.352-361. J. ROLDANUS, Die Vita Antonii als Spiegel der Theologie des Athanasiusund ihr Weiterwirken bin ins 5. Jahhundert: ThPh 58 (1983) 194-216. B. BRENNAN,Athanasius' Vita Antonii. A sociological interpretation: VC 39 (1985) 209-227. R.STAATS, Antonius: Ges ta lte n d e r K i rc he ng e sc hic hte I, 1 (ed. M. Greschat), Stuttgart1984, pp. 236-249. M. ALEXANDRE, A propos du recit de 1amort d'Antoine (Athanase,Vie d' Antoine: PC 26, 968-974, 89-93). L'heure de 1a mort dans la Iitteraturemonastique: Le temps chre iien. de la fin de l'Antiqu it au M oye Age , Ill--Xlllv siecles,Paris 1984, pp. 263-282. 1 . GORBY, Les moines en Occident, I: De saint Antoine asaint Basile ..., Librairie A. Fayard 1985, pp. 148-181.

55 . SINODUL DIN SIRMIUM (357)Dupa 352 si mai ales din 355 politica arienior orientali si apuseni

fata de ortodocsi a fost preluata personal de catre imparatul Constantin,inspirat desigur si de episcopii Val ens de Mursa si Ursacius deSingidunum. Daca pana ill anul 351 arianismul extremist fusese eon-darnnat de catre arieni, acum acesta reinsufleteste si este condamnatSf. Atanasie [eel Mare J care devine prineipala }inta a lui Constantiu.Cei care au refuzat sa eontrasemneze condamnarea Sf. Atanasie hotaratala sinodul de la Milano (355) au fast pedepsiti. Este verba despre Sf.Ilarie de Poitiers, Sf. Eusebiu de Vereelli, Lucifer de Cagliari, DionisiealMilanului si, putin mai tarziu, Sf. Liberie al Romei [sau Marturisitorul].

In acest fel Constantin a putut sa convoace in 357, la Sirmium(la vest de Belgrad), un sinod al celor ce-i impartaeau ideile, la carea participat el insusi i au luat parte Sf. Liberie al Romei - dupa ce acedat si a scris impotriva Sf. Atanasie = . si Sf. Osie de Cordoba.

199

4antonie Cel Mare

Documents

Transcript of 4antonie Cel Mare